4,715 matches
-
pescarii cei săraci și nici nu pescuiesc... Cum mă uitam așa la el, s-a întors spre mine. Din spatele lui, deasupra mării, răsărise luna. Nu-i vedeam chipul, dar în jur lumina se făcuse argintie și până la capătul mării se țesea pe valuri o punte de raze. Fără să-l fi întrebat ceva, începu să vorbească: Știu, ți-e dor de ai tăi... Uite, am să-ți spun ce am auzit când eram doar oleacă mai răsărit ca tine... Abia scăpasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pe tatăl tău, așa cum te iubesc și pe tine. Tatăl tău era frumos și bun, și deștept, ca tine. Mă uit la tine și-l văd pe tatăl tău. În seara aceea, ne-am uitat amândoi la puntea de raze țesută pe mare, până a apus luna. Am spus pe urmă împreună cu el: "Tatăl nostru, care ești în Ceruri..." și m-am dus la culcare. Nu aveam nevoie să știu cum arată Tatăl nostru, ca să-L pot iubi... Dar prin somn, știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Aveți dreptate. Am făcut un pas dincolo.. peste pragul iadului și am simțit dogoarea focului și mirosul de smoală... ― Poți să-mi traduci această spusă? Este o imagine halucinantă... ― Din păcate, este una reală, domnule director, fiindcă În jurul nostru se țese un păienjeniș În care putem fi prinși oricând ca o muscă... Ca să coborâm cu picioarele pe pământ, trebuie să vă imaginați că până la acest securist - colonelul Zdup - este o Întreagă rețea de informatori pe care nici nu-i bănuim și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
gust, unchiul. Nu m-a pus să cânt, dar mi-a făcut semn să ciulesc urechile la tezaurul lui folcloric: "Vine potera călare, / Neagră ca de-nmormântare; / Negru sunt, larmă nu fac, / Dar pe unde trec e jale, / C-au țesut un zodiac / Din fum negru de pistoale..." Ca din cărți le zicea și le cânta, iar ninetistele, care veniseră și ele să-și dea cu părerea papilelor gustative, de ziua mea, erau toate numai ochi pe papionul și eșarfa roșă-pal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mulțumesc, în cimitir, l-am auzit cum cânta, ca în ziua aceea de pomină în care-mi dăduse iarba fiarelor: Vine potera călare, / Neagră ca de-nmormântare; / Negru sunt, larmă nu fac, / Dar pe unde trec e jale, / C-au țesut un zodiac / Din fum negru de pistoale..." 18 E semn de înțelepciune, de îmbătrânire sau de boală metafizică, domnule Z? Dacă ar fi numai boala metafizică, n-ar fi bai, căci metafizica, deși uneori nu-i nimic de capul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
împreună. Și îmi mai plăcea cum el avea tot timpul grijă de mine, era mereu atent la toate nevoile mele. La un moment dat oprisem mașina pe vârful unui deal. Coborâsem să privim peisajul. De sus, văile și dealurile păreau țesute pe pânză, micuțe, și aveai senzația că le puteai lua în palmă, ca pe niște sculpturi în miniatură, să te uiți bine la ele. Mici și delicate. Mici și delicate erau și mâinile mele, care se jucau în părul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
care spărsese oglinda! Iar astfel, în zbuciumul unor asemenea frământări, nu după mult timp, Anton muri, sfârșit de singurătate, pustiit fiind de dorul oglinzii... Și cititorul trebuie să știe acum că atât eroul povestirii, cât și faptele ce s-au țesut în jurul neobișnuitei sale persoane, mi-au parvenit întocmai în forma în care, după umilele mele puteri creatoare, luminate miraculos de o inspirație neașteptată, le-am așternut aici de față, netăgăduind că acestea ar putea fi atinse, totuși, și de un
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cinstit că nici simțirea și nici experiența nu-mi vin în ajutor. Căci, oare, ce experiență în dragoste este cu adevărat utilă omului, atunci când iubirea este într-atât de diferită de la un om la altul, precum și poveștile romantice, ce se țes în intimitatea dintre inimile lor? În fine... Pe vremea când această istorisire își află începutul, Victor era un minunat tânăr de douăzeci și trei de ani, cu o condiție materială satisfăcătoare și fără idealuri, dar a cărui unică aptitudine era
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
literaturii romantice. Trăim însă într-o epocă în care suportul vizual se substituie într-o măsură din ce în ce mai accentuată celui scris, în care cartea pierde, evident, teren în fața filmului. Mai mult, există, în interiorul acestui semnificativ transfer de influență, riscuri considerabile: teroarea țesută cu migală și cu abilitate de romanul de sorginte gotică pare că se disipează instantaneu, chiar în clipa descompunerii accelerate a cadavrelor resuscitate pe ecran. Cele mai multe dintre producțiile subsumate genului horror sunt lamentabile partituri cacofonice, subminate, pe de o parte
