1,632 matches
-
perpetuării sau al eroziunii anumitor structuri ale puterii culturale. Privită astfel, gândirea grecească devine teatrul unei competiții nedecise între două serii de valori, numite de autor arhaice și mediane. Arbitrajul revine unui principiu polar al puterii: de o parte, o accepție agonică, violentă, iar de cealaltă, una mediată rațional, abstractizată în diferite grade și parțial metaforizată. Folosit ca o hârtie de turnesol, jocul și diversele sale modele operează ca o curea de transmisie, mediind relațiile dintre putere, rațiune și creație, marcând
SPARIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
capacității limbii de a se înnoi prin imagine și armonie”. Apărea acum un element nou, diferențierea, de o mai clară relevanță estetică, deși era implicat în ideea de adaptare în măsura în care și adaptarea conferea, în ultimă instanță, originalitate. Oricum, în această accepție, s. își realizează finalitatea cea mai înaltă, avută în vedere de E. Lovinescu. Altfel zis, s. literar nu este altceva decât ceea ce se cheamă, în limbajul criticului, modernism. Repere bibliografice: Lovinescu, Ist. civ. rom., I-III; Lovinescu, Ist. lit. rom
SINCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]
-
altor proiecte. Dar În opera lui Borges sunt amintiți mai mulți orientaliști, mai multe periodice decât recunoaștem, Într-un prim moment, În aliajul minuțiozității cu nostalgia. Sau, În fine, admit că atâtea amănunte pot părea o „junglă” - dar atunci În accepția originară a termenului sanscrit j³ògala (despre care Francis Zimmermann a scris pagini memorabile): teren cultivat, salubru și fertil, cu totul contrar imageriei de tip Kipling pe care suntem, iată, forțați să o ventilăm cu toții. Lucrând la această carte am distins
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
învăța despre metaforă de la un filosof, Claude Lévy-Strauss, și de constatarea, ivită citindu-i pe Gottfried Benn sau pe Alain Robbe-Grillet, că metafora nu limpezește nimic, pentru că escamotează realul. Impenitent, autorul riscă totuși o metaforă și compară creația artistică, în accepția de proces și de produs, cu o scrisoare de dragoste. Se propun trei modele analogice de creații artistice, incursiune a cărei premisă ar fi că actul artistic presupune totdeauna un „celălalt”, un adresant. Premisa este falacioasă, dar poate funcționa în
SCHILERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
en roman (I-II, 1905-1907), Les Sources indigènes de l’étimologie française, I-III, 1925-1930, Autour des sources indigènes, 1935). Format în spiritul școlii neogramaticilor, dar mai cu seamă ca discipol al lui B. P. Hasdeu, Ș. a dat o accepție largă noțiunii de filologie. Limba, obiectul de studiu al disciplinei, era înțeleasă ca o „cheie” a vieții culturale a unui popor, cuvintele - considerate „oglinzi ale spiritului”. Conexiunea între limba și psihologia unui popor s-ar releva mai cu seamă prin intermediul
SAINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
la trilogia La Medeleni, compusă din Hotarul nestatornic, Drumuri și Între vânturi, ciclu romanesc care s-a bucurat de un neobișnuit succes în epocă, aducându-i scriitorului o popularitate deosebită. Universul Medelenilor cuprinde două realități diferite: anii premergători maturității, în accepția de permanențe inalterabile ale existenței umane pe de o parte, și realitatea socială, pe de altă parte, înțeleasă ca simbioză între spiritul marii boierimi de viță veche și cel al burgheziei intelectuale, generoase, coborâtoare din răzeși. Prima realitate, prin care
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
secundar în această scriere „selenară și densă ca un acvarium de meduze” (Perpessicius), unde alternanța vocilor narative creează o structură polifonică și o proliferare incontrolabilă a subiectivismului și a impresionismului confesiv. S-a vorbit, în acest sens, de autenticitate în accepție gidiană ori camilpetresciană (G. Călinescu), opinie discutabilă având în vedere predispoziția evident calofilă a esteticii lui V. („E o socoteală a neputinței acea pornire de a obține arta prin cât mai multă sinceritate, prin sacrificarea vanității, a rușinii și a
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
la concluzia că, sintetic, abordarea afecțiunii (dragoste părintească), petrecerea unui volum de timp considerabil împreună cu minorul, tratarea acestuia cu delicatețe, aplicarea flexibilă a balanței recompenselor mai degrabă decât a fi critic și ostil determină o bună imagine a părinților în accepția copiilor, ce le va facilita adulților accesul la sentimentele și gândurile copiilor, pe scurt la universul lor interior. Comportamentul părinților caracterizat prin căldură afectivă, răsplata acordată pentru merite este, așadar, cel recomandat. Acesta are consecințe favorabile în achiziționarea de către adolescent
