1,198 matches
-
m-am clătinat ușor. — Crezi că poți să conduci până acasă? m-a întrebat ea. — O, da, mă simt bine, am zis, îndreptându-mă spre ușă. Am luat cușca și am plecat șchiopătând după ea. În stradă, ne-am îmbrățișat țeapăn. — Bine, atunci bănuiesc că ne vedem luni, a zis Sheba. Se muta plină de anxietate de pe un picior pe altul, ca cineva care are nevoie la toaletă. Am dat din cap și am scos cheile de la mașină. — Deci, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pantalonii și a clipit: — Mergem? Poate că mă amețisem de la vin. Poate că mă agățam de ideea că lucrurile se vor îmbunătăți. Poate că pur și simplu nu suportam ideea de a mă întoarce în apartamentul meu, cu părul încă țeapăn de la fixativul coafezei, să mă întind pe pat și să mă uit la cursele de cai tot restul după-amiezii. — Da, am zis, hai. Sheba și cu mine avusesem o dată o dispută cu privire la copii. Vorbeam despre pensionarea mea, iar eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o bucată de blană murdară, portocalie - care s-a dovedit oribil de umedă la atingere. Chiuveta avea pete verzui de apă sub robinet, iar pe cadă era sprijinit un uscător de rufe plin cu chiloți și șosete care se făcuseră țepeni de la uscat. Lângă cadă era un mic suport de plastic pe care se aflau obiectele de toaletă ale lui Bangs, aliniate minuțios într-o simetrie perfectă. Un baton de săpun Imperial Leather. O sticluță mică de spray pentru păr Silvirkin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și-a adunat curajul, de parc-ar fi fost nevoită să vândă săpun sau tampoane, a tropăit până în partea cealaltă a camerei și-a luat-o pe Jina de bărbie. Tu, a spus ea, ești făcută dintr-un material mai țeapăn. Și, la fel ca în urmă cu doisprezece ani, atunci când era pe cale să încalece pentru prima dată un râu învolburat, iar soțul ei i-a strigat,destul de tare că să acopere tunetul apei, că poate s-o facă, Jina s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
N-ar fi trebuit să vă deranjez așa de târziu. Nu contează. Nu dormeam. Jina l-a auzit răsfoind hârtiile. Din doișpe până pe douăzeci iunie. Drew are o barcă liberă. Câți sunteți în grup ? Jina s-a uitat la spatele țeapăn al lui Mike. Și-a dat seama că în afară de incursiunile când ducea fripturile și shish kebab-ul la grătar, el nu ieșea niciodată afară. Ignora buruienele și tufișurile crescute excesiv, de parcă dacă nu le lua în seamă ele dispăreau de la sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe picioare, ca să facă față valurilor. Îl vezi ? a strigat ea ca să acopere zgomotul motorului. Mary a clătinat din cap și-a tras-o pe Jina pe scaunul de lângă ea. Jina nu mai plângea, dar trupul îi era încordat și țeapăn. Privirile nu i se dezlipeau de maluri. Cel drept, apoi cel stâng, din nou cel drept și iar cel stâng. Iat-o, doisprezece ani mai târziu, căutând iar pe cineva pe râul Salmon. Cât de tare trebuie că ura Jina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe optzeci la sută din suprafața corpului. Cât timp n-a fost limpede dacă bătrânul avea să scape, Ahmad a tremurat. Prietenii au început să-l evite, iar el abia dacă mai putea să doarmă. La miezul nopții, el umbla țeapăn pe drum, trecând pe lângă case în care odată dansase, iar la colțuri de stradă unde râsese în hohote acum nu mai era în stare să se exprime decât în șoaptă. Ahmad se simțea de parc-ar fi pierit în incendiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
se citea extazul. În mod straniu, Mary chiar și-ar fi dorit ca barca să se răstoarne; voia să se întâmple ceva, orice. Femeia s-a întors către Jina, care-l lăsase în pace pe fiul ei și se așezase țeapănă pe locul ei, privind cum cataractele Rainier se apropiau cu repeziciune. Barca a început să salte pe apă. Țineți-vă bine, a spus Mary. Jina a clătinat din cap, dar s-a apucat de frânghia întinsă în lungul ambarcațiunii. Naji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Jina a clipit, apoi a luat cuțitul. Sigur. Mike s-a uitat la Ahmad, dar i s-a adresat lui Zach. O să vină niște oameni. Agenți federali. N-am ce să fac. Zach a clătinat din cap. Brațele îi stăteau țepene în lungul corpului. Bine. Jina a aruncat o privire către trupul lui Ahmad, apoi s-a uitat la Andy, care se juca pe verandă ca și când toată lumea ar fi trăit sub amenințarea incendiilor de pădure, după care s-a întors către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
