652 matches
-
că, mii de ani În urmă, se putea vorbi de “Lacul codrilor albastru/nuferi galbeni Îl Încarcă”; Viața dă și frumusețe, dar și efemeritate. În ansamblu, procesul are ca efect nivelarea, deci entropizarea mediului, lucru În care Viața excelează În raport cu abioticul. Acest proces ilustrează cel mai bine cum trebuie asigurată epurarea apelor uzate urbane: oxidarea biologică, ca ’n faza inițială a unui lac, urmată de reducerea, de asemenea biologică, ca ’n a doua fază a vieții lacului. În urmă, va rămâne
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
anume forța centrifugă ce erodează exteriorul curbei și depunerea aluviunilor spre centrul ei. Un proces natural, normal adică. Iar procesul se soldează cu aceeași entropizare a spațiului În discuție sau, cu alte cuvinte, nu numai Viața biologică, dar și aceea abiotică entropizează, dezordonează, degradează mediul. Dar e vorba de căutarea unui echilibru. Valea care urmărește relieful pe care Îl modelează totuși - deh! o chestiune de relativitate, reciprocitate - Înseamnă o perfecționare, o acțiune negentropică deci. Firul apei care caută, prin șerpuire, echilibrul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
decât de noi. Așa o fi oare? Poate merită a deveni un subiect de meditație. De exemplu, e o necesitate, nu neapărat pentru om, să ne opunem eroziunii? Nu e cumva ea un proces de echilibrare a reliefului cu forțele abiotice ale naturii - așa cum sunt ele În momentul de față? Ce constituie altceva Cheile Bicazului, pe care le admirăm ori de câte ori ajungem pe acolo, decât un exemplu de eroziune? Că eroziunea e adesea provocată tocmai de o intervenție umană, chiar “binevoitoare”, nu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
lupta cu orice, până atunci când și noi, viețuitoare terestre ajungem, paradoxal, spre veșnică odihnă, tot În mare. Pare ciudat? O facem totuși, chiar dacă mai târziu, laolaltă cu tot ceea ce este mobilizat din uscat, entropizat deci, de activitatea Vieții biotice și abiotice. Iar acolo, În mare, substanța ce ne-a alcătuit Începe un nou ciclu de regenerare Într’o mișcare fără de sfârșit. Căci marea permite o intensitate, ca mișcare și formă, a Vieții cu mult mai mare decât uscatul; o evocă Însăși
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Închis chiar, biocenoza degradează substratul pe carel populează, cu toate că ambele componente ale biocenozei, autotrofă și heterotrofă, sunt reprezentate de entități vii, negentropice; și aici, 1 + 1 nu fac 2, ci minus zero virgulă ceva. Dar În cazul de acum, al abioticei riviere, care este autotroful și care heterotroful? Cu ghilimele, bineînțeles. Dați-mi voie să găsesc “autotroful” rivierei În munte, căci el este rezultatul unei captări de energie primară care, punând În mișcare scoarța Terrei și Încrețindo, a format și formează
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de starea redox, adică plantele și microorganismele, și mai puțin animalele. Dar microorganismele sunt prea mici ca să le vedem În excursia noastră. Plantele Însă... Dar ce ne spun ele? Dar, mai Întâi, să ne uităm la biotop, adică la substratul abiotic, neviu, pe care plantele trăiesc. Natura a Înzestrat România - În ansamblul său real - cu o diversitate de invidiat. De la negentropia munților amplasați central, la entropia relativă a extremităților plane dar, ele Însele, sprijinite pe negentropia mării. Diversitate care ne face
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
atâtea cât durează, pentru toți, vacanța. În medii plate, mă refer la relief, adică entropice, degradate, trăiesc totuși, nu neapărat numai la noi, dar și aiurea, oameni și nu puțini. Cum se poate? De unde capătă ei râvnita negentropie? De la mediul abiotic nicidecum, ci doar de la acela biotic. Adică tot viața, cu V mare, e responsabilă, cu ghilimele, de asta. De ce? Pentru că ea e, nu atât o producătoare, cât mai ales o acumulatoare de negentropie. O nuanță se impune desigur și aceea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
nici un fel de surplus de negentropie. Oricum, Viața În ansamblu e o sursă de negentropie În mediul nostru particular - planeta -, iar exemplul de deunăzi al lichenilor, mari iubitori de negentropie, care se fixează pe tot ce e negentropic, fie el abioticul munte ori bioticul arbore, dar niciodată pe vreun heterotrof, neemitent de negentropie, este concludent. Deci noi, aceia care trăim Într’un mediu entropic și care nu avem la dispoziție “negentropia” financiară care să ne permită evadarea spre acele medii negentropice
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mai ales neagră, Încă e bine. Două caracteristici fac din pisică un indicator al stării mediului: reacția față de un mediu degradat, anume retragerea, respectiv o putere de adaptare deosebit de mare, o reacție pasivă, respectiv una activă la schimbarea inexorabilă a abioticului mediu. Poate chiar vizita ei În Europa care a venit abia la sfârșitul Egiptului, e datorată tot unei consecutive degradări a spațiului ei locativ, după trei milenii de liniște. La fel, În secolul al XVIII-lea a migrat În America
