594 matches
-
care vor fi nemulțumiți. Ni se va spune că despotismul despre care vorbesc nu se potrivește cu progresele moderne. Voi proba contrariul. Când poporul socotea persoanele domnitoare ca fiind o emanație pură a Voinței Divine, el se supunea fără murmur absolutismului regilor, dar din ziua în care noi i-am sugerat ideea propriilor sale drepturi, el a considerat persoanele domnitoare ca pe niște simpli muritori. Ungerea Divină a pierit de pe capul regilor, fiindcă i-am luat credința în Dumnezeu; autoritatea a
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
dată pentru a exprima unanima dorință a umanității de a ne cunoaște mai de aproape înainte de a ne judeca. De aceea trebuie să aducem pe toată lumea la sufragiul universal, fără deosebire de clase, și de cens electoral, pentru a stabili absolutismul majorității pe care nu-l putem obține de la clasele censitare inteligente. Obișnuind în felul acesta pe toată lumea cu ideea valorii sale proprii, vom distruge importanța familiei creștine și valoarea ei educatoare, nu vom lăsa să se producă individualitățile cărora mulțimea
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
Victimele. Condamnarea la moarte a francmasonilor. Prăbușirea prestigiului legilor și al autorității. Prealegerea. Scurtimea și limpezimea legilor domniei viitoare. Supunere față de autoritate. Măsuri contra abuzurilor de putere. Cruzimea pedepselor. Limita vârstei pentru judecători. Liberalismul judecătorilor și al puterii. Banul mondial. Absolutismul francmasoneriei. Drept de casație. Aspectul patriarhal al viitorului guvern. Zeificarea guvernului. Dreptul celui mai tare ca drept unic. Regele lui Israel este patriarhul lumii. Reamintiți-vă exemplul Italiei înecată în sânge, neatingându-se de un fir de păr din capul
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
scump Tezaurul. Vom răspunde mai întâi că le vomgăsi în prealabil un serviciu particular spre a înlocui pe acel pe care îl pierd; aldoilea, aurul lumii fiind concentrat în mâinile noastre, guvernul nostru nu trebuiesă se teamă de cheltuieli excesive. Absolutismul nostru va fi consecvent în toate. De aceea marea noastră voință va fi respectată și ascultată fără murmur de câte ori vom porunci. Ea nu va ține seama de nici o șoaptă, de nici o nemulțumire; ea va opri orice revoltă printr-o pedeapsă
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
cu o absolutizare a expansionismului tehnologic sau a funcționismului mecanologic pentru manifestarea condiției umane. Mai degrabă avem de-a face cu „slăbirea” și relativizarea conceptelor cu care operăm în moduri moderate, căci exagerarea acestor procese poate cădea ea însăși în absolutism. Esențializarea reducționismului, ca și absolutizarea extensionismului sunt ambele procese deterministe. Identitatea virtuală, postumană (cyborgică, avatarică, transgenicăă, aflată mereu în redescoperirea alterității (uneori seducătoare, alteori monstruoaseă și a nomadismului, nu este privată de experiențe corporale diverse. Ideea trupului eteric, angelic, spectral
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
cotidian, noneroic, apare oa nouăa poeticăa urbană, cu un nou potențial. Din punct de vedere al filozofiei istoriei, odată cu trecerea la modernitate, s-a trecut de la spațiu la timp, de la substanțialitate la fluiditate, de la seria tradiție, pământ, cetate, castel, nobilime, absolutism monarhic, renta funciară, proprietate imobiliară la seria mare, monarhie parlamentară, oraș, burghezie, comerț, bani, proprietate mobilă [v.Patapievici, p.154]. Orașul este un spațiu care are ca vocație distribuirea și transferul de sensuri și de valori grație unui schimb continuu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
necondiționată a omului, nu identifică omul cu Absolutul)303. Într-un fel, "naturalismul" semnalează riscul pierderii de sine a umanului prin necondi-ționarea și nelimitatea sa, prin trecerea lui în absolut; de aici o funcție "predictivă" a naturalismului, îndeplinită însă indirect. "Absolutismul", pe de altă parte, dezvăluie riscul pierderii omului în natură, al dizolvării ființei omului într-o condiție a sa; "Pierderea noastră în natură înseamnă a se bate pasul pe loc într-un proces în esență mereu identic și deci absurd
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
riscul pierderii omului în natură, al dizolvării ființei omului într-o condiție a sa; "Pierderea noastră în natură înseamnă a se bate pasul pe loc într-un proces în esență mereu identic și deci absurd prin monotonia sa"304; și absolutismul are, așadar, o funcție "predictivă", asigurată, de asemenea, indirect. O viziune (teorie, model de filosofare, concepție) antropologică așa cum descoperim în personalismul energetic și în celelalte specii personaliste nu este unică în filosofia contemporană. De altminteri, orice filosofie postkantiană cu intenții
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
