2,199 matches
-
bogăția alogică a situației concrete nu vor putea fi rezolvate cu adevărat prin asumarea lor în structura conceptuală a marilor metafizici imanentiste. Experiența existențială și singularitatea persoanei rămân elemente ce rezistă structurii logice sau dialecticii istoriste. După momentul eliberării de absoluturile eliberatoare, ca și de consecințele lor, ce s-au dovedit a fi mari iluzii, se face auzit apelul nesuprimabil a existențialității, facticității, situației persoanei. Așadar s-a dovedit nucleul ideologic al răspunsurilor metafizicilor imanentiste. Aparatul lor conceptual, analitic și dialectic
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
răspuns care să poată cuprinde toate instanțele subînțelese interogației și provocat de mirarea originară, trebuie să ofere sens total, definitiv și atotcuprinzător vieții și realității. Tocmai asta urmăreau să ofere și metafizicele imanentiste, însă răspunsul lor pleca de la plinătatea și absolutul gândirii și nu ajungeau niciodată să-și pună problema reală a singularității persoanei și a evenimentului existențial. Pentru ca răspunsul să poată fi în același timp plin de sens și valabil pentru fiecare singularitate existențială, trebuie să fie eterogen întrebării, adică
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
intelectualismul iluminist sau neoiluminist apare ca nivelare, putere culturală constituită, «lume» față de care se ia distanță, regresie față de conștientizarea rupturii inițiale și eliberatoare. O notă ulterioară, esențială oricărei experiențe religioase, este sentimentul de dependență față de realitatea ideală, sau față de un Absolut, ca totalitate de sens ce determină depășirea rupturii și transformarea semnelor descurajării în speranță de mântuire. Din simțământul de dependență izvorăște invocația iar cadrul vieții religioase se completează în experiența rugăciunii. Dependența și invocația izvorăsc din «mirare», din uimirea în fața
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
expresie intenționăm să calificăm ca instanță religioasă manifestările cele mai variate ale vieții și culturii orientate spre transcendent prin intermediul aluziilor simbolice, un transcendent ce se prezintă de multe ori prin intermediul participării la o experiență comună provocată de gesturi comunitare. Dumnezeu, Absolutul, este deseori absent în ariditatea tipică timpului nostru; omul se află într-o stare de ariditate seacă, dar are o amplă, indirectă, mascată nostalgie a transcendentului. Aspecte ale unei astfel de nostalgii sunt și câteva expresii ale acelui «sens al
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
Nostalgie de ce anume? Obiectul acestei nostalgii are de multe ori un chip nedefinit, dar în urma unei reflecții mai profunde și calme dobândește trăsăturile a ceea ce dă valoare vieții. Această intenționalitate globală este tipic religioasă iar acel chip nedefinit are trăsăturile Absolutului. «Nostalgia Absentului» se identifică cu «lupta pentru sens» căreia îi este și structura cea mai profundă, îi lărgește orizontul și totodată dispune să poată fi primită. O nouă frontieră speculativă Lupta pentru sens, dacă își are în nostalgia Absentului cea
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
sau a ne îmbăta în singurătate este același lucru, tocmai pentru că ambele comportamente, atât de deformate în configurarea lor exterioară, odată supuse unei psihanalize existențiale, ne arată aceeași derivare din nevoia, esențială și absurdă în același timp, de a fi Absolutul și de a ne realiza doar în absolut. Sartre supunea psihanalizei existențiale un om care-și dădea seama de dispariția dimensiunii ontologice în momentul apariției conștiinței reflexive, adică în momentul în care devenea conștient de a fi condamnat absolutului. În
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
fi Absolutul și de a ne realiza doar în absolut. Sartre supunea psihanalizei existențiale un om care-și dădea seama de dispariția dimensiunii ontologice în momentul apariției conștiinței reflexive, adică în momentul în care devenea conștient de a fi condamnat absolutului. În schimb, în cazul nostru este vorba despre un om care, refuzând o logică închisă și un scientism fără cusur, descoperă o dimensiune în care să-și situeze propriile simboluri și tendințe aluzive, anticipatoare, evocatoare. Omul lui Sartre este pasiune
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
să mai facem câteva precizări. Faptul că omul tinde să ajungă la certitudine este incontestabil, și dacă filosofia ar renunța la un «absolut epistemologic» pentru a adopta o cunoaștere provizorie, ar fi împotriva rațiunii ei fundamentale. Mai trebuie spus că «... absolutul epistemologic este în mod cert imposibil fără absolutul ontologic, care combină calitatea de a fi un fundament ce autojustifică lumea, cu înțelepciunea și bunătatea perfectă». Așa se pronunță, pe bună dreptate, Kolakowski. El spune că și Descartes a avut dreptate
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
