KorAP: Find »[drukola/base=abate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...20 21 22 ...75 >

1,869 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907

Abație. E limpede însă că toate aceste explicații sunt superficiale. Radoslav își mângâie cu un gest scurt barba impunătoare. ― Nu cu multă vreme în urmă, am avut șansa extraordinară de a putea citi un... document scris de unul dintre primii Abați. E foarte vechi și datează de pe vremea în care explorarea spațială era încă în plin avânt, probabil după descoperirea motorelor cu austral. El era convins că Dumnezeu își va fi atins nemărginirea atunci când omul va întîlni prima rasă inteligentă de

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
Dumnezeu l-a creat pe om după chipul și asemănarea sa. ― Bine, dar versetul acela, pe care îl știe orice Ucenic, se referă la deosebirea omului de animale. E doar un fel metaforic de a desemna inteligența, zise tânărul călugăr. Abatele îl aprobă pe Aloim încuviințînd scurt din cap. ― Ai dreptate. De două mii de ani, așa se învață în Abație. Și totuși. Să presupunem că ar exista o rasă de extratereștri. Cine i-ar fi făcut? ― Fără îndoială că Dumnezeu, exclamă

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
Domnul Dumnezeul nostru nici măcar nu poate ajunge. Eu unul sunt convins că... ― Dar n-are nici un sens! îl întrerupse Aloim. Absolut nici unul! Dacă e așa, înseamnă că toate semnele pe care le deosebești... Tânărul se opri sesizând deodată implicațiile revelației Abatelui. ― Vrei să spui, reluă el cu voce nesigură, că există chiar și cea mai mică posibilitate ca atuul acela de care vorbeai în cazul lui Rim să fie tocmai faptul că el știe de... Abatele clătină afirmativ din cap. ― V-

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
opri sesizând deodată implicațiile revelației Abatelui. ― Vrei să spui, reluă el cu voce nesigură, că există chiar și cea mai mică posibilitate ca atuul acela de care vorbeai în cazul lui Rim să fie tocmai faptul că el știe de... Abatele clătină afirmativ din cap. ― V-am spus încă de la început că nu știu ce să cred... În clipa aceea, în cameră pătrunse ca o furtună fratele Kalator care privi scurt spre cele două Marii. Deși știa de existența lor, nu le văzuse

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
aceea, în cameră pătrunse ca o furtună fratele Kalator care privi scurt spre cele două Marii. Deși știa de existența lor, nu le văzuse niciodată împreună. Își reveni iute din șoc și ceru pe un ton imperativ: ― Lăsați-ne singuri. Abatele privi spre tovarășul său. În vremuri normale nu ar fi ezitat nici o clipă să-l desemneze ca urmaș al său la conducerea Abației. Era un teolog desăvârșit, un economist de geniu și în general un bun conducător. Poate că tocmai

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
de geniu și în general un bun conducător. Poate că tocmai fiindcă era prea bun nu-l plăcea însă prea mult. ― Sfinția Ta, începu Kalator după ce rămaseră singuri. Am primit o a doua sondă de pe Praxtor. ― A doua, își ridică Abatele o sprânceană stufoasă. A doua în doar câteva luni. Mai are doar una. Ești sigur că tânărul acela... ― Isidor... ― ... așa, Isidor, e în toate mințile? Călugărul îl privi cu ochi pătrunzători și apoi, fără vorbe, extrase din mâneca largă a

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
că acolo se petreceau lucruri care necesitau atenția imediată a Abației. Kalator își strâmbă gura într-un rictus dezaprobator când văzu zâmbetul care se lățise pe fața lui Radoslav. ― Niciodată nu m-ai plăcut prea mult, frate, continuă să zâmbească Abatele. ― Asta nu e drept, Sfinția Ta. Și nici adevărat. Vă respect și vă admir... Aș putea recita din cartea Sfinției Tale... ― Nu așa, clătină Abatele din cap. Mă refeream la amiciția care ar fi putut exista între noi. ― Credeam că

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
pe fața lui Radoslav. ― Niciodată nu m-ai plăcut prea mult, frate, continuă să zâmbească Abatele. ― Asta nu e drept, Sfinția Ta. Și nici adevărat. Vă respect și vă admir... Aș putea recita din cartea Sfinției Tale... ― Nu așa, clătină Abatele din cap. Mă refeream la amiciția care ar fi putut exista între noi. ― Credeam că pentru asta îl aveți pe Aloim, Sfinția Voastră... Zâmbetul lui Radoslav se topi ca prin farmec. ― Poți să pleci, frate Kalator. ― Și chestiunea Praxtorului? E

