1,798 matches
-
autenticitatea fenomenului au declarat că totul este real. Nu era farsă. Nu era înșelătorie. Venise momentul suprem al serii. S-au stins luminile policandrelor. Numai două lumânări emanau o lumină difuză. Rafael luă loc pe o canapea purpurie, cu ochii ațintiți în neant. Apăru o mână care luă un creion și o bucată de hârtie de pe masa din încăpere și începu să scrie: -Mihai Viteazul va fi trădat și decapitat de generalul famen Andrei Basta la Turda. Creionul căzu cu zgomot
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
CNSAS “Pas cu pas...de acasă la serviciu, de la serviciu la piață, pe trotuar, în fața casei, cu prietenii în parc...oriunde...Securitatea stătea la pândă...”. Iar Sanda Stolojan în cartea sa spune că “era limpede că Big Brother avea ochii ațintiți asupra mea...toți trăiam cu ei. Uneori se manifestau; în restul timpului vegheau, trimițând din când în când semnale, ca să ne intre în cap că nevăzuta autoritate ne supraveghea...”. Un astfel de semnal a fost trimis spre mine în primăvara
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
ce spuneau. Și acum, când au plecat pentru totdeauna, ne omorâm între noi pentru nimic.“ Ti-am aruncat o privire, ca să văd dacă ai reacționat, ca și mine, la acel „pentru totdeauna“. Dar nu păreai să asculți, stând cu ochii ațintiți la străfulgerarea albastră a mării care țâșnea în dreapta noastră, la fiecare ridicătură a drumului. Am avut, în clipa aceea, impresia că te trădez. Ca un soldat care, aflând de predarea iminentă și de armistițiu, își părăsește poziția, fără a-i
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
împușcătură și se vor înverșuna apoi asupra noastră, ca să ne facă să plătim scuipatul ăla.... Ofițerul se îndreptă de spate și dădu un nou ordin. Șirul soldaților tresări și, pocnind puternic din călcâie, încremeni în poziție de drepți, cu ochii ațintiți asupra superiorului. Acesta se uită la ei cu asprime și făcu să răsune în piață câteva cuvinte sacadate. Zurin înțelegea germana, limba aceea a inamicului, ce se învăța la școală citindu-l pe Heine. Acesta este un adevărat soldat, spuse
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
macheta orașului care, văzut la ceasul amurgului, te făcea să te gândești la luminile unei tabere de nomazi. Cele două armate, izolate îndărătul pozițiilor lor, așteptau zorile. În depărtare, deasupra contingentului american, se vedeau fasciculele de lumină pe care le aținteau spre pământ elicopterele deja înghițite de beznă... Mi s-a părut că-ți ghicesc gândurile și, ca să te distrag de la ele, am început să-ți povestesc întâlnirea mea de la Milano cu unul dintre acei costumieri ai actualității. Cu limba dezlegată
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mi se păru deodată neverosimilă. Nu, trebuia pur și simplu să încerci să presupui prezența lui mută, nevăzută, undeva, în sala aceea peste care plutea mirosul sosurilor și al vinului vărsat pe covor. Trebuia să-i urmărești privirea - mai întâi ațintită pe secvențele filmului, apoi pe gurile care mâncau, gustau din vin, zâmbeau, vorbeau despre lagăre. Privirea soldatului nu judeca, se așeza peste lucruri și peste ființe, cu o detașare amară și înțelegea totul. Pricepea că toți cei care vorbeau în
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ori mai dură această înfruntare, pentru că "suferim și pentru că suntem latino-americani". Soarta culturii mici, ca expresie a unei "țări mici", este motiv de lamentație și chiar de iubire-ură pentru Cioran: "De câte ori hartă continentelor ni se deschide în față, ochii se ațintesc numai asupra țărilor atinse de grația terestră. Culturile care au avut un destin al lor, dar care au fost mai cu seamă un destin pentru altele... pentru toate culturile mici, care și-au răcorit sterilitatea în umbră celor mari"22
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în problematica romanului, printr- un “schematism violent”, foarte deosebit de procedeul care ne familarizează cu tema treptat, pe căi intenționat ascunse, ocolite, prin intermediul unor relatări oarecum indiferente în raport cu ceea ce are să se intâmple.Acest “schematism” vrea sa spună că toată lumea are gândul ațintit la problema țăranească, nimeni nu i se poate sustrage.Fiecare exprimă poziția interesată a categoriei sale sociale, găsind însă argumentul cel mai «convingător», mai logic, luat din sfera adevărurilor acceptate, de aparență obiectivă, la care toți ar trebui sa subscrie
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
musulmani. Deși membru al Ligii contra Imperialismului, PC din Marea Britanie (PCGB) nu reușește să atragă în rândurile sale și studenți proveniți din coloniile africane. Dincolo de susținerea de principiu a popoarelor colonizate, continentul rămâne deci secundar pentru un Stalin* cu privirile ațintite spre Europa* și spre China*. De altfel, reacția comunistă la atacarea de către Italia a Etiopiei, în 1935, este revelatoare pentru această lipsă de interes; intrarea, pe 5 mai 1936, a fasciștilor italieni în Addis-Abeba și premisele apropierii dintre Hitler și