tinde să ajungă la certitudine este incontestabil, și dacă filosofia ar renunța la un «absolut epistemologic» pentru a adopta o cunoaștere provizorie, ar fi împotriva rațiunii ei fundamentale. Mai trebuie spus că «... absolutul epistemologic este în mod cert imposibil fără absolutul ontologic, care combină calitatea de a fi un fundament ce autojustifică lumea, cu înțelepciunea și bunătatea perfectă». Așa se pronunță, pe bună dreptate, Kolakowski. El spune că și Descartes a avut dreptate «când afirma că doar datorită omniscienței divine și
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
plan se profilează discursul semantic al lui «homo viator». Referința la Kolakowski ne dă și posibilitatea de a preciza angajamentul etic-cultural al filosofului și, în fond, atitudinea lui etico-politică. Pentru Kolakowski este necesar ca să rămână pe scena istoriei mărturisitori ai absolutului epistemologic, cercetători pasionați și intransigenți ai certitudinii. Pe lângă aceasta, el se situează de partea acelora care, fără speranța absolutului, duc mai departe un discurs, ce nu putem ști cum va evolua în dezbaterea continuă a ideilor. Aceste două imagini ale
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
angajamentul etic-cultural al filosofului și, în fond, atitudinea lui etico-politică. Pentru Kolakowski este necesar ca să rămână pe scena istoriei mărturisitori ai absolutului epistemologic, cercetători pasionați și intransigenți ai certitudinii. Pe lângă aceasta, el se situează de partea acelora care, fără speranța absolutului, duc mai departe un discurs, ce nu putem ști cum va evolua în dezbaterea continuă a ideilor. Aceste două imagini ale filosofului angajat în sfera culturală contemporană pot fi prezente în același timp, în aceeași persoană și, de asemenea, pot
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
conștient de diversitatea celor două planuri amintite mai sus, nivelul transcendent al adevărului unic și cel istorico-existențial în care se dezvoltă demersul dialectic al dialogului, al confruntării, al conflictului dintre diferitele poziții, sau mai bine-zis, al interpretărilor. În acest caz, absolutul epistemologic rămâne un ideal normativ, în timp ce, ca dat interior, capătă profilul unei convingeri religioase. Viața celui care ar vrea să devină filosof, în sensul autentic al cuvântului, comportă, după cum observă Husserl, «o decizie ce implică radical propria viață, o decizie
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
În acest tip de viață el va putea «să înțeleagă și să justifice sensul și legitimitatea fiecărui act al cunoașterii, fiecărei opțiuni și a fiecărei decizii pe care o va lua». Aceste considerații sunt valabile, fie pentru cel care consideră absolutul epistemologic asemenea unei realități efective, fie pentru cel care-l concepe ca simplu ideal normativ și îl trăiește în contextul unei experiențe religioase, sau îi aduce un simplu omagiu moral. Radicalitatea unei decizii este esențială profesiunii vieții filosofice. Asta nu
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
în domeniul filosofiei care dă naștere unei cunoașteri abstracte, valide pentru orice om care gândește în conformitate doar cu lumina rațiunii. Total diferită este în schimb poziția hegeliană, care se folosește din plin de conținuturi ale Revelației: forma trinitară a Absolutului, istoria umană ca dialectică a căderii și mântuirii, rezultatul escatologic al istoriei cu Providența travestită în veșmintele «vicleniei rațiunii». Aceste concepte, evident transformate din adevăruri revelate, și-au pierdut totuși caracterul lor de mistere religioase, fiind complet raționalizate. Dinamismul lor
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
pe linia Blaga-Cioran, beneficiind de fierbinți izvoare nietzscheiene. Nicolae Ionel dă impresia a fi făcut un ocol pe tărîmul religiosului doar pentru a-și spori motivele jubilației personale, pentru a-și pune insignele unei universalități care înmănunchează deopotrivă contingentul și absolutul, materia și duhul. Pofta sa de viață pulsează cu o lăcomie gata a-și însuși tot ce ființează în toate planurile fizice și metafizice. În voracitatea sa, trupul își devoră spiritul, așa cum canibalii își consumă adversarii, simbolic, pentru a prelua
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
plasat între Eminescu și Maiorescu? De ce Vlahuță și Duiliu Zamfirescu vin în urma lui Șt. O. Iosif? Finalmente, profesorul de literatură e silit să se încline în fața deciziei filozofului: Ion Petrovici i-a așezat pe cei doisprezece sub o cupolă a absolutului, unde bornele temporale își pierd orice relevanță. De remarcat altminteri unitatea stilistică a ansamblului, pe care sculptori de vîrste și formații diferite - de la C. Dimitriu-Bârlad pînă la Milița Petrașcu, trecînd prin Jalea, Medrea și Han - au izbutit s-o realizeze
Lista lui Petrovici by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7100_a_8425]
-
