1,715 matches
-
dumnezeiesc de Izvor Hristic! FEMEIA-îmbrățișare de foc a Iubirii pământene! MAMA-sărutul Vieții sfinte a nemuririi ortodoxe! Milosârda Fecioară își adună gândurile înmugurite de har pe care le picură într-o simfonie a cuvintelor de taină ce se revarsă ca un șuvoi de lumină peste toți cei aleși. Pururea Fecioara este surâsul înrourat de floare ce înmiresmează verdele privirii surprins în fiorul de foc ce leagănă destinul misterios al nemuririi. În inima Ei pravoslavnică se prelinge roua din lacrimi de Hristos, de
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
mea ca flori iubesc s-ofer ca azi nu vreau să fiu decât ... mister e vina mea ca ție eu m-am dat ca pe-al meu umăr lasata-ți un oftat e vina mea ca nopți am plâns cu șuvoi ca azi eu vreau să fiu doar eu .. nu doi e vina mea ca rău nu pot să fac ca la șicane nu pot decât să tac e vina mea ca-n litere m-am scris ca azi nu pot
LACRIMI CORUPTE (POEME) de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368884_a_370213]
-
mea ca flori iubesc s-ofer ca azi nu vreau să fiu decât ... mister e vina mea ca ție eu m-am dat ca pe-al meu umăr lasata-ți un oftat e vina mea ca nopți am plâns cu șuvoi ca azi eu vreau să fiu doar eu .. nu doi e vina mea ca rău nu pot să fac ca la șicane nu pot decât să tac e vina mea ca-n litere m-am scris ca azi nu pot
LACRIMI CORUPTE (POEME) de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368884_a_370213]
-
îți ascunzi fructul splendorii Rătăcind mintea care privește în suspin Nu știu să înnot așa bine Și risc să mă înnec cu sărutul Primului val învolburat în dăruirile tale Să mă pierd în adâncurile nedeslușite Din formele săpate adânc În șuvoaiele care-ți curg din privire Ce se va alege atunci de miresme Sau de prutul trecut între vaduri O s-aflăm amândoi întinși peste pajiști Când o să stăm contopiți în aleanuri Striviți de îmbrățișări necontrolat Prinse în vărtejul abandonării totale Lasă
BASARABEANCA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368911_a_370240]
-
ia intense dimensiuni ontologice, cu valențe la limită: "N-ar trebui să te apropii de hârtie decât dacă/ simți că arde, că e inevitabil să alegi, să smulgi/ cuvintele din furtunoasa lor încolăceală și să le/ ordonezi cum poți, după șuvoiul încinsei lave ce/ țâșnește dinăuntru, și astfel, să încerci să mori/ într-un chip ideal." Dincolo de toate inerentele frământări se situează neobosita căutare a strălucirilor Adevărului. Spiritualizata comuniune cu natura poate lua dimensiuni soteriologice. "O entitate înflorită prin râs", așa
MUZICALE de BAKI YMERI în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368977_a_370306]
-
adună între copertele unei cărți de-a lungul unui timp în care travaliul poetic a trecut el însuși prin etape experimentale și convingeri stilistice, și în volumul de față se simte cum scrisul a fost condus cu mână fermă, adunând șuvoaiele de inspirație într-un adevărat fluviu de imagini și exemple de filosofie ce se sincronizează, elaborat și aproape elegant,cu starea de spirit din care se naște emoția. Creația lui Ioan Barb este mai mult decât sugestivă, adesea ilustrativă și
CRONICA, LA PICATURA DE INFINIT, AUTOR IOAN BARB de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370863_a_372192]
-
Alexandru nu mai ieșea din grădinița cu flori din fața conacului. Admira cu nesaț trandafirii. Într-o după-amiază, dorind să rupă un trandafir roșu- s-a înțepat la deget. Sângele a început să-i curgă. Fără să se sperie privea la șuvoiul de sânge, gândi: „Seamănă cu floarea de trandafirˮ. 27 Vestea dezrobirii țiganilor a ajuns și pe moșiile generalului Macedonski. Astfel că, în primăvara anului 1856, toți țiganii, cu mic, cu mare, nemulțumiți de această lege, s-au strâns în fața conacului
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
și cu fiica rămasă fără sprijinul și dragostea de tată. Ce-i va spune fetei când se va trezi? Cum va reacționa? E prima dimineață când tatăl nu-și va săruta fiica. Întreaga ei ființă a început să tremure. Un șuvoi de lacrimi i-a inundat obrajii palizi. Puștoaica îl aștepta cu portbagajul deschis. Un sentiment de mândrie i se citea pe față. L-a câștigat. Va fi al ei. Întotdeauna i-au plăcut bărbații în vârstă. Sunt cei mai buni
CE UNEŞTE DUMNEZEU, NU POATE DESFACE OMUL! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370936_a_372265]
-