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
dăinuit singură un miliard de ani, și Încă heterotrofă, adică dependentă energetic. Fie-mi Îngăduit să folosesc tot termenul de biocenoză pentru a arăta că acele organisme primitive se asociaseră totuși cu un autotrof, dar acela era fizicochimic. Anume, procesele abiotice de fixare a energiei radiante a ultravioletelor În compuși organici. Dar acel autotrof nu era capabil a Închide complet circuitul substanței, astfel Încât din deșeurile acelor heterotrofe să reconstituie componentele atmosferei, ci doar să sintetizeze hrană. Și, cum heterotrofele oxidează mediul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
100 fructe Fructe arse Fructe cu codite sau codite separate Fructe și alte resturi Umiditate, % 31 LUCRAREA 4 ANALIZA PRODUSELOR TERMOSTERILIZATE ȘI PASTEURIZATE I CONSERVATE ÎN APĂ SAU BULION 1. Tratamentul termic de termosterilizare (apertizare) reprezintă un procedeu de conservare abiotic de natură fizică. Prin tratamente termice se urmărește distrugerea nu numai a agenților biodegradabili, ci și formele sporulate ale acestora (până la un anumit punct). Tratarea termică se poate cuplă cu alte metode de conservare (lactofermentarea, acidifierea artificială). 2. Efectele tratamentului
Lucrări practice by Steluţa Radu () [Corola-publishinghouse/Science/567_a_934]
-
dincolo de roșu și violet sunt invizibile ochiului fizic ”. Procesul ne apare ca o sumă de apropieri de un optim (ce se depărtează pe măsura apropierii de el - o fata morgana), efectuat de Univers, în același “scop” spiritualizarea sa; fiecare regn, abiotic sau biotic și, în extindere, spiritual, nu face altceva decât spiritualizarea materiei într’un ritm propriu, din ce în ce mai intens și cu mijloace caracteristice care, pe măsura subtilizării regnului, se adaugă la cele anterioare, care sunt păstrate în continuare. La nivelul fiecărui
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
chimice, polii magneților; identitatea fenomenologică a acestei aure cu corpul eteric clasic (uman) a fost demonstrată de același Reichenbach care menționează aceeași manifestare la nivelul vârfului degetelor , înainte de evidențierea aurei prin fotografia Kirlian. Rostul reîn“carnării”, redusă la regnul mineral, abiotic, este pe lângă cel abia menționat de a crea premisa apariției vieții biologice și a întreținerii ei, acela de a crea eterul necesar dezvoltării regnurilor următoare, anume că eterul (prana) este produs de un Soare “adevărat” ce stă ascuns după cel
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
adevărat” ce stă ascuns după cel vizibil, asociat ulterior cu cromosfera (astăzi știm că cromosfera este o parte integrantă a Soarelui “vizibil”). Ca principiu subtil, eterul constituie o primă treaptă a transformării materiei în informație, realizabilă și la nivelul lumii abiotice. Că doar lumea biotică este capabilă să ducă mai departe acest proces, transformând materia (și eterul) în principii încă mai subtile, mai apropiate/adecvate Universului spiritual, nu este decât o consecință și, de ce nu, rostul apariției vieții biologice.</footnote>. Iar
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
unei substanțe mai complexe; la revenirea în subplanul fizic, informația aferentă, nou creată, este cedată ca eter. Substanța și energia împreună nu constituie altceva decât materia. Reîn“carnarea” la regnul mineral este poate o încercare, păstrată ca relicvă, de spiritualizare abiotică a Universului material, de altfel puțin eficace. Facem acum o remarcă care va fi reluată mai târziu (§II.5), anume că trecerea de la o substanță simplă la una complexă, prin aport de energie, înseamnă, prin însăși acest aport de energie
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
dintre “corpul cauzal” și substrat, cu care aproape se confundă, face ca reîn“carnările” să fie extrem de dese, decurgând cu viteza caracteristică reacțiilor chimice. Este de la sine înțeles că prin aceste oscilații, plecând de la aceleași elemente, și tot în condiții abiotice, se poate ajunge la compuși diverși: “grosieri” cu nivel informatic scăzut, respectiv “subtili”, cu nivel informatic ridicat, de tipul compușilor aflați în regnurile biotice pentru a putea fi pus la îndoială. </footnote>; doar alte cuvinte, mul aceștia din urmă sunt
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
subtil corespunzător este “recirculat” și “înmulțit”), este necesară o mică cantitate din fluidul subtil corespunzător, care este produs de regnul inferior (evident cu un randament cât se poate de redus); exemplul cel mai concludent este oferit de un regn − singurul − abiotic, ce poate fi urmărit datorită relativei simplități, mult mai ușor: în regnul mineral se observă formarea de fluid subtil caracteristic regnului următor (eter) odată cu mărirea gradului de spiritualizare (formarea de compuși complecși sau, în genere, reducători). Un exemplu, de data
