9,827 matches
-
noastră de oameni normali este să înnobilăm gândurile ascunse ale celor ce ni se împotrivesc... La cei mai drastici și mai puri intelectuali din epocă, observasem mai demult o anume tandrețe sumbră, o duioșie prefăcută, în contul unui ideal uman abstract. Ceva ca apucăturile unor domnișoare de pension citind numai aventuri nobile și curate din nemuritoarea Bibliotecă roz, cititoare speriate și fidele ale unei existențe în care turpitudinile, mizeriile, nerușinările materiei în plină evoluție, nu erau vrednice de arătat tineretului studios
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
-și umbrele numai înainte, în viitor, în trecutul invers, trecutul pe dos... Soarele luminându-le trupurile, proiectate în mod ideal într-un viitor, netrăit încă. Totul sub formă de umbre. De niște umbre gata făcute, non-existente, neîmplinite, în stare pur abstractă... Eros și Politica văzute de L.B. și de P.G. Primul, venal, moale, stricat, aprig la câștig, un demon al simțurilor... Al doilea: șchiop, veșnic asudat, excelent dialectician și care ar fi un "demon ideologic" excepțional. Aceste două forțe îl vor
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
răfuiala cu majoritatea ființelor umane luate în parte"; delicatul Shelley, moralist, estet și socialist avant la lettre, "cel mai politic dintre toți poeții englezi", era ca și Rousseau, "consumat de o dragoste furibundă pentru semenii lui, dar cu o flacără abstractă care îi frigea adesea pe bieții muritori aflați în preajma ei" - și așa mai departe. Să fi fost toate aceste biografii muiate într-un senzațional defăimător tocmai din dorința de a le face mai ușor vandabile sau avem într-adevăr dreptate
Opere și biografii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15838_a_17163]
-
că Borges o admira enorm. Inventează personajul Plume (Un oarecare Plume), absurd, kafkian tragi-comic în linia eroilor lui Daniil Harms sau se cufundă în miraculosul scrierii chineze (Ideograme în China) desfătându-se cu semnele-lucruri și căutând sau inventând concretul din abstract. Când i se pare că epuizează posibilitățile imaginației naturale, că introspecția devine insuficientă, își stimulează capacitățile mentale cu mescalină (Cunoașterea prin Vârtejuri, Nefericit miracol, Infinitul turbulent). Dar nici drogul nu-i oferă cunoașterea pe care o aștepta, îl plictisește. În
Însemnări despre alții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15853_a_17178]
-
se intitulează Phantastikon), poeta nu abordează de-a dreptul realiile dure ce-o rănesc, ci prin intermediul imaginarului solemn, convențional, în care ele se drapează adesea, ergo prin referire la mitologia lor. Deși adînc decepționată de real, se luptă cu reprezentanța abstractă a acestuia. Și pentru a fi la paritate, înscenează ea însăși o mitologie caricată, emisie a ingenuității rănite, precum delirul "unui înger nebun/ care mă urmează șontîc-șontîc". Un duel cavaleresc, cu arme egale. Demitologizarea se petrece printr-un simulacru de
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
lui I. Constantin n-ar putea fi "înghițite" cu un oarecare efort. De ce să umblăm însă cu jumătăți de măsură? Se vor găsi câțiva care îl vor lăuda ca pentru un important act de cultură, apoi elogiul va consolida meritele abstracte ale traducătorului care, în realitate, n-a făcut decât să mortifice versurile unui poet de seamă.". Un an mai târziu (la pagina 238), Victor Felea pleacă de la lectura unui interviu dat de mine revistei "Argeș" pentru a se dezlănțui contra
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
de la o boacănă la alta (contrară). În CUVÎNTUL din iunie, dl Cristian Bădiliță se transformă într-un emul al d-lui Patapievici și scrie negru pe alb: "Poporul român, alcătuit și din prietenii, rudele, colegii noștri apropiați, nu din elemente abstracte și imponderabile, e un popor complet infantilizat, complet idiotizat, fără putință de vindecare decît printr-un miracol divin." Unu la mînă: dintre cei care alcătuiesc poporul român, dl Bădiliță se exclude pe sine, lăsînd mizeria participării la plămadă doar rudelor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15913_a_17238]
-
care nu sînt cuprinse în fenomene. Deoarece asupra semnificatelor transcendentale se pot emite judecăți contrare, al căror adevăr se sustrage verificării, metafizica este, la rîndu-i, pusă între paranteze. În secolul următor, Nietzsche dezvoltă punctele de plecare kantiene în critica structurilor abstracte, despre care s-ar crede că reflectă chiar ordinea lumii sensibile, a contingentului, considerîndu-le simple reprezentări fictive, metafore, cu o sorginte retorică. Influența uriașă a lui Kant se întinde și peste orientările filosofice ale secolului XX, peste fenomenologia husserliană, filosofia
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
