795 matches
-
săptămâni de când Discipolul și omul său priveau orașul din înaltul lumii înecate în umbră. Două săptămâni și o zi de când un fulger electric stârnit de un reflector de energie de la Institutul de Semantică Generală făcuse să-i sară lui Thorson țeasta însângerată, având ca rezultat încetarea după trei zile a luptelor din orașul propriu-zis. Peste tot, robuneltele sforăiau, bâzâiau, șuierau și lucrau sub controlul creierelor electronice. În unsprezece zile, un oraș imens reînvia, nu fără trudă, nu fără ca oamenii să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
pentru. Yalertanul, care se pregătea să se arunce, se opri. Mușchii feței se contractară spasmodic, oscilând între îndoială și furie. Îl privea pe Gosseyn descumpănit, precum taurul pe măruntul adversar care nu pare câtuși de puțin temător. - O să-ți crăp țeasta de ciment, zise el scrâșnind din dinți. Dar o zise ca pentru a controla efectul vorbelor sale. - Leej, zise Gosseyn. - Da? - Vezi ce voi face? - Nu e nimic. Nimic. Era rândul lui Gosseyn să fie descumpănit. De fapt, dacă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ce întregul cerc de oaspeți semănă cu un public de statui bine dăltuite. Lanark era uimit cum atîția oameni pot produce o tăcere absolută. Se lăsa asupra lui ca o bulă de cristal care umplu vîrful cortului și-i apăsă țeasta: o putea sfărîma în orice moment strigînd o obscenitate, dar își mușcă adînc buzele să împiedice acest lucru. Monboddo începu să vorbească. — Unii oameni se nasc modești. Alții o dobîndesc modestia. Altora li se impune să fie modești. Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nenorocit, mă rog, făcea și el ce putea, printre altele mai era și autorul erorilor mele, iar ei mă obligau să-l astup cu ciorapul lor mâncat de molii pe când el mârâia ca un câine pe care îl purtam în țeastă. * În regiunea de vest a statului Kentucky a fost declanșată o puternică ofensivă împotriva a milioane de mierle și sturzi, prin împrăștierea din helicoptere a unor detergenți care dizolvă grăsimile ce impregnează penele acestor păsări. Lipsite astfel de protecție și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
săptămâni de când Discipolul și omul său priveau orașul din înaltul lumii înecate în umbră. Două săptămâni și o zi de când un fulger electric stârnit de un reflector de energie de la Institutul de Semantică Generală făcuse să-i sară lui Thorson țeasta însângerată, având ca rezultat încetarea după trei zile a luptelor din orașul propriu-zis. Peste tot, robuneltele sforăiau, bâzâiau, șuierau și lucrau sub controlul creierelor electronice. În unsprezece zile, un oraș imens reînvia, nu fără trudă, nu fără ca oamenii să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
pentru. Yalertanul, care se pregătea să se arunce, se opri. Mușchii feței se contractară spasmodic, oscilând între îndoială și furie. Îl privea pe Gosseyn descumpănit, precum taurul pe măruntul adversar care nu pare câtuși de puțin temător. - O să-ți crăp țeasta de ciment, zise el scrâșnind din dinți. Dar o zise ca pentru a controla efectul vorbelor sale. - Leej, zise Gosseyn. - Da? - Vezi ce voi face? - Nu e nimic. Nimic. Era rândul lui Gosseyn să fie descumpănit. De fapt, dacă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
plătească de mult. Pacientul cu falca se grăbise să treacă prin ușa întredeschisă a cabinetului, așa că Omar se fixă cu tot spatele spre intrare, ca să-l vadă pe Max în ochi. Firește că dintele nu îi mai trimitea zvâcnete în țeastă și chiar se miră că făcuse atâta drum, plus o pană, să-i dea de capăt unui canin și s-o încaseze de la stomatolog. Cred că dintele meu a-ncetat războiul, reuși să îi spună cu calm. Am să vin altă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fricționa brațele goale. Pijamaua veche avea mânecile scurte, tăiate probabil acolo unde coatele nu mai putuseră fi cârpite. Frizura, de obicei atent încropită din părul lăsat să crească deasupra urechilor și savant adus apoi cu o periuță de dinți peste țeasta goală, atârna în șuvițe țepene. ― Pune mîna! Nu vezi! țipă Valerica Scurtu. Cade casa pe noi! Melania Lupu apăru zâmbitoare în prag: ― Ce faceți, copii? Dădu cu ochii de zidul ud și înaintă fragil, speriată, cu pași mici. Împingeau mobila