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
reîncarnare în ceea ce-l privește, mai precis o linie de reîncarnare generalizată (în sensul paragrafului de față) care cuprinde însă doar regnurile mineral și vegetal. Pentru soarta lui, v. §II.4.3.6. Dintr’o multitudine de posibilități de combinare abiotică a elementelor în cadrul regnului mineral, doar unele fac obiectul saltului calitativ spre regnul următor, animal inferior. Procesul se repetă la fiecare salt calitativ, luând un aspect de piramidă cu o bază largă. La nivelul regnului animal inferior se derulează o
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
5). Oferta de “hrană” sau fluide subtile necesară spiritelor naturii, pe care acestea o află în mediul lor de existență − ape, munți, păduri, cascade − nu face altceva decât să susțină ideea existenței unei producții de fluid subtil inclusiv în mediul abiotic, adică în regnul mineral, prin mișcarea și transformarea pe care le suferă acel mediu. Ca o concluzie generală, putem afirma că aceste spirite ale naturii nu sunt decât forma de manifestare a unui salt calitativ similar celui de la regnul uman
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
fapt o favorizare pe cale biotică a desfășurării unor mecanisme de coroziune obișnuite. Dar cum, de pildă, coroziunea sub tensiune este o coroziune după un mecanism - să spunem - electrochimic, într’un mediu - să spunem - umed, localizată, microscopică, dar favorizată de factori abiotici mecanici, putem vorbi și de o coroziune, de exemplu după mecanism electrochimic, evident umedă, să spunem uniformă, favorizată biotic, pe care s’o numim coroziune biologică. Pentru că expresia corectă „coroziune electrochimică uniformă favorizată biotic“ este mai greu de întrebuințat decât
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
mecanismului coroziunii, unele sunt generale (1, 4, 5 și 6), iar altele (2 și 3) cu specificitate de organism, mai precis de tipul metabolismului acestuia. Întrucât coroziunea biologică implică și materialele nemetalice, în mai mare măsură decât le implică coroziunea abiotică, pentru acestea, în special pentru lemn și polimeri, se mai poate lua în considerare un mecanism, bazat pe degradarea enzimatică a materialului, prin enzimele secretate în mediu de unele organisme (cu titlu de exemplu acum, ca emitent, amintim doar mucegaiurile
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
una exterioară Pământului pe care-l alimentează continuu (energia solară), fie una fosilă care a fixat starea energetică a Pământului dintr’o epocă trecută, deci mai bogată în energie, dar nu ca rezultat al unor procese biotice, ci al unora abiotice, din care au rezultat roci/substanțe reducătoare. Energia secundară este, evident, chimică și provine prin prelucrarea, de către organisme autotrofe, a energiei primare. Organismele autotrofe, adică acelea care folosesc pentru întreținerea vieții lor o formă primară de energie sunt, la rândul
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
implica modificări de ordin chimic), pH-ul crește și invers, astfel încât valoarea rH-ului să rămână constantă. 2.2.2. Implicații ale rH-ului O analiză și implicit o soluție corectă a problemei de față, în care se implică atât abioticul cât și bioticul, presupune abordarea fiecărui aspect conform specificului său, dar într’un cadru unitar. Mai mult, așa cum s’a arătat mai sus (§2.1), coroziunea biologică este de fapt una electrochimică favorizată biologic astfel încât cheia abordării problemei aparține factorului
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
sale a făcut obiectul a numeroase cercetări, dintre care o direcție este cea prezentată în însăși secțiunea de față. Și, cum definitoriu - deci de neînlocuit - pentru fiziologie este rH-ul, dorim să abordăm în același mod și aspectele legate de abiotic, realizând unitatea menționată mai sus. Dependența cantitativă a unui efect de rH-ul mediului în care se desfășoară procesul pe care efectul îl caracterizează este întotdeauna una de optim. Alura generală este una de tip gaussian (fig. 17) ce evidențiază
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
a consecințelor degradante ale manifestărilor biologice dar și ale altora, integrate de biologic sau care integrează biologicul, nu poate fi decât acea curbă gaussiană cu maximul situat în domeniul biologic, căci formele suprabiologice de viață nu pot folosi ca substrat abioticul, ci bioticul. În Univers nu există linie dreaptă; ea are tendința de a se închide în sine, nu ca cerc însă, ci ca un fragment de spirală, căci trebuie lăsat loc și evoluției. La fel atitudinea umană: politică, unde extremele
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]