610 matches
-
clipa în care a cunoscut-o și că nu era doar o nouă cucerire extraconjugală a legendarului Jesse Chapman — că ea, Leigh Eisner, era altfel — dar știa că n-o să se întâmple așa. Își aruncă geanta pe umăr și ieși țanțoșă pe ușa din față, cu capul sus, surprinsă și tristă în același timp că Jesse nu vine după ea. Trei bărbați nu fac din tine o femeie fatală Pur și simplu Adriana nu-și aducea aminte când a așteptat ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
era să se ia după așa ceva — căci își înfoie ușor penele și deschise puțin ciocul. Părea să fie mulțumit de ce vede, deși evident că n-avea cum s-o spună. Haide, îl îndemna Adriana, poți! Și atunci, cu capul ridicat țanțoș și ochii strălucind, Otis croncăni: — Frumușico! Adriana fu cât pe ce să leșine de bucurie. — Oh, ce băiat cuminte! spuse ea cu voce entuziasmată de fetiță. Ce băiat cuminte ești! Vrea băiatul ceva bun? Decisese să-l mai lase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
se străduiește să nu verse niciun strop pe lângă pahare. Hai că te ții bine, nici mâna nu-ți tremură, Întinerești pe zi ce trece! Așa este, intervine și Sandu, mă uit la el de ceva vreme, a Început să umble țanțoș ca un păun, numai coada Îi lipsește. S-o fi-ndrăgostit! Da` ce-i, Gicule, carei treaba cu bătrânii, noi nu-ți mai ajungem? Te-ai simțit singur la Îngropăciune, printre Îndoliați și Îndoliate? Singur ca puiul de cuc, Sandule
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
i se adresează: — Dacă khwaje Omar binevoiește să mă urmeze, este așteptat! După ce bărbatul l-a condus de-a lungul unui labirint de tuneluri și de scări, Khayyam ajunge Într-o grădină a cărei existență nu o bănuia. Acolo pășesc țanțoș, În libertate, păuni, Înfloresc caiși, cântă o fântână. În spatele fântânii, au dat de o poartă joasă, Încrustată cu sidef. Eunucul a deschis-o. Îl invită pe Omar să Înainteze. E o Încăpere Întinsă, cu pereții tapisați cu brocart, având la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
zi pe care am numit-o vineri. Mă plictisesc, domnilor! Asta-i tot, real ca plictiseala mea reală, atâta tot. Fluierați cât vreți în urma farseurului, parașuta lui s-a și ridicat, e departe, așa le-ar fi strigat. Capul sus, țanțoș, nici că-i păsa, dom’ Dominic era extrem de ocupat. Pungile valsau, vânatul valsa. Aer încins, două pungi foșnitoare, din plastic, două cadavre-model, din congelatorul măcelului cotidian. Suntem împreună, iată, toți trei, în marea pungă a zilei, în fața șinelor de tramvai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu prea le aveai cu babardeala și monta. Credea lumea că ai rămas de dilie, de când cu... Mantinela nu-i răspunse. Privi doar lung spre Goncea, ușor întrebătoare, nedumerită, ca și cum nu l-ar mai fi văzut până atunci. Își foi țanțoșă șorțul. Chicoti mândră. - Da, bre, mi-am găsit. Și e băiat de treabă, așezat, la meseria lui. De la comperativa de la cizmăria de pă Străduinții, de la Poștă. Miai îi zice. Miai Gentimir, bre! Barosan, că pune pingele la toată ștăbimea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să treacă și pe Republicii. Pe tot drumul spre Casa de Cultură, grupuri de simpatizanți se formau spontan, urmându-l pe Afinoghiu, scandând diverse lozinci, între care cea mai des repetată era: „Jos comuniștii, sus Băcănel!“ În fruntea coloanei pășea țanțoș un ins deșirat, cu o față prelungă, mai mult albastră decât neagără, muiată în albastrul închis al apelor coclite. Își săltă vesel pălăria de paie de orez, model „Los Paraguayos“ în turneul din vara lui 1963 la Urlați, îndemnându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
spre el - el arăta surprins și înfuriat - și-l băteam sub ochii ei. Îl loveam și-l pocneam până când cădea la podea, plin de sânge, implorându-mă să încetez. Apoi îi mai dădeam și un picior sub centură și plecam țanțoșă, îmbrăcată în negru, cu părul legat la spate și fără vreun suvenir al dezastrului. Dar tot nu-mi puteam imagina urmarea. Înțelegeți ce vreau să spun... Mă aflam pe stradă, singură, într-un moment de mulțumire, de glorie, de eliberare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
