1,028 matches
-
nu-mi treacă prin cap un singur cuvânt: vomă. În rest, puteam să mă gândesc la orice, până și la mizera mea leafă, și victoria era a mea. Nu m-am gândit decât la lupta mea cu stomacul. Arma psihologică. Țopăind ca împins de un arc nemaipomenit, am pornit spre intersecția dinspre Cișmigiu. Aveam 25 de lei în buzunar. Puteam să sărbătoresc victoria asupra stomacului peste drum, la „Gambrinus“. Se luminase de-a binelea de-acum. Ceața se risipise. Valÿ, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
banca mea. Nici eu nu mă îndemnam să o conduc într-acolo. Nu întârziau să apară veverițele. Aveau probabil cotloanele lor undeva prin scorburile bătrânilor arbori dinspre lac și țâșneau, jucăușe, când zornăiam punga cu alune. Le aruncam câteva și țopăiau agitate să le găsească, zorind apoi să le ducă în cămările lor. Ester povestea amuzată că, în copilărie, pe la cinci-șase ani, se împrietenise cu o veveriță care își avea scorbura în stejarul din grădina unor bătrâni din Vorona, unde mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Nu te da prea tare la ea. Să nu iasă cu nasoale. Vine și bărba-su! Nu i-am răspuns. Eram convins că mă gelozea din cine știe ce tâmpenie de-asta de bărbătuș îngrijorat că-i ademenește altul puica. Și ea poate țopăi și pe lângă acela. Voi ridica doar paharul. Îl voi îndrepta spre ea. Zâmbește răsturnată între pernele acelea care parcă o ascund, îngropând-o în promisiuni de cine știe ce voluptăți. Ne vom privi o vreme în ochi, eu ținând paharul ridicat, adulmecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ea. Noimann stătea totuși calm la Corso, zâmbind spre musafiri. Ba chiar făcea și glume. Agitația creștea, atingând punctul culminant când insectele și omizile se transformau Înapoi În cifre, intrând În portmoneu și-n buzunare. La Întoarcerea spre casă, cifrele țopăiau, mergând În fața lui. Nu știu cum se Întâmpla, dar abstracțiunilor li se umfla fundul, căpătând forme bombate, acoperite de câte o pereche de bikini. Nu aveai cum să nu fii atras de ele. Să fi fost de lemn și tot ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mai umplu un păhărel și-l dădu În grabă pe gât. În dulap, costumele foșneau neliniștit. Umerii li se Înghesuiau În jurul crăpăturii, cu scopul vădit de a surprinde cu ochiul lor măcar un fragment din supliciul cinicului. Pantofii lui Noimann țopăiau alături de pantofii Mathildei. Șireturile sale se Înnodau cu de la sine putere de tocurile ei cui. Ciorapii unuia se Încurcau cu ciorapii celuilalt. Cravata și eșarfa valsau pe hol după muzica lui Strauss. Întreaga garderobă se punea În mișcare. Cămășile, maiourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Întețea. Noimann-penitentul părea căzut În transă, șfichiuind trupul păcătos al cinicului, umplându-l de răni suculente. În ciuda loviturilor primite, pe fața acestuia nu se citea Însă durere, ci o bucurie fără margini. Costumele ieșiră din dulap unul câte unul și țopăiau acum În fața lor. Buzunarele lor erau pline de cifre și de cărți de joc. Zarurile zornăiau... Cinicul gemea, penitentul scrâșnea din dinți. Stând picior peste picior pe un scaun, inginerul Satanovski Îi acompania bătând din palme... Așii și decarii pluteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
șleahtă de pierde-vară care beau și pălăvrăgesc despre orice vrute și nevrute, fără să-și bată prea mult capul cu ziua de azi sau cea de mâine...” Afară, aerul părea să se mai fi răcorit. Apa din havuz susura liniștit. Câteva vrăbii țopăiau, ciripind de zor, pe marginea lui alunecoasă. Terasa gemea de oameni. Glasurile clipoceau Îndepărtate, vuind ca-ntr-o piscină. Noimann Își privi vârful pantofilor pe care se depusese un strat fin de praf. Manșetele pantalonilor purtau urmele unor stropi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
stăpânului meu, Voievodul Ionică de Dragodana. Împăratul: Cu cea mai mare plăcere și stăm și mai mult decât o zi! Domnița: Și eu primesc cu bucurie!... Împăratul: Atunci să dăm porunci pentru pregătirea alaiului! Iepurașul: Ura! Ura! Ura...(Începe să țopăie bucuros). CORTINA ACTUL IV (Decorul reprezintă camera uriașului Găman. Acesta stă la o masă din centrul camerei și mănâncă lacom. Slugile abia reușesc să-i schimbe felurile de mâncare.) Cotoșman: (se oprește în fața mesei și face o plecăciune adâncă) Să
