647 matches
-
decât "remize", eșecuri. De orice cauză mă apropiam, o transformam în impas iremediabil. Pe talgerele balanței dreptății nu era la sfârșit decât un pumn de nisip. Eram istovit după un asemenea proces. Cu ochii înroșiți de nesomn, jigărit, neras și abătut. Zile întregi umblam ca un câine plouat. N-aveam chef de nimic și nu mai vroiam să vorbesc cu nimeni. Mă simțeam într-o stare de disperare cumplită. A început chiar să-mi treacă prin minte gândul sinuciderii. M-a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ei. Oamenii care au pierdut pe cineva reacționează adesea astfel. Nu există nici urmă de răzbunare în sufletul lor, vor doar să știe ce s-a întâmplat. Asta-i tot. Carla se lăsă pe spate în scaun, cu o privire abătută. — Nu știu ce să zic... Oswald se va mânia dacă o să spun ceva... Mma Ramotswe o întrerupse. — Oswald știe și e de acord. Atunci de ce nu-i spune el? ripostă Carla, dintr-o dată furioasă. El a făcut-o. Eu am mințit doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mintea limpede. Ochi de vultur, de cățea gudurându-se la picioarele stăpânului, de păianjen ce sugrumă razele soarelui, ochi absenți de pește mort în acvariu, sticloși ca de șarpe, ochi de apă ce îmbie la înec. Matei, căzut pe gânduri, abătut, șters, absent, plănuia evadarea. Era noapte. De pe Bucium coborau mașini cu farurile aprinse, ochii de lup mușcau betonul, sticla, gratiile, carnea, întunericul. Fereastra luminată o rană în zid. Pese chipul lui Matei, cu fiecare proiecție, se suprapuneau mereu alte chipuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
își desfăcea blestemele. 68. În munții Bârgăului, noaptea cobora pe la 18. La ora 20, procurorul Ieremia a încheiat ancheta "la fața locului". Arhi-mandritul Ioan a semnat câteva acte de constatare, apoi, împreună cu obștea, a urcat în duba jandarmeriei. Erau triști, abătuți, osteniți, deprimați, erau precum niște sfinți martiri duși spre jertfelnic. Din 25 au rămas 20. Părintele stareț își relaxa hoitul într-un sertar confortabil de morgă (nu avea pe nimeni în lume), posibil urma să fie topit în crematoriu, posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
zise Leej. Se aștepta la mai mult, dar această cifră redusă nu-l liniștea defel. Cinci milioane, era suficient pentru dominarea galaxiei. - Dar, zise Gosseyn, formulându-și speranța cu glas tare, nu vor pleca toți. - Eu am refuzat, zise Leej abătută. Nu sunt singura, cred, dar timp de cinci ani m-am împotrivit Discipolului și trebuie să fiu un exemplu. Părea obosită. - Majoritatea se duce. Gosseyn calculă că patru din cele zece minute se scurseseră, își șterse fruntea umedă și insistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de naștere Wilvry, insula Blove. Deci acesta era procedeul. Gosseyn manevră cablul încă odată, și spuse curtenitor: - Dumneata ești hărăzit într-adevăr cu darul anticipării. N-am mai întâlnit ceva asemănător. - Nu-i bun de nimic împotriva dumitale, zise Yanar abătut. Interesant de știut, deși această afirmație nu era suficientă pentru a garanta sinceritatea. Din fericire, mai erau și alte mijloace pentru control. De altfel, nu avea ce face decât să continue, socotind că Yanar era incapabil să prevadă întrebările. Dialogul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
este o confuzie în care apare... - Zeul Adormit? întrebă Gosseyn. - Da, și totuși, nu. Gosseyn reveni la Enro. - Câte revoluții aveți de combătut, întrebă, pe planetele Celui Mai Mare Imperiu unde se fabrică material de război esențial? Dictatorul îl privi, abătut, și zise în sfârșit. - Peste două mii. - Asta înseamnă doar trei la sută. Ce vă necăjește? - Unele, zise Enro cu franchețe, au o importanță tehnică mult mai mare decât cea reală. Asta și voise să audă. Gosseyn spuse: - În schimbul celor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
îl sâcâiau niște întrebări. Spuse: - Erai la bordul navei lui Leej, în calitate de agent al Discipolului? - Firește, zise Yanar, dând din umeri. - Presupun că vrei să spui că, altfel, nava n-ar fi fost acolo pentru a ne aștepta? Yanar încuviință, abătut, cu ochii la pândă. - Dar de ce mi-ați lăsat un mijloc de a fugi? - Discipolul vă considera prea periculos pentru a vă menține aici. Ai fi putut să-i faci praf refugiul. - Atunci de ce m-au adus pe Yalerta? - Dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
