8,762 matches
-
proprietari, ele nu sunt de natura împăcării între părți, ci, în principal, au caracter sancționatoriu sau coercitiv pentru că au încălcat prevederile unei legi sau a unui act normativ și doar în secundar pot avea și un caracter educativ. Dacă se abțin în viitor de la comiterea de noi fapte conflictuale, o fac doar din teama de a nu fi pedepsite din nou de lege și mai puțin din cauza influenței educative a acesteia, pe care a executat-o anterior, devenind judecătorii propriilor lor
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
care prin generalitatea aplicării sunt recunoscute și invocate în procedura medierii și acceptate obligatoriu. Mediatorii, pe baza principiilor cuprinse în Codul de etică și deontologie, iar judecătorii pe baza celor prevăzute în Codul de procedură civilă, au obligația să se abțină și să refuze soluționarea prin împăcare a părților care prin fapta săvârșită au adus atingere ordinei de drept și bunelor moravuri, ele făcând obiectul după caz, al cercetării în procesul civil sau al judecării ca infracțiuni în cauze separate. Și
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
din conflict pot să renunțe la mediator și la mediere fără să dea explicații acestuia cu privire la motivele renunțării. Așa cum s-a arătat, însă, mediatorul ca și judecătorul, înainte de a intra în procedura de mediere și respectiv de judecată, se vor abține de la soluționarea cazului dacă se află într-unul din cazurile de incompatibilitate prevăzută în Codul de procedură civilă și în legea medierii, cât și în practica de aplicare a acestora. Prevederile art.54, 60 și 66 din legea medierii sunt
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
rămâi cu urme de ciocolată în colțul gurii și nu mai are cine să le șteargă după aceea. BRETONUL CORINEI Prima dată când au auzit de așa ceva au pufnit în râs. Se uitau unul la altul și nu se puteau abține. Bretonul Corinei se zbătea și el în ritmul alert al respirației, apoi se retrase de o parte și de alta a frunții, lăsând-o să inspire. Corina își reveni imediat, puse mâna la gură și își aranjă bretonul cum a
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de la început; sau pur și simplu să sfârșească ce începuse. Puse o casetă la întâmplare: Yesterday. Se așeză din nou pe canapea. Oare ce face ea acum? O întrebare care n-are ce căuta aici, dar nu s-a putut abține să nu se întrebe, de parcă simpla întrebare i-ar fi făcut bine; probabil că nici răspunsul nu ar schimba situația în vreun fel, cu atât mai puțin întrebarea. Știa că se comportă și gândește asemeni unui personaj patetic care a
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
eveniment caracteristic și tulburător; deosebit de a vrea, așa cum este deosebit de a fi silit (Müssen), care se exercită din afară cu forța, are forma că omul știe că trebuie să răspundă unor exigențe și că singur și le impune: să se abțină de la acțiunea spre care Îl Îndeamnă Înclinația sa naturală, să Înfăptuiască acțiunea spre care Înclinația sa naturală nu-l Îndeamnă. Paulsen afirmă cu claritate: „Numim această obligație resimțită și recunoscută intern DATORIE. Ea apare În conștiință Întotdeauna sub forma că
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
dreptului violat. Dreptul și facultatea de a Împiedica violarea dreptului sunt, din punct de vedere logic, o singură și aceeași chestiune, Întocmai cum În domeniul moralei există obligația de a efectua un lucru determinat, dar și obligația de a se abține de la ceea ce este incompatibil cu acest comportament. Cele două forme universale ale Eticii (o a treia formă nici nu poate intra În discuție) fac posibilă aplicarea aceluiași principiu sau criteriu suprem al conduitei la toate relațiile vieții individuale sau sociale
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
opoziție cu Statul absolut sau de poliție. Dar această formulă a fost Înțeleasă mai Întâi Într-un sens riguros și pur negativ: de unde anumiți autori au susținut că statul trebuie să-și reducă activitatea sa la minimum și să se abțină chiar de la a promova binele sau fericirea universală, pentru a nu invada larga sferă a libertății rezervată fiecărui particular. Neîncrederea față de formule ca «Stat providență» sau «regim paternalist», care tindeau să atribuie Statului o putere nelimitată, nu era desigur nejustificată
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
