2,335 matches
-
de la fiecare 500 de suflete) și scutirea de serviciul militar a populației din Basarabia și Georgia. La sfîrșitul anului 1816 din poruncă împărătească este creată comisia pentru ridicare topografică a Basarabiei, sub conducerea lui A.O. Kornilovici. În 1817, guvernul țarist recunoaște drepturile mănăstirilor de peste hotare asupra moșiilor sale din Rusia. S-a dovedit că partea nouă a Chișinăului se construiește pe pămînturile stăpînite de mănăstirile închinate din Iași - Galata și Frumoasa. Drept urmare apăruse problema mutării centrului administrativ la Tighina. Între
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
30 septembrie 1823, țarul Alexandru I vizitează Cetatea Hotinului. În același an, pe 12 octombrie este deschisă școala duhovnicească parohială din Cetatea Albă. În 1824, cinci familii sosite din Elveția înființează colonia Șaba. Basarabia ocupa colțul extrem de sud-vest al Rusiei țariste, între Prut la vest, Nistru în partea de nord și est, Dunărea, în partea de sud, Marea Neagră în sud-est, și doar în nord-vestul extrem al guberniei nu exista o graniță naturală bine definită; la hotarul cu ducatul Bucovinei (Austro-Ungaria), frontiera
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
și Akkerman), imigrarea a condus la un număr mai mare de ucraineni față de (români) moldoveni, în timp ce în zonele rurale din centru majoritari erau (românii) moldovenii. Potrivit primului recensământ rus din 1817 populația era formată din: Structura etnică după ținut (recensământul țarist din 1897): Structura religioasă potrivit datelor din 1889: În Basarabia a activat Pavel Crușeveanu, ziarist cu renume pentru publicațiile sale. Basarabia nu făcea parte din categoria guberniilor industrializate. Numărul fabricilor supuse taxării era următorul: 29 de distilerii, care produceau anual
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
aici aflându-se șase pietre funerare cu chenare și inscripții datate între 1664 și 1685. Mănăstirea a trecut apoi prin noi perioade de restriște. Rușii stabiliți la sud-est de Dobrovăț în timpul luptelor din septembrie 1739 dintre Imperiul Otoman și Imperiul Țarist au jefuit mănăstirea de toate odoarele scumpe aflate aici. De asemenea, Eteria care a fost implicată în Revoluția din 1821 a produs prejudicii mănăstirii. În anul 1743, prin grija marelui paharnic Ștefan Ruset și a soției acestuia, Maria Sturdza, și
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării sau ruși și ucraineni din provinciile centrale ale imperiului, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În satul Tuzla
Tuzla, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318510_a_319839]
-
1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Berestea făcea parte din Ocolul Hilavățului a Ținutului Hotin . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Berestea a făcut parte din componența României, în Plasa Hotin a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației
Berestea, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316032_a_317361]
-
profesor particular undeva în regiunea Malagecina. În perioada 1903 - 1904, scrie câteva poezii sentimentale în limba poloneză. Abia în 1904, în contextul renașterii sentimentelor naționale, scrie primele sale poezii în belarusă și aceasta datorită interdicției impuse până atunci de regimul țarist în ceea ce privește utilizarea acestei limbi. În 1908, Kupala se stabilește la Vilnius, care devine devine centrul cultural al Bielorusiei, și intră la redacția revistei "Nașai Nivî" (Нашай нівы). În anul următor se mută la Sankt Petersburg, unde scoate prima sa carte
Yanka Kupala () [Corola-website/Science/311656_a_312985]
-
1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Vășcăuți făcea parte din Ocolul Ciuhurului a Ținutului Hotin . În a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost construită aici o biserică de lemn . În Dicționarul geografic al Basarabiei publicat în 1904 satul era
Vășcăuți, Secureni () [Corola-website/Science/315973_a_317302]
-
din 1806-12, Manuc Bei părăsește Bucureștiul și își lasă numeroasele sale afaceri pe mâinile unor oameni de încredere. Se mută pentru o scurtă perioadă la Sibiu, apoi, în anul 1815, Manuc se mută cu familia sa la Chișinău, în Basarabia țaristă, unde cumpără cu 300.000 de „lei-aur”, moșia Hîncești. Ajungând la o vârstă mai înaintată, distanța mare îl împiedică să tragă foloase de pe urma moșiei (și nu conacului), astfel încât Manuc hotărăște să o vândă. Începe să facă demersuri pentru vânzare la
