8,856 matches
-
cu Marychka. Dr. Thomas trecu și el prin apropiere și, ridicînd mîna cu două degete Întinse, ca la școală, Îi strigă: sunt aici! am venit! - după care se pierdu În mulțime, urmărit discret de la distanță de maiorul Smith. Christina confirmă absentă, cu un surîs trist și Îngrijorat, privindu-și apoi ceasul. Poate că nici nu-l auzise propriu zis. Se Întreba dacă Joanna-Jeni va veni, totuși (căci În cele din urmă nu-i putuse oferi decît trei mii de dolari), și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
obosit. Dimpotrivă, era bine dispus și se simțea Într-o formă de zile mari. Fiindcă Îi venise, În sfîrșit, ideea pe care o așteptase atîta vreme. Începuse să Înțeleagă... Rămasă singură acasă, după ce Bill plecase trîntind nervos ușa, Naggie răsfoia absentă revista Întîmplări adevărate, ale cărei pagini o ademeneau cu titluri dintre cele mai promițătoare. Ca de obicei, titlurile, Împreună cu cele cîteva explicații de sub ele, spuneau aproape tot ce era de spus, Încît textele care urmau atîrnau ca niște lucruri de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
început deja să-și ia tălpășița, alții își încropesc propriile grupuri de interese, i-a mai zis. Și care ar fi în cazul ăsta variantele mele? l-a întrebat Roja în lipsă de idei. Ascultă, făcu Bătrînul devenit dintr odată absent, ciulindu-și urechile la muzica lui, după asta urmează Simfonia nr. 100 în sol major, Militara lui Haydn, o altă pură coincidență. Dar brusc revenit la realitate, ridică din sprîncene și își drese glasul. Cu toate astea nu cred că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
vezi cu ochii, haiducie, nenicule, eu și acum îi admir pe oamenii ăștia, zice șoferul, nu mă interesează dacă au făcut-o de frică sau din convingere, important e că au rămas pe poziții. Bieții legionari, zice Părințelul cu totul absent, au luat-o pe spinare de la toată lumea, au fost curva tuturor, zice gîndindu-se la Siguranță și la Securitate. Sînge tînăr și clocotitor, spune închipuindu-și o scenă dintr-o piesă de teatru celebră. Oricît ai vrea, nu-i poți băga
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
un lucru și presupun că e o chestie pe care o simte toată lumea cînd promovează, știi, ce fel de relații să ai cu vechii prieteni și toate astea. Se uită atent la noi să vadă dacă Înțelegem. Noi Îl privim absent. N-avem nimic de spus. — Pot spune asta pentru că sîntem amîndoi profesioniști În forțele de ordine Bruce, dar metodele tale sînt foarte diferite de ale mele. Acuma, eu știu că am făcut multe rahaturi În trecut, dar s-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
GÎndurile ne zboară prin minte ca un șir infinit de călușei. Putem vedea călușeii, soția și copilul nostru făcîndu-ne cu mîna de pe caii ăia cretini, pe cînd noi stăm și ne bem ceaiul În Piazza of Princes Street Gardens, mereu absenți, duși pe gînduri, pierduți În visele noastre de răzbunare Împotriva celor care Încalcă legile statului. Nu putem sparge ciclul, făcînd o labă de rahat, pencă de fiecare dată cînd invocăm imaginea unei femei, vedem fețele borfașilor sau cele ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
dor cumplit de trupul ei fragil. Se hotărâse să-i spună cât de mult o iubește, să-i mângâie părul, să-i șteargă lacrimile și poate cine știe să o ducă departe de locul ăsta otrăvit. Un polițist Își făcea absent rondul obișnuit, fluierând și părând că nu le vede pe cele câteva prostituate, ,,la lucru,,. Când Ben a deschis portiera, fata a intrat În mașină, răspândind un miros de cafea proaspăt măcinată. Așa i s-a părut lui Ben. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ani Ben pare mult mai În vârstă și trăiește doar pentru câteva amintiri dragi. Una dintre ele este sărutul pe care l-a dat fetei În seara crimei. Și acum mai simte răcoarea buzelor ei și ochii albaștri, mari și absenți. Altă amintire sunt niște cărți pe care a apucat să le citească În copilăria Îndepărtată. Acum, ochii Îi lăcrimează și distinge cu greu cuvântul scris. Cel mai puțin se gândește la crimă. O Încleștare, o cădere Într-un gol din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai la Îndemână: istorii, pe care aș vrea să le pun cândva cap la cap pentru Închegarea unor cărți. Dar n-am energia să fac lucrul ăsta. Și de ce aș face-o? -Ai dreptate, de ce ai face-o? răspunde Plăcințica