1,306 matches
-
veni Puiu și v-a rămâne un an la noi. Vom fi de acum trei copii în casă și el va merge la școală în clasa a VI-a. Nu mai știu exact cum a ajuns la noi deoarece eram țintuit la pat de acea miraculoasă operație. În acel an nu pot spune că nu m-am înțeles cu Puiu deoarece era și el îndrăgostit de natură și era cu noi în expediții, în schimb avea o aversiune de frate vitreg
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
olecuță, măcar, că, tari’ aș vini, măi..!”. Dorința lui atât de fierbinte, și neputința .. care se împleteau într-un chip atât de dureros, m au lăsat fără grai. Pe el nimic nu-l putea reține, decât doar boala care-l țintuia la pat. „ - Să dea Dumnezeu, Vasile, să poți veni..! Noi te așteptăm !” N-am știut ce să-i spun mai mult. Bietul Vasile, poate’l ajută Dumnezeu... dorința lui îi prea mare.. ca, Dumnezeu să nu i-o asculte !”, am
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
al doilea deal ... ce credeți? ... bucurie sau ghinion? ... ne întâlnim cu tata ... care, după vreo doi ani de front, obținuse o permisie de câteva zile. În bucuria revederii am dat fuga să-l îmbrățișăm, dar privirea lui severă ne-a țintuit locului. "Ce-i cu voi aici"? ... tună el ..." Păi am fost în vacanță și acum ne ducem la școală" ... am îngăimat eu, presimțind furtuna. "Dar nu știți că școala a început de ieri"? Parcă-l văd și acum desfăcându-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
început-o chiar prea devreme și tare-mi este teamă că nu vom apuca nici măcar această vîrstă. Ceea ce mă îndurerează este mizeria fiziologică la care poate ajunge un om pe care l-ai văzut cîndva vesel, sprinten, activ, iar acum țintuit de pat, abia vorbind și cu 45 kg. greutate. E ceva înspăimîntător. Dar să trecem peste aceste lucruri triste și teribile, la viața noastră cea de toate zilele, care prin preocupările multiple și complexitatea ei ne deschide cealaltă perspectivă, a
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
legiuitorul a urmărit prin legile cu care de la început a fost dotată Dobrogea, va găsi că scopul nici măcar pe departe nu este atins, iar în unele privințe s-a ajuns la rezultate tocmai contrare de acelea spre care s-a țintuit"1749. Eșecul politicilor administrative ale guvernelor în Dobrogea era ilustrat prin faptul că "în direcția românizării satelor și orașelor puterea geniului limbii române n-a fost ajutată prin nicio dispozițiune administrativă"1750. Referindu-se la prevederile legii de organizare a
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
așteptau, și se întrețin câteva clipe cu aceștia. Începe oficierea serviciului divin de către Partenie Ciopron, episcopul Armatei. Apoi, Carol al II-lea a înmânat comandanților drapelele celor 7 unități militare ce au fost înființate în acest an. Aceste drapele fuseseră țintuite la Palatul regal în ziua de 8 mai. Carol al II-lea a decorat drapelele a 4 unități militare ce purtau numele regelui Carol I. Urmat de Mihai, Carol s-a îndreptat călare spre careul trupelor masate pe Platoul Cotrocenilor
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
pomi fructiferi și de bună seamă ferme frumoase, sunt În posesia albilor. Partea deluroasă, mai săracă, este ocupată de indieni. Problema Învățământului și problema sanitară dau mult de lucru autorităților. La o cotitură a șoselei, o frumoasă expoziție indiană ne țintuiește locului. Sunt expuse lucruri de mână, ce ne amintesc În parte lucrările țăranilor noștri. Expoziția, organizată În aer liber, are și un mic magazin din care luăm câteva amintiri. După o scurtă distanță, pe o ploaie torențială, intrăm În curtea
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
albe își schimbară polul, inundând irezistibil spațiile obscure de pretutindeni... În plutirea lor absurdă, cei din înalturi n-au văzut decât o fracțiune de secundă roșul imens și întunericul surd. Greutatea De visu Cel mai neplăcut lucru e să fii țintuit la pământ. Fie. Dar să rămâi acolo e mai plictisitor decât tot ce ți se poate întâmpla. Depinde, desigur, de cât timp durează. Uneori, se prelungește peste măsură și atunci ești ca și mort. Aerul încărcat din jur nu te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
s-a ridicat de pe terfeloagele îngălbenite, găurite de șoareci și insecte fără nume științifice. Ai strămutat și te-ai înălțat lin la plafon. Noroc că nu puteai să treci prin perete. Poate la etajul superior rămâneai cu picioarele la podea, "țintuit la pământ", deși asta nu-ți place din motive pe care alții nu le înțeleg. Cu ea însă a fost altceva. Vârtejul pe care l-a produs intrarea ei te-a dereglat complet. Te-ai balansat într-o parte și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
