631 matches
-
și senine de odinioară. În cazul când îl întâlniți pe Ion Popescu, să-i spuneți salutări și urări de sănătate de la mine. A rămas acolo ultimul stâlp vechi și vrednic de la Școala Normală. I-am scris și lui despre nenorocirea abătută asupra mea. Astăzi, după amiază, plec la Roman, unde am două surori, nepoți, casa părintească cu o frumoasă livadă de meri. Voi sta 10 zile, amintindu-mi și povestind celor mici despre copilăria și tinerețea mea, apuse pentru totdeauna. Cu
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
un crâmpei din ceea ce a însemnat ajutorarea lui Constantin Tănase de către prietenul său Ion Adam, cu ascendență fie la Vaslui, fie în satul Munteni de Sus, care i-a propus să-i devină suplinitor la catedra de învățător: „Adam, văzăndu-mă abătut, mi-a spus: „Măi Costică, mergi cu mine la revizorat și fac eu să te numească învățător.” și astfel am ajuns învățător la școala din Cursești, plasa Racova, în împrejurimile căreia au avut loc vestitele lupte ale lui Ștefan cel
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
liceului, mai ales că aveam și-un cuvânt în derularea acestui eveniment. Seara, la orele 18 trebuia să ne întâlnim întreaga promoție la Hotelul Traian, din centrul Brăilei. Stăteam cuminte în camera de la față, neputincios și îngândurat, oarecum confuz și abătut. În neputința mea tot încercam să-mi găsesc cuvintele justificatoare ce urmau să-mi motiveze absența de la banchetul de absolvire. Un ciocănit discret m-a scos din amestecul gândurilor mele. Era nenea Toma. A deschis ușa și a intrat însoțit
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
vei reveni printre noi!... Deocamdată, s-a decis, într-adevăr, îndepărtarea dumitale din Institut. Cine a decis?, am întrebat eu. Comitetul Județean de Partid. Nu ți-a mai dat avizul de funcționare pentru anul 1975... Mergeam spre casă. Trist. Tăcut. Abătut. Și cu fiecare pas, simțeam cum întreaga mea ființă se zbătea, clocotea: Nu! Nu se poate!... Cu diplomă de merit! Cu teza de doctorat predată, urmând doar să fie susținută! Nu se poate ca așa, dintr-o dată, să fiu scos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
găsit la masa de lucru. Era lângă un maldăr de cărți noi, din cea pe care mi-o dăruise și mie. Scria autografe pentru prieteni, uitându-se pe o listă și bifând numele celor cărora le erau destinate. Era palid, abătut, gânditor. Dar amabil, binevoitor. Ca întotdeauna. Când am ajuns acasă, i-am deschis și răsfoit albumul, curios să aflu: la ce se referă? Am constatat de la prima pagină că se integrează aceleiași teme largi, complexe, dragi lui, temă care-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
tristă și puțin apăsătoare. În Grădină, la ora aceea aproape pustie, era o liniște ca de cimitir... Doar câțiva bărbați, cam la vârsta senectuții, să i numeri pe degetele de la o singură mână, în picioare sub „Teiul lui Eminescu”, stăteau abătuți și triști ca niște cocori rămași de cârdul lor, care s-a călătorit... Erau... foști elevi, ai fostului Seminar „Veniamin Costache” din Iași... Printre ei mă număram și eu. Cu o seară înainte, fusesem chemat la întâlnirea de comemorare a
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
prin minte. Era o zi frumoasă și caldă, cerul avea o limpezime cum rar s-au mai văzut. Sus, sus pe cer, doar câteva scame de nori, pluteau încet ca niște grămezi de puf alb. Foștii seminariști, în poarta școlii, abătuți și triști ca niște cocori rămași de cârdul lor, care s-a călatorit, încă se mai uitau cu jale și tristețe peste gard... în urmă cu șaizeci de ani... Rememoram, pentru încă, a câta oară, amintirea tuturor visurilor născute între
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Membrii, carii aru lipsi la siedintie fără vre unu motivu primitu de majoritate. Productulu acestoru amendă va intra în cassa comunala. Articolul 64 Consiliulu comunalu nu poate delibera asupra obiecteloru străine atribuțiiloru sale. Candu Consiliulu aru fi luatu o resolutie, abătuta de atribuțiile sale, seu care vatema interessulu generalu, capulu comunei este datoru a închide siedintia și a insciintia pe Sub-prefectu, care va raporta ne'ntardiatu casulu Prefectului; pentru orasiele mencionate la Art. 47, insciintiarea se face catra Ministeriulu de Interne
LEGE nr. 394 din 31 martie 1864 pentru comunele urbane şi rurale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125625_a_126954]
-
obiecteloru arătate în articolulu precedentu, se comunică nemijlocitu Sub-Prefectului de catra Capulu comunei, sub luare de adeverintie de primire spre a se transmite Comitetului permanentu. Dacă acesta nu anulesa, pînă în 30 dile de la data adeverinței, regularea Consiliului comunalu că abătuta de legile și regulamentele administrative, seu după reclamația vre unei fetie interessante, ea se poate pune în lucrare. Reclamantului 'i remane recursulu deschisu și pește acestu termenu. Prefectulu statuendu în Comitetulu permanentu poate inse amana punere în lucrare a regulerei
