1,631 matches
-
pielea de găină? “( p. 104 din volumul Poezii, ESPLA, 1960 ), sau cine samănă vânt culege furtună: “Ține minte: vânt de sameni azi, / Mâine ai furtună din ce sameni “( p.145 ). În primul volum Cântece de pierzanie, apărut în 1938, neologismele abundă, împerechindu-se organic cu arhaismele și expresiile populare: candid, cofetărie, sonfeti, funest, undă revolută, vervă, etc. Influența populară pe care am constatat-o în mai toate sectoarele limbii poetice a lui Beniuc este vizibilă și în stil. Multe din poeziile
PERSONALITĂŢI UITATE, DE CE? MIHAI BENIUC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356892_a_358221]
-
va scoate omenirea la liman și o va pune pe un făgaș bun. Trebuie să atrag totuși atenția că deși este scrisă cu mult talent, deși este plină de descrieri vibrante și licențe literare, cartea nu se citește ușor. Ea abundă în termeni filozofici și religioși, pe care cititorul de rând nu îi cunoaște. Este, de asemenea, plină de referințe utile cercetătorului, dar dificile pentru lectorul obișnuit. Și totuși, autorul îmbină în mod accesibil termenii științifici cu vorbirea neaoșă românească și
PE MUNTII CARE SE SPRIJINA CERUL de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356543_a_357872]
-
Revenind la scrierea Elenei Buică, se poate spune că numai dorul imens resimțit asupra locurilor copilăriei, adolescenței sau momentelor unice trăite acolo, au putut-o îndemna să prezinte în culori pastelate locurile de baștină. Pe parcursul lucrării sale, astfel de descrieri abundă, poate tocmai din dorința de a reconstitui cât mai fidel geografia locurilor acelor vremuri. Iată ce spune autoarea, despre bogățiile Țigăneștiului: „Fabuloasa bogăție din timpul verii parcă dezleagă băierile inimii, când privești lanuri galbene de grâu vălurind în adierea vântului
O SCRIERE NECESARĂ RESTITUIRII ISTORICE A ÎNCĂ UNUI COLŢ DE ROMÂNIE – ŢIGĂNEŞTI, TELEORMAN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356721_a_358050]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > DECEMBRIE FIERBINTE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 334 din 30 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Decembrie fierbinte Istoria abundă totdeauna, Din veche vreme și până la noi, De cei căzuți, ce au primit cununa; E plină de martiri și de eroi. În lupta lor, cu inima deschisă, Convingerile lor - supremă armă; Iar floarea libertății e ucisă, Dar rânduieli tiranice se
DECEMBRIE FIERBINTE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355166_a_356495]
-
putea realiza scopul propus: „Iar în popasul păsării ce zboară,/ Pe ramuri albe,/ Ce muguri le-mpresoară,/ Un vesel ciripit/ Să îl aștepți,/ Căci este pentru tine/ Un dar de mare preț!/ Să știi s-aștepți...” În versurile Verei nu abundă metafora, dar nu pentru că i-ar fi greu să o folosească, ci din convingerea că sunt imagini, acțiuni, descrieri, care trebuie arătate așa cum sunt, cu frumusețea lor nativă, prin cuvintele curate ale bogatului grai românesc pe care-l stăpânește și
MEDITAŢII ŞI CUVINTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355159_a_356488]
-
putut afla că „Fefeleaga” a fost tradusă în 7 limbi dar și că, din păcate, unele dintre lucrările lui Ovidiu Bârlea rămân un univers închis ermetic, de care nu te poți bucura fără glosar, datorită termenilor lingvistici autentici în care abundă majoritatea lucrărilor sale. Editura „Casa cărții de știință” care a făcut posibilă prezența în cadrul evenimentului a celor patru volume purtând semnătura lui Ovidiu Bârlea „Urme pe piatră”, „Șteampuri fără apă”, „Drumul pe urmă” și „Se face ziuă Romanul anului 1848
CENTENAR OVIDIU BÂRLEA LA MUZEUL ETNOGRAFIC AL TRANSILVANIEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368894_a_370223]
-
