1,267 matches
-
îndeosebi de la cei, în vremea acea, care lucrau la ziarul „Jurnalul Național”, întâii mei cititori, până să treacă la postarea materialele oferite de mine. Am început să particip la evenimente de tot felul, inclusiv literare, după ce câțiva ani am stat țintuit în camera mea citind, scriind ori privind micul ecran, meditând, oblojindu-mă fizic și moral. Singura activitate fără goluri a fost cea legată de biserică. Prezența în lăcașul Domnului, din ce în ce mai activă, mi-a dat curaj, mi-a dat forța să
FENOMEN SOCIAL? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 845 din 24 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345976_a_347305]
-
am întâmpinat diferite agresivități cronice din partea dânsei. Au urmat clipe de luptă sufletească și deseori eram descurajată. Dar în curând aveau să se arate primele semne de cooperare și înțelegere între mine și doamna Müller. Renunțând la sedativele ce o țintuiau pe patul de suferință cu înlocuirea terapiei adecvate și cu ajutorul Cuvantului lui Dumnezeu, zilnic îi transmiteam gândire pozitivă prin care fața ei crispată de durere se însenina. Bucuria mi-a fost imensă când după multe luni, zile și chiar nopți
O INIMĂ PENTRU CEI CE SUNT CU NOI, DAR TRĂIESC ÎN LUMEA LOR de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 895 din 13 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346027_a_347356]
-
pe Iustin Dobrescu. Și pe cât de confuză e realitatea în care de curând s-a ancorat fără voie, pe atât mai limpede se arată trecutul acut, dureros, acel fatidic ceas al primului accident, din pricina căruia a rămas fără vedere. Deși țintuit între aparate, inconștientul lui hălăduiește liber, retrăind totul până în cel mai mic amănunt. Și prozatorul știe perfect cum să schimbe planurile real-imaginar și să redea cu fidelitate întreaga poveste. Iscusința cu care Marian Malciu schimbă cadrele este uimitoare. Situații, întâmplări
DARUL IUBIRII ŞI VIZIUNILE UNUI NEVĂZĂTOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347819_a_349148]
-
seară de seară, le miroseau, le sărutau și-apoi le aruncau în Dunăre, pe valuri, să alunece spre dulcea lor Românie... Acum dispăruse ca prin farmec starea aceea a lui de trohană, nu-l mai dureau nici urechile care-l țintuiseră ceasuri întregi, fără a mai putea gândi sau lucra ceva; ca prin miracol, starea aceea a lui de dinainte se topi și o nebănuită poftă de viață puse stăpânire pe el. Și totuși o întrebare puse stăpânire pe el: de unde
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
-
evoluția lor în cadrul familiei și în afara ei. Dacă ar fi să găsesc o asemănare în afara literaturii, aș trimite la un bun serial de televiziune, din cele în care dragostea, aventurile și conflictele de familie ne fac să stăm cu ochii țintuiți de ecran seară de seară. Tot așa face și romanul Chipul: ne ține prizonierii lecturii, la capătul căreia ne trezim ca după o revelație. Revelația unei construcții bine gândite și a unei povești captivante. Chipul este, dincolo de drama captivantă și
CHIPUL MAGDALENEI BRĂTESCU de RĂZVAN VONCU în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346935_a_348264]
-
anume moment, după un dialog pe anumite teme, nu prea obișnuite la vârsta noastră ori la relația existența între noi, prietena mea (cea care mi-a fost soție și este mamă copiilor mei) a exclamat : TĂUNULE ! Era încruntata și mă țintuia cu o privire înflăcărata, pe care n-o voi uita, ce exprimă surprindere, mândrie și admirație. Mă asemuia personajului principal. Intrând pe internet, în urmă cu vreo șase-șapte ani, se cerea un pseudonim, aproape obligatoriu. Eu aveam chiar nevoie. Comentam
INTERVIU PENTRU CITITORII MEI DRAGI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 887 din 05 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346251_a_347580]
-
reci i se prelingeau pe șira spinării. Simțea cum i se zburlește părul, fir cu fir. Și-ar fi făcut semnul crucii, măcar pe cerul gurii, dar limba îi amorțise și gura i se încleștase de-l dureau fălcile. Ochii țintuiți pe cadrul ușii îi ieșiseră din orbite. Și a ținut-o așa o vreme, într-o hărmălaie și frică de nedescris, și, parcă timpul se dilatase, apoi s-a oprit. A răsuflat ușurat deși tâmplele și inima încă îi zvâcneau
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
le-a grupat căutând înțelesuri: ”Mă urăște? Nu mă urăște! Mă urăște? Nu mă urăște!...” *** Afară, se simțea bine răcoarea zorilor, chiar dacă era spre mijlocul lui iunie. O Lună plină, încremenită, făcea fețe-fețe încercând să se desprindă. (Hazardul hâtru, o țintuise de cer c-o piuneză și-i lipise bandă adezivă pe gură, sătul de limbarița cu care-și muștruluia alaiul de tinere stele risipite.) Imobilizată, ”regina” s-a pomenit cu un nor, iubăreț nevoie mare, deasupra. Penibilă situație! Luna-gălbenuș arăta
