890 matches
-
un "secret" tot atît de delicat, de volatil, precum propriile-i trăiri, pare a-l capta de la sine, a-l transcrie cu spontaneitatea cu care ar vorbi în mod curent. Versul sau e fluid, plutitor, aerian. Ininteligibilul n-o înspăimînta, abstracțiunile n-o fac să dispere, vidul n-o împinge la replici absconse: "Forme de neînțeles -/ dublă existența a lucrurilor/ o iluzie/ cît să-și țină treze speranțele// un colț de țesătura abstractă/ prin care poți zări/ un alt fel de
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
ca obiect o renaștere extramundană: "sîngele meu e o teamă subțire/ alcătuită din frig/ din scrum luminos// sîngele meu/ orînduiește o altă făptura" (Ruga la St. Patrick). Poeta își filtrează meticulos făptura carnala pînă obține materialitățile ultime, tangente la frigul abstracțiunii, la grafia Neantuluii: "ce limpede pot măsură/ starea de frig/ starea de nuanță de virgulă// zile și nopți depozitez/ linii și forme/ întîmplări transparente/ dănțuitori aburii lumii/ o sinteză amară de inconsistente// ce limpede pot măsură/ o pereche abstractă/ un
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
suspensie din revistă. Se vede clar: Titu Maiorescu face o descriere, enumără ce este „În casă”, adică luminarea/lumânarea, somnul cald, molatic și lin sunt Înșiruite strict În aceeași serie gramaticală. Și ce Înșiruire strâmbă: ceva concret, un obiect, alături de abstracțiuni sensibile... Vreau să spun că chestiunile acestea nu țin de gramatică ori de lingvistică, nu se supun regulilor sau normelor care standardizează: este vorba doar de simțul limbii ca atare, o expresie sinonimică la ceea ce se cheamă Îndeobște „filologie”. Când
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
cheamă Îndeobște „filologie”. Când autorul strânge expresia și pune puncte de suspensie după ea este de la sine Înțeles că o izolează, deci construiește mai Întâi atmosfera, lumina stinsă dinăuntru, iar apoi somnul și visul, se păstrează, așadar, constant În zona abstracțiunilor, nu le amestecă În concret. Revenind la Scrisoarea I, și acolo e chestiune de apostrof. Maiorescu preia, la fel, apostroful larg, creând forme disjuncte: sara suflu 'n luminare și instituie la toți editorii acest fel de apostrof. În Convorbiri literare
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
deducție a întregului, a cărei legitimitate devine contestabilă de vreme ce-i lipsește o confirmare "nemijlocită". Abia "stilul" reprezintă medierea între extremele ilustrate de precedentele trepte ale raportului dintre artist și natură: el asociază observația directă conceptului, favorizează trecerea de la concret la abstracțiune, de la particular la generalul ce ordonează și clasează - cu cuvintele lui Goethe, el atinge "certitudinile fundamentale ale cunoașterii, esența lucrurilor, în măsura în care ne este îngăduit să o recunoaștem în forme vizibile și palpabile". "Tipurile", formele "originare" și "ideale" pe care naturalistul
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
și Doina Mândru, directorul Centrului Cultural..., alături de cel care a conceput efectiv expoziția, designerul și graficianul Ioan Cuciurcă, au creat un discurs vizual cu o epică subiacentă de-a dreptul spectaculoasă. Premisa acestui scenariu, adică zestrea, deși aparent o simplă abstracțiune pentru că ea desemnează mai mult un ceremonial și o lume dispersă decît o realitate ușor perceptibilă, a fost transformată insesizabil într-o fascinantă demonstrație de bogăție și de vitalitate a vieții individuale și a organismului social. Amestec de precepte morale
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
Simona Vasilache Abstracțiunile modernismului, la noi, ca și aiurea, s-au hrănit mai curând din teorie decât din biografie. Cu foarte cunoscutul vers „poetul, ca și soldatul, nu are viață personală“, neomodernismul lui Nichita Stănescu a dizolvat biograficul din nou în literatură, însă
O viziune a poeziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3731_a_5056]
-
funcție la un moment dat, cînd mai aproape de expresia suficientă șieși, de subiectivitatea în plină expansiune, însă mecanismele de reglare a distanței sînt atît de subtil manevrate încît imaginea evită spectaculos atît retorica realului nemijlocit, cît și dezagregarea, fuga în abstracțiunea fără memorie, a purei subiectivități. Dacă, din punct de vedere formal, Dan Bota este un analist voluptos al realului, o conștiință fascinată și sedusă de spectacolul enorm al culorii, un hedonist, pînă la urmă, care celebrează frumusețea creației pe măsură ce o
Expresivitatea contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11288_a_12613]
-