era că nu te vedea, de parcă devenisei nevăzut. Printr-un efort supraomenesc, îndreptățit de o dorință arzătoare, picioarele, pantofii tăi prăfuiți atingeau acum covorul. Simțeai moliciunea lui ca pe o binecuvântare. Nu mai erai arhivar, ci om ca toți oamenii. Țintuit la dușumea, căzut ca un bolovan aruncat, așteptai cu nerăbdare apăsătoare să intre în vorbă cu tine. Ea s-a plimbat tăcută prin fața ta, apoi a ieșit. Lovitura a fost năprasnică, te-a străfulgerat un fior rece pe șira spinării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
cărți ale bibliotecii. În apropierea clădirii, cufundată parcă într-o liniște desăvârșită, șerpuia neobosit râul tumultuos. Bibliotecara, femeie trecută puțin de vârsta tinereții depline, aștepta privind abătută crestele înalte ale munților. Și când lanțul amintirilor nu prea îndepărtate, care o țintuiseră locului ca un magnet, se rupse pe neașteptate ca și cum pe ecranul memoriei apăruse o defecțiune sau, pur și simplu, gândirea ei atinsese un punct peste care nu putea trece -, tânăra se dezlipi de lângă fereastră pornind, încruntată încă, spre biroul așezat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
cea de intrare în Franța. Peripețiile hilare ale acestei căutări, precum și fericita obținere a vizei fac parte din altă poveste. Pînă atunci însă, drumul spre Chambery se strecoară printre crestele spectaculoase ale Alpilor, într-o noapte fără lună, dar senină-senină, țintuită pe boltă cu milioane de cuie sclipitoare. Ajungem Orașul este atît de pustiu, încît pare mort. Jackie vrea să știe încotro trebuie s-o ia și eu nu știu decît că-i vorba de un sat din Alpi. Cunosc doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
acidă când a declarat că lordul Stanley poate să se revolte, dar nu Carp, fostul boier, care „a tratat cu dispreț toată partea aceea a națiunii care n-a avut norocirea să fie bogată ca dl. Carp, fiindcă a fost țintuită de muncă”, dar nemeritată. În viziunea lui Carp „chestiunea evreiască” era de două ori periculoasă, pe de o parte pentru ordinea publică, putând provoca tulburări, pe de altă parte pentru felul puțin plăcut În care era privită țara În străinătate
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
Trec pe aleea principală a Cimitirului Central Bacău și în mod spontan citesc pe o cruce: Cpt. Boroș Ioan Erou Căzut la Herța 29-VI-1940 Ritmul inimii se accelerează. Ceva mă țintuiește locului. Ce anume? Numele? Data? Locul? Amintirile încep să-mi răscolească sufletul. 29 iunie 1940. Sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel, zi rămasă în amintirea mea ca începutul maturizării mele de adolescent. Mama și bunica sunt la biserică. Tata concentrat în
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Mihail Malaşincu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1690]
-
Cum vine asta? Ei bine, numai ce am terminat crearea noului teren de joc mai orizontal, iar indivizii și companiile, mai ales cele din Occident, au Început să se adapteze rapid la el, că trei miliarde de oameni care fuseseră țintuiți pe teren s-au și trezit că au libertatea de a se conecta și de a interacționa unul cu celălalt. În afara unei minorități neînsemnate, acestor trei miliarde de oameni nu le fusese niciodată permis să concureze și să colaboreze Între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
o carismă cuceritoare? Impunătoare prin prezența sa radiantă, Doamna Elvira Sorohan a răspândit mereu fluxul unei simpatii imediate. Eleganța nobilă, inteligența pregnantă, ironia neașteptată în orice relație, spiritul critic, replica memorabilă și, nu de puține ori, puterea de a te țintui locului s-au îmbinat mereu într-o retorică personală inconfundabilă. Iubitoare a spiritului ascuțit și cultivatoare a celui independent, liber de constrângeri și de clișee sau automatisme de gândire, prețuind mai presus de toate inteligența și lucrarea ei pozitivă, Doamna
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
