556 matches
-
cu spirale și puncte în burta lor. Nu reușesc să descifrez titlul lung, pe două rânduri. Deslușesc un „histology“ și apoi ceva în apă. Fata citește concentrată, zâmbește din când în când. Ce-ar putea-o amuza din desenele acestea țipătoare? În stradă, trec mașini cu girofare țipând. Un polițist strigă ceva în difuzor. Trece președintele la serviciu. Bibliotecara, figură suptă și ea, tot cu ochelari, se joacă la nelipsitul calculator. Aș vrea să trec prin spatele ei să observ ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să se lase cu reclamațiune și... Doamne ferește! Da’ mi-ajungea și de la deputați. Casa de pe Semicercului cu ce am făcut-o? Da’ am pierdut-o la naționalizare.“ WANDA. O doamnă grasă, cu picioarele umflate, roșii, cu șosete trei sferturi. Îmbrăcată țipător, cu rochii pline de volănașe, cu pălărioare de pai cu multe panglici și dantele, cu eșarfe lungi, vișinii sau roșii, spânzurându-i pe umeri. Fardată gros, tencuită, cu buze intens rujate în tonuri maronii. Vorbea subțire, pisicit, alintându-se parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și lung, revărsat; era fardată, purta bijuterii masive, câte un inel pe fiecare deget, și se îmbrăca flamboaiant, inventiv și neortodox: cizme de piele verde și papuci chinezești, jachete de motociclist și fuste de mătase, mănuși de dantelă și eșarfe țipătoare, un stil pe jumătate punk, pe jumătate elegant care părea să exprime spiritul ei tineresc și sfidător. Acum, prin comparație, arăta de-a dreptul îngrijit. Părul îi era aranjat într-o tunsoare scurtă; nu avea pic de fard, cu excepția unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de munte și o cabană, iar acum sînt sute și sute de vile, care mai de care mai mari și mai urîte, înghesuite una într-alta de o lăcomie imobiliară devastatoare. Într-una dintre aceste clădiri cu multe etaje, vopsită țipător și cu pis cină, am găsit la recepție cărți poștale cu Rînca „de odinioară”, pe care turiștii le cumpărau ca suveniruri. Și lista o puteți continua și dumneavoastră... Toate acestea mi-au adus aminte de acel banc „cultural” faimos despre
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
spirit din ziua respectivă. Coexistența albastrului cu galbenul, o culoare rece și o culoare caldă, o anunța mai întotdeauna bine dispusă, îngăduitoare și încrezătoare în ceea ce făcea; interceptarea însă, a culorilor eclatante, bunăoară a verdelui extrem de deschis cu a galbenului țipător sau cu a roșului aprins trimitea, în cazul ei, parcă la nemulțumire, la nevoia de autodepășire. Nu mai vorbesc ce se întâmpla dacă venea îmbrăcată în haine în care predomina negrul. Atunci întreaga ei față prindea o paloare aproape cadaverică
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și îndepărtate, și aceia erau anii amurgului rasei imohag, fiindcă unii dintre cei mai viteji războinici ai săi conduceau camioane pentru câte un patron „francez“, făceau parte din armata regulată sau vindeau pânzeturi și sandale turiștilor cu cămăși în culori țipătoare. în ziua când vărul lui, Suleiman, a părăsit deșertul ca să locuiască în oraș, hotărât să care cărămizi ceasuri în șir, plin de ciment și var, pentru bani, Gacel a înțeles că trebuia să fugă și să devină ultimul tuareg solitar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ziduri înalte cu ferestre închise și imprecise pete întunecoase de vegetație, la lumina zilei se transformase într-o risipă de culori, unde roșul violent al autobuzelor contrasta cu albul fațadelor, galbenul taxiurilor, verdele copacilor frunzoși și amestecul anarhic al afișelor țipătoare ce acopereau zidurile cu miile. Și lumea. S-ar fi zis că toți locuitorii pământului își dăduseră întâlnire în dimineața aceea pe larga promenadă maritimă, intrând și ieșind din clădiri, ciocnindu-se și ferindu-se unii de alții, ducându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
domnule Kalebgian. Și, În timp ce el suna la garajul vărului lui de-al treilea de la Pera, ele trecură În cealaltă parte a holului, spre anostul stand cu dulciuri, și se Întrebară dacă să-i cumpere cumva o cutie cu dulciuri. Hotelul țipător și mare, cu holul lui pavat cu plăci de gresie, personal internațional și restaurant care imita Moscheea Albastră, fusese construit Înainte de război. Acum, când guvernul se mutase la Ankara și Constantinopolul simțea concurența Pireului, hotelul căzuse puțin În rang. Personalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
