4,216 matches
-
bombate de litera L. Puteam s-o țin așa ore Întregi. Și cînd, În cele din urmă, auzeam cheia lui Jerry zornăind În ială și ridicam capul din prosop, bietele animale Înfricoșate Își luau zborul ca niște păsări zburătăcite, iar țipetele lor Înăbușite se auzeau tot mai Încet, Înghițite de cîmpul cu iarbă bogată. Era cît se poate de trist și de frumos. PÎnă la urmă, m-am gîndit, aș prefera să fiu o gazelă care sare plutind grațios peste E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cocoloș. Mi-am făcut un pic de loc În confetti și, ținînd cocoloșul În jos cu lăbuțele din față, am citit ce scria deasupra, iar cuvintele mi-au răsunat În urechi precum trompetele : „La naiba cu toate ! La naiba ! Și țipetele noastre se ciocnesc, ne luăm avînt și-apoi pornim spre libertate.” M-am Întors o ultimă oară spre adăpostul meu. Am netezit la loc cocoloșul, pînă cînd a redevenit o bucățică de pagină, o pagină dintr-o carte, o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pentru a ajunge În locul acesta Îl epuizase; nu-și mai amintea limpede nici măcar cum procedase. Ținea minte doar un drum nesfîrșit spre gară, printr-o cîmpie Întunecată; tresărise de cîteva ori, auzind mugetul cîte unei vaci Îndărătul unui gard sau țipătul vreunei cucuvăi. Apoi se pomenise la gară. Se vedea umblînd de colo pînă colo pe peron, În așteptarea trenului. Aerul mirosea a iarbă și a fum. În tren, controlorul Îi ceruse biletul, dar el n-avea nici bilet, nici bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fi trebuit să-ți vorbesc despre el, dar mi-am cam ieșit din fire. Ai auzit de el? Numele-i e trecut sub tăcere, pentru că e fiul ilustrului bătrîn... — Nu, n-am auzit niciodată de el... Cel puțin așa cred. Țipătul unei cucuvele pluti pe deasupra cîmpurilor negre. Farurile camuflate ale mașinii lăsau În beznă imensul teritoriu al nopții, luminînd doar cîțiva metri, ca o dungă colorată Împlîntată În spațiile neexplorate ale unei hărți... Undeva, În acest tărîm populat de triburi necunoscute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și șoldurile late. Aproape că mă așteptam să întindă mâna și să atingă sânii tinerii aceleia sau să-și strecoare degetele sub fusta ei scurtă, latul palmei sale alunecând prin despicătura feselor în perineul lipicios. Departe de-a scoate un țipăt de furie ofensată sau chiar de plăcere, infirmiera probabil c-ar fi continuat să-și vadă de treburi, indiferentă la acest gest sexual cu o semnificație deloc mai mare ca aceea a celei mai banale dintre glume. Catherine scoase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
vadă aruncat pe geam afară. Nevoind să stau la discuții cu taximetriștii aeroportului, oameni ursuzi și cu un aer superior, interesați doar de clienții care plecau la Londra, m-am plimbat prin parcarea din fața clădirii de trafic comercial. Pe cer, țipătul reactoarelor unui avion străbătu aerul metalizat. După ce trecu aeronava, am ridicat capul și-am văzut-o pe doctorița Helen Remington cum se plimba printre mașini, la o sută de metri în stânga mea. La tribunal, nu fusesem în stare să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Altceva? Un apartament în Drumul Taberei, luat din banii părinților lui Aurel, și un Volkswagen Passat Kombi din 1996, parcat pe faleză. Astea erau constantele. Creierul își luă avânt și începu să calculeze variabilele: mărimea și forța valului, viteza vântului, țipetele pescărușilor, traseul stelelor și multe alte lucruri. Era prima și ultima ecuație universală pe care o făcea, și rezultatul era uimitor - dacă era bun. - Să vedem, zise Aurel cu voce tare, dar nu-l auzi nimeni. Sus, pe faleză, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Unde mergeți, Mma? Merg încolo, răspunse femeia, arătând în sensul ei de mers. La doi pași de Molepolole. Mă duc la Silokwolela. Mma Ramotswe zâmbi. — Eu merg tot într-acolo. Pot să vă duc chiar până acolo. Femeia scoase un țipăt de încântare. — Sunteți foarte amabilă, iar eu sunt o persoană norocoasă. Se aplecă să ia punga de plastic în care-și ducea lucrurile și deschise portiera dubiței din dreptul scaunului pasagerului. Apoi, după ce femeia puse punga la picioare, Mma Ramotswe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