al II‑lea î.Cr. - găsim deja afirmația că Beliar, căpetenia demonilor, provine din dinastia lui Augustus (♣6 Φγ∃∀Φϑ™ <; potrivit unei interpretări, Φγ∃∀ΦϑΗ ar corespunde lui augustus). El „va ridica munți înalți, va încremeni marea” (3, 64), va țintui luna și soarele pe cer; va învia morții și va face tot felul de minuni; va amăgi deopotrivă credincioșii (creștinii), iudeii și necredincioșii (păgânii). Dar când puterea lui va ajunge la apogeu, o „putere mistuitoare” (∗β<∀:4Η ν8≅(γ¬Φ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pasă deloc care este denumirea lui latină. Oricum nu este numele său adevărat. Soarele și floarea și fluturele știu toate astea. Omul care îi străpunge cu acul nu, și nu va ști niciodată, pentru că nu le cunoaște limbajul" (266). Să țintuiești un fluture într-o ramă și să îl plasezi în spatele unui geam transparent omoară și distanțează obiectele, negând experiența observării lor în mișcare și luare la cunoștință a impresiilor pe care această observație le face cu privire la zborul fundamental pentru viață
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Țineți ședință legionară?”. Timaru și apoi Duduța l-au înfruntat: „Cine ești tu? Și cum îndrăznești să ne insulți și să ne faci bandiți?”2, însă răspunsul a venit sub forma schingiuirilor. Enumeră torturile îndurate: trântit pe spate, cu capul țintuit la podea de bocancul unui reeducat și cu mâinile imobilizate de alții, a fost lovit la tălpi până a leșinat. Lovit apoi pe spate până la leșin, a fost bătut timp de o săptămână. Căpitanul Măgirescu era bătut de fratele său
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
de revedere a locurilor în care ați trăit (acest orășel al guelfilor și gibelinilor!) și pe care le ați sfințit cu omenia și cu vigoarea talentului Dv. creator. Cei pe care nu i-a vizitat încă Thanatos și nu sunt țintuiți la pat, vor evoca de bună seamă cu regret în glas, frumusețea anilor fără întoarcere ai tinereții. Noroc că muritorilor le-a fost dat să bea din apa râului Lethe. În ce mă privește, mă preocupă în prezent personalitatea actriței
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
catalog școlar. Ca să treacă cu bine de sesiune, studenții sunt obligați să cumpere „cursul” sau cartea „scrisă”, adesea la repezeală, de profesor. La rândul său, sistemul de examinare s-ar impune modificat. Fără îndoială, pasivitatea în care studentul teolog este țintuit oglindește foarte bine vechea pedagogie totalitară inspirată de Anton Makarenko (1888-1939), care nu stimula inteligența creatoare, nici curajul singurătății. Ar fi trebuit să fie clar că nu mai trăim într-o cultură orală, unde accesul la informație este rezervat unei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pâine Nu pentru pătule, nu pentru pogoane, Ci pentru văzduhul tău liber de mâine. Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane...” „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane” de Radu Gyr. Pentru acest poem Radu Gyr a fost condamnat la moarte și țintuit timp de un an în lanțuri, până la comutarea pedepsei în muncă silnică pe viață (vezi mărturisirea D-lui Zaharia Marineasa din „Notă asupra ediției” volumului Radu Gyr - Poezii (Sângele Temniței - Balade), vol. I. Editura „Marineasa”, Timișoara, 1992. Și s-au
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
să i se agațe de opinci, să-i soarbă mirosul, să-și umple ochii de culoarea lui îmbătătoare”...”Acum, stăpân al tuturor pământurilor, râvnea să le vadă și să le mângâie ca pe niște ibovnice credincioase”...”Lutul negru, lipicios, îi țintuia picioarele, îngreuindu-le, atrăgându-l ca brațele unei iubite pătimașe”. Punctul culminant al comuniunii îl reprezintă sărutul, gest simbolic prin care Ion își asumă relația cu obiectul posedat: Își coborî fruntea și-și lipi buzele cu voluptate de pământul ud
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
instanțe de discurs, "înainte de a se deschide lumina/ albă a unei vocale"; "și ne-am găsi dintr-o dată în fața unor silabe/ pe care nu le știm - și să facă la marginea acestei nebănuite/ cotituri a drumului un ochi de apă țintuindu-ne rău, și strâmbându-ne/ fața când ne vom apleca să pândim acolo răsfrângerea luminii/ de aici, din jur" (Tot crezând că am mai putea începe - dar cum?, vol. Commentarius perpetuus 2, 2003, VH, p. 355). 9 "Specificul existenței este
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
reexaminării critice și interpretării propuse în cele arătate deja. „Joaca” (nu jocul) cu vocabule - „etichete” neconvingător „înnoitoare” nu mă atrage, nu mă interesează. Dar este un fapt că, dintre prozatorii noștri interbelici de primă mărime, singur Sadoveanu rămâne încă prea țintuit în imaginea unui „tradiționalist”: ceea ce este și inexact, și nedrept, în cazul operei majore a romancierului. Dimpotrivă, Baltagul, Creanga de aur, Locul unde nu s-a întâmplat nimic, Nopțile de Sânziene mizează, întemeiat, pe o artă subtilă, de o paletă
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]