țintuit la zid ca o insectă oarecare... o bucățică de hîrtie prinsă cu un ac de perdea... Dar oare ce naiba? Iar i-am uitat chipul... Chiar dacă individul care se retrăgea era puțin aplecat În față, tot i se vedeau umerii țepeni ca un zid. Singurul lucru care lipsea era gaura neagră din pictura de pe tăblița de lemn... Aceeași zi, ora 11.05. Am vizitat Întreprinderea comercială Dainen. Am solicitat o Întrevedere cu persoana care răspunde de vînzări pentru a verifica unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
neașteptat. — În afară de șirul acesta, mai rămîn În fiecare zi locuri libere și pe cele opt rînduri Închiriate cu luna, așa că-i putem servi și pe clienții ocazionali. E o muncă ușoară pentru un pensionar. Am reumatism și picioarele-mi sînt țepene, așa că nu mă pot plînge. Îmi scot măcar banii de țigări cu asta. — Dar sînt foarte multe mașini parcate. În mare sînt aceleași pe care le-am văzut și ieri. SÎnt toate locuri Închiriate lunar? — Toate locurile de pe cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fundul prin cartier mișcându-mă ca o chinezoaică al cărei picior e forțat să nu mai crească, să nu o ia dracu’ razna dincolo de bătătură? Și uite-așa am ajuns eu să am 39 la picior, o talpă lată și țeapănă, bine înfiptă în pământ, și să nu umblu în veci pe toace. Șocul acelei ofense nu mi-a trecut niciodată. De câte ori o femeie a încercat să mă aducă pe „calea cea bună”, în mine s-a trezit haiduca de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
un alt om. Literalmente, un alt om. Efectiv părea mai înalt și atât de sigur de el că era aproape îngâmfat. Până și fața lui avea o altă culoare. Acum șase, șapte, opt luni, nu realizasem că arăta pământiu și țeapăn. Am observat abia acum când își pierduse acea rigiditate oribilă și devenise vioi și plin de culoare. M-a zărit și a zâmbit larg. Un zâmbet orbitor, cum nu mai văzusem niciodată la el. —Anna. Hei, arăți grozav! Vocea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-mea într-o fetiță. Îi sări de gât fratelui ei mai mare, acoperindu-i fruntea, umerii, brațele și mâinile cu sărutări calde și furișe. Înduioșat, dar oarecum încurcat de efuziunile astea care deranjau întrucâtva demna lui ținută, rămase în picioare, țeapăn în lunga-i jubba de mătase cu mâneci fluturânde, purtând eșarfa, taylassan, elegant înfășurată în jurul umerilor, și abia schițând umbra unui zâmbet ocrotitor care-i mărturisea bucuria. Însă această aparentă răceală nu o descuraja deloc pe Salma. Ea știuse întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Hei, exclamă el. Hei, dar eu am făcut un gest așa de frumos. Am făcut un gest frumos - cu floarea. De ce ai aruncat-o, pizdă ce ești? El și-a văzut de drum, cu pași mult mai reținuți, cu umerii țepeni și căzuți. Ea a rămas în urmă și s-a aplecat să culeagă în poala rochiei risipitele petale uscate. Îmi făcusem socoteala că îmi mai rămăsese cam o jumătate de oră la dispoziție. Făcând-o de două ori la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a fost un lucru înțelept. Ceea ce era o porcărie... Am intrat pe ușă. Pe jumătate orbit de întuneric, am zărit o scară abruptă și m-am, îndreptat spre ea. Apoi am auzit în urma mea pași și scârțâitul ușilor în balamalele țepene și zgomotul mortal al lanțurilor agitate. Ascultă la mine, am urcat scările alea mai repede ea un curist fript, mânat de o cumplită spaimă diuretică provocată de spatele meu expus... Ușa grea din capăt nu a cedat decât după a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se dau spirituali prin cârciumi, încercându-și norocul la mesele lungi prin bistrourile ieftine, când în zilele apatice dinainte a Anului Nou oamenii își arată lumii cadourile prin autobuze și metrouri: gulerele strâng gâtul ca o compresă rece, mănușile stau țepene în poală ca niște caracatițe marinate, ceasuri și stilouri scânteiază în lumina de împrumut. Crăciunul e momentul când toate fetele vorbesc despre lucruri ca fiind încântătoare și calde. Prima zăpadă a anului a provocat panică, prăbușiri nervoase, anarhie, așa cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