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cap, așa cum exersaseră de sute de ori. Trebuia tras în cap pentru a asigura paralizia instantanee. Fără reflexe musculare care să declanșeze vreo bombă sinucigașă, fără secundele finale de viață în care suspectul ar putea apăsa pe trăgaci. Bodyguarzii văzută țeasta căruntă a lui Shimon Guttman crăpându-se ca un pepene, creierii și sângele împroșcând lumea din jur. În câteva secunde, premierul fu expediat de pe scenă, înconjurat de oameni de pază care-l împingeau spre o mașină. Mulțimea, care cu jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Treime, apărură valurile schimbării aducând cu sine zile negre. Un vânt rău nu priește nimănui. Anii luminoși ai lui Abelard, Thomas Beckett și Everyman se scufundară în negură. Roata zeiței Fortuna se întoarse împotriva omenirii, sfărâmându-i clavicula, zdrobindu-i țeasta, chircindu-i torsul, străpungându-i pelvisul, îndurerându-i sufletul. Pe cât de sus fusese omenirea, pe atât de jos decăzuse! Cele ce odinioară fuseseră dedicate sufletului, acum erau dedicate vânzării. — Destul de bine, își spuse Ignatius și continuă să scrie grăbit: Negustorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ușa se dădu în lături și în birou intră unul dintre cei mai mari oamenii pe care îi văzuse vreodată domnul Gonzalez în viața sa. Își scoase șapca verde, dând la iveală părul des și negru, lipit cu vaselină de țeastă, în stilul anilor douăzeci. După ce își scoase și pardesiul, domnul Gonzalez văzu un colac de grăsime strâns într-o cămașă albă strâmtă, împărțită pe verticală de o cravată lată și înflorată. Se părea că și mustața fusese unsă cu vaselină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Muzeul Societății Asiatice, taxiul porni ca din pușcă. — Kitty! Kitty se Întoarse. Tipul care stătea În spate, lângă Desert Rose, era Întruchiparea cuvântului „infractor“. Pe jumătate chinez, pe jumătate arab, musculos, cu trăsături dure, chel, cu o cicatrice recentă pe țeastă. Ar fi putut fi de la o pisică sau de la o femeie sau dintr-o Încăierare, sau... dintr-o tentativă de crimă. Kitty parcă vedea anunțurile În care se spunea că era căutat de poliție. Gânduri Înspăimântătoare Începură să-i treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
tip care Își părăsește nevasta și casa și toată lumea Îl crede mort, dar apare din nou după douăzeci de ani, fără nici o explicație, fără să i se pună vreo Întrebare. Zamyatin Își scarpină unul dintre perciunii luxurianți care coboară de pe țeasta-i pleșuvă. În Rusia, cînd dispare cineva, toată lumea știe ce s-a Întîmplat. Îl ia KGB-ul și Îl expediază În Siberia, asta dacă nu cumva Îl ucid pe loc. Wakefield Îi aruncă prietenului său o privire piezișă. — Nu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
puțeau. Tivul de jos al tunicii avea o crustă groasă de jeg, și hlamida lui nu mai fusese băgată în leșie de ani buni. Chiar și felul cum arată era respingător. Pielea feței, de o paloare cenușie, era numai cute. Țeasta craniului, despuiată de tonsură, era plină de pete maronii. Unghiile degetelor de la mâini erau negre și despicate precum ghearele unui bătrân șoricar. Uitătura îi era răutăcioasă, poate din pricina pleoapelor căzute, roșii și urduroase. Purtările nu îi erau mai prejos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu toate cele trebuincioase rasului bărbii. Cu un gest teatral, fir-ar el blestemat! a poruncit plebei să tacă și apoi a strigat: - Să nu care cumva să se spună că exarhul Isacco nu-și ține cuvântul. Călăul a apucat țestele ducilor de păr. Picura încă sânge din ele. Le-a pus pe băncuța din fața solului. Acesta, după un hohot nerușinat care a înfiorat întreaga suită, a continuat: - Am promis să rad barba acestor doi indivizi, și o voi face. Lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe jos cu două torțe aprinse în mână. Strigătele se auzeau dintr-o colibă care ardea cu tot cu sufletele care se adăpostiseră în ea. Bărbatul care ne vorbise la început zăcea în noroiul înroșit de sânge - toiagul puțin mai încolo -, cu țeasta spartă din care îi țâșniseră creierii. - Tâlhari, am dat eu vestea. Ne-am îmbrăcat la iuțeală. - Ce facem? m-a întrebat Guido. - Nu știu. M-am întors din nou la fereastră. Unul din cei doi călăreți, mărunțel și uscat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a mutat la curte, cu soția și cei doi băieți, în timp ce Rotari i-a luat casa în primire, luând cu sine toate lucrurile bunicului. A venit cu el și Hermelinda, care avea grijă de skala fratelui ei, cupa decupată din țeasta celui mai valoros vrăjmaș ucis. Eu am redactat hârtiile prin care sclavii și bunurile lui Faroald treceau în posesia lui Rotari. Prin voința bătrânului, doi din cei zece cai ai săi i-au revenit lui Ariald, șapte lui Rotari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