se-ntețește că luptăm deși n-avem instincte curajoase. Disimulăm și când ne mai întreabă viața de-avem destule bucurii. Îi spunem că-n străfunduri suntem vii și verzi, ne-ncorsetați de nicio grabă, că zâmbetul ni-i laitmotiv și-abundă pe chipul vremii -n orișice secundă... Referință Bibliografică: Și tu... și eu... Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1975, Anul VI, 28 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Aura Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ȘI TU... ȘI EU... de AURA POPA în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369078_a_370407]
-
Angelina Nădejde este sărbătoare. Este un elogiu al măreției ei interioare. Vă recomand cu multă căldură să aduceți în inimile voastre nemărginirea viziunilor unui poet contemporan. ( CARMEN POPESCU) COLECȚIA EPOSS (PROZĂ): * * * 1. SILVIA GIURGIU* ITALIA: CAPCANA DESTINULUI (POVESTIRI) Fiecare povestire abundă în detalii, ca un scenariu de foileton, indicațiile regizorale fiind mai mult decât evidente. Locațiile, oamenii, se supun unei atente analize, dovedind subtilitatea emoțională a autoarei și capacitatea sa de a defini părțile și reconstrui întregul. Eposul rămâne clar, de
FEBRUARIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370752_a_372081]
-
se pare că sunt puternică fericită, că știu mersul existenței dar numai zăpada moare absolut..." Volumul Zen Absolut are un al treilea nevorbitor participant. Este vorba de talentata prietenă Sash Segal care realizează pentru noi coperta, grafica și ilustrațiile care abundă în carte. Sash potrivește imagini prelucrate digital, adaugând ecouri și reverberație textului. De pildă, pentru poezia Cristinei, "Omar Khayyam", Sash produce la pagina 116 un medalion folosind caractere caligrafice persane. Un nor plasat în interiorul unei camere însoțește poezia Cristinei "Tristeți
BOOKFEST, 3 IUNIE 2016, LANSARE DOUĂ CĂRȚI, COLAJ POETIC de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371022_a_372351]
-
volumul pare a se învârti în jurul acelorași teme și motive dumiene: moartea, viața (chiar și viața-moartea), amintirea (înaintașilor, iubirilor trecute și prezente), Dumnezeu, suferința/durerea, lacrima, singurătatea, ploaia, lumina, întunericul, umbra, liniștea, tăcerea, distanța, lumânarea, aproapele/departele etc. Drept urmare, versurile abundă în laitmotive, fie în contexte asemănătoare, fie în același context. Ai impresia că ai citi variante ale aceluiași monolog liric, doar că semnele își găsesc nuanțe diferite, fiindcă, fie că avem de a face cu același emițător al mesajului, intensitatea
GEORGE PAŞA DESPRE CARTEA: AZIL ÎNTR-O CICATRICE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369876_a_371205]
-
Poeta surprinde apoi, „Larma sufletului” - metaforă onomatopee axată pe locuțiunea metaforică alternativă „ gânduri viscolit-am cu atingeri/ cu aprinderi/ în fântâna începutului gândului/ întru învierea/ noului cuvânt/ la ceasul învierii - aprins cu evlavie lângă IISUS//”, care este „ lumina Cuvântului”. Versurile abundă în metafore, repetiții, enumerații, aliterații și onomatopee ce plasticizează și dinamizează ideile și sentimentele într-o efuziune lirică declanșată și de versul liber, strofa de 5-10-11 versuri dând libertate de expresie poetei... ca în „Cântec de seară: „Ard, încă ard
O POEZIE A CĂUTĂRII FIINŢEI de LOLA NOJA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369889_a_371218]
-
Versuri > Omagiu > AȘTEPT O JOIE VIITOARE (ACROSTIH ANIVERSAR) Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1371 din 02 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Lumina dimineților senine Inundă inima-mi mereu flămândă, Topind tot întunericul din mine - E joi, și razele abundă. Râul cel trist își leapădă tulpanul Adapă-n noi speranța regăsirii, Trec zilele și se-mplinește anul - Urc, joia, treptele-mplinirii. Rotunde-s astăzi roadele frăției, Albastrul slovelor inundă zarea Și cerul cheamă trilul ciocârliei - Irumpe, joia, sărbătoarea. Aprinsă-i
AŞTEPT O JOIE VIITOARE (ACROSTIH ANIVERSAR) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369475_a_370804]
-