Conacul lui Manuc Bei () [Corola-website/Science/331010_a_332339]
-
republică. În acelădi timp, korenizația a fost aplicată și în învățământ, medicină și cultură. Această politică a fost menită să inverseze pe cât era cu putință decenii de rusificare și de oprimare a culturilor naționale neruse, care avuseseră loc în perioada țaristă. Korenizația ar fi trebuit să ajute guvernul să-și exercite influența asupra numeroaselor minorități entice de pe tot cuprinsul țării. În 1923, Stalin identifica două tendințe, care puteau amenința succesul partidului și a politicii sale naționale: șovinismul velicorus (al Rusiei Mari
Korenizația () [Corola-website/Science/309142_a_310471]
-
care se referă la evenimentele din Primul Război Mondial și din timpul Războiului Civil Rus și este considerat „unul dintre primele romane majore ale literaturii sovietice”. Romanul reflectă participarea intelectualilor ruși la evenimentele revoluționare produse în Rusia după răsturnarea regimului țarist în 1917 și soarta lor în noile circumstanțe social-politice. Autorul îi prezintă pe intelectualii ruși în contradicție cu ei-înșiși și cu vremurile pe care le trăiesc. Personajul principal, Andrei Starțov, un intelectual cultivat și sensibil cu o educație occidentală, aderă
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
să învețe să perceapă și să înțeleagă noutățile și să le reflecteze în opera sa, perfecționându-și permanent măiestria literară. Opera literară a lui Fedin tratează aspecte importante precum poziția individului în fața istoriei, destinul intelectualității ruse formate în vechiul regim țarist și problema „omului de prisos” în Rusia modernă. Romanele "Orașe și ani" (1924) și "Frații" (1928) reflectă profundele tulburări cauzate intelectualului rus de contactul cu societatea burgheză germană în perioada războiului și de expunerea îndelungată la cultura occidentală. Personajele principale
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
discuțiile purtate cu istoricul Grațian Marcus reiese ca a poposit în august 1601 și Mihai Viteazul o noapte, în drumul său spre Cluj pe acest deal. În același loc în august 1849 au fost cantonate pentru un scurt timp armatele țariste. Legenda susține că un ofițer rus a îngropat o comoară, lucru care nu a putut fi dovedit de săpăturile efectuate de-a lungul timpului. Locuitorul Buruian Traian susține că satul de azi a fost întemeiat de circa 200 de ani
Poarta Sălajului, Sălaj () [Corola-website/Science/301819_a_303148]
-
deosebită din punct de vedere al căilor de comunicații și al transporturilor de mărfuri. Este clar că în vechime Drumul lui Traian asigura comunicațiile spre Porolissum , iar mai târziu pe aici au trcut în 1601 Mihai Viteazul, în 1849 trupele țariste În octombrie 1944 satul a devenit teatrul luptelor dintre armata română și trupele naziste și hortiste. Eroi necunoscuți au rămas aici în țărâna hotarului, iar în curtea bisericii de lemn a fost înmormântat eroul Alexandru Todea. Un mărăciniș pe numele
Poarta Sălajului, Sălaj () [Corola-website/Science/301819_a_303148]
-
însărcina pe junimistul Theodor Rosetti să formeze un guvern de moderați. Take Ionescu a candidat ca liberal dizident la Colegiul II Dolj pentru Camera Deputaților. Deși a fost combătut violent de către agenții guvernamentali, care l-au acuzat ca fiind "„spion țarist”", "„corupător al alegătorilor”" sau „"om fatal care lasă în urma sa doar ruine”", el a reușit să câștige alegerile obținând 406 voturi dintr-un total de 780. După restabilirea ordinii în țară, în septembrie 1888, Parlamentul este dizolvat și se organizează
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Seliștea făcea parte din Ocolul Nistrului de sus a Ținutului Hotin . În a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost construită aici o biserică de lemn . Moșia satului a fost stăpânită de Pavel Burdica
Seliștea, Secureni () [Corola-website/Science/315980_a_317309]
-
normele de drept existente la moment. Prin articolele 4 și 5, Imperiul Otoman ceda Imperiului Rus un teritoriu de 45.630 km², cu 482,630 de locuitori, 5 cetăți, 17 orașe și 695 de sate, (conform cu recensământul ordonat de autoritățile țariste în 1817). Au trecut în componența Imperiului Rus ținuturile: Hotin, Soroca, Orhei, Lăpușna, Greceni, Hotărniceni, Codru, Tighina, Fălciu, partea răsăriteană a ținutului Iașilor și Bugeacul. Autoritățile țariste au denumit în 1813 noua regiune ocupată "Bessarabia". O dată cu încheierea războiului ruso-turc din