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
formulă politică inedită, „democrația de tip nou”; dar înfrângerea republicanilor provoacă prăbușirea PCE, multă vreme unul dintre cele mai puternice, alături de PCF*. Europa, o țintă decisivă pentru Stalin Pactele germane-sovietice* din septembrie 1939 demonstrează convingător că privirile lui Stalin sunt ațintite prioritar asupra Europei căreia, în înțelegere cu Hitler, îi modifică harta între septembrie 1939 și iunie 1941, chiar dacă acest lucru se înfăptuiește în detrimentul partidelor comuniste - interzise, clandestine, prigonite și reduse la dimensiunile stricte ale aparatului de partid în întreaga Europă
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
primăvară. Tinerii treceau zburdalnic; negustorii își strigau neîncetat marfa; căruțașii își mânau caii chiuind. Toți erau veseli; numai bătrânul canonic Nicolaus, slăbit și bolnav, zăcea lungit în alcovul său. Avea pielea de pe obraz ca un pergament, iar privirea îi era ațintită drept înainte, într-un punct numai de el știut. O flacără stranie strălucea în ochii săi spălăciți. Se lupta cu moartea, dar nu vroia să se lase învins înainte de a-și vedea opera întregii vieți, lucrarea de căpetenie pe care
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
biserică, la Moara cu noroc se începu veselia destrăbălată și fără frâu. Ana nu voia să joace tocmai pe timpul sfintei liturghii [...], dar Lică, neastâmpărat afară din seamăn, o strânse în brațe și o luă cu sila la joc. Ea își aținti ochii la Ghiță: acesta însă, în loc de a se arăta supărat, scoase pe Uța din mînile lui Răuț și începu să-și petreacă și el, dar să-și petreacă, precum petrece omul, când se pune în ciuda altuia. "Când religiosul se descompune
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
mai avea încredere în sine, nici îndrăzneala de mai înainte. Cei care-l înconjurau, erau la rândul lor puși în mare încurcăturăși nu mai erau siguri dacă trebuie să-l onoreze, sau să-l disprețuiască pe Seianus, privirile le erau ațintite spre Tiberius, pe care-l așteptau să moară sau să se întoarcă. Fiecare în parte era grijuliu de propria lui soartă. Oficial continuau să-l slăvească pe Seianus, între alte motive deoarece Tiberius, odată cu Caius, îi acordase atât lui Seianus
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
servi rezolvării problemelor implicate de transformările survenite în societatea contemporană. Teze precum cunoașterea ca progres al rațiunii umane, cunoașterea "de dragul cunoașterii" și afirmarea statutului naturaliter preeminent din punct de vedere epistemologic al științelor naturii își trăiesc "sfâr-șitul", din moment ce reflectoarele sunt ațintite acum asupra consecințelor cunoașterii în plan socio-politic și asupra rezolvării problemelor care apar în acest spațiu. Acest nou tip de cunoaștere se bazează foarte mult pe "retorică", câtă vreme puterea cunoștințelor pe care le face posibile și le vehiculează nu
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de obicei pianul, am culcat un copac cu rădăcinile Împletite În aer, ca o coamă plină de rămășițe terestre și de viermi. Copacul acesta e mai mult decît un violoncel uriaș și, cînd mă odihnesc pe trupul lui cu urechea ațintită la toate vuietele dintr-Însul, formăm Împreună un centaur cu totul altfel decît cel din legendă, real, carnea mea Îmbucîndu-se temeinic cu lemnul zgrunțuros și masiv [...] Să fiu atunci eu oare vasul comunicant, sîngele meu stăruind la același nivel cu
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
bătrîn marinar, cu spatele la spectator, pare a se adresa unor tineri care sînt vizibil fascinați și absorbiți de ceea ce li se spune. Bătrînul își folosește întregul braț pentru a arăta spre marea din colțul îndepărtat al picturii. Dar ochii băieților sînt ațintiți asupra omului și a gesturilor sale, nu asupra scenei din depărtare. Narațiunea ne reține atenția asupra povestirii, asupra unei succesiuni de evenimente prin directa mediere a ,,povestitului” prin care sau la care ne uităm fascinați, și care este deopotrivă centrală
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
fixate asupra ceea ce sugerează povestirea. Ne uităm la brațul îndreptat înainte, dar atenția este fixată asupra a ceea ce ni se arată. (Hawthorn, 1985: vii) Una dintre caracteristicile distincte ale narațiunii o constituie sursa sa necesară: naratorul. Ne uităm cu ochii ațintiți la narator, mai degrabă decît să interacționăm cu el, așa cum am face-o dacă am fi în mijlocul unei conversații; în același timp, în narațiunile literare naratorul este, de cele mai multe ori, ,,depersonalizat” și privit ca o voce desprinsă de corporalitate. Astfel