RELAŢIILE ŞI COMUNICAREA DINTRE GENERAŢII. In: Arta de a fi părinte by Prof. Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1389]
-
părinte: atunci când copilul îi vorbește, el trebuie să se oprească din orice altă activitate pentru a-l asculta, să se arate interesat fără a fi însă intruziv, să îi asculte punctul de vedere până la capăt, chiar dacă este foarte diferit de accepția proprie sau cea pe care o consideră corectă, să repete ceea ce a auzit pentru a-i demonstra că l-a ascultat cu atenție și pentru a se asigura că i-a înțeles punctul de vedere. Cu toate acestea, comunicarea dintre
RELAŢIILE ŞI COMUNICAREA DINTRE GENERAŢII. In: Arta de a fi părinte by Prof. Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1389]
-
profetice. Ideea de la care pleacă fenomenologul este că un neam nu există și nu rezistă în istorie dacă nu este ancorat nu numai în existență, dar și în spirit. Au spus-o mulți înaintea lui, dar V. dă ideii o accepție metafizică și un accent „kairotic”. Din când în când omul acesta metodic și constructiv capătă, subit, sentimentul urgenței, devine profetic, ultimativ, folosește cuvinte cu o valoare premonitorie: „Tăria spirituală a unui neam se măsoară după gradul în care e în
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
dreapta este un cerc de rază infinită”, are drept sistem referențial geometria absolută a transcendenței: „Sunt pelerin pe drumul dublu arcuit, / La două capete ridicat pe ancorele lui...” (Ger valah). Coborât fără voie prin „poarta de miazănoapte” - în acord cu accepția gnostică a transmigrației („M-a picurat din cer opusul zeu / Cu timpul presărat de seu”) -, sufletului, despărțit irevocabil de tărâmul eteric al ideilor, nu îi mai rămâne decât să învețe „să zboare de sus în jos” și să se „joace
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
încadrarea unor autori în episteme cărora le sunt tributari prin influență, difuzare de traduceri, călătorii și întâlniri sau confluente ale unor culturi antagonice - comparatismul școlilor franceze ale anilor ’50 din secolul trecut sau comparatism de gradul 1 și 2 - până la accepția teoretică modernă a interpretării tipologice și a diferențelor și asemănărilor în ilustrarea unor teme și motive, a unor idei și concepte, ori prin supunerea textelor ce prezintă un denominator comun unei hermeneutici instaurative - prin teoriile germane, începutul acestei orientări în
STUDII DE LITERATURA UNIVERSALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289996_a_291325]
-
calea spre interogațiile privind construcția memoriei sociale. Studiul ei a fost inițiat de M. Halbwachs (1925), cu precizarea că reprezintă cunoașterea actuală a trecutului, dar nu printr-o „conservare” a imaginilor, ci printr-o „reconstruire” a lor. Într-o primă accepție, depinde în principal de limbaj și de „cadrele sociale”, având o „funcție simbolică” datorată unor idei generale pe care le avem. Astfel, memoria socială poate fi definită ca memorie a societății care le oferă indivizilor limba și categoriile gândirii. În
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de oameni care preferă să moară sau să fie arși pe rug decât să-și modifice o „propoziție de credință”. Numai sugestia devenită autosugestie ne poate influența deciziile și comportamentul, fără a mai fi conștienți de procesul prin care o accepție din trecut ne influențează, fără să știm, viața. O sugestie sau o influență externă nu poate avea un efect asupra noastră dacă nu a depășit cenzurile interne, iar emoționalitatea joacă un rol important în „tulburarea apelor” procesuale. Ea perturbă sau
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Tendința perversiunii poate fi controlată în plan individual; aceasta presupune însă o introspecție sinceră și a realiza un fel de „curățenie” interioară sau calibrare a pulsiunilor de tot felul. Un alt aspect este pericolul pe care-l reprezintă trecerea unor accepții cu efect autodistructiv în inconștient, fapt care poate influența, mai devreme sau mai târziu, unele decizii și alegerea unor piste false sau închise. Orice decizie poate fi privită prin această grilă. Cenzura internă nu este numai un produs al conștiinței
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
considerată ca fiind un deficit aparent și reversibil al inteligenței care apare la subiecții cu potențial intelectual normal, sesizabilă atât la probele de performanță, cât și la cele de raționament verbal. Pseudodeficiența mintală reclamă cel puțin două accepțiuni: a) prima accepție evidențiază diagnosticul eronat, corespunzător cazurilor în care falsa deficiență poate fi o consecință a unor deficiențe senzoriale, a unor carențe afective, a unor incapacități fizice, a unei atitudini sau strategii greșite a evaluatorului în etapa stabilirii diagnosticului, a utilizării unor