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de mijloace ale unei serii de articole de presă, reprezintă sinteza nobilă și detașată a unui modus vivendi extrem-oriental, pentru care între faptele presupus gratuite ale unei confruntări imaginare și cele încărcate de consecințe concrete ale unei confruntări reale se țese un raport profund de contiguitate. În Japonia aristocratică, începând din perioada Heian și până în epoca Meiji, viața însăși este un joc, ale cărui ierarhii și reguli trebuie respectate cu fidelitatea cu care se urmează preceptele unui cod religios. Ceea ce romancierul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cu faldurile ei nesfârșite, bum-bum bum-bum, încăperea este atât de mică, încât ajunge imediat la perete aici, pe jos, și ridicate pe pereți, noi avem covoare groase, în care piciorul ți se pierde, pe care așezăm multe perne și așa, țesând în aer cu mâna dolofană, cu aur pe deget și cu aur la încheietură, covorul persan, mângâietor, pernele umflate și moi, Rezvan se lasă victorios pe perete, sprijinindu-și spatele masiv de lemnul subțire, vibrând viu, gata să cadă sub
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mă simt bucuros, dar, în general, chiar și femeile sunt mai înalte decât mine. Aceasta nu încetează să mă uimească" (Varietăți de primăvară și eseuri londoneze). Cum ar putea imaginația liliputană să ia în stăpânire peisajul corporal urieșesc altfel decât țesând o întreagă mitologie a uimitorului corp străin amenințător, bântuit de peșteri și de munți, de prăpăstii și de bolți? Printre tinerele japoneze, circulă și astăzi povești despre colege care, făcând dragoste cu străini, au fost literalmente "rupte" de mădularele lor
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
CÂNTĂREȚUL ÎNTUNERICULUI ȘI VECINII Sub un hat în Bașiu trăiau în bună înțelegere trei vecini; o furnică un greier și un păianjen. Păianjenul torcea fir pe care-l aduna ghem. După aceea urca pe o plantă întindea firul pe șapte, țesea pânza apoi trecea la urmărirea insectelor din jur. Atunci când nu reușea să prindă nimic din mijlocul pânzei, se adăpostea la o margine astfel că până la urmă îi cădeau câteva musculițe în plasă. Le învelea în pânză până când ele, neavând aer
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dintre respondenți ar fi rezervați față de o astfel de familie, iar reținerea se poate baza tocmai pe prejudecățile legate de familie în general. Gloria Steinem sugera că mult mai greu sunt de depășit barierele interioare: „...la fel cum păianjenul își țese pânza, lumea exterioară este în mare măsură o creație a interiorității noastre” (2001, p. 15), iar în contextul de față, și a prejudecăților pe care le-am deprins în viața de fiecare zi. Sunt situații când prejudecățile funcționează ca parte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
și boante și cu unghiile mâncate până în carne. Iuda se pregătea să-l trădeze pe Iisus. Sus, în partea stângă a imaginii, un slujitor ținea o făclie, altfel nu s-ar fi văzut nimic. Iisus purta un veșmânt din acelea țesute într-o singură bucată. Petru își întorcea fața: nu voia să aibă de-a face cu ce se petrecea sau poate că le striga vorbe de ocară soldaților. Mama continua să cânte, stângaci, șovăind, cu degetele rășchirate. Erau melodiile „Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
e dreptul tău... Cum te poate iubi un străin? Doar te-ai îndrăgostit de atâtea ori! Orice om îți este un străin când te apucă îndrăgosteala... Dragostea are legile ei, neștiute și nedescifrate încă de noi... Ce fire tainice se țes între doi oameni care se iubesc, cine știe, ce fire tainice se țes între o femeie și un copil... Da, ai găsit tu ceva! Hotărăște-te, iubito, ești tristă sau obraznică! îi spuse Armanca. Hai, după cum îți merge gurița văd
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de atâtea ori! Orice om îți este un străin când te apucă îndrăgosteala... Dragostea are legile ei, neștiute și nedescifrate încă de noi... Ce fire tainice se țes între doi oameni care se iubesc, cine știe, ce fire tainice se țes între o femeie și un copil... Da, ai găsit tu ceva! Hotărăște-te, iubito, ești tristă sau obraznică! îi spuse Armanca. Hai, după cum îți merge gurița văd că ești foarte bine, plecăm acasă... adăugă ea, privindu-și de data aceasta
