2,322 matches
-
față de campania de colectivizare totală ce avea să se deruleze un deceniu mai târziu. Nereușind să modifice peisajul rural, bolșevicii au făcut apel la aceleași metode de tribut forțat, sub amenințarea legii marțiale, pe care le folosiseră și predecesorii lor țariști În vremea războiului. Termenul de „lege marțială” sugerează o ordine ce lipsea În realitate. În timpul crizei agricole din primăvara și vara lui 1918, satele erau jefuite de bande Înarmate (otriadî) - unele autorizate, iar altele alcătuite spontan de orășeni Înfometați - care
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
răpuși de boală. Statele sclavagiste cu frontiere deschise au fost dintotdeauna vulnerabile din acest punct de vedere. Înainte de războiul civil, În Statele Unite, sclavii fugari puteau merge În Nord, În Canada sau În „statele libere” din Vest. În Rusia, majoritatea decretelor țariste aveau drept obiect șerbii fugari. În general, oricând există o frontieră deschisă, formele de muncă bazate pe lipsa de libertate sunt greu de menținut dacă nu se poate exercita o coerciție suficientă pentru a ține populația În frâu. Această logică
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
piață. Vezi cartea extrem de detaliată și de profundă semnată de Orlando Figes, Peasant Russia, Civil War: The Volga Countryside in Revolution, 1917-1921, Clarendon Press, Oxford, 1989. Chiar și revoluțiile incomplete creează un astfel de vid. După revoluția din 1905, guvernul țarist a avut nevoie de aproape doi ani pentru a-și impune din nou controlul asupra zonelor rurale. Relativa unitate a satului era Întărită de procesul revoluționar. Cei mai bogați moșieri plecaseră sau li se arseseră casele, iar familiile cele mai
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
parte a terenului arabil să nu poată fi Însămânțat sau să producă mult mai puțin decât de obicei. Yaney, The Urge to Moblize, pp. 515-516. Yaney consideră uimitoare continuitatea aspirațiilor Între ceea ce el numește „agronomii sociali mesianici” din vremea regimului țarist și bolșevicii care se ocupau de colectivizare. În unele cazuri, era vorba de același persoane. Figes, Peasant Russia, Civil War, p. 250. Foametea și fuga din orașe a redus numărul de muncitori din industrie, de la 3,6 milioane În 1917
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
1894 de „Lumea nouă”. Nu face parte efectiv din mișcarea socialistă, dar e un propagandist entuziast, susținător al „cauzei”. În 1893 îl cunoscuse pe C. Stere, student mai vârstnic, fost deportat în Siberia ca instigator narodnic și evadat din temnițele țariste. I se alătură la „Evenimentul literar” din Iași (1893-1894), ca secretar de redacție, publicând sub pseudonime (Cezar Vraja, Un sociabil, Verax). Deși nu îi modifică radical orientarea estetică, poporanismul propagat de Stere o influențează. Ulterior el își va mărturisi legăturile
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
București, Berlin și Viena 63. Comportamentul oscilant al Rusiei față de România, în cursul anilor 18771878, dar și după aceea, era un motiv suficient pentru politicieni ca P.P. Carp și D.A. Sturdza să încerce o conștientizare a lui Brătianu asupra pericolului țarist și a necesității încheierii unei alianțe cu Austro-Ungaria. Se spera că, în felul acesta, Austro-Ungaria ar renunța la atitudinea de ostilitate manifestată până atunci, dar și la locul din comisia mixtă 64. Rusia mai avea însă adepți în rândul oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
într-o stare de izolare. Dincolo de jocurile de culise, era o realitate faptul că intervențiile sub diverse forme ale Rusiei în Bulgaria sau Serbia (regele Milan devenise aliat al Vienei) provocau în rândul autorităților habsburgice o nervozitate nedisimulată la adresa guvernului țarist, fapt care se va observa și din intervenția făcută de la tribuna Parlamentului de ministrul de externe, contele Kalnoky 67. Pe lângă problema Dunării, care reprezenta o piedică în direcția apropierii României de Austro-Ungaria, se adăuga în această perioadă și situația dificilă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
stat mic, România avea o suprafață mai mare decât statele suddunărene 12: Serbia - 48.382 kmp; Bulgaria - 95.704 kmp; Grecia - 64.688 kmp. Vecinii La vest și la nord România se învecina cu Imperiul austro-ungar, la est cu Imperiul țarist, la sud-vest cu Serbia, iar la sud cu Bulgaria. Începând cu anul 1878 țara are ieșire la Marea Neagră. Populația România era situată între țările mici, având o populație mai mică decât Austria (26.150.599 - 1900), Ungaria [cu provinciile subjugate
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sprijini desăvârșirea unității național-statale. * La 1914, România era considerată o țară europeană, care redusese mult din distanța care o separa față de Occident la 1859. Situarea geografică prezenta deosebită importanță din punct de vedere strategic: aproximativ 900 km graniță cu Imperiul țarist, aproximativ 1.300 km graniță cu Imperiul austro-ungar, poziția la Dunăre, deschiderea la mare confereau României atuuri importante în timp de pace sau de război. Resursele economice ale țării (grâu, lemn, petrol ș.a.), importante pentru propria dezvoltare economică, pentru comerțul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