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Ceilalți doi nu păreau la fel de Încântați de soluția aleasă. Până la urmă se așezară În așa fel, Încât printre faldurile perdelei vedeau o bună partea din ringul de dans. Se delectau privind trupuri de doamne de toate vârstele agitându-se, sărind, țopăind, chicotind, adică dansând. Ele nu știau că sunt privite și de pe terasă. Zare și Grințu rămaseră cu spatele spre salon, priveau marea.) În fond, toate semnele lăsate de un război se prelungesc În timp până la distanțe de câteva generații. Ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Întunecos, unde Avery vorbea foarte aproape cu o fată foarte frumoasă, cu sâni foarte mari. —Salut, Bette, unde ai umblat toată seara? spuse el, venind imediat spre mine, oferindu-se să-mi ia haina. În aceeași secundă, apăru și Penelope țopăind, cu o expresie congestionată, apoi de ușurare. Purta o rochie scurtă, neagră, de cocteil, cu un bolero pe deasupra și sandale argintii cu tocuri extraordinar de Înalte și mi-am dat seama imediat că o Îmbrăcase maică-sa. —Bette! șuieră ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nu mă puteam mișca. Dansul nu fusese niciodată specialitatea mea. Reușisem cumva să fac față celor câteva melodii lente de la petrecerile de liceu (Încercând Întotdeauna cu disperare să evit versiunea de opt minute a melodiei Stairway to Heaven) și să țopăi beată pe muzica tonomatelor din barurile unde mergeam În facultate, dar locul ăsta era cu adevărat intimidant. Înainte să reușesc măcar să mă bâțâi, am fost copleșită de aceleași frici ca În clasa a șasea. S-a Întâmplat Într-o fracțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
poți face singur, mașini de făcut baloane, spuse Skye, fără vreo urmă de entuziasm. —Un tip În costum de Shrek. —Să vopsim fețele copiilor În verde. Părinții detestă vopsitul pe față. Putem face multe alte chestii. Poate minisaltelele alea de țopăit? —Glumești? Risc absolut. Parcă ne-am scrie În frunte „Dați-ne În judecată“. Apropo de asta, ce ziceți să scriem „Shrek“ cu litere verzi imense, luminoase? Toată lumea dădu din cap aprobator. Începusem să fiu deranjant de conștientă că nu contribuisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de foc Într-o Încrengătură complicată. Piesa de rezistență a fiecărui Festival al Recoltei era focul ceremonial, În jurul căruia se strângea toată lumea să danseze, să bea vin și „să cânte serenade recoltei“, orice o mai fi Însemnat și asta. Am țopăit spre el, simțindu-mă extrem de șleampătă Îmbrăcată Într-o pereche de colanți uzați din liceu, un pulover de lână cu fermoar și un jerseu gros și mițos. Mă simțeam ciudat și minunat, era o ușurare după maiourile transparente și indispensabilii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mai bine spus, cerul se Întunecase, căci nu prea fusese soare În ziua aceea - și un fel de orchestră klezmer Începuse să cânte. Un bărbat care purta sandale foarte asemănătoare cu ale tatei scoase un chiot fericit și Începu să țopăie Într-un mod care putea indica la fel de bine o hernie gravă sau dorința de a dansa. Nu era chiar cina tipică de Ziua Recunoștinței. —Păi, să vedem. Anul ăsta sunt o mulțime de cunoștințe noi. Am avut mai mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
a lui. Ne vedem În seara asta la cină, bine? —Bine, am spus, sărutându-l rapid, la rândul meu. Și apoi, deși nu voiam, am bolborosit: O să-mi fie dor de tine. I-am rânjit portarului de la hotel și am țopăit de-a binelea prin hol până În lift, apoi din lift până-n camera mea. De-abia l-am observat pe Philip care stătea tolănit pe pat, acoperit cu un prosop doar și cu o mască de mătase pe față. — Unde ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
doar chestiile astea aici, În drum spre centrul de tratament. Ia un Advil sau două și să fii gata Îmbrăcat În hol la șapte patruzeci și cinci, da? Am trântit tare ușa, ca să fac cât mai mult zgomot și am țopăit tot drumul până la marmura luxoasă a băii turcești din hotel. I-am spus recepționerei de la centrul balnear să adauge un masaj, o pedichiură și un pahar mare cu ceai de mentă pe lângă gomaj și m-am dezbrăcat Încet În camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Când se ridică din nou, satinul negru abia dacă-i acoperea sfârcurile și părea să se Încline În față din cauza dezechilibrului de greutate. Își terminară Cosmo-urile șterpelite, lăsară paharele goale pe chiuvetă și se Întoarseră pe jumătate alergând, pe jumătate țopăind Înapoi la etaj, ca să se alăture din nou petrecerii. Când m-am Întors și eu, am