5,899 matches
-
din sate/Să făurim Republicii un drum de fier" cîntă încet Lazăr, spre hazul fetei de alături. Ce-ai zis? întreabă țăranul calm, aruncîndu-și sumanul printr-o zvîcnire a umerilor, săltîndu-se domol de pe scaun. "Nimeni pe lume nu ne va abate,/ Ești brigadier, ori nu ești brigadier" continuă Lazăr vorbele țăranului. Stai, bărbate îi spune nevasta, făcînd un gest de lehamite. Dar bărbatul rămîne în picioare, așteptînd, înfruntînd calm privirea tuturor, așezîndu-se abia cînd îl vede pe șofer că înțelege pericolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
poate tocmai prin aerul ei distant. "Da-da, trebuie să judec bine, să nu fac vreun gest necugetat", gîndește Mihai, intrînd în clădirea teatrului. Cugeți; cugeți la nemurire ori la parvenire? îl ia secretarul literar de braț, văzîndu-l cum merge abătut pe culoarul de la parter. Mă grăbesc la telefon, că sună. Te-aștept în birou. Ce face vinul ăla magnific? Vine. Îl degustăm acuși. Secretarul literar a dispărut deja după colț, urcînd cele cîteva trepte, spre ușa biroului, în vreme ce Mihai rămîne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se poată arunca iarăși în așternuturi, să-și petreacă dimineața liberă după pofta inimii. Ai să întîrzii la raportul de gardă spune, scoțînd capul pe ușa băii. Radu învîrte mereu între degete țigara, îngrijorat de starea lui nervoasă, încercînd să abată într-un fel gîndul obsesiv. Glasul cu care Paula i-a reamintit de raportul de gardă îl irită și-i trimite în minte gestul nervos al ei, cu care i-a înlăturat aseară mîna, făcîndu-l să-și amintească de găleata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rușine, om bătrîn! clatină din cap spre el soția, potrivindu-și mai bine ochelarii. Cum poți accepta ideea că o femeie ca ea ar suporta o asemenea brută?! Tatăl copiilor, întors de la bucătărie cu un făraș și o mătură, se abate pe lîngă cățel, să vadă dacă nu a pățit ceva. Auzind-o pe bătrîna cu ochelari, se apleacă spre ea: Cine-i brută? Dumneata răspunde în șoaptă, apăsat, femeia. Dar dumneavoastră, mamele, care dați drumul fetelor în lume fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
e drept, n-o mai pot trimite la mănăstire, ca Hamlet, să nu mai facă monștri din bărbați, dar nici nu mai visez fluturași. Te rog să mă scuzi! strînge Lazăr din umeri. Am făcut o glumă sperînd să-ți abat furia... Matematicianul se uită lung în ochii lui, apoi, neslăbindu-l, clătină din cap: Am înțeles un lucru, ori, măcar, o latură a unei situații: cînd constați că te-ai ratat ca soț, îți rămîne să te realizezi ca tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
totul. Altfel, la ce bun toată povestea cu sentimentele paterne ale ăstuia cu doi copii?! Și ce dacă n-am crescut-o eu!? Pot acum, la ceasul maturității, să încerc un gest de reabilitare, să... Doamne! Bătrîna vrea să mă abată din drum, asemeni zgripțuroaicei din poveste..." O durere ascuțită îi încinge capul, se amplifică la tîmple, mutîndu-se lent, ca o scurgere, spre ceafă, adunîndu-se toată în partea dreaptă a creierului. Profesorul murmură ceva neînțeles un fel de scuză, căreia bătrîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
amfiteatru, la ora de curs. "O găselniță, de care m-am legat cu frenezie gîndește profesorul. Alți studenți, în alte centre universitare, făcuseră greșeli, puerile e drept, dar eu, în Iași, trebuia voiam! să ies în evidență, să... Trebuia să abat și bănuiala că..., să atîrne mai greu articolul cu metafora decît declarația ăluia cu pocherul..." Știi, Lazăre... întoarce el privirea spre tînărul ce-i mai ține încă umerii. Așezați-vă, dom' profesor, altfel, riscați să vă prăbușiți... Se lasă încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dragoste cuvîntul e de prisos oricînd". Ce-i cu tine ? o întreabă el, săltîndu-i bărbia cu dosul palmei. Am vrut să te revăd răspunde Cristina senin. Pentru că am avut drum pe aici, la o colegă, mi-am zis să mă abat... Oare? Oare. Am vrut mult, ba foarte mult, tărăgănează fata vorbele, sugrumîndu-le cîte puțin prin deschizătura buzelor frumos modelate, cu o înaltă știință a feminității -, nu numai să te revăd, ci să-ți aduc și flori, iar, de-ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