240. 72 Ibidem, p. 239-240. • Ibidem, p. 239. • Ibidem, p. 51-52. • C. P. Russie, dosar 236, f. 139. 76 M. D. Sturdza, op. cit., p. 266. 77 C. P. Russie, dosar 236, f. 135. aceea a unei intervenții militare 78, Imperiul țarist neîndrăznind să accentueze prea mult starea de criză de teamă să nu se găsească, iarăși, singur în fața unei coaliții, așa cum s-a întâmplat în 1853. Diplomația rusă și-a limitat, însă, acțiunile numai pe terenul încurajării intențiilor războinice ale Turciei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
au vizat atragerea unor oameni politici români, animați de idei separatiste, în vederea declanșării unei mișcări ce ar fi permis Rusiei să susțină că Moldova dorea să scape de o Unire care semăna mai mult cu o cucerire 79. Acțiunile diplomației țariste erau conjugate cu concentrările de trupe de la granița României. Din Petersburg, Talleyrand, ambasadorul Franței, consemna în raportul său, din 14 martie 1866, în urma unui dialog cu Gorceakov, că Rusia își dispune forțele armate pe linia Prutului de teama unei intervenții
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
românesc după izbucnirea războiului. „Sute de mii de români trebuiau să lupte sub steag străin, pentru o cauză care nu era a lor“. Pentru mulți români, Puterile Centrale promovau o „politică brutală, cinică și ipocrită“, pe când alianța franco-anglo-rusă („umbra Rusiei țariste se estompa și se ștergea la lumina celor două mari democrații europene“) apărea ca promotoarea principiului naționalităților. Curentul antantofil se manifesta prin acțiuni tot mai ample, „la care luau parte toate straturile societății“5. Ion I.C. Brătianu și colaboratorii săi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la București, și de acolo în străinătate (I. Căpreanu, op. cit., p. 266-267). • C. Stere, România și războiul european, în „Viața Românească“, vol. XXXV, nr. 10-12, 1914, p. 207-230. Articolul este datat: Iași, 28 decembrie 1914. • Ibidem, p. 210. În fața pericolului țarist, evident, C. Stere nu percepea, la realele dimensiuni, intențiile expansioniste ale Austro-Ungariei în sud-estul Europei. În ce privește România, sunt de reamintit prevederile teritoriale din cadrul Tratatului de pace semnat la București, la 24 aprilie/7 mai 1918. • Ibidem, p. 212. Biruința Rusiei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Rusia; de aici, o anumită rezervă, lesne de înțeles, față de situația Basarabiei. Era adevărat că multă lume din Regat cunoștea foarte puțin din ce se întâmpla dincolo de Prut, dar aceasta se explica, în primul rând, prin „barajul“ pus de stăpânirea țaristă la graniță. Au fost, după cum s-a precizat, și alte orientări în politica noastră externă, după cum un exemplu grăitor din acest punct de vedere l-a constituit chiar revista „Viața Românească“, inclusiv pentru preocupările redacției de a înfățișa problemele Basarabiei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pământurile ce i-au fost date cândva în stăpânire, ea ne vine acum de peste Prut cu o cotropitoare strălucire de adevăr. Un secol de opresiune înfricoșată exercitată în chip voit și după un plan hotărât de forța imensă a guvernului țarist, cât și în chip inconștient de masa covârșitoare a restului Rusiei, nu a fost în măsură să înăbușe flacăra vieții naționale românești, care nu a așteptat decât cel dintâi prilej favorabil pentru a izbucni biruitoare, cu o nouă și nebănuită
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
mai mare în raport cu orașele, cu o populație alogenă numeroasă. Gh. Brătianu aprecia că Sfatul Țării reprezenta opinia populației basarabene în aceeași măsură în care toate adunările de acest fel au avut de decis soarta republicilor autonome născute pe ruinele Imperiului țarist sau a statelor succesoare monarhiei habsburgice. Etapele autonomiei și independenței au fost aceleași pe care le-au înregistrat și alte mișcări de eliberare națională. Unirea cu România decurgea din conștiința clară a comunității naționale și din imposibilitatea practică a menținerii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Brătianu, op. cit., p. 142-143. OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA DESTINUL ELITEI POLITICE, CULTURALE ȘI ȘTIINȚIFICE BASARABENE DIN PERIOADA INTERBELICĂ Lilia Crudu Până la 1918, din pricina situației periferice a Basarabiei, un segment important al elitei culturale și politice a provinciei din extremitatea sud-vestică a Imperiului țarist era tentată de a se stabili în alte părți ale Rusiei, dar și în România, fiind atrasă de mediul intelectual din aceste țări sau de dorința de a face carieră militară sau diplomatică. Marșând aproape