și Hurezeanu au părut gata să abandoneze terenul de luptă. Posedând o remarcabilă știință a minimalizării lucrurilor neconvenabile și-a delimitării de cele care i-ar putea crea în viitor neplăceri, dl. Pintilie s-a situat pe poziția iubitorului de abstracțiuni, pentru care pasiunile, suferințele și dorințele umane sunt demne de tot disprețul. Dl. Pintilie e imbatabil pentru că nu se depărtează nici un milimetru de la legea și logica auto-suficientă și paranoică a instituției care-l plătește. Nu știu dacă viața de subterană
Preumblare pe lângă dosare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13033_a_14358]
-
Gheorghe Grigurcu Cărturar marcant al componentei (mai) tinere a Scolii clujene, Ștefan Melancu propune un lirism delicat, eterat, precum o pauză a eforturilor intelectualului si într-un fel o compensare a lor. Abstracțiunile se dizolvă în visare, exactitățile devin evanescente trecînd într-un mediu ambiguu, într-o cultură de imagini fin tremurătoare precum a unor obiecte răsfrînte în luciul apei. Tentînd a se elibera de regimul mental al unor rigori, al unei discipline
O ipostază a iluziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6065_a_7390]
-
confrunta cu un mare autor de texte critice, în continuă ebuliție, și că ea a funcționat ca o sfidare: dar nu e mai puțin adevărat că și „candidatul” beneficiază de calități importante, între care ușurința de a se mișca între abstracțiuni și siguranța frazei nu sunt cele mai mici. La treizeci și cinci de ani, un critic abia începe să-și marcheze terenul și să anunțe „culoarea” cu care intră în joc; când o face cu dotările și cu bagajul pe care le
Globalizarea criticii literare by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2672_a_3997]
-
sorginte protestantă, se construiește exclusiv din voluptatea pură a silogismelor. Nu omul particular, nu căutările sale în tridimensional, nu respirația cărnii sufocate sub propriile-i poveri pot fi găsite în reveriile artistice ale lui Mattis-Teutsch, în imaginarul său inepuizabil, ci abstracțiuni desăvîrșite, concepte imaculate al căror destin tainic este actul întrupării. Ideologia artei devine, astfel, un vast tratat despre epifanie. Noțiuni precum: verticală, orizontală, acțiune, repaos, înălțime, stabilitate, excentric, concentric, rotație, punct, centru, mișcare, linie etc. etc. ies abrupt din virtualitatea
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
heleșteului îngheață iarna/ în ochiul lunetistului cu pești și stele,/ cu păhăruțul printre ele.// La naiba să punem focul sub mlaștina asta disimulată -/ e frig, e întuneric, m-am îmbătat/ de singura mea evlavie, păhăruțul curat" (La restaurantul Casei Monteoru). Abstracțiunea e așadar corijată prin ironie. Un echilibru al discursului induce unul de ordin moral, tehnica funcționînd precum un calmant. În atari condiții confesiunea autorului n-ar putea fi, în ruptul capului, una nudă, emoțională. Din pudoare sau poate dintr-o
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
încă nedefrișat de alții. Dar trebuie să se înțeleagă o dată pentru totdeauna, că nimic, în "economic", în "financiar", în industrie sau în comerț, în efecte "sociale" sau în demersuri politice, nu se petrece în afara psihicului uman. Că "socialul" este o abstracțiune periculoasă dacă se uită - voit sau nu - faptul că în viața pe care o trăim (adică, nu în cărți ori în manuale de vulgarizare) nu se poate opera cu un concept abstract: "socialul", "societatea" sunt realități concrete, compuse din (nu
Minerii si psihologia by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/18131_a_19456]
-
de persoane, de partide, compuse din oameni (peste tot de adăugat "psihicul"), se realizează prin "Puteri", care pot dirija prin calități psihice pozitive, sau pot manipula negativ tot prin conduite psihice în esență. "Trupele de ordine" sau "antitero" nu sunt abstracțiuni generice, ci sunt formate din indivizi cu psihic și tot ce este legat de acesta. La fel, "localnicii" din Oltenia sau "agricultorii" din Polonia, feroviarii din Ungaria, "Sindicatele" de pretutindeni, ori "Parlamentele". S-a vorbit puțin - acum ceva mai mult
Minerii si psihologia by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/18131_a_19456]
-
prin folosirea unui limbaj ipocrit, mascant, iar partenerii le depistează ori nu, prin competențele lor psihice. Zilele de dupa mijlocul lui ianuarie ^99 au fost înfierbântate de clocotiri psihice - dar nu s-a vorbit decât despre vectori economici-sociali-politici, si ca despre abstracțiuni, sau, când au intervenit în tot ce s-a vehiculat prin vorbire, unele cuvinte legate direct de psihic au fost fie atribuite cel mult domeniului sociologiei, si nu am auzit ori citit aproape deloc termenii "psihologie", "psihic" (nici macar "suflet"!). S-
Minerii si psihologia by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/18131_a_19456]
-
asistă la un dialog între autor și personaj. Iată un argument pentru ceea ce afirmam la începutul articolului. Pe Gabriela Gîrmacea o interesează mai mult omul din scriitor, decît scriitorul din om. Ea se ferește să fie teoretică, sterilă, decolorată de abstracțiuni. Ea scrie să le placă și celor care nu înțeleg tot. Se pare că există multe cărări pe care autoarea și personajul ei se întîlnesc: „Un lucru pe care l-am învățat aici (la Paris) și pentru mine e decisiv