infracțiunile pentru care fusese condamnat la cinci ani de închisoare erau probabil doar o mică parte din cele pe care le săvârșise. Asta, însă, nu avea nici o importanță: se arătase indignată de condamnarea lui, iar indignarea ei luase forma unor țipete și gesticulări prelungite la adresa polițiștilor din sala de judecată. Judecătoarea, care era pe cale să părăsească sala, își reluă locul și ordonă ca Florence să fie adusă în fața ei. — Asta-i o sală de tribunal, spusese ea. Trebuie să înțelegeți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
seamă le atrăgea foarte tare atenția prezența unei fregate care, la mai puțin de zece metri distanță și făcînd cu totul abstracție de ele, Își umfla, ca pe un imens balon, enorma gușă de un roșu splendid și strălucitor, scoțînd țipete furioase și disperate prin care Încerca să atragă atenția unei femele delicate ce zbura pe deasupra cuibului, nehotărîtă, În pofida chemării grabnice a neputinciosului Îndrăgostit. Oberlus știa - văzuse asta de mii de ori - că Înainte de amurg femela avea să coboare și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu m-ar Înțelege... Taci, Knut, te rog! Taci! Îi puse o mînă pe gură, iar norvegianul Knut, prostul, i-o mușcă atît de tare, Încît s-ar fi zic că vrea să i-o găurească. Niña Carmen scoase un țipăt de durere, dar celălalt continua să strîngă dinții, pînă cînd se auzi o Împușcătură care-i zbură capul de pe umeri, aruncîndu-l În spate. Stropită cu sînge și creieri, asurzită de detunătura care-i răsunase chiar În ureche, isterizată la vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fetișcane. Între noi nu rămâne nici măcar o limbă maternă. Sari la noi stând la etaj. Sari la acum totul e posibil. După ce agenta imobiliară e prinsă în capcana ochilor albaștri ai lui signor Alfa Romeo, sari la momentul când încep țipetele adevărate. Dormitorul principal e-ntotdeauna la capătul coridorului, pe direcția celei mai bune priveliști. Baia principală e îmbrăcată cu oglinzi cu tentă roz, toți pereții, chiar și tavanul. Eu și prințesa Brandy suntem peste tot, reflectate în fiecare suprafață. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mama i-a zis lui Shane: — Azi au sunat de la cabinetul doctorului Peterson. Mie mi-a zis: — Tu te poți duce în camera ta să citești, domnișoară. M-aș fi putut duce și pe Lună și tot aș fi auzit țipetele alea. Shane și ai mei erau în sufragerie, eu, eu eram în spatele ușii de la camera mea. Hainele mele, majoritatea hainelor mele de școală erau afară, pe sârma de uscat rufe. Înăuntru, tata zise: — Ce ai tu nu e-un streptococ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
melc, fața se retrage și trântește ușa în urma ei. Pașii unuia care a avut bursă de studiu pentru fotbal se precipită de-a lungul coridorului. Apoi bocănesc pe scări în jos. Pașii tolomacului de Parker bocănesc prin hol spre living. Țipătul lui Ellis, autentic și neașteptat și îndepărtat, răsună de jos prin podea. Și, brusc, se oprește. — Ei, zice Brandy, unde rămăseserăm? Se întinde înapoi pe jos cu capul între picioarele mele. — Te-ai mai gândit la chirurgia plastică? zice Brandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sau în odăile neocupate. Casele de o parte și alta a fîșiei de praf erau pleoștite ele căldură și de neputință. Ferestre mici, întunecate, răzoare pîrlite, fără îngrădituri. Alene trecea cineva ridicînd pulberea, ferindu-se. De undeva se auzea un țipăt ascuțit, prelung, "sacagiul" i-a explicat Ali Mehmet intuindu~i nedumerirea. "Chiar și pe Cocoș poți să-l aduci?" Ali Mehmet se încruntă ori numai se prefăcu. Pentru prima dată s-a întors cu spatele la el, privind pe fereastră. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
el și‑a luat zborul“, zise Sofia, „a dovedit că e făcător de minuni“. „Doi...“ „Chiar dacă o să cadă, rămâne Învingător“, zise Sofia. În vreme ce număra, Petru ținea ochii Închiși, vrând parcă să se desprindă de timp. Ca deodată să se pornească țipetele sfâșietoare ale mulțimii, și‑atunci deschise ochii. Chiar din locul În care Simon se făcuse nevăzut, cu puțin timp În urmă, dintre nori, Începu să se arate un punct negru care se făcea tot mai mare. Trupul lui Simon Magul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și apoi ridicară capacul. Chipul lui Simon se ivi ca un boț de carne mâncat de lepră, În găvanele ochilor fojgăiau viermii. Doar dinții gălbejiți se arătau Într‑un rânjet spasmodic. Sofia Își acoperi fața cu mâinile și scoase un țipăt. Apoi, Întorcându‑se brusc către Petru, Îi spuse cu o voce care Îl Înfioră: „Asta este mărturia adevăratei lui credințe. Viața omului este cădere și iad, iar lumea este În mâinile tiranului. Blestemat să fie cel mai tiran dintre tirani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