moartea unui Gribb. L-am privit cum moare, cu ochii întorși spre altă lume, cu mâinile și buzele fremătându-i ca și când s-ar fi mișcat într-o existență nevăzută și neauzită. Am privit totul: cum s-a ridicat în picioare, țeapăn, drept și chipeș, adonisul meu idiot, și cum s-a prăbușit apoi în fața călăilor săi fantomatici, nu, nu, nu legat la ochi, vă rog, o țigară înainte să trageți. Călăii fantomatici. Eu nu le-am văzut, nici nu le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu ți-a spus. — Mi-a salvat viața de două ori, răspunse Vultur-în-Zbor. Iar pentru încercarea de-acum a avut încuviințarea mea. Dar ce-i cu fața mea? — Biet tinerel idiot! zise Liv, întinzându-se pe pat. Vultur-în-Zbor se așeză țeapăn pe scaun, în mijlocul grămezii de mizerie. — Biet tinerel idiot! repetă ea. Fața ta seamănă cu cea a lui Grimus, ca propria lui imagine în oglindă. Ceva mai tânără și mai palidă, dar atât de asemănătoareă! Nu știai că asta l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pentru asta. începuturile sunt întotdeauna mai bune decât sfârșiturile. Atunci orice era posibil. Acum nu mai este nimic. întuneric. Caietul închis, învelit, pus la locul lui. Femeia tăcută, în văluri negre, s-a ridicat în picioare și a stat așa, țeapănă, înaintea lui. O găină cotcodăci o singură dată. Afară: agitația frenetică a autorului jurnalului, ce căuta o ușă pe care știa că nu poate nici s-o găsească, nici s-o deschidă. Iar curva ascunsă, ghemuită lângă măgar, în spatele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pe jumătate exaltat, ce venea dinspre pădure. Vultur-în-Zbor s-a trezit imediat și a fugit în direcția vocii. Virgil, mai lent și mai greoi, l-a urmat, clipind des. Media stătea la marginea pădurii, cu brațele tremurându-i și mâinile țepene, încleștate una de alta. Prinsă între brațele ei, se afla silueta posomorâtă și murdară de noroi a Prepelicarului. Fratele și sora rămaseră nemișcați un moment, cântărind totul în minte. — Spune-i femeii ăsteia proaste să-mi dea drumul, frățioare. Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mă conducea către un grup de bărbați, cu toate că majoritatea semănau atât de mult între ei încât mă întrebam cum îi putea deosebi unul de celălalt. Cei mai mulți erau supraponderali și nici unuia nu-i lipsea costumul - bleumarin închis sau gri - cu cravatele țepene, frizurile convenționale. Puținele figuri feminine ieșeau în evidență ca o pasăre colibri printre ciori, la fel ca agentul meu Duggie Sutton, care îmi zâmbea radios în timp ce ne apropiam. Era mic și bondoc, cu eternul lui ceas de buzunar, papion și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
morală, în memento mori, având în vedere două funcții: de a înspăimânta și de a se constitui în avertisment. Cimitirul “des Innocents” este locul în care “moartea hidoasă (...), rânjind, îi târăște după ea, invitându-i, cu pașii unui bătrân și țeapăn profesor de dans, pe popă, pe împărat, pe nobil, pe muncitor, pe călugăr, pe copilaș, pe bufon și pe toate celelalte meserii și stări”. Este un dans “des morts” și nu “de la Mort”. Protagonistul macabrului dans nu este încă un
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
scării apăru pentru câteva clipe, Îmbrăcat În ținută de gală, inginerul Edward Satanovski, care, pocnind din două degete, transformă frunzele aruncate de Oliver Într-un careu de ași, după care, făcând o piruetă În fața femeii-ușă, dispăru În salonul vecin... Stând țeapăn ca un stâlp În mijlocul camerei, cu tălpile Înfipte În linoleum și aripile sprijinite de tavan, masterandul răsucea În minte toată această Întâmplare, fără să poată Înțelege cum s-a putut produce o astfel de metamorfoză, care a transformat fața unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În jurul aceluiași punct mort. Și acest punct mort era Însuși numele pe care-l purta inginerul Edward Satanovski. „Cum credeți că aș putea vinde o icoană unui astfel de om”, repetă Bikinski pentru a nu știu câta oară, stând din ce În ce mai țeapăn la locul lui. „E ca și cum aș face o blasfemie...” Satanovski nu se pierdu Însă cu firea: „Mai gândiți-vă”, tot repeta el. „Oricând vă stau la dispoziție... Vă dau un preț bun...” „Ce aveți de gând să faceți cu icoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]