Jocul și visul. by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3901_a_5226]
-
omul în a cărui ființă retorica, dansul și muzica se îmbină într-o formă cît mai reușită este o făptură cu atît mai armonioasă. Asta înseamnă că este o greșeală să ni-l închipuim pe filozof ca pe mînuitor de abstracțiuni din a cărui minte știința prozodică și arta muzicală au fost șterse pînă la desființare. Orice filozof este poet și deopotrivă muzician. "Ceea ce-i unește pe poet și pe filozof este, pe de o parte, frumosul și adevărul divin care
Rețeta armoniei lăuntrice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9797_a_11122]
-
și să picteze ce se putea expune. Omul cu impulsul a fost Roman. Numai pe el gândul de a se face cunoscut nu l-a muncit până când epoca n-a venit către el, adică până ce nu s-au putut expune abstracțiuni. Încep să înțeleg de ce preludiul (al dracului de potrivit cuvânt distins!) la demența senilă, când zilnic caut nume de oameni - cum o cheamă pe actrița asta, mare actriță ? - și niciodată nu mi le amintesc (pe unele, ca pe Gina Patrichi
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6359_a_7684]
-
trădînd nu doar lipsa apetenței meditative, dar o îngustime vădită a orizontului de gîndire. Creangă nu vede înalt și nu simte adînc, de aceea n-are tensiune dramatică, n-are înclinație speculativă și nici sensibilitate metafizică. Mai mult, îi repugnă abstracțiunile și atunci cînd încearcă să facă teorii e lamentabil, de unde și observația lui Ibrăileanu: cînd iese din „țărăniile“ sale, Creangă își pierde vraja. În totul, Creangă este un exemplu uimitor de cît de sus se poate ridica un talent nativ
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
detalii onomastice, cronologice și livrești venind să sporească nodurile pînzei pe care o țese în jurul temei alese. De aceea, strategia sa pare a fi a unui paing preocupat să-și cartografieze foarte bine prada, dar a unui paing absorbit de abstracțiuni a cărui hrană predilectă sunt mințile ideologice și ideile lor. Pare genul de spirit care, după întîlnirea cu un om, nu-i păstrează decît amintirea ideilor rostite, și nu amănuntele biologice ale crustei trupești. Nu fizionomiile, culorile sau temperaturile îl
Fler ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6560_a_7885]
-
și cum toate aceste tribulații apar în epistole, e mai firesc să spui că, în ciuda titlului ales de traducători, scrisorile nu sunt atît despre Tractatus, cît despre autorul care l-a scris. Omul Wittgenstein e însutit mai atrăgător decît cercetătorul abstracțiunilor goale, de aceea volumul se citește ca o fișă clinică a unui mare bolnav. „M-am gîndit pînă acum de cîteva ori să-mi iau viața, dar asta nu din disperare față de ticăloșia mea, ci din motive cu totul exterioare
Logica cu virtuți etice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3856_a_5181]
-
poetul are o adevărată știință (ce ni se pare a-l prevesti pe prozator) de a exercita un control draconic asupra datelor referențiale, de a ambiguiza discursul la maximum. Dacă poemele lui Peter Ackroyd au o textură voit intelectuală, până la abstracțiune, modul acesta de a le construi nu e decât o mască pusă deasupra faptelor implicite, pentru a refuza să dezvăluie latura pur umană a personalității autorului. Fiecare poem e o lume, adună și oferă cititorului zeci de fire semantice, care
Imaterialitatea pasiunii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7280_a_8605]
-
totul cu capul tău, fără a te lăsa molipsit de jargoane, autorități și mode. Așa se face că într-un om e atîta luciditate cîte otrăvuri proprii s-au sedimentat în el, profunzimea unui intelectual nefiind dată de ușurința mînuirii abstracțiunilor, ci de calitatea drojdiei intuitive care s-a așezat pe fundul minții sale. Și fiindcă e strict personală, filozofia nu e nici act spornic de cunoaștere a lumii și nici activitate de homo fabercare s-a ivit ca să aducă progresul
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]
-
cu termenul expirat, dar ce conțin respectivele înțelegeri - mergeți dumneavoastră pe Internet și informați-vă! La rândul lor, trimișii Europei le seamănă ca două picături de apă: exhibă un identic aer de hăbăuceală cu pampon, frați siamezi întru inexpresivitate și abstracțiune. Întrupări desăvârșite ale corectitudinii vestimentare și-ale exprimării onctuoase, ce lunecă pe lângă subiect precum uleiul pe șaibă, ei oferă guvernaților involuntare alibiuri. Arareori, când sunt, probabil, muștruluiți la rândul lor de șefii din centrală, afli că viteza negocierilor scârțâie și
Europa concretă și de ce nu, meschină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12574_a_13899]