exclusiv pe ideea „prieteniei de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pe ideea „prieteniei de veacuri dintre popoarele moldovenesc și rus“, istoriografia sovietică moldovenească și-a construit discursul oficial pornind doar de la personalitățile basarabene care s-au remarcat în spațiul rus. Printre acestea se numărau nume din mediul diplomației, al armatei țariste sau din cel academic. Nu de puține ori prezentarea lor era anticipată de informații care trebuiau să reamintească publicului legăturile cu Rusia ale unor iluștri înaintași moldoveni. Dintre aceștia nu au lipsit, aproape niciodată, Nicolae Milescu Spătaru, Dimitrie Cantemir și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Ucraina. Bogopolschi 28. În autonomia moldovenească din stânga Nistrului, sau chiar la Moscova și Petrograd, persoane originare din Basarabia au deținut poziții culturale și științifice importante. Și de această dată însă dominau persoane din comunitățile evreiești sau ruse din fosta provincie țaristă. Îi vom aminti aici pe membrii Comitetului Științific din Tiraspol, pe chimistul Nicolai Dmitrievici Zelinskij 29 și pe biologul Lev Alexandrovievici Tarasevici 30, ambii membri ai Academiei de Științe din URSS, pe agronomul Nicolai Alexandrovici Dimo, membru al Academiei Agricole
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
absolvent al Academiei Agricole din Cluj, cu studii postuniversitare la Paris și Viena, care a deținut funcția de șef al Catedrei de Mecanizare la Institutul Agricol din Chișinău. Deși regimul a avut rezerve față de intelectualii școliți în România, în Rusia țaristă sau în alte „țări burgheze“38, imediat după preluarea puterii, noile autorități au acceptat serviciul unor personalități culturale și științifice importante. • A se vedea, de pildă, I. V. Stalin, Cu privire la întrebările politicii agrare în URSS. Cuvântare ținută la Conferința agrarnicilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
patriei sovietice“40. După 28 iunie 1940, autoritățile sovietice au reușit să identifice foarte repede 17 personalitățile de vază, foști deputați în Sfatul Țării, membri ai guvernului basarabean, dintre care doi chiar foști deputați ai Dumei de Stat în Rusia țaristă și doi reprezentanți ai minorităților naționale (un ucrainean și un grec). În ciuda vârstei înaintate, fiind acuzați de înaltă trădare, aceștia au cunoscut foarte repede calvarul „Gulag“-ului, mulți dispărând din viață la scurt timp după deportare. Este vorba de Alexandru
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
război mondial a fost evidentă pentru contemporani și se condensează mai târziu și în formularea că „Revoluția din octombrie a fost un fruct al primului război mondial“1. Eforturile de război și înnoirile tehnologice au făcut să se prăbușească regimul țarist, iar puterea va fi * Analiza sub titlul de mai sus face parte dintr-o lucrare mai întinsă despre rolul propagandei în legitimarea regimurilor totalitare. • Michel Heller, Aleksandr Nekrich, L’utopie au pouvoir. Histoire de l’U.R.S.S. de 1917 à
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la nivelul fiecărei țări beligerante, oboseala de război era expresia prelungirii acestuia peste calculele planificatorilor de toate nuanțele. Lenin a știut s-o exploateze și cu un singur cuvânt - pace - „a transformat această stare într-un amestec exploziv, revoluționar“. Armata țaristă intra într-un proces de descompunere, transformându-se într-o veritabilă rezervă revoluționară; locul i-l va lua Armata Roșie, dar această problemă merită o analiză aparte. Falanga specială de sprijin pentru bolșevici era constituită din muncitorii din fabrici. Promițându
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
motive politice, am mai spune noi astăzi. Iată doar câteva dintre epitetele atribuite de către cercetătorii ce s-au preocupat de viața și opera istorică a lui • Liprandi: „reacționar“, „trădător“, „spion“ etc. Mai rar întâlnim aprecieri moderate: „agent militar al guvernului țarist“, „memorialist“, „istoric militar“, „prieten al lui A. Pușkin“. Istoriografia sovietică moldovenească nu a reținut interesul lui I. Liprandi pentru istoria Basarabiei, cu toate că după volumul scrierilor - atât publicate, cât și nepublicate - acesta domină clar spațiul istoriografic basarabean, cel puțin • A se
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la Ekaterinoslav. În 1872, pleacă la Harkov, unde își pregătește bacalaureatul și devine student audient al Facultății de Științe. Intrând în cercurile narodnice studențești, participă la acțiunile acestora și cutreieră satele făcând propagandă revoluționară printre țărani. Urmărit mereu de poliția țaristă, în martie 1875, trece granița Rusiei și se stabilește la Iași. În aprilie, pleacă în Elveția, unde se aflau numeroși revoluționari ruși emigrați, în mai e din nou la Iași, luând parte la activitatea primelor cercuri de studenți și intelectuali
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]