Demiurg, stăpânul luminii prin ponoare. Minuni se scaldă-n ierburi în strai multicolor Smerit, se-apleacă codrul, miresme-nrobitoare Plutesc sfindând azurul... și-n pacea din pridvor Tresar mușcate-aprinse, purtând iubiri în nuri, Vise drapate-n liniști ce curg spre noi șuvoi În nopți de mai cu greieri de-a pururi trubaduri Și-un licăr de speranță-n trifoi cu patru foi... ÎNSERARE... Amurg rodind miresme, amețitoare unde Despică-n calde umbre oceane de verdeață Minuni sculptate-n floare de liliac ce-
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
soarele de mână Și aș împrăștia peste câmp culori Și aș merge aiurea Să povestesc despre furtuna lui Beethoven. Floare de tei Părul tău miroase a cer risip peste noi Nu mai e loc pentru viață, Se risipește gându-n șuvoi O lacrima se-anină pe față. Dragostea mea te cheamă aproape E atâta vreme de când nu te-am văzut, Crește iubirea, crește pe ape Zborul albastru e aproape pierdut. Și de la tine veșted și palid Gândul ajunge la mine hoinar
ŞI DACĂ NU AI EXISTA TU? de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371041_a_372370]
-
cuvântul - obligație, datorie în ați asigura acest ”drept” , ci numai obligații și datorii... Eu îmi amintesc cum sărmanii oamenii de la țară erau aduși și apoi duși înapoi în satele lor cu camioanele de mărfuri din Chișinău să construiască locuințe pentru șuvoiul de ”specialiști” nepoftiți. În fapt, aceștia pofteau ei: venea unul atrăgea și pe celelalte toate ale lui rude și caracude încoace. În subsoluri trăiau băștinașii cu care m-am asociat prin faptul realității, pentru că am venit din altă parte și
MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU UN INTERVIU ! (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371018_a_372347]
-
Acasa > Strofe > Amintire > ȘUVOAIE DE-AMINTIRI Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Cu amintirile de mână vreau să urc Pe muntele trecutului ce azi mă cheamă Ca pe copilul drag a sa iubită mamă... Prin
ŞUVOAIE DE-AMINTIRI de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369848_a_371177]
-
Și ne scăldam în apa Someșului - clară, Pe înserate, fericiți, ieșeam afară... Ce puritate-aveam în suflete atunci! Iar casa noastră albă din Zăvoaie, Cireșul care fremăta la geam mereu Și doinele horite lin de tatăl meu În mine răbufnesc - adânci șuvoaie. Acolo m-am născut de mărțișor Iar aripile dragostei m-au ocrotit, Am fost copilul răsfățat, prea mult iubit: Un fulg curat de nea sau puf de mâțișor. M-am depărtat de toate, de părinți și frați, De prieteni, rude
ŞUVOAIE DE-AMINTIRI de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369848_a_371177]
-
nea sau puf de mâțișor. M-am depărtat de toate, de părinți și frați, De prieteni, rude și de satul meu natal; Trecutul mi se pare-o floare de santal Ce ne-oglindește și ne face mai curați. Referință Bibliografică: Șuvoaie de-amintiri / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1786, Anul V, 21 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Curelciuc Bombonica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ŞUVOAIE DE-AMINTIRI de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369848_a_371177]
-
-l așez între noi și păcat Lumina cade în flăcări Genunea presărată Ne unduia neliniștea Alergam în căutare de orizonturi noi Întoarcem fața către ploaie Să rătăcim lacrimi în picuri Uimire coborâtă în vers Gonești prin spații ample Ca undele șuvoi Te descompui în gânduri E drept că totu-i trist Îți este viața zbucium Iubirea îți e străină Norul cel negru își face loc Pătrunde în clepsidra minții Întunecă gândirea Stârpire de voință Izvor secat de lacrimi Ce simți Iubirea
IUBIREA ÎŢI E STRĂINĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369856_a_371185]
-
MIEZUL NOPȚII... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1811 din 16 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului 16 Decembrie 2015 E miezul nopții, mă gândesc la voi, Aud cum crapă liniștea sub grindă Și-n sufletul meu curge lin șuvoi, O, cum aș vrea de tot să mă cuprindă! E miezul nopții, somnul nu mai vine, Nici nu l-am chemat și nici nu-l chem, E-atâta Dor și-atâta zbor în mine! Dacă se surpă Cerul nu mă
E MIEZUL NOPȚII... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369895_a_371224]
-
FĂRĂ TINE De-o vreme-s perplex de ce văd, de ce-aud, de ce simt, fie-n șes, hăt! Pe pisc, pe coline; O, nimic nu-i ca ieri, totul e nefiresc petrecut fără tine; Fără tine râurile-și întorc - răzvrătite - șuvoaiele, gonind înapoi spre izvor; Fără tine repugnatul magot pare tipul cel mai seducător; Fără tine, catifelatele firișoare de iarbă se transformă-n mărăcini și otravă; Fără tine briza mării pare-un hâd uragan, cu miasme de hoit, orbindu-te-n