absentă. Treisprezece Ziua a fost chinuitoare. Lui Antoniu i s-au umflat picioarele În asemenea hal, Încât cu greu și-a descălțat adidașii jerpeliți. Plăcințica a stat și ea cu cartonul atârnat de gât toată ziua și s-a zgâit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lor de-a stârni milă sau indignare. Astăzi Antoniu nu se mai repede spre chioșcul de ziare. Nici nu se străduiește să Înmoaie sufletele trecătorilor cu gesturi teatrale. Astăzi, pe Antoniu Îl strivesc valuri de amintiri, făcându-l inactiv și absent. O voce interioară, clară, limpede răspicată Îi spune că nu prea mai are mare lucru de făcut pe lumea asta. Rostul lui pământean Începe să fie inutil, de prisos: cerșitul, mâncatul, drumurile, răsfoitul unor ziare...cam asta. E prea puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
am întrebat. Grozav spectacol. Am sorbit din pahar. — Ah, Martin, dragul, iubitul meu Martin! rosti Antonia cu glas tremurat. Se apropie și căzu în genunchi în fața mea, îmi cuprinse picioarele și începu să plângă cu lacrimi cristaline. Am mângâiat-o absent pe cap. Îmi doream să fiu singur și să mă gândesc la ce am de făcut în legătură cu Honor. Mi-am dat seama brusc de paradoxul situației: în goana mea după Honor reușisem să realizez împăcarea ei cu Palmer și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
te vadă. Nici nu-ți închipui ce viață monotonă ducem. Hai, vino pe-aici să ne mai înveselești. Alexander păru puțin încurcat, spuse că ar veni cu plăcere, sigur că da, că-i pare rău că a fost atât de absent dar că mai întâi de toate are să-mi spună ceva important și că ar prefera să mi-o spună de-a dreptul. — Exact așa să faci, i-am răspuns. Despre ce-i vorba? — Mă căsătoresc. Am rămas trăsnit. — Extraordinar! În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
s-a părut că interlocutorul meu exagerează un pic cu rolul lui. Scufundat În integramă, nu-și ridică privirea câteva minute bune până când, indignat, m-am văzut nevoit să cobor palma pe clopoțel. Atunci portarul se uită În sus, aproape absent, Își strânse ochelarii cu grijă și Îi vârî În buzunarul de la cămașă - unde dispărură ca și când interiorul ar fi fost căptușit cu negura uitării. Mi-am dres vocea și i-am explicat că, păi, de fapt, căutam o cunoștință. Stătea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
antenelor radio, În timp ce fiul ei Își Îndeplinea obligațiile la pian cu obișnuitul său entuziasm brutal. Deoarece luminile erau stinse În foaier și jaluzele, trase, colega mea Îmi reaminti că nu mai aveam program a doua zi. Am dat din cap absent; tocmai descoperisem că că aveam pană la roata din spate. Iritat, am hotărât să iau tramvaiul până la Crama Albastră. Acolo am petrecut câteva ore cu Ludmila, care mi-a Împrumutat bani să plătesc două luni de chirie. Dar Anton n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
N-o să lași un bărbat să te atingă? Ar fi primit cu plăcere dezacordul, ocazia de-a argumenta, de a expune motive, de-a fixa un fel de sigiliu pe mintea aceea fluidă, dar se alese iarăși cu o aprobare absentă: — Sigur că nu, scumpo. Cum aș putea? Dacă s-ar fi aflat În fața unei oglinzi, ar fi avut o percepție mai puternică a unei minți străine de la imaginea de-acolo, dar nu satisfacția a ceva frumos, se gândi domnișoara Warren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
că temerile ei erau justificate - Îi scăpa - și-l țintui furioasă din priviri. Dacă l-aș putea răni cumva, se gândi ea, privind În oglinda din spatele lui succesul, semănând cu Janet Pardoe, care se Îndepărta de ea, atrăgătoare, nemernică și absentă, de-a lungul străzilor și prin foaierele hotelurilor scumpe. Dacă l-aș putea răni cumva... O Înfurie și mai tare faptul că ea rămăsese fără grai și dr. Czinner controla situația. El Îi Înmână ziarul și o Întrebă: — Citiți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