apoi, frumos cum este, nu trece chiar neobservat printre atîtea femei... Frumoasă e aia din laborator, ochioasa aceea!; ce-o fi vrut, de-a întrebat unde pot fi găsit după miezul nopții?" Cînd termină de inspectat întreaga secție, Mihai se abate pe la presa de îmbalotat deșeuri metalice, prinde un moment cînd muncitorii sînt ocupați în altă parte și aruncă în interior sacoșa din mînă, așteptînd să vadă balotul plecat spre rampa de încărcare, apoi urcă în birou, își lasă paltonul, căciula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în bucătărie. Sultana sare în sus, pornită să-i dea afară din bucătăria ei, dar Andrei o temperează, fiindu-i frică de Lazăr, pe care, în gîndurile sale, îl crede fost pușcăriaș la desecarea luncii. Mai bine bem, zice el abătut cu ăia doi nu-i de glumit... Unul e cu păr bogat, cu cojoc? întreabă Ovidiu. Nu. Actorul doarme răspunde șoferul. Nu știam de unde-l cunosc; de la televizor, apare uneori la varietăți. Ptiu! Să vezi ce-i fac! se înfurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nedrept; prea m-am ocupat doar de unul spune Mihai și-și coboară gura pe celălalt sîn, învăluindu-l în sărut. Femeia are totuși o reacție, brațele ei, care au stat inerte pe lîngă corp, se ridică, hotărîte să se abată asupra tînărului, dar trupul ei, lipit de marginea canapelei, se dezechilibrează, numai bine ca Mihai s-o prindă, ajutînd-o să se întindă pe spate. Palmele tînărului se așază făcute căuș peste amîndoi sînii, apăsîndu-i puțin, pentru ca imediat să coboare spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
oprită de nobilii și eunucii deranjați de aceste idei, fapt care a dus la accentuarea și mai puternică a instabilității sociale. De asemenea, s-a intensificat și rezistența populației din mediul rural. În anul 1627, în provincia Shaanxi s-a abătut o mare foamete pe fondul recoltelor insuficiente. Fără să țină cont de situație, funcționarii de stat au silit țăranii să plătească dările, provocând astfel răscoale. Zeci de mii de țărani înfometați s-au grupat în adevărate forțe armate. În anul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a creat, cu o măiestrie extraordinară, imaginea unei fete candide, inimoase, inteligente și frumoase. Prozatorul arată abia la sfârșit că Xiao Cui este, de fapt, o vulpișoară. Odinioară, mama lui Xiao Cui, ca să scape de o năpastă ce s-a abătut asupra ei, s-a refugiat și adăpostit un timp acasă la cărturarul Wang Taichang. Acum, Xiao Cui a venit sub înfățișarea unei fete frumoase în familia Wang, tocmai pentru a răsplăti bunătatea pe care i-o arătase în trecut mamei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
curajoși. Conducătorul lor, pe nume Kuafu, avea în mâini doi șerpi de aur, iar la urechi îi atârna o altă pereche de șerpi aurii. Oamenii duceau o viață liberă și liniștită. Dar într-o zi, o căldură puternică s-a abătut asupra muntelui. Razele puternice ale soarelui au ars copacii și au secat apele. Oamenii mureau din cauza arșiței. Conducătorul Kuafu a privit mâhnit soarele și le-a spus oamenilor săi: "Soarele este ceva îngrozitor. Am hotărât să merg să-l caut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Marea Bohai. Trudiră ei din zori și până în noapte, trecu și vara, veni și iarna, dar din apriga lor muncă, mai nimic nu se vedea. Zhisou, un alt moșneag din partea locului, râdea de Yugong și căuta într-una să-l abată de la gândul lui năstrușnic de a reteza munții, zicându-i: Isprăvește omule, nu fi prost! Ești bătrân, n-ai să biruiești! Dar Yugong i-o întoarse: Ba, prost ești tu! Să știi de la mine, că după ce eu m-oi stinge
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de sprijinul credincioșilor. În legătură cu Templul Donglin și bonzul Huiyuan circulă mai multe povești. Una dintre acestea spune că, în timpul construirii lăcașului de cult, la un moment dat a fost mare lipsă de materiale de construcții. Într-o noapte, s-a abătut asupra zonei o ploaie torențială cu puternice descărcări electrice. A doua zi, călugării au descoperit în fața construcției un lac mic pe care pluteau multe bucăți de lemn. Huiyuan a crezut că acestea au fost trimise de Zeu, pentru înălțarea templului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
lună mare și roșiatică) și au început să tropăie oamenii, să iasă din blocuri ca furnicile din mușuroaie, să țipe și să fugă, cred că lor nu le spusese nimeni că a fost cutremur și n-a fost furia djinilor abătută peste Drumul Taberei. Pe urmă am dibuit cu lumânări ce fusese bufnitura mare dintre bufniturile mici, fusese televizorul, căruia îi plesnise ecranul ca un parbriz de Pobeda țintit cu praștia. Înainte de-a adormi, mama mi-a povestit cum dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Pătrașcu Luigi știa el ce știa când vorbea de sutienul mov al tovarășei. Mai târziu, ca și cum razele soarelui, muștele și sutienul n-ar fi fost de-ajuns într-o singură dimineață, peste noi toți, a II-a D, s-a abătut o emoție mare, mare de tot, un fel de vânticel nesuferit care, în loc să răcorească, dădea fierbințeli. Tovarășa învățătoare Ulărescu se reașezase la catedră, liniștită, trăsăturile ei se legau din nou în alcătuirea de cucuvea sau de bufniță împăiată, ne striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