DRUM LIN SPRE CER… FILUŞ JULEA! (UN OM… UN ZBOR… UN ÎNGER) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369888_a_371217]
-
iar în visare mai mult decât ieri, mă mint singură că ești aici, sau poate nicăieri, cred cu tărie în noi, în ale tale cuvinte, în iertări mă îmbăt cu iluzii și promisiuni, dar am și remușcări. Încerc să descifrez șuvoiul de emoții ce uneori mă doboară, acele cuvinte ce le aud mereu, inima tresare, încă mă-nfioara. Dar tu ești plecat, demult nu ai mai trecut pe strada mea , tei înalți, cu toții au înflorit atât de frumos în lipsa ta. Deșertăciune poate
O DESPĂRŢIRE de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369959_a_371288]
-
pe rând se duc cocorii la culcare promenada noastră are margini cu ploi între noi răsar germeni de pudoare mă doare glezna ultimului sărut azi neploaia de mestecni mă răscumpără timid mă duc la vale să prind fluturii buzelor moi șuvoi Referință Bibliografică: PROMENADA 7 / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1968, Anul VI, 21 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
PROMENADA 7 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369952_a_371281]
-
ce mă înconjoară vai ce frig prin mine trece și ce ger este afară, stropii cad, lovesc geamul eu stau și privesc departe vântul îmi adie ramul iarăși timpul mi-l împarte, nu sunt trecători pe stradă ploaia cade în șuvoi, se aude o serenadă cântată de-un pițigoi, stă pe o creangă zgribulit, și ploaia cade rece stau la geam și-s plictisit, vremea vine, vremea trece. Referință Bibliografică: plouă peste Moldova / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PLOUĂ PESTE MOLDOVA de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370036_a_371365]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > CÂND IUBEȘTI Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 1673 din 31 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Când iubești Când iubești, alergi robit cu sufletul, șuvoi de raze în despletire spre ființa care în adânc răsare pân’ la zâmbet, pân’ la contopire. Când iubești, îi sorbi ființa prin atingere, privire, nesătulă apropiere, prin îmbrățișarea așteptată ca o sărbătoare, necesară mângâiere. Când iubești, săruți lumina, fiecare colț
CÂND IUBEŞTI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370335_a_371664]
-
ca la carte, semn că fratele ei este pe mâini bune, iar starea lui generală este staționară. Și-a lăsat palma pe fruntea lui, l-a mângâiat ușor și i-a aranjat frizura, timp în care din ochii fetei izvora șuvoi nestăpânit de lacrimi, ce se rostogoleau în tăcere, udându-i fața. S-a aplecat și i-a sărutat obrajii pe care i-a simțit mai calzi decât era temperatura în cameră și s-a bucurat. - Ai să-ți revii curând
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
umple pungile nesățioase trecând prin porțile de priveghere deschise abuziv, cu mite grase. Rămân doar cioturi pe versanți care acum, se înfrățesc cu norii. Degeaba jalbe duse spre-adresanți ! Sunt orbi sau surzi, ori trădători notorii. Bucegii plâng cu lacrimi în șuvoaie când vin furtuni și nu pot fi oprite. Ce grozăvii ne mai aduce-o ploaie rupând zăgazuri, drumuri pietruite ? Atâtea locuri au rămas golașe, o țară-ntreagă este spoliată ! Răul, ar trebui tăiat din fașe și punitatea drastic aplicată. Un
CINE „PLĂTEȘTE” ?! de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369352_a_370681]
-
altă suliță spre pieptul Contelui, dar spre uimirea sa trecu cu arma ca printr-o umbră. Contesa țipă de durere și cu ultimele puteri întinse brațele și cu unghiile își cuprinse adversarul de gât pe care-l străpunse. Sângele țâșni șuvoi, iar ghearele îi sfârtecară trupul în bucăți. În cele din urmă, vampirica se prăbuși la pământ și se topi sub ochii bulbucați ai oștenilor, iar în locul ei iarba rămase pârjolită ca de jarul unui foc. Arnăutu însă nu observă scena
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
-i dau tăria trăirii departe de casă. Autoarea reușește să ne surprindă cu câteva tablouri poetice de mare rafinament artistic; ” Se lasă seara peste dealul plâns/ Și soarele-i zâmbește stejarului stingher./ L-a biciuit tăcerea, sub peticul de cer!/ Șuvoiul atâtor ierni l-a măcinat pe-ascuns. Stejarul de pe deal ) ” Se-aude plânsul vântului la geamuri:/ Se-ntoarce prima frunză din război./ Și-a tot încurajat surorile pe ramuri,/ Pân, se trezi c-așterne covor peste noroi./.../” (Se-aude plânsul
DRUMEȚ LA PORȚI DE TOAMNĂ, DANIELA POPESCU STROE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369487_a_370816]