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
să pleci, frate Kalator. ― Și chestiunea Praxtorului? E de o maximă... ― Poți să pleci. Problema asta te depășește. Nu am nici o îndoială că trebuie să aplicăm soluția cea mai dură cu putință. Celălalt bărbat făcu doi pași înapoi, de parcă vorbele Abatelui fuseseră un pumn pe care îl primise în figură. ― Nu se poate să vorbești serios! murmură el. ― Ba te asigur că, din motive mult mai subtile și mai temeinice decât îți poți tu închipui, o să aplic cea de a doua

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
din motive mult mai subtile și mai temeinice decât îți poți tu închipui, o să aplic cea de a doua însămînțare pe Praxtor. ― Dar e fără precedent... ― Și vremurile pe care le trăim sunt speciale. O să aștepți ordinele mele. Pregătește-te! Abatele îl concedie cu un gest scurt. Rămas singur în cameră, scoase dintr-un sertar un cilindru de oțel perfect finisat. Erau acolo germenii cu care însămînțase cu doar câțiva ani în urmă planeta Praxtor. Din motive care abia acum îi

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
a fulgilor. În depărtare, putea mai mult ghici luminile orașului, deși ar fi putut fi lesne păcălit de propria sa dorință de a ajunge cât mai repede, pentru a se putea apoi întoarce în Abație. Motivul pe care îl dăduse Abatelui pentru excursia sa nocturnă nu fusese unul prea bun. Se întreba dacă zeții vor fi avut și ei la rândul lor un Mesia care să îi mântuiască. Dacă sunt creația aceluiași Dumnezeu... Nu, hotărât lucru, nu puteau fi. Și atunci

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
se va răzgândi și va renunța la întrebarea lui. Tăcerea tânărului se prelungi însă până când Maria hotărî că poate nu e tocmai întîmplător că se nimerise ea în coliba lui Stin, și nu sora ei mai răbdătoare. ― Știi că Sfinția Sa, Abatele, mi-a trimis o mulțime de cărți. Și asta încă de când am acceptat să rămân aici cu voi. Din ele am aflat câteva lucruri înfricoșătoare și, deși mă blestem aproape în fiecare zi pentru nebunia de a-mi închipui că

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
nu îi mai putea asigura echilibrul necesar pentru ca el să poată crea în Sat o adevărată cetate pământească în spirit augustinian. Avea nevoie de cineva mai înțelept, de un bărbat. De un tată? De aceea se hotărâse să ajungă la Abate și să-i ceară chiar lui părerea. Sări cu destulă greutate și abia din a doua încercare ajunse în copacul de lângă gard și coborî apoi de partea cealaltă. Așteptă câteva clipe, pregătit pentru orice, inclusiv pentru momentul în care viața

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
același timp. ― Ești doar un băiețandru plin de ifose. De aceea am să te las să te cațeri înapoi în copac și de acolo să mergi în coliba ta din Sat. ― Nu pot. Trebuie să merg și să vorbesc cu Abatele! ― Asta nu se poate. Sfinția Sa nu poate să riște să se contamineze de Ciumă. ― Știi bine că toată povestea asta cu boala noastră e scornită. Și chiar dacă ar fi așa, eu sunt tatăl copilului pe care îl va naște curând

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
Stin. ― Foarte rău. Uciderea unui adversar e un lucru mult prea important pentru a putea fi lăsat la întîmplare. Trebuia să pui mai multă pasiune. Ai fi ucis mai elegant. Stin gândi că, dacă nu avea să ajungă să vorbească Abatelui, măcar ideile lui căpătaseră o confirmare din partea unei alte persoane. Una care nu părea nici cultă și nici educată, dar care avea în schimb avantajul de a fi văzut lumea adevărată. ― Răspunde-mi, te rog! insistă Rim. De ce ești atât

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
cu totul special. Altfel Radoslav nu s-ar fi ostenit să străbată atâta cale într-o noapte friguroasă ca asta. Acum tropotitul cailor se auzea clar chiar și pentru Stin, care rămase la o distanță sigură de quint. ― Vassur! Strigătul Abatelui se auzi distorsionat de goana calului, sunând tremurat. ― Să nu îndrăznești să-l atingi! răsună din nou vocea lui Radoslav. Rim nu era însă atent la el. În lumina pâlpâitoare a unei lămpi cu ulei, o putea vedea pe Maria

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
distorsionat de goana calului, sunând tremurat. ― Să nu îndrăznești să-l atingi! răsună din nou vocea lui Radoslav. Rim nu era însă atent la el. În lumina pâlpâitoare a unei lămpi cu ulei, o putea vedea pe Maria călărind în dreapta Abatelui; la stânga era Aloim. Femeia se opri însă la o distanță de unde nici un om nu o putea vedea, trăgîndu-se în umbra întunecată a unui copac. Ce caută Maria în anturajul Abatelui? Cum de era noaptea lângă el? Când cei doi bărbați