depășească resursele ce ni se oferă sau capacitatea pământului de a absorbi rămășițele. Zâmbi timid. Poate - la modul puțin infantil - cred că acest moment de apogeu a fost pe vremea când încă se mai putea vopsi un tren în culori țipătoare, deschizându-și drum printre florile unei pajiști unde pășteau vaci. Sau poate în ziua când s-a încheiat cel de al Doilea Război Mondial, sau când omul a pus piciorul pe Lună. Sau peste cinci ani. Problema este să găsești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
aruncă țigara în râu și privi cum o ducea curentul. Când o pierdu din vedere, se întoarse spre ei. — Bine! admise el. Să încercăm să dăm acest pas înapoi și să ne întoarcem la vremea când un tren în culori țipătoare își deschidea drum printr-un câmp cu flori și cu vaci. Zâmbi ușor, râzând poate de sine însuși. Eu nu sunt prost și pot înțelege până unde aveți dreptate. În marile companii putem fi ambițioși, dar nu orbi, și problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în subtilitatea culorilor. În liniștea nopții, pe fundalul sonor relaxant, la răstimpuri, sunetele stridente îmi dădeau senzații stranii de-a lungul coloanei vertebrale, niște fiori inexplicabili ce îmi făceau trupul să trepideze și mintea să-mi vadă flashuri de culori țipătoare. Pe acest suport melodic-metalic, ce mi-a produs impresii puternice, am realizat lucrarea ”Mons” ce redă lupta continuă dintre om și forța acalmică a naturii, dar care în răstimpuri se răzvrătește împotriva oamenilor, ce mereu, prin acțiunile lor, dezechilibrează liniștea
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
de distracții din Rouen, pe malul drept al Senei. O roată imensă, aproape goală, se Învârtea pe un cer livid, deasupra unor cargouri eșuate, cu structuri metalice mâncate de rugină. Michel Înainta printre barăci vopsite În culori terne și totodată țipătoare; ploaia și un vânt glacial Îi biciuiau fața. Ajungând la ieșirea din parc, era atacat de niște tineri În haine de piele, Înarmați cu brice. Îl loveau cu Înverșunare timp de câteva minute, apoi Îl lăsau să plece. Ochii Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
care Rainer se teme cel mai mult. A luat‑o pe străzi lăturalnice și conduce vehiculul spre lacul de acumulare, deja s‑a apropiat periculos de mult de natură, care și‑a căscat gâtlejul nesătul ca să‑l înghită. Verdele devine țipător și periculos, atâta verde. Ca o groapă uriașă de spanac. Mâna tatei lucrează în continuare cu sârg, nasturele de sus fusese descheiat deja la cârciumă, acum urmează și alți nasturi. Trebuie să ai loc de manevră. Tata se apropie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
alți ochi pentru că el are o mână care lovește puternic, iar ochii ei caută mușchiul de sub acoperământul sărăcăcios al unei cămăși sport ieftine - o cămașă cu o croială ostentativ sportivă, cu multe buzunărele peste tot care o fac așa de țipătoare și imposibilă - îl caută și‑l găsesc. Ce s‑a încordat ieri în Sophie, se încordează azi din nou, dar altfel decât un mușchi, pentru că e mai degrabă o idee și se află în cap. De data asta, intelectualul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
stat din statele centrale - se ridicaseră de la masă și ieșiseră din restaurantul hotelului elvețian mic și liniștit În care locuiau. Acum se adunaseră În holul alăturat: glasurile lor ascuțite, stridente și tăioase, pline de nerăbdare, se Împleteau Într-un cor țipător. Peste o clipă o femeie mai În vîrstă, cu un aer autoritar, se Întoarse În restaurant și, privind spre cele două tinere care ședeau Încă la o masă și Înghițeau În grabă prînzul, strigă poruncitor: — Domnișoară Turner! Domnișoară Blake! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
te sfâșie, iar nu prea departe, vezi amărășteni care dorm pe sub poduri. Sub deviza „după noi, potopul", pornesc drujbele și sunt defrișate păduri întregi, în orașe sunt distruse parcuri existente de sute de ani, pentru a face loc unor clădiri țipătoare și urâte, sunt deposedate de terenuri institute de cercetare cu tradiție, pentru a se face cartiere de locuințe, cică rezidențiale. Noua faună a îmbogățiților nu are teamă de nimeni și nimic, și, la drept vorbind, cine să-i stea în
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