Pavel Șușară (o continuare a schiței istorice) Împrumutîndu-și ,,ideile" și conceptele din vocabularul sumar al esteticii moscovite, ideologii și constructorii noului sistem politico-economic impun și în România postbelică supremația adjectivelor și modele de comunicare abstracte, desprinse total de orice formă de reprezentare: viața devine nouă, omul devine și el nou, valorile, de orice natură ar fi ele, devin muncitorești, iar realitatea însăși devine socialistă; și, evident, realismul artistic ajunge și el socialist. Pentru ca artiștii și
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
și cu șapca pe cap, modelul aproape mitic al momentului, și nici doar de cei care-și desăvîrșiseră studiile în celulele de partid moscovite, pe front sau în lupta conspirativă din ilegalitate. Într-un astfel de moment, în care pictura abstractă și, în general, tot ce ținea de expresia experimentală, erau sancționate drastic (de la denunțul public și pînă la interdicția impusă artiștilor de a picta), în care culoarea însăși, utilizată într-o perspectivă retiniană, de descendență impresionistă, suporta acuza gravă de
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
tragică - este, indirect, o pledoarie pentru individualitate, pentru verticalitate și probitate morală, este, cu alte cuvinte tot ceea ce poate fi mai străin uniformizării și "angajării colective". Căci autoarea abordează tragicul nu doar ca pe o categorie strict estetică, generală și abstractă, ci stabilește în permanență conexiuni cu sfera eticului, insistă asupra ideii de responsabilitate și de examen al conștiinței, asupra tribulațiilor personajului tragic în lumea devenită o închisoare, face, în ultimă instanță un elogiu sui-generis al speranței acolo unde nu mai
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
omogeni decît germanii, a trebuit să ne așteptăm soarta o mie de ani? Astăzi la ce-am ajuns? La voința de a face istorie. Cine a înțeles acest lucru este lămurit cu tragedia culturilor mici, cu tot ceea ce e rațional, abstract, conștient în tragicul nostru". Sînt cuvintele autorului Schimbării la față a României. Nerăbdarea, anxietatea, spaima subiacentă caracterizează starea de spirit a lui Noica. Conștiința sa nu cristalizează într-o ideație ne varietur, ci se prezintă ca un proces agitat, în
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
de literaturitate așa cum un cub de zahăr îndulcește ceaiul din ceașca în care a fost pus. , crede autorul, nu este o calitate, ci o activitate. Ea se referă la felul în care un text creează anumite structuri de semnificație. Pare abstract și ambiguu? Probabil chiar este, dar vina nu e atît a lui Richard Lansdown, cît a tipului de investigație și argumentație pe care le propune autorul. Încercînd (implicit, nu declarat) să propună o tripartiție în locul distincției lui Genette, deci evitînd
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
de studiu nu vrea să ofere o corectură imaginii comune, nu poate pune un portret adevărat în locul buzelor groase și al nasului coroiat pentru că " Evident, coordonatele nu se suprapun peste cele ale . Acești doi termeni sînt, mai degrabă, teoretici și abstracți. Compararea lor este și ea teoretică, pentru simplul motiv că nu se poate stabili o imagine a ceea ce am numit . Cînd încercăm să dăm contur unei astfel de imagini, apelăm inevitabil la aproximări, uniformizări, clișeizări. Rezultatul nu poate fi decît
Evreul real și evreul imaginar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16030_a_17355]
-
îngroșată voit din necesități de demonstrație, nu face decît să simplifice pînă la schematizare un fenomen a cărui evoluție este infinit mai complexă și, în esență, rebelă față de orice retorică. Așa cum tipologiile sexuale din demonstrațiile lui Weininger sînt doar categorii abstracte, ele neputînd fi găsite niciodată în stare pură, nici artiștii români care populează anumite intervale istorice nu sînt niciodată singuri și cu atît mai puțin angrenați într-un unic circuit al fatalității. în anumite doze, toate comportamentele și toți vectorii
Mișcările unei generații (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15661_a_16986]
-
din '89 trebuiau în primul rând trădate, uzate moral, expediate în cărțile de istorie - tocmai spre înnoirea contestației! Astăzi ea a fost sufocată. Cei mai acerbi critici ai comunismului sunt, cu rare excepții, principalii lui acționari. Indignarea lor tardivă și abstractă n-a constituit de altfel nicicând o piedică pentru foștii comuniști, ci tocmai alibiul de care aceștia aveau nevoie pentru a supraviețui. Maximalismul lor imposibil e cel care ține, nu întâmplător, lumânarea la căpătâiul schimbării. El scoate la lumină o
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
În fond e o carte științifică fiindcă aplici o metodă urmărind obiectiv rezultatele. Critica e un gen independent, care deși presupune preparația științifică, se desprinde ca și literatura pură de mișcarea strict investigativă, făcîndu-și un scop nu dintr-un adevăr abstract, cît din unul viu"... (Scrisori către Tudor Vianu, vol II, 1994, p. 280). Cum se vede, Călinescu îi reproșa, și în noiembrie 1945, că n-a scris o carte de critică literară (în portrete), ci una științifică. Dar asta dorise