paginile următoare, a fost oprit: Gata, nu mai fi curios, a fost numai atât cât să-ți reamintească de crima contra statului nostru! Dar ce văd eu? Parcă ți-au dispărut ca prin farmec siguranța și fața aceea de om țanțoș și nevinovat. Am toate motivele să-ți vorbesc dur, să te Înjosec, să-ți adresez invective și să te Înjur, chiar să-ți ard câteva palme sau să te ameninț cu pistolul, sunt elemente care țin de practica noastră. Dar
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mereu era multă căldură. Slăbise mult, dar ce nu ar fi dat Victor, cel iubitor de femei frumoase, să aibă el un corp așa bine construit și să se Învârtă printre cucoanele deceniului șase când era șef de post, mergea țanțoș și arunca priviri cu sensuri ușor de reținut. Dar Îi privi cu aceiași sfială și cu discreția necesară fața și, oricât de drag Îi era dom’ Fane, nu putu să treacă peste acea rană foarte urâtă de la cap. Toată partea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ale lui Antoniu. Părăsește apoi ,,scena,, coborând cu mare efort scara metroului și dispărând cu tot cu imaginile lui despre Uniunea Europeană, pe care țărișoara a dorit-o atât de mult. Tocmai a intrat draga de ea, de patruzeci și opt de ore țanțoș, În marea familie europeană, care-i Întorsese spatele, nu mai puțin de cincizeci de ani. -Roagă-te la Dumnezeu, doar e sărbătoare ,,europeanule,, , Îi mai strigă Antoniu și mâna lui Întinsă primește o nouă monedă aruncată În fugă de o tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Încredere? — A ajuns să Îmi spună (râde) că a citit și unele articole publicate de mine, i se mai Întâmplă să citească presa românească. Și m-a luat așa, peste umeri, și mi-a șoptit să nu mai fac politică! (Țanțoș.) Eu i-am răspuns că sunt angajat ca om de știință În ceea ce scriu și... — Data viitoare să Îmi spui ce mai este pe la Academie! A, era să uit! Treci cu decontul de valută pe la Oficiu, la casierie! — ...Nu uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
a prezentat în pas alergător, agitat. Ce și-o fi închipuit el? „Să știi că a fost atacat postul de santinelă de la poarta cazărmii!” Când a dat cu ochii de frumusețea de boi înjugați la tun și de mine, stând țanțoș cu biciușca în mână, s-a oprit și, încrucișându-și brațele - a admirație - a început să râdă. Printre hohotele de râs a reușit să îngaime: ― Brava, căprariule! Ai lăsat plugul în brazdă și ai agățat tânjala de tun. Numai că
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
întrebat eu strâmbându-mă. — Chiar tu, a răspuns el blând, fluturându-mi prin fața ochilor o hârtie. Ai semnat un contract legal și definitiv prin care te-ai angajat să stai aici trei săptămâni. —Dați-mă în judecată, am sărit eu țanțoșă. Nu locuisem în New York degeaba. — O să obțin o hotărâre judecătorească, a ripostat el, care o să te oblige să rămâi aici până la sfârșitul celor trei săptămâni. Și o să te dau în judecată și-o să-ți iau și banii pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a venit să cred când am văzut-o pe mama așezată în față, lângă tata. Mă așteptasem s-o văd prăbușită în spate, acoperită cu o pătură ca să n-o vadă careva și să facă legătura. în schimb, mama stătea țanțoșă și dreaptă. Nu purta nici ochelari cu lentile întunecate, nici vreun fular înfășurat în jurul capului și nici măcar o pălărie cu boruri largi. Eram destul de binedispusă. Asta până când am observat că în spate nu mai era decât o singură persoană. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lipsei tale de încredere în tine, atunci vom ști cum să luptăm împotriva ei. Simțeam că mă apucă furia. Mă săturasem de toate până peste cap. Eram obosită și plictisită și voiam să mă culc. Cum se face, am spus țanțoșă, că am ceea ce tu numești o părere proastă despre mine, iar surorile mele nu suferă de problema asta? Toate avem aceiași părinți. Ia spune-mi, cum se face?! —E o întrebare complexă, a replicat Josephine calmă. La care deja ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Ițic Serat, și poposiră la o casă mare, al cărei stăpân se proptea într-o lopată lată, cu care făcuse loc altei pături de nea. Sara bună, gospodar! dădu binețe Fetea, smucind bucuros hățurile. Bună să vă fie, rusnacilor, răspunse țanțoș Ștefan, un muntean vânjos, venit de prin părțile Bucovinei. Dar devreme ați pornit a colinda? D-apoi, s-avem vreme să trecem pe la tine, răspunse una dintre femeile înfofolite din sanie. Ori n-ai vreme de oaspeți, Ștefane? se minună