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
atît rigiditatea discriminatorie a lui Gabriel, cît și vulnerabilitatea sa hipersensibilă, care par să alimenteze o reacție răutăcioasă și meschină. Gabriel se întreba dacă el era pricina plecării ei neașteptate. Dar nu părea indispusă - plecase rîzînd. Absent, sta cu privirea ațintită în jos, spre golul scării. În clipa aceea, mătușa Kate ieși cu pași mărunței din sufragerie, mai-mai frîngîndu-și mîinile de disperare. - Unde-i Gabriel? strigă. Unde Dumnezeu e Gabriel Toată lumea așteaptă, sîntem gata să-i dăm drumu' și nu-i
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
transformă în GIL). Următoarea frază, deși s- ar putea să fie mediată de narator, în context pare a fi mai degrabă o reproducere a impresiilor lui Gabriel, fără un fundal clarificator, așadar GIL. A treia frază (Absent, sta cu privirea ațintită în jos... ) nu poate fi o reprezentare a gîndurilor lui Gabriel: reflectorul-narator s-a „retras” la o distanță medie, în afara conștiinței lui Gabriel, pentru a oferi o incursiune rapidă în imaginea posibilă a lui Gabriel prin ochii unui alt musafir
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
uităm de contextul favorabil, în care ridicarea noastră istorică a fost posibilă datorită coborârii altora. Este vorba de retragerea uriașului val tătaro mongol care, în revărsarea lui, acoperise inclusiv crestele Carpaților unde ne refugiasem. În aceste vremuri zbuciumate, să ne ațintim privirea spre fluxul și refluxul elementului romanic de o parte și de alta a lanțului carpatic. Am putea astfel spune că descălecatele s-ar putea să fi fost o întoarcere spre locurile de baștină a unor grupuri (care au revenit
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
compararea operelor lui Pascoli și Leopardi au atras atenția mai multor exegeți de la începutul veacului trecut și nu numai. Într-un studiu din 1932 Caterina Rinaudo remarcă numeroase asemănări: ambii își găsesc inspirația în spectacolul naturii, simt fascinația infinitului, isi ațintesc privirea încordata înspre misterul universului căutând cu truda și în zadar un raspuns rațional la marile întrebări ce privesc condiția umană; ambii sunt melancolici și însingurați; la amândoi se regăsesc accentele unui pesimism dureros și, în cele din urmă, ambii
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ultim glas să-mi lumineze gândul (...) Într-un târziu, cănd vocea suspinată / îmi coborî în suflet (...). (vv. 43-48, 52-53); în Canturile pisane, în Silviei, auzul, iar nu văzul, reprezintă simțul principal al percepției: din vechile pridvoare / spre glasul tău îmi aținteam auzul (Silviei vv. 18-19).389 Sentimentul este unilateral, la fel și încercarea de a comunica. Apariția feminină se conturează vag între absența și prezența. Distanță este dată de lipsă contactului vizual, si de proiectarea discursului în trecut. În Visul, medierea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de către filologul Angelo Mai. Privite cu atenție, versurile quasimodiene citate dezvăluie și faptul că, alături de epitetul amintit, forma verbală odo amintește, de asemenea, de Canturi: aud sunet de arme, aud foșetul, aud din strada cantul singuratic, spre glasul tău îmi aținteam auzul, fiind un indiciual sensibilității ambilor pentru imaginile auditive.517 Analiza semnificației și aparițiilor adjectivului antico în opera celor doi poeți a condus așadar la identificarea unei co-ocurențe comune: termenul voce și a indicat totodată dorința celor doi autori de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în fața vitrinelor, în empatie cu „sufletul mărfii“, cu caracterul ei de marfă. Trăirea (Erlebnis) flaneurului în fața mărfurilor expuse în vitrine este o „intropatie“ (Einfühlung) în raport cu clientul și, prin urmare, cu universul schimbului economic. Astfel se explică cum, prin privirea sa ațintită asupra vitrinelor, flaneurul devine el însuși marfă, făcând posibilă pentru Benjamin întruchiparea sa ultimă: the sandwich-man. Din punctul de vedere al lecturii de față însă, este inte resant modul cum această trăire (Erlebnis) a flaneurului de vine experiență (Erfahrung). Empatia
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
al acestei viziuni apocaliptice e „orașul de beton”, cu al său institut de „Reumatologia betonului”. Poetul trece prin urbea astfel definită ca o „gheată desperecheată”, zgomotele străzii sunt de-a dreptul obiecte agresive, palpabile: „sfredele, tirbușoane, spirale de sârmă, burghie/ațintite spre tine”, liftul ia chipul unui „bătrân castor” ce umple clădirile cu roboții diurni, încât „stăm demult clădiți pe etaje, tronsoane/amuțiți, sortați oscior cu oscior, după specii/familii întregi de șobolani, paianjeni/tihnă peste tihnă suprapuse/în hăul unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285911_a_287240]