În această clipă, gândurile se întrerupseră. Tresări văzând numele înscris pe foaie, scutură din cap și puse cartea la loc pe etajeră. Alte cinci volume alesepurtau același nume. Numele lui Eldred Crang. Gosseyn porni încet spre dormitor, năucit, dar nu abătut. Când intră, sesiză prezența unor oameni în camera alăturată. Deschise puțin ușa. Un culoar. Împinse mai mult ușa, se strecură afară și închise. Dacă era nevoie putea să bată în retragere cu iuțeala similarizării. Dar încă nu se hotărâse care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Întoarcem la chestiunea de care trebuie să ne ocupăm, chiar dacă ar da rezultate campania dumneavoastră, n-ar fi nici azi nici mâine, iar eu trebuie să iau o hotărâre chiar acum, Aștept ordinele dumneavoastră, domnule prim-ministru. Șeful guvernului zâmbi abătut, Toate astea sunt ridicole, absurde, spuse el, știm foarte bine că nu avem de unde să alegem și că propunerile noastre nu au făcut decât să agraveze situația, Așa stând lucrurile, Așa stând lucrurile, și dacă nu vrem să ne Încărcăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
vor rupe crinii toți, dar greșeala ce-ai făcut-o să o Ștergi n-ai să mai poooooți! Gore a venit de-acasă cu o casetă pe care are muzică de dinainte de scandalul din 89, după cum spune chiar el. Pare abătut, e roșu la față, oarecum transpirat Și respiră sacadat. Îi tremură Și mâinile, dar asta poate observa doar cine este foarte atent. S-a trântit pe scaun Și a rămas câteva minute ca o stană de piatră, În vreme ce Sandu Și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
douăzeci și patru, douăzeci și opt și treizeci și doi. A patra zi, se anunță deschiderea spitalului auxiliar într-o fostă grădiniță de copii. Concetățenii noștri, care până atunci continuaseră să-și ascundă neliniștea cu glume, păreau acum, când îi vedeai pe străzi, mai abătuți și mai tăcuți. Rieux a hotărât să-i telefoneze prefectului: ― Măsurile sunt insuficiente. ― Am cifrele, zise prefectul, sunt într-adevăr îngrijorătoare. ― Sunt mai mult decât îngrijorătoare, sunt clare. ― Am să cer ordine Guvernatorului general. Rieux a închis. Castel era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
să le stau la dispoziție până la închiderea anchetei. Am înțeles că până la urmă mă vor aresta. E ceva grav ? întreabă Tarrou. \ DEPINDE CE ÎNȚELEGEȚI PRIN GRAV. ÎN ORICE CAZ, NU E UN OMOR. ― Închisoare sau muncă silnică ? Cottard părea foarte abătut. \ Închisoare, dacă am noroc... Dar peste o clipă a reluat cu vehemență : \ Este o eroare. Oricine face erori. Și nu pot suporta ideea de a fi ridicat pentru asta, de a fi despărțit de casa mea, de obiceiurile mele, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
spus să vă zic, dacă sunați, să-i dați înapoi poșeta Hogan din piele întoarsă. —Înțeleg, i-am spus tristă. Vreau să spun, chiar mă atașasem de geanta aceea după atâta timp. Poți, totuși, să-i transmiți că am telefonat? Abătută, m-am prăbușit pe pat. Am fost o proastă și acum plăteam oalele sparte. Doream cu disperare să stau de vorbă cu cineva, dar nu îndrăzneam să le sun pe Lara sau Jolene. Probabil că nici n-ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
respectivă, așa cum spusese tatăl ei, era singura posibilă. Cipriano Algor stătea în bucătărie, n-avea cum să audă crâmpeiele de discurs, izolate și fără legătură, emise de ginere, însă părea că le-a citit pe toate, completând golurile, pe chipul abătut al fiicei sale, când aceasta, după un lung moment, ieși din cameră. Și pentru că n-avea rost să dea de lucru limbii pentru atât de puțin, nu-și pierdu vremea s-o întrebe Așadar, Marta a trebuit să-i comunice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