mai verificat o dată rapid căștile cu toată lumea, ca să mă asigur că totul decurgea conform planului și, din fericire, au existat puține urgențe: un glob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de desene animate. Se gândi la un Walt Disney care își pierduse mințile. Ca un fel de răspuns la gândul lui, un Donald Duck malefic răsări pe ecran, cu un falus cu pene atârnându-i între picioarele de rățoi. Rățoiul țopăia, furios de impotent, precum veritabilul Donald. Claire izbucni în râs. Danny se uită cum cei doi câini se urmăresc unul pe celălalt și se atacă, cum cel mai închis la culoare se aruncă la stomacul celui pătat și cum își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mirele drăguț, muzica - frenetică. Puteam eu să rămân locului, senină și impa sibilă? Mi-am acaparat partenerul de masă, l-am luat de mână și hai la dans! Săracul era cam perplex, iar ritmul fiind extrem de dinamic am început să țopăim până la extenuare - pentru el, pentru mine nu! Am avut tot felul de parteneri în acea seară, iar o prietenă, văzându-mă atât de flămândă de dans, mi-a oferit, cu destulă reticență, să-l încerc pe soțul ei. Am acceptat
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
tinerelor japoneze, asemănătoare unor statuele albe de porțelan, dar reușea să iasă mereu din această postură tradițională. Iar una din aceste ieșiri era râsul. Un râs de nestăpânit, ca o cascadă cristalină, care lui Oan-san Îi amintea de fetița care țopăia pe coridoarele palatului din Kyoto cu ani În urmă. - Precum soarele, precum luna, precum apa, precum aurul, fii limpede și strălucitor și oglindește ceea ce se află În inima ta! spuse o voce bărbătească, În spatele lui Ștefănel. Tânărul se Întoarse uimit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ai evocat în cărți. De ce condamni pe alții? Am luat spusa lui ca pe o glumă puțin acidă și am argumentat că, prin includerea amintirilor în multe dintre scrierile mele, le-am asigurat perpetuarea peste veacuri. Primăvară Primăvara venea șchiopătând țopăit Ca un iepure de alice lovit Și când o credeam definitiv instalată, Ne trata cu brume, ploi reci și cu zloată. Primăvara, cu șovăielile și capriciile ei, venea și, odată cu ea, se apropia sărbătoarea Paștelui. Pentru noi, copiii, Paștele nu
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
mirele drăguț, muzica - frenetică. Puteam eu să rămân locului, senină și impa sibilă? Mi-am acaparat partenerul de masă, l-am luat de mână și hai la dans! Săracul era cam perplex, iar ritmul fiind extrem de dinamic am început să țopăim până la extenuare - pentru el, pentru mine nu! Am avut tot felul de parteneri în acea seară, iar o prietenă, văzându-mă atât de flămândă de dans, mi-a oferit, cu destulă reticență, să-l încerc pe soțul ei. Am acceptat
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
că asta este tot ce-mi ceri. Hsien Feng închide ochii. Prințul Kung clatină din cap și un zâmbet amar îi brăzdează chipul. Încăperea e învăluită într-o tăcere adâncă. Văd pe geam slujnicele care aleargă după copii, în timp ce aceștia țopăie peste pietrele dintr-un heleșteu. — Am nevoie un decret imperial, Majestatea Voastră. Vocea prințului Kung sună de parcă ar cerși: Frate, nu ne permitem să mai amânăm. — Bine. Cu ochii tot închiși, Hsien Feng își întoarce fața spre perete. — În decretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
tăiată care se agită convulsiv. Cuvintele prin care toți îi urează Majestății Sale longevitate sună ca niște vorbe goale. În această dimineață, norii sunt atât de joși, că pot să simt cu degetele umezeala din aer. Peste tot prin curte țopăie broaște. Par a fi disperate să se miște. Le-am poruncit eunucilor să le îndepărteze acum o oră, dar ele s-au întors. Generalul Seng-ko-lin-chin se află în genunchi dinaintea împăratului. Imploră să fie pedepsit, și rugămintea îi este îndeplinită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ferestrele sălii de ședință. Una dintre fete chicoti: „Ne-au plătit. Niște neputincioși. I-a luat beția Înainte să ne mai poată face ceva. Au boșorogit de tineri. E a treia oară când venim aicea și, În afară de două ore de țopăit pe mese, altceva nu facem”. „Aha” - se dumiri din nou soldatul cel priceput la femei. În spatele lui, ascunși după niște tufe de merișor, ceilalți așteptau chinuiți de nerăbdare și de dureri ascuțite În vintre. „Suntem și noi câțiva băieți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]