LEGE nr. 394 din 31 martie 1864 pentru comunele urbane şi rurale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125625_a_126954]
-
reîntâlnit după război. Am Început să vă spun că m-au pus să lucrez În schimbul de noapte, iar soră-mea a rămas În schimbul de zi. Din punct de vedere psihic am suportat foarte greu acest lucru. Am fost și foarte abătută, era o perioadă foarte grea, așa că odată mi-am luat inima În dinți și, prostia mea, m-am dus la supraveghetoarea aia SS, care era Îmbrăcată În uniformă, și i-am spus: „Doamnă, vă rog să mă transferați pe mine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
atât de „pitoresc“? Poate că da. Gândul acesta mă întristează acum, în timp ce scriu, mă străpunge ca o durere pătrunzătoare. Nu, tata nu se sinchisea de bunurile lumești dar, deși nu a arătat-o niciodată, se poate să se fi simțit abătut, tot de dragul meu, că nu era și el o „figură“ mai impunătoare. Poate că mama i-a intuit acest regret (sau poate că față de ea l-a și exprimat), fapt care contribuia la irascibilitatea ei, nu întotdeauna bine strunită, ori de câte ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
petreceau atâtea evenimente despre care ea nu știa nimic. Trebuia s-o informez la ce decizii ajunsesem. Mi-am dat seama că, acum, n-ar mai fi avut nici un sens să-i dau o întâlnire în sat, întrucât era prea abătută și prea speriată ca să mai vină. Explicația vitală trebuia să aibă loc în scris. La început, presupusesem că, necunoscându-mi intențiile, lucrul de care se temea cel mai mult era dragostea ei. Din câte presupunea, eu puteam avea alte angajamente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
la mine, e complet uluită de scandalul L. Ghica, care a avut o legătură cu Vlădoianu și ar fi însărcinată, și E. Grădișteanu, care a fost împreună cu Guillaume și cu încă alți domni. Ora 6½ la masă, suntem amândoi foarte abătuți. Seara rămas singur cu Elisabeta. Cald. Vineri, 15/27 octombrie Vreme minunată, foarte umed. Înainte de amiază cu Elisabeta, hotărât ca ea să meargă cu mine la București, iar acolo să le concedieze pe cele trei fete. L. Ghica va pleca
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
0), C(0), precum și elementele parabolei cubice pentru curbele de tranziție (racordări) L, l, m, δ, x, y max., O, U, R, T, B, C; - pentru liniile secundare U, R, T, B, C ale curbelor determinate între PG și linia abătută sau între eventuale frangeri de aliniament. Vârfurile curbelor se vor numerota în ordinea situării lor în sens crescător al pichetajului kilometric, începând cu cele aparținând liniilor curente și continuând cu cele aparținând celorlalte linii. Exprimarea parametrilor curbelor se va face
NORME METODOLOGICE din 31 iulie 2002 (*actualizate*) privind executarea lucrărilor de sistem informaţional specific al căii ferate**). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/146644_a_147973]
-
0), C(0), precum și elementele parabolei cubice pentru curbele de tranziție (racordări) L, l, m, δ, x, y max., O, U, R, T, B, C; - pentru liniile secundare U, R, T, B, C ale curbelor determinate între PG și linia abătută sau între eventuale frangeri de aliniament. Vârfurile curbelor se vor numerota în ordinea situării lor în sens crescător al pichetajului kilometric, începând cu cele aparținând liniilor curente și continuând cu cele aparținând celorlalte linii. Exprimarea parametrilor curbelor se va face
NORME METODOLOGICE din 23 mai 2002 (*actualizate*) privind executarea lucrărilor de sistem informaţional specific al căii ferate**). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/146632_a_147961]
-
ele.” (M. Eminescu, I, p. 172) sau, la nivelul frazei, prin conjuncția decât sau adverbul cum, precedat de prepoziția de: „Situația e mai gravă de cum mi-am închipuit.” Gradul de intensitate relativă se exprimă prin adverbul-morfem cam: „Te văd cam abătut.” și prin locuțiunile adverbiale devenite morfeme destul de, deajuns de (îndeajuns de), suficient de: „Are o viață destul de chinuită.” Superlativul se exprimă prin mai multe mijloace: • sufixe (rar): -isim: produs rarisim, critic inteligentisim; • prefixe; unele marchează varianta superlativului excesiv: arhi-, răs-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu-ți plac femeile frumoase sau că nu-ți place să ai acces la tot arsenalul: o spumă de baie, un parfum, să-ți schimbi dispoziția psihică pentru că ți-ai cumpărat ceva frumos și ai îmbrăcat ceva frumos. Ești mai abătută - te duci la coafor să-ți schimbi un pic tonusul. Aceste nevoi nu contrazic, după părerea mea, cu nimic faptul că ai și o componentă culturală sau politică de natură feministă. Nu înțeleg de ce nu influențăm mai degrabă bărbații să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