am fost atentă. Sau azi‑noapte, când eu mă uitam după geanta aia Lulu Guinness a fetei ăleia, în bar... Dar clatin din cap. Nu, sunt sigură că mi‑aș fi amintit dacă ar fi pomenit de New York. Mă las abătută pe marginea patului. Nu‑mi spune fiindcă vrea să‑mi dea papucii. — Nu‑i adevărat! răspunde Suze. Așa sunt bărbații, Bex, omit mereu să‑ți spună diverse. Așa sunt ei făcuți. Își croiește drum pe lângă un maldăr de CD‑uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ușor cu degetul pe față și tresar. — Nu, zic, frecându‑mi nervos obrazul. Dacă vrei să știi, nu fac bine deloc. Ai promis că vii. Ai promis, Luke. Am venit. — Știi ce vreau să spun. Îmi cuprind genunchii cu brațele, abătută. Am vrut să vii la slujbă, nu la spartul petrecerii. Am vrut să te prezint tuturor, să ne vadă lumea împreună... Începe să‑mi tremure vocea. A fost... oribil! Toată lumea a crezut că sufăr după mire... — După mire? zice Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să șușotească și să chicotească în timp ce‑mi așteptam bagajele. Și, o, Doamne, știu că și eu aș fi făcut la fel în locul lor. Dar în momentul ăla am fost atât de umilită, că aproape am izbucnit în lacrimi. Îmi trag abătută bagajele pe trepte și intru în apartament. Și, preț de câteva clipe, rămân pur și acolo nemișcate, uitându‑mă la hainele din cuier și la vechile scrisori și la cheile din bol. Același hol vechi. Aceeași viață veche. Înapoi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fi trebuit să fi investit și eu în ceva până la ora asta, ar fi trebuit ca totul să meargă ca pe roate. Iar eu... sunt un zero barat. — Ba nu! zice Suze oripilată. Nu ești un zero barat! — Ba da! Abătută, mă cufund în mormanul de haine de pe jos. Suze, uită‑te și tu puțin la mine. N‑am serviciu, n‑am nici măcar o perspectivă cât de mică, sunt dată în judecată, datorez mii și mii de lire și habar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mătușa mea. Cum se uita la mine ori de câte ori mi‑o puneam. Mi se pune o ceață pe ochi și clipesc de mai multe ori, străduindu‑mă să mă controlez. — Bex... nu‑ți vinde eșarfa, zice Suze, uitându‑se la ea abătută. Păstrează‑ți măcar un singur lucru. Lotul 126, zice Caspar. O eșarfă foarte frumoasă, de mătase și catifea. — Bex, spune‑i că te‑ai răzgândit! — Nu m‑am răzgândit, zic, privind fix în față. N‑are rost să mă cramponez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pri-meidia care-i păștea și misterul destinului lor se risipiseră. Nu mai rămăsese decât o vagă toropeală care-i apăsa pe corp și pe suflet. Nu putea nici măcar să se uite afară la planeta înfuriată. Așezată în fața pupitrului ei, dezorientată, abătută, se mulțumea să soarbă din când în când câte o gură de cafea călduță și să privească tăcută citirile instrumentelor. Montanul Jones nu avea astfel de slăbiciuni. Așezat pe coadă, admira cu mare interes dansul elementelor dezlănțuite de cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
O s-o vânăm nivel după nivel. De data asta, vom sonda fiecare panou etanș și fiecare canal, până când o vom încolți. ― Sunt de acord cu acest plan, zise Parker, aruncând o privire lui Lambert. Ea nu spuse nimic și părea abătută. ― În ce stare se află armele? întrebă Ripley. Inginerul verifică nivelul de benzină al aruncătoarelor de flăcări. ― Țeava și gura sunt corecte. După câte îmi dau seama, funcționează foarte bine. (Arată spre arma defunctului Dallas.) Am putea folosi și carburantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
îl ardea privirea cald‐a ei, și brațele‐ i, care‐l strângeau cu dor, Azi îl dureau cu‐ mbrățișarea lor, și toată vorba mamei îl durea - și silnic el s‐a smuls de lângă ea. El a fugit de Mă‐sa. Abătut, O‐ntreagă zi pe Lunci el s‐a pierdut și la iubita lui el se gândea, și la cuvintele ce le‐ a zis ea: «Eu voi iubi pe unul dintre toți; Din pieptul mamei tale dacă poți Să‐ mi dai
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cum îl îneacă reci; Îi răsunau blestemele de veci A mamei, numai șoapte fără glas, El o simțea venind cu pas de pas Pe urmă lui, el o vedea plângând Cu degetul spre dânsul arătând ‐ și‐atunci d‐ atâtea gânduri abătut, Împleticindu‐ se, el a căzut În drum, ținându‐ și talismanul strâns La piept. și‐un glas amestecat cu plâns A răsărit atunci înduioșat și plin de‐ o milă dulce l‐ a‐ntrebat: « Tu te‐ai lovit, iubitul meu? Să‐ mi
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
vreau o păpușă nouă. Mie să-mi aducă o săniuță! Uite, acolo în vale, vine nea Vasile poștașul! Să-i ieșim înainte, să vedem ce noutăți ne aduce! Copiii porniră înaintea poștașului, gălăgioși și veseli. Însă nea Vasile părea cam abătut, era tare tăcut, nu ca în alți ani, când le vorbea cu veselie încă de departe. Nea Vasile, bine ai venit! Ce noutăți mai sunt prin lume? Nea Vasile, ce vești ne aduci? Măi copii, îmi pare rău, dar vin
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]