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
la biserica Golgota din Bucuresti. Daniel, fiind foarte sensibil și cu multă, multă tenacitate, mi-a vorbit despre Dumnezeu. M-a pus pur și simplu să citesc două versete din Romani, capitolul 1, versetele 19 și 20 care m-au țintuit la podea: “Ce se poate cunoaște despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu”. Il simțeam pe Dumnezeu undeva în ființa mea. “In adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345088_a_346417]
-
să prindă o stea care să fie numai a ei. Apoi nu mai știa nimic. Acum nu-i venea să creadă că a revenit din acel zbor și că este vie. Că a scăpat doar cu aceste leziuni care o țintuiau în patul nesuferit de spital iar cel care a readus-o din visul său stelar se află în fața ei cu un superb buchet de trandafiri albi în mână. Ștef îi întinse buchetul de trandafiri, iar Dalia îl luă cu oarecare
FRAGMENTUL 4 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345288_a_346617]
-
-mă să plâng, Mircea, că așa m-am născut, cu lacrima mamii peste lacrima mea; dacă nu plâng, mi se pune pe suflet și mor; cum să nu plâng, când știu ce mă așteaptă acum? Cum să o văd neputincioasă, țintuită în pat, ea care dărâma munții și care toată viața s-a luptat să ne fie bine nouă, copiilor, tatii...cum să nu plâng? Biserica se ivește maiestoasă dintre nori (soarele dispăruse subit și picături de ploaie băteau neliniștit pe
O VIAŢĂ ÎNTR-O CLIPĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345332_a_346661]
-
the shores of the river of life. ÎNGER CU STROPI DE ROUA Coarne de vite, poate de la vre-un bivol, pește câmpul ars - doar coarnele au mai rămas netopite. Un aer hoituit care-ți gheruie nările, biruie zarea și-ți țintuiește soarele în creștetul capului. Cadavre dospite, colcăinde încă cu viața putrezindă Ce se descompune în țărâna crăpata, cum s-a descompus ultima privire din ochii, de un vânat maț, hăcuiți de groază că de o răzuire brutală cu hârtie abraziva
BILINGUAL POEMS (1) / POEME BILINGVE (1) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345339_a_346668]
-
pălărie cu boruri largi de aceeași culoare. - Ce dorești cumetre? - întreabă din prag bărbatul. - Vino mai aproape! Ștefan se apropie cu oarecare reținere. - Cine ești de mă deranjezi în plină noapte? - întreabă deschizând poarta. Doi ochi ca două făclii îl țintuiră de stâlpul porții. - Nu te speria, sunt dracul! Nu te holba așa la mine că mă deochi! - rânji diavolul cu satisfacție. Ștefan se smuci de lângă stâlp, dar o gheară lungă și vânjoasă îl prinse de turul izmenelor. - Unde fugi? - Tu
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
auzise vocea doctoriței și când simțise că i se face rău instantaneu, acum era liniștită, senină: Într-un cuvânt, se simțea eliberată. Cu o luciditate nebănuită și un zâmbet curat, fără urmă de ironie, îi vorbi apăsat, cu hotărâre, doctoriței, țintuind-o cu privirea: - Doamna doctor, vă mulțumesc! Abia acum văd clar, cum stau lucrurile. Ați fost ispita! Ați fost cea mai mare încercare la care Bunul Dumnezeu m-a supus. El mi-a încercat puterea dorinței de a boteza acest
ÎN MÂNA DESTINULUI...( 2 ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377006_a_378335]
-
îmi găsesc de muncă, căuta și ea prin cunoștințele sale. Într-o zi mi-a spus că o altă româncă a avut colocviu (interviu) la o familie, dar a refuzat oferta, pentru că bătrâna pe care trebuia să o îngrijească era țintuită la pat, iar ea din motive de sănătate nu putea face acea muncă, să se lupte singură cu bătrâna, așa că a insistat la fiica ei și la șefa de la agenție, să mă cunoască pe mine. A doua zi m-am
ROMAN IN LUCRU, CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377845_a_379174]
-
gesturi nervoase își puse de cafea și făcu "planul de bătaie", hotărâtă să-i de Alinei o lecție pe care să nu o uite toată viața. Când a trecut Alina spre baie, a prins-o cu putere de mână, a țintuit-o cu privirea și cu mâna ridicată gata pentru o lovitură pe care nu o dăduse în viața ei copilului, a dat drumul vorbelor pline de mânie: - Cum ai putut, fata mea, să faci tu... - Mamă, te rog frumos, să
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
nume Se știe neprihănirea-Ți Și cereasca Ta minune. Doamne, ajută mie astăzi Cât nu sânt printre cei morți Să vestesc lumina sfântă Și iubirea Ta la toți. Către Tine numai, Doamne Cată gândurile-mi bune Dimineața când Te caut Țintuit în rugăciune. Pentru care faptă, Doamne, Mi-lepezi sufletul cel mic Pentru ce îmi ascunzi fața Zi și noapte când Te strig? De la prima mea mijire Tot mai tare trag să mor Spaimele, mânia nopții Ca un fluviu mă-nconjor