materializat printr-o „rătăcire a secundei”, iar „«moangele» au fost un pretext” pentru a evidenția „cu cine ne-am mâncat sau ne mâncăm moangele”, cândva și în zilele noastre. Stilul personal inconfundabil ne revelează același scriitor mucalit ale cărui proze abundă de umor, ironie, uneori pline de amărăciune, de râsu-plânsul care însoțesc prezentarea realităților societății românești de ieri și de astăzi. NICOLAE DINA ALEXANDRIA - TELEORMAN Referință Bibliografică: UN CICERONE INEDIT / Nicolae Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2306, Anul VII
UN CICERONE INEDIT de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369452_a_370781]
-
le oferă o oarecare muzicalitate, specifică stilului poetic al autorului. Dintre cărțile de poezie lecturate în ultimul timp, cea a domnului Ion Părăianu mi-a atras atenția și mi-a rămas mai aproape de suflet tocmai prin imaginile poetice în care abundă. Acest lucru mă determină să recomand cu căldură spre lectură acest minunat Album de suflet iubitorilor de poezie și literatură română dar și iubitorilor de frumos. Ilie Fîrtat, bibliotecar Referință Bibliografică: Recenzie la volumul de poezie ” Album de suflet ” al
RECENZIE LA VOLUMUL DE POEZIE ” ALBUM DE SUFLET ” AL DOMNULUI ION PĂRĂIANU de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369489_a_370818]
-
acestea ce duc la desacralizare, la secularizarea noastră interioară, la relativizare spirituală și duhovnicească, sunt foarte nocive și mult dăunătoare!... De ce? Fiindcă lipsește tot mai mult încrederea și sinceritatea, onestitatea și consecvența față de semenii noștri, lucruri, fapte și virtuți care abundă și predomină în viețile Sfinților și Preacuvioșilor Părinți ai Bisericii, de-a lungul timpului!... În aceste condiții, pentru că ne este sau ar trebui să ne fie teamă de avertismentul Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, potrivit căruia „Vai de cel
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369397_a_370726]
-
multe pentru noi dacă învățăm să le apreciem. ” Frumos mai miroase a iarbă verde, floare de salcâm, pământ reavăn, din care adie dor dulce cu miros de-ACASĂ...” (Dor de acasă-Ștefania Burnea) * Cu un suflet de mare dascăl, în care abundă bucuria de a găsi fericirea în lucrurile din jur, în natură, în tradițiile și obiceiurile neamului nostru, autorii ne reamintesc că trebuie să ne ascultăm acea voce din interior care spune mereu:” Suflete drag, tu alegi dacă azi ești fericit
” VISE TÂRZII” VOL 2- VERSURI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370732_a_372061]
-
pe proprii umeri. Coșmarul abia începuse. După teribilul act de a-l deconecta pe nazist de la aparate, scena este zguduitoare și e procesul intentat de câteva milioane de evrei uciși și mutilați de naziști în lagărele de concentrare. Literatura concentraționaristă abundă de astfel de subiecte, însă fiecare autor oferă o viziune proprie. Zbuciumul lui Maor Gruber este legitim, dar în același timp, liniștea datoriei împlinite îi ușura conștiința: „Pe Maor îl cuprinse durerea de cap, simți o sfârșeală profundă și pentru
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
fermecător. Într-o epocă dominată de senzualitate violență verbală și erotică debordantă, sună ciudat și aproape incredibil ca soții să-și se vorbească cu curtoazie și respect plin de politețuri fin nuanțate... În acest roman raporturile dintre Ari și Iulia abundă de drăgălășenii, de aluzii cuceritoare și complimentări. În toate gesturile pe care și le fac e o permanentă grijă de a nu-l supăra pe partener nici măcar cu o floare. La fel de surprinzător, pentru că e contrar modei la zi și trend
HEIDI S. SIMON: „DRAGOSTE TÂRZIE” de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368216_a_369545]
-
vivacitatea lor, prin umorul, care le îmbiba. Ovidiu mânuiește o imagistică bogată în reverberații, bazată pe asocieri ingenioase de cuvinte, pe utilizarea unui vocabular expresiv, generator de numeroase efecte vizuale și auditive, pe o scriitura intens colorată,chiar alambicata, prețioasă. Abundă metaforele și metonimiile, termenii și conotațiile poetice. Fraza este îndeobște amplă, întemeiata pe o subordonare savanta. S-ar spune că poetul diminuează distanțarea să de poetica clasicismului augusteic. Dar tendințele spre înnoirea limbajului continuă să acționeze și în Metamorfoze.” Eugen