viclenele lui capcane -, oferindu-se cu atrăgătoare și Înduioșătoare nesiguranță. El spuse Încet, În timp ce mintea lui mai urmărea pe jumătate debitele și creditele ascunse ale domnului Eckman: — Am crezut că nu mă placi. Își ridică mâinile de pe hârtii și spuse absent: — Poate pentru că sunt evreu. — Ești obosit. E ceva aici la care nu-i dau de cap. Lasă, spuse ea. Lasă până mâine. — N-am timp. Trebuie să lămuresc lucrurile. Nu stăm pe loc. Dar orice sentiment al mișcării le fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ore de Închisoare și va fi repatriată. Arestatul... Dr. Czinner Îl Întrerupse: — Mă pot adresa curții Înainte de-a se pronunța sentința? Colonelul Hartep aruncă o privire rapidă spre fereastră: era Închisă; la santinele: fețele lor disciplinate erau impasibile și absente. Da, spuse el. Maiorul Petkovici se făcu purpuriu la față. — Imposibil, spuse el. Absolut imposibil. Instrucțiunea 27a. Arestatul poate să vorbească doar Înainte de suspendarea curții. Șeful poliției privi dincolo de profilul ascuțit al maiorului, spre locul unde stătea doctorul Czinner, Îngrămădit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
huruind Încet, pe linia de manevră. Zăpada șoptea la ferestre. Era conștient de tresele lungi de pe haina lui și de gaura din mănușa doctorului Czinner. — Ar fi cu totul neregulamentar, Îi dădea Înainte maiorul Petkovici În timp ce cu o mână bâjbâia absent pe sub masă ca să-și găsească câinele, pe care-l trase de urechi. — Am luat notă de protestul dumneavoastră, spuse colonelul Hartep și apoi i se adresă doctorului Czinner. — Știți la fel de bine ca și mine, spuse el cu blândețe, că nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de spinare și-și privi unghiile. Îi fuseseră manichiurate Înainte de-a părăsi Londra, dar deja aveau nevoie iar de Îngrijire. Domnul Stein Întrebă cu blândețe: — Ați călătorit bine? Problemele din Belgrad nu v-au afectat, presupun? — Nu, spuse Myatt absent. Era adevărat. I se părea că tot acel incident inexplicabil de la Subotica nu fusese real. Foarte curând Îl va fi uitat, pentru că nu făcea parte din ordinea firească a vieții și pentru că nu avea explicații. Spuse: — Cred că vă dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
păhărele cu votcă, atunci când era vorba de abilitățile mele de a contabiliza timpul și evenimentele? Era ridicol. Phoebe bătea câmpii. —A stat la hotelul lui din Paris tot weekendul, am spus eu cu fermitate. A avut Întâlniri de afaceri. —Soții absenți! Ha, ha, ha! râse Phoebe. Nici eu nu-l văd pe al meu niciodată. Este minunat așa. Simțind atmosfera tensionată, Lauren o Întrebă: — Cum merge colecția ta de haine pentru copii, Phoebe? —Offf! Este o muncă foarte grea. Mostrele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la miezul nopții. —Du-te să dormi și hai să vorbim când te trezești, spuse Hunter. —Hunter, mi-e dor de tine rău de tot, i-am zis. De la discuția aceea neplăcută din urmă cu câteva săptămâni, când Hunter fusese absent fără justificare de la hotel, totul revenise la normal. Aproape că uitasem Întreaga poveste, iar Hunter fusese mai dulce ca niciodată, În ciuda absenței sale, și mă suna de câte ori putea. Mai că nu-mi venea să aduc vorba despre ceea ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ținîndu-l agățat cu degetul arătător, vînturînd cu mîna cealaltă mapa în care-și poartă caietele de curs și cele două-trei cărți de specialitate împrumutate pentru după-amiază de la bibliotecă. Salve! strigă studentului de serviciu la intrarea în cămin. Salut! mormăie acesta absent, cufundat în lectură. Dorine! lovește cu degetul în geam cînd își dă seama cine l-a salutat ai o telegramă... scoate el mîna pe ochiul de fereastră deschis și-i arată către masa cu scrisori. Dorin rămîne cîteva clipe locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu doi gemeni, fiecare cu cîte un copil în brațe, avansează cu greu printre rîndurile de scaune. Iulian Barbu s-a oprit lîngă femeia cu guler alb, lăsîndu-și cureaua servietei să-i lunece de pe umăr pînă o prinde în palmă. Absentă, femeia îl simte, trage cu coada ochiului să se convingă, scapără un surîs nervos în colțul gurii, hotărîndu-se să ridice privirea, să-l întrebe ce vrea, ori să-l poftească să nu mai stea ca un stîlp lîngă umărul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
profesor! Cum să uit?! E-o plăcere să vă țin eu cursurile. Profesorul scoate biletul din buzunar, îl prezintă șoferului, apoi merge și-și ocupă locul lîngă bătrîna cu coșul de nuiele, potrivindu-și bine pe genunchi servieta din piele, absent la cei din jur. Jos, venind în fugă dinspre stația de tramvai, ducînd din greu geanta plină cu afișe, Lazăr s-a oprit o clipă lîngă mașina cu care a venit profesorul, aruncîndu-i peste umăr o vorbă celui de la volan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]