doar toate desenele cu care ornase pereții, dușumelele, sticlele, cutiile, dar nici unul nu aducea cu cel din carte. Da, mi‑am zis, până și ei pot greși. Apoi, terminând de copiat uriașa portocală cojită, citind ultimul alineat, am scos un țipăt. M‑am trezit lac de sudoare. Atunci m‑am apucat să‑mi notez tot ce‑mi aminteam din acel vis... Știți ce scria În acel ultim alineat? Că D.M. se apucase să deseneze În clipa În care În el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
palma nădușită de sub așternut. Doamna Brener, care În noaptea aceea dormea cu copilul În aceeași odaie - altfel, cele trei fetițe aveau dormitorul lor, - sări din somn și, năucă, Încercă să găsească lumânare. Fetița urla ca scoasă din minți. Era un țipăt sălbatic, inuman, care‑ți Îngheța sângele‑n vine. Răsturnând sfeșnicul, doamna Brener fugi la fetiță, Îi apăsă căpșorul pe pieptul ei, dar nu reuși să zică ceva, Îi pierise vocea, nici ea nu știa ce se petrecea, de parcă cineva Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
oprească scrâșnind din frâne, urcând cu o roată pe trotuar. Farurile, două cercuri de raze strălucitoare îi lovesc drept în ochi pe domnul și doamna Keyes, trezindu-i din somn. Portiera din spate se deschide și de pe banchetă se revarsă țipete. O fată se prăvălește pe trotuar, cu capul înainte, cu brațele zbătându-se. Părul lung și negru îi ascunde fața, e goală, și se îndepărtează în patru labe de mașină. Îngropați în casa lor de zdrențe vechi și pături umede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de maneta vreunei alarme care știm că n-o să funcționeze. Mulțumită Reverendului Fără Dumnezeu. Lumina roșiatică se reflectă din reportofonul Contelui Calomniei. Agentul Ciripel își trece videocamera de la un ochi la celălalt. Și din josul scărilor se aude un urlet. Țipătul prelung al unei femei. Vocea Sorei Justițiare strigându-ne să venim repede. A dat peste ceva. A dat peste Lady Zdreanță. Strângând într-o mână un cuțit. Lângă ea o nouă pată. Un lac de sânge peste tot în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Pe altele: „Biserica Sfintei Întruniri”. Pe altele: „Templul Mântuirii Creștine”. Sau: „Adunarea Îngerilor”. Sau: „Cinema pentru adulți Capitol”. Sau: „Teatrul burlesc Diamant”. Toate locurile astea aveau aceeași adresă. Aici oamenii au îngenuncheat în rugăciune. Și au îngenuncheat în spermă. Toate țipetele de extaz și groază și mântuire încă prizoniere și înăbușite între pereții ăștia de beton. Ecourile lor răsună încă aici, cu noi. Aici, în paradisul nostru prăfuit. Toate poveștile astea se vor sfârși cu povestea noastră. După miile de realități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Java. Cândva fusese poate vopsit vesel În verde și galben, dar pe lemnul negru și năclăit al carenei nu rămăseseră decât coji scorojite de lac. Puntea se și umpluse, Însă mulțimea continua să se Înghesuie și blocase pasarela. Nu erau țipete, nici forfotă, doar o rumoare ciudată a celor care forțau trecerea. Adam nu pricepea nimic. Bărbați se aplecau peste bord și luau copiii din mâinile Întinse ale mamelor care-i implorau să i primească, la răstimpuri era aruncată de pe chei
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lor nu exprimau nici frică, nici furie, ci un amestec de vid și de euforie, ca și cum cei care locuiseră În aceste corpuri le părăsiseră de mult. Zgomotul teribil de mai Înainte nu se risipise În Întregime, dar era spart de țipete de bărbați și de femei, pe care Adam le auzea cu tot zăngănitul surd din urechi. Mai fusese și altceva, un zgomot pe care credea că-l mai auzise cândva, o serie de pocnete, niște rafale repezi de pac-pac-pac. Împușcături
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
revoluționarii trebuie să facă ce le cer părinții. Îmi place cămașa ta. E foarte frumoasă. — I-a aparținut tatălui meu, a răspuns Adam. S au auzit voci ridicate din colțul Îndepărtat al holului, o Încăierare. O femeie a scos un țipăt sugrumat. Mulți și-au lungit gâturile Încercând să vadă ce se Întâmplă. — Ce tâmpenie, a zis Z. Se intră-n panică așa de ușor În ziua de azi! De când cu atentatul acela ridicol Împotriva președintelui situația s-a Înrăutățit. Toți
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]