PSALMUL 88 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376456_a_377785]
-
iei după cei mai mulți, ca să faci rău; și la judecată să nu urmezi celor mai mulți, ca să te abați de la dreptate.” Căci dreptatea, continuă arhiereul, este a celui care are adevărul de față iar celui care lucrează minciuna și dezbinarea i se vor țintui mâinile cu care acesta a lucrat înșelătoria. Iată și acest Iisus nazarineanul care s-a făcut pe sine rege al iudeilor a scandalizat până și pe romani care nu l-au iertat nici ei, răstignindu-l pe cruce. Cu mâinile
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]
-
arhiereului Anna. -Și șarpele de aramă atârnat pe cruce în deșert a vindecat poporul lui Israel condus de Moise și Aaron, ridicând blestemul morții care căzuse asupra tuturor celor mușcați de șerpi... Deci dacă un șarpe de aramă a fost țintuit pe lemn și a vindecat pe toți cei care priveau către el, cum poți spune luminate că tot ceea ce e spânzurat pe lemn este blestemat? Iar blestemul asupra învățătorului Iisus a fost făcut posibil de niște nelegiuiți mărite arhiereu! Ce
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]
-
cu ochii cu un zâmbet puțin mirat, puțin ironic, puțin vesel și după o secundă și-a ridicat mâna de pe a mea și a zburat mai departe pe scări în sus. O secundă. O secundă prea lungă care m-a țintuit locului încurcat și rușinat de zâmbetul ei, întrebându-mă dacă și cu ce m-am făcut de rușine, cu tuleiele rare din bărbie, cu mâinile crescute prea repede și prea lungi decât alte părți ale corpului meu? Putea fi orice
PRIMUL SĂRUT de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376560_a_377889]
-
curbele fierbinți se năpustește cerulIar restul e tăcere... și în priviri, e zborul.... XXIV. SPERANȚA, de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2073 din 03 septembrie 2016. Speranța Pe iarbă răsturnata a verii plâng zorile, cu boabe de cleștar. Amurgul, țintuit pe marginile serii așează peste cer sărut de chihlimbar... Tăcerea, țintuita-ntre cuvinte, se contopește cu al nopții vis. Păsări de foc cu aripi zdrențuite se-nălța către stele, din cenușiu abis... Un gând timid îmbrățișează zarea, și pași grăbiți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
din cenușiu abis... Un gând timid îmbrățișează zarea, și pași grăbiți se-mpleticesc spre răsărit. Speranța împânzește cu licurici cărarea ce șerpuiește lin, urcând spre infinit... Citește mai mult SperanțaPe iarbă răsturnata a veriiplâng zorile, cu boabe de cleștar.Amurgul, țintuit pe marginile seriiașează peste cer sărut de chihlimbar...Tăcerea, țintuita-ntre cuvinte,se contopește cu al nopții vis.Păsări de foc cu aripi zdrențuitese-nălța către stele, din cenușiu abis...Un gând timid îmbrățișează zarea,si pași grăbiți se-mpleticesc spre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
clipe lungi, expresia chipului i se schimbă și lacrimile începură să-i șiroiască pe obraz. Rușinându-se de prietena ei, încercă să-și ferească privirea întorcându-și capul, dar Simona îi fixase strâns bărbia între cele două degete și o țintuia cu privirea. - Nu știu, Simona, începu Emanueala să vorbească în șoaptă. M-am trezit foarte bine, dar, dintr-o dată, m-am întristat, continuă ea întărindu-și vocea. Mi-am pus tot felul de întrebări: dacă nu iese bine..., dacă nu știu ce
ÎN MÂNA DESTINULUI...(3) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375964_a_377293]
-
foarte bine și am luat act de mărturisirea dumneavoastră. Aprindeți, vă rog, lumânarea! Lumânarea, dragii mei, simbolizează lumina ce este adusă în sufletul celui botezat. Nașa se va întoarce cu fața către apus, preciză preotul cuprinzând cu privirea întreaga adunare, țintuind apoi chipul nașei. - Nașă, întoarce-te cu fața la apus! Eu te voi întreba de trei ori: Te lepezi de Satana? De fiecare dată îmi vei răspunde: Mă lepăd de satana! - Am înțeles, părinte! Sunt pregătită, răspunse Emanuela cu hotărâre. - Va sosi
ÎN MÂNA DESTINULUI...(3) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375964_a_377293]
-
icoanei Sfântului Gheorghe i se păru că balaurul întoarce capul spre el și rânjește. Nu se prea miră, deoarece era obișnuit cu modul, întotdeauna neobișnuit, de apariție a celor cu puteri divine. Se uită cu vădit efort spre dihanie care țintuindu-l cu ochii săi roșii îi surâse în continuare, spunându-i șuierat: - Dragul mieu (avea un fel nesuferit de a se exprima cu prețiozitate), sssă șșștii că, de fapt, în cele constatate de tine ssse ascunde o mare ticăloșie, una
UN ET ÎN DILEMĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376662_a_377991]