2017- ANUL OVIDIU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353369_a_354698]
-
dar trei constituie chintesența în opiniile mele. În primul rând educația făcută de mămici, școală și biserică. Azorel, prins cu rața-n gură, se jură că nu fură și-n consecință nu este pedepsit. In loc de glorioasele epopei Homeriene abundând de pedepsirea crâncenă a celor certați cu legea, de care școala nu amintește nimic, noi avem balada Miorița care cântă o crimă. Până și Baltagul de Mihail Sadoveanu cultivă „răzbunarea” mai mult etnică în loc de o cinstită împărțire a dreptății. Jurăturile
SE MERITĂ OARE? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352756_a_354085]
-
ne prezintă un volum de poezii din care scoți, sâmburi de înțelepciune, ca dintr-un scrin cu mai multe sertare, fiecare cu câte o cutie secretă, în nu mai mult de șapte capitole - cifră sacră. Încep cu simbolurile cărții, pentru că abundă în semnificații, în înțelesuri. De pildă, pământul, lutul, sau glia este un simbol permanent în acest volum, acel pământ întruchipat de zeița-mamă, Telus. Și Eschil spunea: “Slava ție, pământ-mamă, pământ al oamenilor creștini, îmbrățișarea Domnului, umplându-te de rod în
ELISABETA IOSIF ”ADEVĂRURILE LUTULUI” RECENZIE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352862_a_354191]
-
se-mprăștie-n vânt.” (Ziua morților) Dimensiunea religioasă este profundă, iese puternic în relief, ca într-un basorelief maiestos. „Doamne, fă ca toți cei răi/ În suflet să se privească/ Să descopere în ei partea/ Cea Dumnezeiască...” (Rugă) Termenii religioși abundă fără ca să vatăme cu ceva atmosfera creată, de pace, de echilibru, de bunăstare, de ingenuă căutare a esenței în miezul lucrurilor și al ființelor. Ba mai mult decât atât, religiozitatea acută sporește mesajul cărții. „Să te bucuri că ai cules
REVENIREA LA INOCENŢĂ-UN STROP DE VEŞNICIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353828_a_355157]
-
din 07 august 2014 Toate Articolele Autorului Picături mici, mari, grele sau ușoare Transparente, combinate în cuante de culoare Picături, picături, picături ... Ce plâng, râd și mă mișcă ușor sub soare Lacrimi ce ma inundă în expresii personale Imagini ce abundă de detalii magistrale O întreagă viața doar într-o secundă Mai multe vieți armonizând o undă Picături de oameni trec prin mine Picături din spirite înalte Mă ridică încet încet de aripi Picături în fata-mi se perinda Picături din
PICATURI DE PIAN de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353892_a_355221]
-
non-stop / amintindu-ne mereu că suntem / rebuturi” (Slujbași, 2008:53). Metaforizată, încăperea devine în arta poetică ruffilliană când celulă, când pahar, ceașcă sau cușcă însă, ”fiecare împresurat // ... // de capcana / propriei libertăți” (Cu sutele, 2008:26). Ca semn de punctuație, virgula abundă în creația poetică a autorului, legând idei în amărăciune, contrazicând existențe pierdute, așa cum spuneam mai sus, în diferite încăperi, unde sensul acesta, al locației existențiale, nu face decât să ne rețină într-un spațiu unde ” Trebuința, desigur, / ia naștere din
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
al libertății, poate sugera și o neputință a omului de a scăpa de nevoi, dar oare care dintre oameni poate trăi fără ceea ce viața îți oferă prin neputința de a putea să te întrebi de ce atât și cum de alții abundă în material. După ce parcurgem cu Paolo Ruffilli un drum sinuos al evoluției omului încătușat, răsturnat din poziția lui bipedă în cea de necuvântător, pierdut în neant și posesor al unui număr în loc de nume, lipsit de umbră, deci de identitate, mai
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]