acestor drepturi, În toate direcțiile de activitate, atât ale individului cât și a unităților sociale la care el participă(Ă). Dreptul dă vieții norma sa regulativă În toate manifestările sale, iar Statul este tocmai organul dreptului”. Statul trebuie să se abțină de a oprima conștiințele și de Împiedica manifestațiile libere. În acest sens se remarcă partea de adevăr a teoriilor individualiste care reclamă limitarea intervenției Statului. Dar, subliniază del Vecchio, aceasta nu Înseamnă nicidecum, vreo abdicare de la Stat și nici vreo
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
rachiu în mână, se opri și trase câteva înghițituri, ca un om însetat în deșert. Purtă sticla din mână în mână celor din grupul care îl însoțea, făcându-i În acest fel părtaș la marea lui bucurie. Nu se putu abține totuși și tună cu glasul său baritonal, de zornăiră geamurile din tot holul: - E băiat mo, e băiat mo, i se adresă el unui țigan cu care se prinse în joc, e bengalo 1 mo, aista are de pe acum mutră
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
deja acțiunea. Începu să răsfoiască febril acest caiet în care nu era imposibil să găsească și lucruri secrete. Desluși însemnări lapidare ale Inei, datând încă de pe timpul școlarității. Cântărindu-l în mână, foiletând la repezeală paginile scrise, nu se putu abține să nu exclame: Măi să fie! soția mea a scris aici un adevărat roman. Curiozitatea de a-l lectura îi alungă total dorința de somn, de odihnă. Citi la întâmplare mai multe însemnări: unele mai interesante, altele purtând amprenta unor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
acesta pare rupt de codul cultural care l-a născut, ba, mai mult, pare supus unei ideologii artistice europene. De vină sunt, bineînțeles, și traducerile germane, engleze sau franceze pe care traducătorii români le-au consultat, dar nu ne putem abține să nu constatăm și lipsa unei politici de pregătire a unor traducători pentru limbile rare ale lumii, adevărate insule de frumusețe nedescifrată. Literatura persană, în sensul care se dă astăzi acestui termen, are o vechime de mai bine de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
reținem cu amuzament necesar unele propuneri ( cum ar fi celebra sa idee cu turnarea cleiului pe scaunele pe care vor sta spectatorii, ori vinderea unui loc, În sală, de zece ori spre provocarea altercațiilor și ciorovăielii publicului) , nu ne putem abține să ne gîndim , ceva mai serios, la adevăratele montări inovatoare de pe scenele teatrelor lumii, semnate de Meyerhold, Brecht, Brook, Grotowski, Ciulei, Șerban, Purcărete. În fine, să medităm cu tristețe pe tema vieții de efemeridă a avangardei : Beckett , artizanul exploziei limbajului
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
bravo!, alții buuuu!, dar e greu de spus care era proporția”-254; Lucia de Lamermoor la Chicago și Paris - Șerban era aici atît de detașat de reprezentațiile sale, Încît citind o cronică negativă la una din montări, nu se putea abține să rîdă! ș.a.m.d.) Dar partea a doua a biografiei nu se referă numai la montările lucrărilor genului liric : spre exemplu, undeva (p.241) ni se dă o mică lecție despre importanța stilizării În artă :” Întrebat despre Pasărea de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
pasaje din Hora iubirii (acesta-i titlul spectacolului) se regăsesc și În coloana sonoră a telenovelei Secretul Mariei”! Scîrț! Dincolo de faptul că marele dramaturg austriac nu văd ce-ar putea avea În comun cu scenaristul telenovelei mioritice, nu mă pot abține să declar că am devenit invidios pe libertatea compozitorului de teatru și film, În general. Un dramaturg nu poate scrie aceleași replici pentru o comedie cu studenți de azi și o piesă istorică despre Decebal ; un regizor nu poate monta
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
acordat Jurnalului național :” Publicul meu iubit, s-a per vertit. Publicul e cea mai mare curvă ! ”. N-aș dori să par nedelicat ( deși, la o asemenea ex primare, nici să fii prea finuț nu-i bine!), dar nu mă pot abține să mă gîndesc la vorba aceea din bătrîni : fiecare are publicul pe care-l merită... A durat incredibil de mult, drumul de la primirea cărții de amintiri din teatru a lui Ion Focșa - Ghinionul a fost norocul meu ( februarie, 2004), pînă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