crucifixul de abanos, patul umil vopsit în gri... Aici se odihnea el, aici se folosea de un pupitru făcut în așa fel încît putea să-și îndoaie sub el genunchii, unde a conceput, elaborat sau schițat Louis Lambert, În căutarea Absolutului, Pare Goriot, probabil, Eugănie Grandet, cu siguranta Crinul din vale, ale căror acțiuni se petrec în cadrul aceleiași vai de la Sachă, el făcînd din noapte zi, ignorînd clopotul ce vestea orele de prînz și cină, acoperind foaie de foaie cu scrisul
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
În acest univers frugal, camerele sunt luminate cu lumânări. Lumina vine din interior. Șoapte și corvoada curățatului de cartofi". Neuhoff găsește abordarea lui Mungiu o dovadă de inteligență cinematografică, iar filmul său, "miracolul (...) atins de grația divină", pune întrebări asupra absolutului existenței, precim și a primatului credinței: " Situația îl depășește pe acel popă taciturn și bărbos care o ține la distanță cu o furcă pe această străină cu ochi intenși și cuvinte de lavă. Fosta ei familie adoptivă o respinge. Domnișoara
Le Figaro: "După dealuri, un film al dracului de bun" by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80736_a_82061]
-
este legată de o cruce făcută din scânduri, în fața prietenei sale neajutorate. Iubirea este o tristă necesitate. Rugăciunile se amestecă într-o dezordine vastă. Te întrebi la ce poate servi credința. În general, ai de câștigat de pe urma ei destul de puțin. Absolutul țâșnește din peisaje goale, lipsite de oameni. Misterul suflă cu un sunet de crengi moarte. Până unde poți să mergi pentru cineva? Sentimentele, pot fi ele împărtășite? Mungiu este moral prin foarte marea lui bunătate. El nu alege soluția facilă
Le Figaro: "După dealuri, un film al dracului de bun" by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80736_a_82061]
-
putea fi socotită drept un Purgatoriu al unei creații subjugate de un trufaș vizionarism inițiatic ce, într-un fel, s-a îndepărtat de aspectele particulare ale ființei, urmărind o generalitate a ei himerică, avînd drept țel surprinderea în verb a absolutului. Un Purgatoriu din flăcările căruia raporturile dintre autor și text, ca și cele dintre text și lume, ies purificate, paradoxal, tocmai de "păcatul" purismului împins pînă la exces ( toate bune și frumoase, însă unor asemenea considerații li se poate aduce
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
hotărît despre sfinți. Ei reprezintă un absolut, de care nu e bine nici să ne atașăm, dar nici să-l refuzăm. Orice atitudine ne condamnă. Fiind cu sfinții, ne-am pierdut viața, fiind împotriva lor, ne-am pus rău cu absolutul. Pare că tot eram mai liberi, de n-ar fi existat ei. De cîte îndoieli n-am fi fost cruțați! Ce ni i-o fi aruncat înainte pe cărările vieții? În zadar am încercat să uităm durerea". Altădată scria interogativ
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
părăsise iubitele, uitậndu-le pentru totdeauna. De aceea, infinitatea mării mă copleșește, zbuciumul ei mă incită, dar față în față cu marea mă regăsesc pe mine însămi de fiecare dată. Valorile în jurul cărora se cristalizează eul meu sunt: individualitatea, dragostea și absolutul. Mă cunosc atật de bine încật la Judecata de Apoi, orice întrebare mi s-ar părea banală și inutilă... Am descoperit de mult, foarte de de mult că viața nu are niciun înțeles și nu mi-a mai rămas altceva
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
furtunile știind că lumina este întotdeauna prezentă... am pornit să trimit mesaje altor ramuri, să construiesc poduri spre ele, încercând să înțeleg mai mult din labirintul de crengi și căutând drumul spre arborele întreg al vieții, paradisul amintit de perfecțiunea absolutului... atunci când începeau să apară fulgi argintii prin albastrul cerului, am văzut într-o zi la fereastră o sclipire intensă, o stea a dimineții anunțând răsăritul. Colorată ca o cometă zburătoare, părea să aștepte ceva sau să aibă o direcție anume
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Nu știu... n-aș crede că am ajuns la stadiul de înger, i-am răspuns sincer, gândindu-mă la imperfecțiunile mele și la drumul meu încă incomplet, la înțelepciunea pe care încă nu consideram că o am în întregime, la absolutul despre care voiam să știu îndeajuns ca să am răspunsurile necesare oricând... nu, încă nu eram un înger...aveam în schimb nevoie de prezența îngerilor pentru a deveni mai mult ca ei. Deci nu ești pe cale să devii înger?... s-a
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
aceasta care este energia vieții... Așa e, ai nevoie mereu de apa vieții. Dar acesta e sensul și motivația supremă: infinitul. Drumul nu se sfârșește nicăieri, destinația este drumul în sine... pentru că tu însuși ești motivul și scopul, devenirea și absolutul, în același timp... viața e chiar continuarea sa și existența eternei înălțări înspre absolut... Acesta e răspunsul: întrebarea însăși. Acesta e scopul, destinația și motivul: noul început. Acesta e adevărul: aflarea căutării adevărului. Acesta e arborele: izvorul său... Am înțeles
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]