Rusofobie () [Corola-website/Science/328349_a_329678]
-
5 cetăți, 17 orașe și 695 de sate, (conform cu recensământul ordonat de autoritățile țariste în 1817). Au trecut în componența Imperiului Rus ținuturile: Hotin, Soroca, Orhei, Lăpușna, Greceni, Hotărniceni, Codru, Tighina, Fălciu, partea răsăriteană a ținutului Iașilor și Bugeacul. Autoritățile țariste au denumit în 1813 noua regiune ocupată "Bessarabia". O dată cu încheierea războiului ruso-turc din 1877-1878, victorios pentru armata rusă, după ce a fost salvată de la înfrângere de intervenția armatelor române conduse de Principele Carol (devenit ulterior Regele Carol I al României), Rusia
Rusofobie () [Corola-website/Science/328349_a_329678]
-
au fost umbrite însă de răspândirea unor boli în rândul militarilor ruși. Când otomanii au înțeles în sfârșit care era planul strategic al rușilor și au trimis împotriva lor grupările lui Abdurahman și Iusuf era deja prea târziu - înaintarea armatei țariste nu mai putea fi oprită. Rușii au cucerit orașele Aitos pe 13 iulie, Karnobat în ziua următoare iar, pe 31 iulie, Diebitsch asediat fortăreața orașului Sliven cu 20.000 de oameni, întrerupând comunicațiile dintre Șumla și Adrianopol. Deși turcii erau
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
atacuri continui asupra Doğubeyazıtului, a fost nevoit să se retragă, iar forțele lui s-au risipit. După eșecul pașei din Trabzon, orașul rămas fără apărare a devenit ținta forțelor ruse, care, în timpul marșului au cucerit și fortăreața Bayburt. Trupele Rusiei țariste au trecut Prutul și, în câteva zile, au ocupat Moldova și Țara Românească. În locul domnilor celor două principate (Ioniță Sandu Sturdza, Domn al Moldovei și Grigore al IV-lea Ghica, Domn al Țării Românești), obligați să se retragă, s-a
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
cu contele Pahlen, numit președinte deplin împuternicit al adunărilor (divanurilor Moldovei și Valahiei). Războiul încheiat pe 2stil vechi / 14 septembrie stil nou 1829 , s-a încheiat prin Pacea de la Adrianopol și s-a soldat cu ocuparea Țărilor Românești de către armatele țariste până la 1856. În timpul războiului ruso-turc din 1828-1829 toată partea de nord a Dobrogei a fost ocupată de trupele rusești. Cu această ocazie, 18.000 de turci, 200 de tunuri moderne, întreaga flotilă dunăreană a otomanilor au căzut în mâinile rușilor
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
află la o distanță de 27 km sud de centrul raional Bolgrad. Prin această localitate trece drumul național Bolgrad-Ismail. Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, încă de la începuturile ocupației militare a acestui teritoriu în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812, autoritățile țariste ruse au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari, găgăuzi și ruși, aceștia primind terenuri. Satul Cosa-Mare a fost fondat în anul 180t de către coloniști ruși, denumirea sa provenind de la cuvântul rusesc "Коса" (în traducere scuipat). Prin
Cosa-Mare, Bolgrad () [Corola-website/Science/318304_a_319633]
-
000) și Slovacia (55.000). Deasemenea diaspora ucraineană există în Regatul Unit, Australia, Germania, Letonia, Elveția, Austria, Italia, Irlanda, Suedia și state din fosta Iugoslavie. În ultimele decenii ale sec. al XIX-lea, mulți ucraineni au fost forțați de Imperiul Țarist să se mute în regiunile asiatice ale Rusiei, în timp ce mulți alții aflați sub dominația Austro-Ungariei au emigrat în Lumea Nouă, fiind în căutare de locuri de muncă și oportunități economice mai bune. Astăzi, o mare minorităte etnică ucraineană își găsește
Ucraineni () [Corola-website/Science/297430_a_298759]
-
1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Doluchioi făcea parte din Ocolul Izmailului a Ținutului Ismail . Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din
Doluchioi, Ismail () [Corola-website/Science/318375_a_319704]
-
Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Doluchioi făcea parte din Ocolul Izmailului a Ținutului Ismail . Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Doluchioi a fost fondat în anul 1806 de către coloniști bulgari proveniți
Doluchioi, Ismail () [Corola-website/Science/318375_a_319704]