prea adâncă și semnificativă cu teologia și, în genere, cu experiența religioasă le despecifică, uneori, le scoate din orizontul filosofiei. Personalismul lui Ch. Renouvier este un bun exemplu pentru ceea ce susțin acum. Există însă chiar în spațiul cultural românesc asemenea "absolutisme", la gânditori de la mijlocul secolului trecut: Marin Ștefănescu, Nichifor Crainic, Grigore Popa ș. a. Trebuie spus însă că "naturalismele" și "absolutismele" contemporane nu sunt, cum s-ar putea judeca pe baza celor câteva observații, niște ersatz-uri teoretice, modele metafizice ratate, fiindcă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Personalismul lui Ch. Renouvier este un bun exemplu pentru ceea ce susțin acum. Există însă chiar în spațiul cultural românesc asemenea "absolutisme", la gânditori de la mijlocul secolului trecut: Marin Ștefănescu, Nichifor Crainic, Grigore Popa ș. a. Trebuie spus însă că "naturalismele" și "absolutismele" contemporane nu sunt, cum s-ar putea judeca pe baza celor câteva observații, niște ersatz-uri teoretice, modele metafizice ratate, fiindcă ele propun imagini și concepții ale omului în acord cu noile experiențe "științifice" și "spirituale" ale lumii moderne și postmoderne
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
umanul neîncorporând o altă idee kantiană, cu totul semnificativă și ea pentru construcția unor "antropologii" mai aproape de "adevărul" omului, de ceea ce el este, anume ideea privind statutul său ca ființă sensibilă și totodată inteligibilă; de aceea, cred, ele (naturalismele și absolutismele contemporane) dizolvă existența umană fie în sensibil, fie în inteligibil; de fapt, fie constrâng umanul la o identitate cu natura, fie la una cu Absolutul (înțeles ca spirit pur). Pentru a nu se crede că pun sub condiția filosofiei kantiene
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a devenit "științifică". Este vorba, desigur, despre o anumită linie de continuitate și nu despre întreaga filosofie postkantiană.) Ea a lucrat și la recunoașterea-de-sine a omului, justificându-și, astfel, neîncetat, rostul. Din aceste atitudini s-au născut și "naturalismele" și "absolutismele" despre care am vorbit mai sus, dar, de asemenea, și variantele "personaliste", unele prezentate în lucrare. Unde se află personalismul energetic în acest spațiu teoretic creat prin "inventarea" omului? A lucrat această filosofie la o cunoaștere a omului în model
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
M. Domenach, Emmanuel Mounier, Paris, Éditions du Seuil, 1972, p. 70. 299 Em. Mounier, Introduction aux existentialismes, p. 186. 300 Gheorghe Vlăduțescu, Op. cit., p. 131. 301 Em. Mounier, Le personnalisme, p. 52. 302 Ibidem, cap. VII. 303 Termenii "naturalism" și "absolutism" sunt folosiți în contextul de față într-un mod convențional. Ei se referă la acele reconstrucții antropologice care fie identifică omul cu condiționatul natural (reconstrucții naturaliste), fie cu Necondiționatul, Absolutul (reconstrucții absolutiste). 304 Dumitru Stăniloae, Teologia dogmatică ortodoxă, București, Editura
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în învățământ. Două bastioane ale conservatorismului îi stăvileau eforturile înnoitoare: stările feudale (printre care se numărau și "națiunile politice" transilvănene) și ordinul iezuit. A atacat privilegiile primelor, încercând "impunerea" nobilimii și a desființat pe cel de-al doilea. În spiritul absolutismului luminat, religia a fost redusă la rolul de utilitate de stat. Înnoirile reformatismului iosefin s-au întipărit și asupra evoluției conștiinței naționale a românilor transilvăneni. Sub efectul politicilor raționaliste, inspirate din luminism, conștiința de sine românească preia o turnură laicizantă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în mod sigur o observație a lui Heinrich Heine: „Din clipa în care o religie face apel la filozofare, apusul ei este inevitabil. Încearcă să se apere, dar prin vorbărie se afundă tot mai rău, până la pieire. Religia, ca orice absolutism, nu are nevoie de justificare.“72 Wittgenstein se apropia cu dragoste și venerație de acele opere artistice și lucrări religioase prin care valorile fundamentale ce dau sens vieții se arată în mod direct și firesc, fără nici o ostentație. Atât Engelmann
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
clar al bolii de care suferea regele: dislexia, o deficiență prea puțin înțeleasă și studiată în acele timpuri. De exemplu, începea să citească un cuvânt de la ultima literă sau în loc de afton scria faton.“ În lucrarea sa, Charles XI and Swedish Absolutism, 1660-1697, Upton Anthony transmite o opinie des vehiculată în acele timpuri:„Exista impresia generală în acele timpuri că regele era slab pregătit și ineficient în privința afacerilor externe [...] Ministrul danez, M. Scheel, i-a raportat stăpânului său că regele Carol al
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