fi bunică amîndurora”... Mi-amintesc și eu un spectacol defect, (și) din punctul acesta de vedere, cu Ochiul babei; culmea, montat tot la Iași, de un vîrstnic actor, care mai făcea și pe direc torul de scenă. Nu mă pot abține să nu vă povestesc măcar distribuirea pe vîrste, a interpreților : Baba era cam cu cincisprezece ani mai mică decît fata a mare ; fiul cel mare al babei i-ar fi putut fi bunic liniștit, acesteia, iar fiul mijlociu era cu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și zice: "Poate că o să ți se pară o prostie, dar uite o chestie care, dincolo de o grămadă de naivități și pompoane, are și câteva lucruri interesante..." "E un filmuleț cu ceaiuri miraculoase și decocturi eliberatoare?", nu pot să mă abțin și-mi dau în petic. Nu, nu!", surâde tipa. "E cu altceva. Mai bine nu-ți spun nimic, tocmai ca să nu pornești cu idei preconcepute. Sunt curioasă ce o să-ți spună spiritul tău analitic. Și cel critic, desigur." "Sper să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mecicar baștan dă pă fața pământului, dacă s-a termenat ața dupe mosor, te-ai dus. Ce mă-nteresează pă mine?". "Păi, mă gândeam că te-o interesa...", face cu un subînțeles insinuant Marinică-grasu'. Dă ce, mă, de ce?", nu se poate abține portarul să nu întrebe, deși bănuie că în spatele vorbelor dușmanului său se află o capcană. "Cum, bă, de ce? Poate te cheamă și pă tine la parastas." Se uită semnificativ la încălțările lui Petrică: "Poate așa te mai scoți și tu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ți-ai găsit! Numa' bani d-ăia dă zece mii arunca târtanii în găleată, ba vreo două mătuși sau ce dracului era babele alea dân partea miresei, a aruncat și cu monezi dă cinci mii. Io n-am putut să mă abțiu și i-am și zis lu' una: Tanti, ai dă grijă, bre, că să coclește găleata!" "Ai fost cu bun-simț, să mor! Și tu, și io. Alții cre' că le și înjura. Mda... să nu fie la fel și acu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
acas'. Bă, m-aștepți și pă mine zece minute, da?" "Și normal, bre! Cum să nu te aștept?" "Bine, mă", face Vasile, închizând telefonul. Se duse în baie să se spele pe picioare. Când ieși din cadă nu se putu abține să nu se uite în oglindă. Ce văzu îl amărî și mai tare. Ochii abia i se mai zăreau de sub pungile vineții, iar nasul i se umflase îngrozitor, căpătând o interesantă culoare violacee. Partea mediană a feței se deformase în
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fiindcă imediat camera se umplu de un parfum greu respirabil. "Nu trebuia să te descalți, dom'ne. Nevastă-mea mâine face curat", spuse distrat nea Vasile. Abia atunci îl văzu mai bine Virgil pe amicul său și nu se putu abține să nu exclame surprins: "Văleu, nene! Da' ce-ai pățit, bre?" Gazda zâmbi cu un aer obosit: "Băi, Vergile, dacă ți-aș zicea că toată beleaua asta mi să trage dă la o ușă, m-ai crede?" Partenerul se uită
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
vremea cealaltă, apoi fuseseră scoase de la stos cântece patriotice vechi, lacrimogene, fuseseră eliberate unele din operele marilor scriitori interbelici, etc. Praf în ochi pentru creduli - bombănea generalul mai mult ca de unul singur, constatând că iarăși nu putuse să se abțină, ca și atunci, de altfel, când mă punea în gardă: Și tu, Pruncule, vei avea de suferit de pe urma noastră, mai ales dacă mai trăncănim multe. Dar cea mai grozavă mișcare a acelor ani, a fost să permită celor veniți din
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să știi că nu e un post incomod, dar trebuie să ai totuși, mare, mare grijă. Regizorul făcea pauze crezând că voi întreba ceva legat de postul de administrator. Eu însă nu dădeam dovadă de niciun fel de curiozitate. Mă abțineam. Antecesorii dumitale-reia el firul - trei, câți s-au perindat în ultimul an de când e director tovarășul Sima, era să ajungă la pârnaie. Încercam deci să stau cât mai rezervat, să nu mă mir la cele auzite, ca să nu mă creadă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și dentalele), e aer pe care numai oamenii aleși, așa ca mine și ca cei de sus, din minister, îl respiră. A! Vrei să-ți spun cum e aici sus? Așa zii, mormolocule. Esesistu’, cum era el de țâfnos, se abține și nu-i dă replica imediat, ca să o evidențieze mai bine: Nu mă fă pici, că dau cu tine de pereți, Dumnezeii mătii, că și-așa ești prost ca napu n gară. Titi, din seamă afară de calm, părea de data
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]