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
chiar prin Cîntarea României, reputația de stilist. Costache Negruzzi e primul nostru realist, contribuind esențial , prin scrierile sale, la impunerea curentului. El preferă, de aceea, observația exactă a realității exterioare, însuflețită uneori prin comentariul său ironic. Nu este nici un moralist abstract, investigînd complicatele mecanisme al pasiunilor omenești. "Ceea ce izbutește în chip uimitor Negruzzi în Alexandru Lăpușneanu este desăvîrșita eliminare a propriei sale imagini din povestirea pe care o întreprinde". Povestirea este, altfel zicînd, cu totul impersonală. De aceea e o nuvelă
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
însușit a posteriori, asumat după o serioasă deliberare, este născut din acea nevoie imperativă, oarecum inocentă și romantică, a conștiințelor moderne de a-și regăsi și exersa libertatea pe spații expresive pure, necenzurate și nesupuse unei ordini artificiale de către normele abstracte ale pedagogiilor academiste. Dar, dincolo de posibile apropieri și de repertoriile comune ale unui interval dat, pictura Wandei Sachelarie se identifică limpede și pregnant. Chiar dacă unele dintre temele sale pot fi regăsite, în perioada inter- și imediat postbelică și în zona
Un expresionism melancolic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15716_a_17041]
-
tradiției retorice), scrisul cult e obiect de aspirație, mijloc și scop al acțiunii culturale. De la un punct (romantic) încolo, scrisul (cult) începe însă a fi implicit subevaluat, prin valoarea pozitivă acordată în mod constant oralității. "Limba populară" e un concept abstract, generalizant, definit prin trăsături orale, dar supradialectale. Elogiat pentru bogăția și expresivitatea sa, limbajul popular e în realitate supus de cultura "înaltă" unei selecții foarte severe, care îl reduce la o imagine idealizată, emfatizînd de pildă metaforele vieții tradiționale (pastorală
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
un centru cultural al țării. Dar nu se învinuiește pe sine nici o clipă. Chiar pomenește la un moment dat de o locuință care i s-ar cuveni în București. Grigurcu își recunoaște frustrările și le pune în seama unei prea abstracte nedreptăți. La fel de abstracte pe cît este și adevărul său pînă la urmă - un adevăr prea mare, în numele căruia lupta este fără sens. Critica celor "compromiși" și-a pierdut din luciditate. Iată cîteva rînduri despre oportunismul lui Arghezi: "De unde să începem explicația
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
al țării. Dar nu se învinuiește pe sine nici o clipă. Chiar pomenește la un moment dat de o locuință care i s-ar cuveni în București. Grigurcu își recunoaște frustrările și le pune în seama unei prea abstracte nedreptăți. La fel de abstracte pe cît este și adevărul său pînă la urmă - un adevăr prea mare, în numele căruia lupta este fără sens. Critica celor "compromiși" și-a pierdut din luciditate. Iată cîteva rînduri despre oportunismul lui Arghezi: "De unde să începem explicația? Poate însăși terestritatea
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
în mod constant să părăsească terenul moralității în favoarea ,,logicii" rupte de realități, introducînd, dimpotrivă, o dimensiune profund umană în marile dezbateri ale timpului nostru. Dezbateri care nu s-au încheiat încă, după cum nu s-a încheiat nici înfruntarea între logica, abstractă și rece în conducerea treburilor lumii. Cristalizată în ideea că scopul scuză mijloacele și morala opusă ei, cu prelungirile lor în atitudinea oamenilor politici din zilele noastre și a opiniei publice pe care aceștia o reprezintă. Oare filozofi plini de
Cele două morale și politica by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15707_a_17032]
-
Rodica Zafiu A fost deja observat faptul că în română substantive abstracte sau nume de materie care în mod obișnuit au doar formă de singular își produc cu ușurință și forme de plural. Acestea corespund unui sens suplimentar al cuvîntului (desemnînd subtipuri, aspecte concrete, varietăți: bucurii, tristeți, prostii, deșteptăciuni, mătăsuri, cărnuri etc.
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
în registrul standard (capacități, proze), dar și inovații din ultimul deceniu. Și Mioara Avram discută fenomenul, în Gramatica pentru toți (1986, ediția a II-a, 1997), cu exemple ca agerimi, inchietudini, bagatelizări ș.a. (p. 57) și cu observația interesantă că abstractele cu conținut negativ se concretizează mai ușor: nedreptăți e mai frecvent decît dreptăți, imprudențe mai normal decît prudențe. în lista pluralelor frecvente azi ar trebui să intre desigur forme ca muzici - "invazia de muzici, care mai de care mai sofisticată
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]