necesar. Comandantul era un bărbat taciturn, cu glas repezit, de care se folosea doar atunci când dădea ordine; musculos și totuși uscat, cu o față ieșită în afară în formă de cioc, ascunsă într-o barbă căruntă și creață contrastând cu țeasta fără fire de păr, semăna cu unul din pescărușii ce târcoleau deasupra noastră. Cei șapte marinari se temeau de el. Călătoria a fost lungă, primejdioasă și obositoare. Înaintam urmând din ochi coasta, cârmaciul fiind mereu atent și gata să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și pe Emma Îngenuncheată Într-o groapă, În spatele scuterului, cu mâinile ridicate, pentru a-și apăra fața - și În gură simți gust de sânge. Îngrămădit la pământ, Zero aruncă o privire tristă spre paznicul tatălui său. Un bărbat negricios, cu țeasta rasă, cu o mustață triunghiulară, cu nasul proeminent și privirea Înfierbântată. În ciuda durerii care-i paraliza spatele, nu reușea să-l urască. Era doar o slugă amărâtă - devotat stăpânului, nu din dragoste sau din gratitudine, ci numai din datorie. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În sfârșit ceea ce voia, nu mai era ceea ce Își dorise, ci pur și simplu un lucru obținut. Și astfel, Îl privea pe tati În loc să privească mingea - tati În civil, oacheș, Într-un costum de in de culoarea nisipului. Tati, cu țeasta lucioasă, cu barba-cioc, cu obrajii roșii de căldură - și de fiecare dată când Își ridica privirea Înspre tribune se temea că s-ar putea să nu-l mai găsească. Că s-ar putea să vadă o bancă goală. Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a simțit că se cutremură de frică și-a știut că se apropia Achlile. Și așa a fost. Se strecura cu prudență, ca și când n-ar fi vrut să fie văzut; n-avea pălărie, iar părul era pieptănat, aproape lipit de țeasta capului. Se îmbrăcase cu cămașă și pantaloni negri, ca de camuflaj. Achile a încuiat bine poarta de fier și a luat-o în jos, pe Calea Victoriei, dar după câțiva pași s-a urcat într-o trăsură. Zogru l-a pândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
la capătul unei țevi lungi de fier, mașinăria rotindu-se în jurul unui ax, când arunca mingea spre noi, loviturile ei puteau fi cumplite, știam, Janika și cu mine, că dacă n-o prindem, ne nimerește direct în cap, zdrobindu-ne țeasta sau sfărâmându-ne oasele, au mai murit copii dați pe mâna lui nea Gică, se zvonea că s-a făcut antrenor la juniori pentru că adulții nu-i mai suportaseră brutalitățile, l-au prins odată și l-au caftit bine, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la care banda lui Lupu n-a făcut decât să râdă grohăind. Primul care a luat cuvântul a fost Marius, mi-a spus să bag la meclă, că ei nu cunosc mila, or să mă omoare, or să-mi facă țeasta zob și, într-adevăr, am văzut c-are în mână o pungă de plastic cu o jumătate de cărămidă în ea, și nu numai el, fiecare avea câte o pungă de-asta, Lupu și-o rotea pe-a lui pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mult straniu decât înspăimântător, ei, și atunci Csákány a înfipt țeava de fier în pământ, ca pe-o lance, și le-a spus să-ndrăznească numai să se-apropie, că au și luat-o pe coajă, să bage bine la țeastă, el nu-i fitecine, a-nvățat să se bată în Deltă, de la lipoveni, dar toată gașca lui Lupu o și luase între timp la fugă, Marius, Zolika, Puștiu, fugeau cât îi țineau picioarele, Csákány a lăsat barosul jos, lângă țeavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe o piatră. Solul din jurul casei, plin cu pietre, era foarte alb, de un alb violent. Motanul m-a privit de câteva ori În timp ce mă masturbam, dar a Închis ochii Înainte să ejaculez. M-am aplecat, am apucat un pietroi. Țeasta motanului s-a făcut țăndări, bucăți de creier s-au Împrăștiat În jur. Am acoperit cadavrul cu pietre, am intrat iarăși În casă; nimeni nu se trezise Încă. În aceeași dimineață, mama m-a dus la taică-meu, la vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]