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mâh, iar dacă nu, înșfăcam geanta și plecam în pas săltat mai departe, în timp ce cântam în poiana verde veselie multă cu băieți și fete cântă cucii cântă cu-cu cu-cu aaa-a aaa-a odiridi odirdidina odirididina u-ha. Eram țanțoșă ca fata de împărat ce se visa fecioraș. Asta era a doua poveste pe care băbuța mi-o spunea în fiecare seară, după ce mă înspăimânta cu moartea care treieră prin lume, ca o vrăjitoare cocârjată, cu nuielele-n spate. Fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
din plastic. Dopușorul ăsta se vâra într-o mică gaură și făcea cumva înfundat pac, chestie care mă îmbăta de plăcere. Așa că, pe la 12-13 ani, mă înghesuiam să merg la alimentara după zahăr sau macaroane ca să bălăbănesc coșul pe lângă mine, țanțoșă ca un curcan, cu perlele false ale mamei atârnate la gât și cu o broșă în formă de frunză pe piept, în timp ce lălăiam încet cântă cucii cântă. Băbuța, tanti Arsici sau Oberneni nu s-au dat niciodată în vânt după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
sau trei zile, cred că din fiecare ou a ieșit câte un pui. Cloșca avea grijă să arunce cojile de ouă. Probabil ca să nu se taie puișorii în ele, ori să nu se sufoce în cuib. Curând, ea se plimba țanțoșă cu puii prin curte. Clo, clo, clo! îi striga ea când găsea ceva de mâncare. Clo, clo, clo! îi poftea să le arate cum se bea apă. Clo, clo, clo! îi chema când zgârma pământul și găsea vreo râmă. Iar
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
-Am înțeles onorată instanță, atunci încep prin a vă aduce la cunoștință și judecată faptul că al meu confrate, aflat aici de față, pe numele lui Cocone, din momentul în care și-a schimbat penajul, s-a schimbat total, merge țanțoș prin ogradă și dacă vreau să stau de vorbă cu el, să-l sfătuiesc cum să se comporte cu găinile nu-mi dă nici o importanță, adică nu ține cont că sunt mai în vârstă decât el.. -Numite Pripone, te rog
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mulțumesc! Numite Cocone ai cuvântul în apărare. Cocone a ieșit în fața adunării de la locul unde era, și-a întins înspre înapoi câte un picior pe rând împreună cu câte o aripă, a scos pieptul alb în față și, pășind rar și țanțoș, s-a dus la locul de unde urma să fie audiat și judecat. -Cocone! Cocone! Se ridicau peste ogradă glasuri tinere de găini. -Liniște! Vă rog liniște! Altfel rămâne nerezolvat cazul se adresă vocea autoritară a curcanului către mulțimea păsărească. După
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Pripone se simte bătrân și de aceea îmi caută mie nod între pene. Jur! că nu va găsi în penele mele niciodată niciun nod. Că sunt tânăr este adevărat și cauza acestui adevăr ucide pe domnia sa. Eu pot merge mai țanțoș decât el și sunt mai bine primit între găinile tinere; lor așa le place să fiu mai activ și nu brutal, cum motivează dânsul. Ceea ce afirmă domnia sa nu sunt decât scorneli ca să nu spun aiureli gândite de cineva ca dânsul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pot reda prin scris. O caracteristică are că te salută ori de câte ori te-ar întîlni, și te întîlnește de o sută de ori pe zi. Prima dată l-am descoperit pe o bicicletă, cu o cutie de pălării în mână. Era țanțoș, drept, cu o mână abia sprijinind ghidonul. Ce rost o fi avut bicicleta între cele câteva magazii, sau cutia de pălării, rămâne inexplicabil. E gata să facă servicii și, dacă îl iscodești puțin, începe să-ți povestească despre dragostea lui
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sărăcie. Mai mult decât atât, am fost ostaticul unui alt clan de la vârsta de șase ani și toți cei pe care-i vedeam în jurul meu aveau mai multe drepturi decât mine. Prin urmare, am deprins obiceiul de a nu umbla țanțoș, nici chiar când mă aflam în compania altor copii. Un alt motiv pentru care arăta așa e că, pe vremea când învățam în chilia rece a Templului Rinzai, citeam cărțile la un birou atât de scund, încât trebuia să stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]