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
lămpi cu ulei, o putea vedea pe Maria călărind în dreapta Abatelui; la stânga era Aloim. Femeia se opri însă la o distanță de unde nici un om nu o putea vedea, trăgîndu-se în umbra întunecată a unui copac. Ce caută Maria în anturajul Abatelui? Cum de era noaptea lângă el? Când cei doi bărbați ajunseră lângă ei, Radoslav își struni calul așa încît animalul se așeză între quint și Stin. Abatele coborî de cealaltă parte și privi pătrunzător spre cicatricea circulară de pe fruntea clonei

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
vedea, trăgîndu-se în umbra întunecată a unui copac. Ce caută Maria în anturajul Abatelui? Cum de era noaptea lângă el? Când cei doi bărbați ajunseră lângă ei, Radoslav își struni calul așa încît animalul se așeză între quint și Stin. Abatele coborî de cealaltă parte și privi pătrunzător spre cicatricea circulară de pe fruntea clonei. ― Stin... ― Sfinția Ta, eu doream doar... ― Nu contează ce ai dorit. Ai înfăptuit astăzi o mare prostie care a pus în pericol nu numai viața ta, ci

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
pentru o clipă în jos și apoi, fără să spună o vorbă, începu să se cațere anevoie în copac. Își primise răspunsul chiar atunci și nu mai avea nevoie de altul. Abia când Stin se pierduse în întunericul dintre colibe, Abatele se întoarse și privi pătrunzător către Rim. ― Puteai să-l ucizi... ― Puteam. ― Dar n-ai făcut-o. De ce? ― Nu mă amenința în nici un fel. I-am spus și lui. Era doar un băiețandru plin de ifose. Aș fi vrut însă

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
orgiei... ― N-am uitat asta, Spionule. Văd însă că îți place. Nu eziți să faci pânde... ― Pânda, Sfinția Ța, e cea mai mare pasiune a mea. Nu m-a dezamăgit niciodată. Întotdeauna e ceva de văzut pentru un ochi exersat. Abatele încalecă destul de greu. ― Cicatricea aia rotundă o să fie greu de înțeles pentru ceilalți, spuse el într-o doară. ― Nu era un semn doar pentru el... ― Ce vrei să spui? ridică Abatele o sprânceană. ― Uneori oamenii uită cât de prețioase sunt

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
Întotdeauna e ceva de văzut pentru un ochi exersat. Abatele încalecă destul de greu. ― Cicatricea aia rotundă o să fie greu de înțeles pentru ceilalți, spuse el într-o doară. ― Nu era un semn doar pentru el... ― Ce vrei să spui? ridică Abatele o sprânceană. ― Uneori oamenii uită cât de prețioase sunt lucrurile. Și de aceea e nevoie de asemenea situații în care să se gândească la chipul pe care l-ar avea lumea fără ele. E limpede pentru mine că tânărul ăsta

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
l-ar avea lumea fără ele. E limpede pentru mine că tânărul ăsta e important pentru voi. Ceva îmi spune că dacă voi afla și motivul, atunci o mare parte din misiunea mea aici se va fi împlinit. Aloim oftă. Abatele își întoarse calul și plecă fără să spună vreun cuvânt. Maria nu e ceea ce am crezut până acum, iar Aloim mă spionează. Rim își reluă locul de pândă în copac și începu să se gândească din nou la zeții lui

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
să faci. Crey se ridică de pe scaunul său și veni până aproape de Isidor. Ca și cum ar fi dorit să sublinieze diferența de înălțime dintre ei, se băgă chiar sub nasul călugărului și privi în sus. ― Spune-mi ce i-ai scris Abatelui! plesni ca un bici vocea guvernatorului. ― Eu nu i-am... Crey pocni cu tocul cizmei sale înflorate de podeaua de oțel. ― N-ai pic de rușine, popo! Toată viața mea am crezut că voi, călugării, în general oamenii religioși, aveți

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
absolut totul în disputa aceea pe care nu o înțelegea pe deplin. Privirile îi căzură pe mnemocubul aruncat pe jos și îngheță. Își ridică ochii spre Crey care îi văzuse spaima. ― L-ai recunoscut? întrebă calm guvernatorul. ― A aparținut unui Abate respectat și a fost furat acum mai bine de douăzeci de generații în timpul unei schisme... Ni se predă la școală cum putem să îl recunoaștem... Nici măcar nu v-ați dat osteneala să îl modificați, să îl camuflați cumva. ― Aaa, contrabandiștii

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]