neștirbită din perspectiva simbolică, dar care este supus parlamentului. Putem considera că în secolul al XVII-lea Anglia a efectuat trei experimente importante care au deschis calea monarhiilor democratice din epoca noastră: prima parte a secolului a fost marcată de absolutismul monarhic, apoi la jumătatea secolului, printr-o mișcare radicală s-a renunțat total la conceptul de monarh, instaurând republica Commenwealth, iar la finalul secolului s-a optat pentru varianta de echilibru, moderată, în care monarhul era reinstaurat in postura de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
atât de greu să găsești oameni de o astfel de ținută morală încât, daca ar fi fost nevoie să îi cumpere, cardinalul ar fi plătit greutatea lor în aur».“ (t. n.)Pe lângă nobilime, un alt potențial adversar redutabil în întărirea absolutismului și a centralizării monarhice o reprezenta parlamentul, a cărui funcție a fost clar delimitată de către Bernard de La Roche -Flavin în 1617: „are funcția de a verifica, ratifica limita sau constrânge“ (t. n.) Pentru a accentua afirmațiile noastre cu privire la descentralizarea Franței
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
comun, rezistând unei nobilimi agresive și plină de gelozie, unui frate trădător, unei mame lipsite de suflet și morală. Această prietenie sa prelungit chiar dincolo de viață, decesul regelui survenind la câteva luni după moartea cardinalului. III.3. Mazarin și criza absolutismului monarhic Giulio Raimondo Mazzarino s-a născut pe 14 iulie 1602 în Italia, la Pescina, însă a crescut la Roma. Cu un trecut nobiliar important - familia Mazarin era descendenta familiei regale din Sicilia- tânărul Giulio a fost sprijinit încă din
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
care a reușit să înfrângă revolta, alungându-l pe Condé din țară și deschizându-i calea lui Ludovic al XIV-lea, aflat la vârsta în care putea să-și revendice tronul. În 1653 l-a rechemat pe Mazarin și astfel absolutismul regal a fost reinstalat fără nici o concesie făcută francezilor și fără nici o limitare politică. Tot în acea perioadă au existat niște zvonuri referitoare la o posibilă legalizare a relației dintre cardinal și regină. Printre lucrările memorialistice care abordează acest subiect
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Fronda Prinților. Fronda Parlamentului a avut loc între anii 1648 și 1649. Cauzele principale care au declanșat prima mișcare de protest au fost: încercările parlamentului parizian de a limita puterea lui Ludovic al XIV-lea. Nobilimea se simțea amenințată de absolutismul monarhic. Oamenii simplii, din popor erau nemulțumiți de sistemul greu de taxare impus de Richelieu și îngreunat și mai mult de taxele care creșteau tot mai mult sub legile lui Mazarin. Fronda a început când Ana de Austria și Cardinalul
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
puterea, cu ajutorul căreia ei au reușit cu mai mult sau mai puțin succes să monopolizeze funcțiile de conducere. Aceste poziții-cheie erau de cele mai multe ori de ordin monarhic, ceea ce a atras și consolidarea monarhiei și evoluția acesteia în direcția așa numitului absolutism, acesta devenind subiectul principal al istoriei acestei perioade. II.2.2.2. Contractul social Dar cum se produce trecerea de la starea naturală la cea statală? Filosofia politică modernă răspunde într-un glas: prin încheierea unui contract. În acest contract libertatea
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
în mod sigur o observație a lui Heinrich Heine: „Din clipa în care o religie face apel la filozofare, apusul ei este inevitabil. Încearcă să se apere, dar prin vorbărie se afundă tot mai rău, până la pieire. Religia, ca orice absolutism, nu are nevoie de justificare.“72 Wittgenstein se apropia cu dragoste și venerație de acele opere artistice și lucrări religioase prin care valorile fundamentale ce dau sens vieții se arată în mod direct și firesc, fără nici o ostentație. Atât Engelmann
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
William al-III-lea de Orania și a soției sale, Maria, a fost însoțită de o serie de prevederi constituționale întocmite de Parlament în favoarea acestuia din urmă. Acest catalog de drepturi, așa numitul Bill of Rights din 1689, care a pus capăt absolutismului în Marea Britanie și a deschis calea monarhiei constituționale, a conferit Parlamentului dreptul de alegeri libere. Este adevărat că în secolele XIX și XX s-a impus și votul universal, egal, liber și secret pe baza revendicărilor politice ale clase politice
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
SOCIETATEA ȘI BISERICA / 75 1. Orașele în contextul dezvoltării societății / 75 2. Starea țărănimii / 78 3. Biserica în contextul Cruciadelor și a Reformei religioase / 80 3.1. Germania și Cruciadele / 80 3.2. Martin Luther și Reforma religioasă / 85 IV. ABSOLUTISM ȘI SPIRITUALITATE SFÂRȘITUL IMPERIULUI ROMANO-GERMAN / 91 1. Rivalitățile europene (1618-1648) și absolutismul german (1648-1815) / 91 2. Decăderea Imperiului / 129 3. Europa "Sfintei Alianțe". Confederația germană, creație a Congresului de la Viena / 141 4. Spiritualitatea germană în expansiune / 148 V. GERMANIA SUB
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]