bine în finalitatea scriiturii flaubertiene, hărțuită de utopia unui univers omogen pe alocuri. Pentru Proust, tocmai "acest etern imperfect, în parte alcătuit din spusele personajelor" face posibil "marele Trotuar Rulant care sunt paginile lui Flaubert, într-o derulare continuă, monotonă, abătută, nedefinită"204. În schimb, în Gervaise, recurgerea la discurs indirect liber permite rezolvarea problemei puse de revendicarea naturalistă. Pe de o parte, Zola caută să redea "realitatea" socială, iar pe de altă parte, dorește să creeze un roman eficient cu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
s-a întristat. Și-a strâns și mai tare aripile lângă trup și a rămas în nemișcare. Doar mărgeluțele ochilor licăreau ca niște licurici în întunericul ce se lăsase. Am întrebat-o: - S-a întâmplat ceva, Țigăncușo? Te văd cam abătută... - O, nu... adică da, domnule... m-a cuprins așa... o părere de rău parcă... - Părere de rău? Pentru ce? - Am să vă dezvălui, domnule, o taină a mea... - Te ascult cu mare interes, deși nu mă știu a fi o
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
cincisprezece ani, era aproape pustiu. M-am aflat în fosta Piață a Libertății la exact ora în care se trăsese în urmă cu ani: 15.20. Târâsem după mine o fostă studentă, acum prietenă, care îmi cunoștea metehnele etice. Eram abătută și destul de înnegurată. Un domn însingurat ne privea cu atenție. M-am gândit că ar putea avea legătură cu cei care muriseră împușcați acolo în urmă cu cincisprezece ani. Așa și era: domnul respectiv era (fusese) prieten cu unul dintre
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
greu de ajuns este scopul. Premisa acestor două sentimente este o cantitate suficientă de energie psihică, pentru ca să nu trăim doar în prezentul sensibil, ci într-o anumită independență față de el. În perioadele lipsite de vlagă și în care ne simțim abătuți, poate domni, ca o ultimă pîlpîire de energie psihică, o nostalgie, poate una melancolică după vremea în care mai puteam fi încă nostalgici 46. Sentimentele acestea își pierd semnificația de expresie a energiei psihice în caz că relația este totul omisă, iar
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
lua cina cu mult înainte de a ieși cu pușca. Apoi se rezema de un copac în apropierea taberei; chiar așa, la o aruncătură de băț de propria sa colibă, rămânând acolo ore întregi, veghind în tăcere. Se simțea amorțit și abătut. Stătea acolo fără nici un rost. Ca și când picioarele lui refuzau porunca de a se depărta de acel loc. Toată săptămâna câmpurile au zăcut nepăzite, iar dacă animalele sălbatice prădau plantele tinere, îi păsa prea puțin... Părea să trăiască doar ca să stea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
parodii, trasoare umoristice și ironice, nelăsându-se captat integral de povestea în sine. De pildă, din splendidul Chicken Little, replica lui favorită este „Darth Vader e chiar tatăl lui Luke?“, întrebarea pe care un personaj le-o adresează imediat extratereștrilor abătuți pe Pământ. Într-adevăr: pe cine să contezi în adeverirea acestei filiații (dincolo de războiul mitic dintre Sith și Jediă dacă nu pe niște tipi veniți din altă galaxie? Revenind la Ratatouille, istoria unui șoricel care se zbate să-și afirme
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
luminând cu razele-i jucăușe, strecurate printre frunzele mișcătoare ale copacilor, rafturile pline de cărți ale bibliotecii. În apropierea clădirii, cufundată parcă într-o liniște desăvârșită, șerpuia neobosit râul tumultuos. Bibliotecara, femeie trecută puțin de vârsta tinereții depline, aștepta privind abătută crestele înalte ale munților. Și când lanțul amintirilor nu prea îndepărtate, care o țintuiseră locului ca un magnet, se rupse pe neașteptate ca și cum pe ecranul memoriei apăruse o defecțiune sau, pur și simplu, gândirea ei atinsese un punct peste care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
cu o dorință nemărginită". Iscălitura lipsea, obișnuiam să mă iscălesc numai pe o parte a tabloului. L-am pus cu grijă la locul lui, pe perete. Așteptam să vină mătușa, dar ea întârzia. M-am așezat în fotoliu și priveam abătut ceasul demodat cu limbile negre uriașe, întipărite parcă pe cadranul alb. Ticăitul nu se mai auzea, auzeam doar liniștea din jur. Prin ferestruica deschisă vedeam cerul luminos și coroanele verzi ale copacilor. Mă gândeam să petrec un concediu aici, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]