îi era provocată de pastilele alea verzi pe care le lua regulat. Am convins-o să întrerupă tratamentul. Erau niște chimicale nenorocite care îi făceau creierul terci. Rezultatele s-au văzut foarte curând: a început să se îmbrace în culori țipătoare, hainele îi veneau ca picate din lună. Cu colanți roșii, pulovăr negru, cizmulițe turcoaz și pălărie de pai verde arăta ca o paparudă. Toate privirile alergau spre ea. Ca să pună un scut între ea și realitatea perplexă, purta niște ochelari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sau de fân. Eu stau, oricum, cu spatele la cei care mă privesc, astfel că ceea ce este În stânga mea pare să fie și În stânga câmpului lor de privire. Port un costum neutru de pânză de doc a cărei culoare nu este deloc țipătoare, iar pe cap am un fel de pălărie de asemenea din pânză și care cu siguranță că nu e albă. Alături de mine sunt câteva aparate rudimentare - așezate pe trepiede - cu care sper să pot fotografia sau filma ceea ce se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
străduțe strâmte, legate între ele de ganguri întunecoase, unde tânărul custode avu surpriza unui alt Asybaris, cu totul diferit, parcă fără griji sau, dimpotrivă, hotărât să le uite. La fiecare pas, se văzu asaltat de vânzători ambulanți care își lăudau, țipător, marfa. Un bărbat, cu făină pe față, semănând cu un clovn, mâna din urmă un asin, în vreme ce, peste drum, niște prostituate, purtând centuri de castitate, îi ofereau cheile cu gesturi îmbietoare. Într-o vitrină, Julius zări o mumie expusă, ceea ce
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
culorile lor mă uluiau. Parcă le vedeam pentru prima dată. Sub cerul de un albastru palid imposibil, o groază de oameni făceau plajă la ora prânzului, supunându-se arșiței sale nemiloase; ici și colo, articole de îmbrăcăminte în culori primare țipătoare le ocroteau trupurile înroșite, în timp ce capetele le zvâcneau arse de soare, în ritmul asurzitor al difuzoarelor de ghetou și al aparatelor stereo personale. (Era un vacarm de muzici amestecate.) Pubelele dădeau pe-afară sticle, doze de băuturi și ambalaje de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
În sfârșit, cei trei se îmbarcă, Plainjones în față, Harry Kerch și Naomi Ruth Fisher în spate, agenții F.B.I. și pușcașii marini, câte patru, se îmbarcă și ei, și alaiul pornește. Naomi Ruth privește cu dezgust străzile înguste, prost pavate, țipătoare. Ce oraș nesuferit, ce murdar, se gândește. Ce lume străină. Cu doar câteva zile în urmă, vineri mai exact, drept în fața bisericii Batiște, un vagabond murdar și beat își scosese din pantaloni membrul viril care-i apăruse dintr-o dată pasagerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
dai? Îmi dai paișpe ani? Era un băiețel slăbuț, dar la față arăta cam de șaisprezece. Da, pari de paișpe ani. Când mă duc la spectacol, mă ghemuiesc așa, ca să par mai mic, Îmi spuse cu o voce foarte Înaltă, țipătoare. Dacă le dau un sfert, Îl păstrează, da’ dacă le dau doar cinșpe cenți, mă lasă să intru așa, fără probleme. — Păi, atunci Îți dau doar cinșpe cenți, spuse Fontan. — Nu. Dă-mi un sfert. Îl schimb eu pe drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
altminteri - era, firește, mai relaxat când Miranda era plecată, dar, cu toate că toți angajații arătau fantastic, fiecare dintre ei purta câte ceva despre care jura că nu ar purta niciodată și sub nici o formă În fața Mirandei. Adidașii mei Împletiți, de un roșu țipător, erau un exemplu perfect În acest sens. Când am ajuns Înapoi În birou mă treceau deja toate apele. — Am adus toate ziarele și am ridicat și revistele, În caz că le vrea. Mai e o singură problemă: nu cred că pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
se afla un grup de oameni, care bănuiam că sunt redactori la Vogue, care o priveau obosiți și precauți pe Anna, așa cum Tocătorii noștri o priveau pe Miranda, iar alături de ei stătea Donatella Versace, cu o Înfățișare de‑a dreptul țipătoare. Fața Îi era atât de Încărcată de farduri și hainele Îi erau atât de mulate pe corp, Încât părea caricatura propriei persoane. Ca atunci când vizitasem Elveția pentru prima dată și nu putusem scăpa de impresia că seamănă cu decorul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
schimb văd, durerea dată de bătături întipărită pe chipurile posomorâte și pline de sudoare. Deși am intrat în ținutul sălbatic, toată lumea e încă îngrijorată în legătură cu posibila urmărire de către barbari. Procesiunea devine din ce în ce mai lungă în fiecare zi, precum un șarpe colorat țipător care se târăște de-a lungul unei cărări înguste. Noaptea sunt ridicate corturi și se aprind focuri de tabără. Oamenii dorm precum o armată de morți. Împăratul Hsien Feng își petrece cea mai mare parte a timpului în tăcere. Ocazional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]