faptul că a distrus cam toate orașele și chiar și orășelele, războiul a trezit În sufletul populațiilor rurale supraviețuitoare o aversiune viscerală față de toate formele de tehnologie, pe care ei o considerau cumva responsabilă de toate calamitățile ce s-au abătut asupra lor. Nu mai existau guverne În sensul celor pe care le știm, ci doar cete conduse de dictatori rivali și mici comunități de țărani agricultori, fără prea multe legături Între ele. Acești agricultori lucrau pămîntul cu pluguri simple de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
morți. Întinzându-se pe șase benzi, traficul înainta lent către intersecția de pe Western Avenue, în acea uriașă repetiție serală a propriei morți. Lumini posterioare roșii scăpărau ca licuricii în jurul nostru. Vaughan ținea pasiv cadrul volanului, uitându-se cu o expresie abătută la fotografia ștearsă de pașaport a unei femei anonime de vârstă mijlocie lipită pe gura de aerisire a carcasei pentru cadranele de bord. Când, pe marginea drumului, trecură pe jos două femei, plasatoare de cinema pe cale să intre în tură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
țările capitaliste. Din această perspectivă, ascensiunea partidului nazist, adversar declarat și înverșunat al «dictatului» de la Versailles, servea interesul Moscovei. O dată ajuns la putere, Hitler - se considera la Kremlin - avea să pregătească revanșa și să dezlănțuie războiul împotriva Franței și Marii Britanii, abătând lumea capitalistă de la «cruciada anticomunistă». [...] Puse în «carantină», Germania - considerată culpabilă de dezlănțuirea războiului mondial - și Rusia Sovietică - un focar de «infecție comunistă» s-au angajat într-o strânsă colaborare, ale cărei baze au fost puse prin tratatul de la Rapallo
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Universității a rămas un simbol al unirii românilor de bună credință și cu conștiință civică. Guvernanții s-au străduit din răsputeri să împrăștie această opoziție democratică și să șteargă din amintirea acestei comuniuni a unor tineri în jurul unor revendicări legitime, abătând totodată atenția opiniei publice asupra altor probleme mai puțin importante sau pe care le-au atins tot în mod superficial. Totuși s-au format noi asociații de revoluționari și chiar partide (Alianța Civică, Partidul foștilor deținuți politici și multe altele
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și individualiste a unor politicieni și afaceriști. Situația actuală din România poate fi prezentată mai bine citând câțiva autori: [Așa cum remarcau unii istorici] aproape toate sectoarele de activitate s-au aflat, în acești ani (1990-1996), sub semnul celor două plăgi, abătute asupra societății românești de cel puțin trei sute de ani: bacșiș și hatâr. Corupția și hoția au ajuns la niveluri fără precedent în istoria națională. Libertatea - atât de râvnită în anii dictaturii comuniste - a fost înțeleasă ca libertatea de a face
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pe care o putem redescoperi în caz că am uitat-o: Sigur că trăim vremuri grele și că problemele oamenilor sunt mari; că lumea se schimbă, se înrăiește, se îndepărtează de Dumnezeu. Dar singurul fapt important, de la care nu trebuie să ne abatem vreodată, sunt cuvintele Mântuitorului. Dacă toate chinurile acestea sunt acceptate fără cârtire, devii un Dumnezeu, pur și simplu. Când ești în astfel de situații grele, ești ca un Dumnezeu înlănțuit. [...] Românii trebuie să înțeleagă că nu se poate fără cruce
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
au schimbat numai formele exterioare ale vieții lor, ci și fondul lor sufletesc”, adăugând că „trebuie să ne ferim, nu numai de un pacifism primejdios, ci și de un umanitarism prefăcut. Să nu ne încredem în narcoticele morale, menite să abată atenția naivilor de la groaznicele realități ce se pregătesc.” Despre această omenire „asaltată de atâtea griji și de atâtea temeri”, același autor scria: „Nimic nu caracterizează, poate, mai bine vremurile tulburi prin care trecem, decât ceea ce s-a numit, nu fără
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]