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ce principiu de echitate poate fi reținut? Ce mecanisme sunt de activat pentru a realiza sau a menține coeziunea socială? Pentru a răspunde astăzi la aceste chestiuni, n-o mai putem face doar la scară națională. Legăturile ce s-au țesut cu partenerii noștri comerciali ne obligă să ne gîndim nu numai la transferuri internaționale, ci și la un sistem internațional de asistență social. 6.5.2. Transferurile: fața ascunsă a dimensiunii economice a națiunii Solidaritatea este forma modernă de expresie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de creativitate, planurile de viitor, fazele de epuizare nervoasă, se înlănțuie, se suprapun, desfășurînd în cele din urmă sub ochii cititorului (fără a dezvălui intimități erotice, ci multele îndoieli și rarele momente de euforie) textura delicată, discretă, fragilă, a relațiilor țesute în timp de două ființe hipersensibile, de doi scriitori super dotați. "Tu ești deșertul și marea" - îi scria în 1949 Ingeborg Bachmann prietenului ei Paul Celan. Balanța corespondenței întreținute de Ingeborg Bachmann și Paul Celan înclină în favoarea mai tinerei, dar
Vremea inimii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8060_a_9385]
-
fiind sare, de sare, salmastru sau salin, așa cum la Bacovia cele mai frecvente lexeme sunt amurg și violet. Lexicul versurilor lui N. Stoie este uimitor de felurit, mai ales în privința zăcământului extrem de rar explorat și exploatat. Unele texte poetice sunt țesute din depresie și culori ploioase și plumburii, ca de pildă Ploi de sare ce amintesc de simbolistica funestă din Lacustră și Plumb luate la un loc. Cele mai reușite sunt cele în care imaginarul decolează în fanatasticul poesc sau cantemiresc
Cartea figurilor de sare by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7848_a_9173]
-
nepoftit. Nu lipsa de gust, ci absența dezgustului îi e fatală, explică nuanțat vocea din off. Viața de cămin va semăna un continuu exercițiu de exterminare, practicat fără plăcere, dar cu insistență. Una din utopiile dezvoltate tot atunci se va țese în jurul Metamorfozei lui Kafka, deși rezolvarea aduce mai categoric cu Orwell. Odată transformat, Gregor Samsa ar trebui instalat confortabil pe un scaun managerial. În sfârșit, ajuns într-o Americă aseptică, se va atașa de unica ființă care-i aduce aminte
Cetățeanul Mitchievici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6861_a_8186]
-
dialog cu autorul și mulțumindu-i, oarecum, că i-a deschis tema. Îl citează pe Bahtin - dar mai ales pe Vasile Tonoiu și pe Alexandru Melian dar te lasă la tot pasul să-l completezi cu o bibliografie care se țese oarecum de la sine pe parcursul lecturii din asociațiile deja fixate. Iată o „operă deschisă" în toată puterea cuvântului ce merită atenție. Punctele de reper sunt, în mare, acestea, fixtate în sumar: „Primordialitatea relației", „Deschiderea la/către lume, la/către celălalt, la
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
Gabrielei Adameșteanu, opera Gabrielei Adameșteanu. Și, eufemistic vorbind, n-arată rău deloc ! E drept că, de dragul comparației, s-ar fi putut păstra în corpusul de texte, măcar sub formă de notă finală, nuvela care a stat la baza masivei povești țesute pe canava homerică. Drumul contemporanului Ulise, profesorul Traian Manu, către contemporana lui Ithacă, coincizând cu România ultimilor ani de regim ceaușist, e suficient de complex pentru a fi consemnat fără scăpări. Mai ales că elaborarea Întâlnirii, până în stadiul actual, a
Probleme de dosar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7928_a_9253]
-
făcându-și iluzii că dintr-un taxi miraculos avea să debarce un grup de americance rebegite, învinse de angoasa pinilor și de arcurile tapiseriei. Dacă mă gândesc, dragostea mea, la târgușorul cu câteva cabane prăpădite, fără proprietar, unde păianjenii își țeseau părăsirea, în echilibru pe râpe și țipătul păsărilor, și îl compar cu acest apartament din Alcântara lângă trecerea de nivel a trenului și vapoarele de pe Tejo care ne ating fețele de pernă încununate cu delfini, picioarele mele caută, fără să
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
să spună „da”. Același domn Gilles Jacob preciza: „Așa cum se spune dincolo de Atlantic, Steven Spielberg este un obișnuit al Cannesului: Sugarland Express, Color Purple. Dar E.T., pe care l-am prezentat în 1982 în premieră mondială, este filmul care a țesut legături ce nu se uită. De atunci, i-am propus de multe ori să prezideze juriul și de fiecare dată îmi răspundea că turnează. Anul acesta, când mi s-a spus, cu o replică celebră. „E.T. telefonează acasă” am înțeles
Festivalul de Film de la Cannes, ediția a 66-a: Pericol de ameţeală. Corespondență de la Magda Mihăilescu by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/79463_a_80788]