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
etapa stabilirii diagnosticului, a utilizării unor probe de evaluare inadecvate etc.; în acest caz, evoluția ulterioară a subiectului contrazice prima impresie clinică, fapt care, în opinia unor specialiști, acordă erorilor de diagnostic un statut de entitate clinică; b) a doua accepție evidențiază confuzia datorată asemănărilor multiple între simptomatologia deficiențelor mintale și a pseudodeficienței mintale; în schimb, etiologia lor este diferită. Simptomatologia pseudodeficienței mintale este destul de variată, cele mai relevante aspecte fiind: - un retard semnificativ în volumul de informații, cunoștințe, abilități, care
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
și de unele tendințe ale experienței politice și literare de la noi, începând cu epoca de la 1848 și prelungite în viața publicistică și literară a ultimei părți a veacului al XIX-lea, în care termenii „poporal”, „poporan”, „popular”, utilizați în diverse accepții, cunosc o mare utilizare. P. continuă și principiile tendenționismului în artă preluate de la „Contemporanul”, militând pentru asigurarea specificului național și respingând ideea de gratuitate, „arta pentru artă”. Se pleacă de la premisa că arta exprimă viața în toate manifestările ei, într-
POPORANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
r., precum și romanele și piesele de teatru ale altor doi autori contemporani, Henri Monnier și Henri Murger. Aceștia vor fi considerați drept exponenții r. în sens strict și de Albert Thibaudet și Gaëtan Picon. În limbajul criticii și istoriei literare accepția termenului e însă fluctuantă, sfera semantică nefiind riguros delimitată până astăzi. Și tendința de subestimare persistă. În Histoire de la littérature française (1894) Gustave Lanson pomenește de r. doar într-un paragraf din capitolul Le Roman romantique, consacrat trecerii, prin Balzac
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
de cronicile interbelice drept unica reușită tipologică a Sufletelor tari - și mai cu seamă Danton - revoluționarul bonom și plin de pătrundere a antinomiilor vieții sufletești -, al cărui realism psihologic, determinat de resorturile unei intenții istoric reconstructive, a propulsat scrierea, în accepția criticii normativ „didacticiste”, la rangul celei mai de seamă realizări dramatice a scriitorului. În ordinea esențelor însă, cea care contează în demersul teoretic-demonstrativ al lui P., exemplar este, pentru destinul modernității pe cale de a se naște, Robespierre - revoluționarul pur, lipsit
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
tradițional al literaturii - distanțare a cărei limpezime principială și luciditate creatoare fac din P. cel mai de seamă romancier modernist român și, în rivalitate declarată cu E. Lovinescu, teoreticianul sincronizării literaturii noastre cu spațiul spiritual occidental. Egal semnificativă, apoi, este accepția autenticității ca denunțare a estetismului. Recognoscibile în opera camilpetresciană sub înfățișările argumentative cele mai diverse, incidențele condamnării estetismului european al sfârșitului de secol XIX - proiecții ideologic-literare ale experienței copleșitoare a războiului („Cei întorși din tranșee încă palizi au arătat că
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
în ordinea temelor, cât și în aceea a expresiei. Registrul dicțiunii, al atitudinilor și al stărilor poetice include ipostaze diverse, deseori contrastante, de la cântec la imprecație, de la reverie și rememorare nostalgică la proiecția caricaturală sau la celebrarea solemnă. Căci, în accepția autorului, „poemul e o cutie cu nebănuite corzi/ pe care o nevăzută mână - mai acut, mai grav - / le ciupește din când în când”. Cartea de la Jucu Nobil valorifică potențialul liric al întoarcerii către timpul (copilăria) și spațiul (satul) dintâi, depozitare
PETEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288769_a_290098]
-
generală clară: variatele sisteme sociale utilizeazăpentru funcționare o serie de mijloace, de resurse, dintre care unele sunt strict specifice, dar cea mai mare parte a lor sunt nespecifice, reprezentând resurse pentru funcționarea și a altor sisteme. Ideea de cost, în accepția sa cea mai generală, se referă deci la toate situațiile în care două sau mai multe sisteme utilizează același tip de resurse, intrând, în consecință, în competiție pentru obținerea lor. Resursele sistemelor sociale pot fi foarte diverse: resurse financiare (bani
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Kahn (1966) îl propun pentru analiză sistemelor sociale tocmai în acest sens. În concepția lor, eficiența este randamentul cu care o organizație convertește input-ul în output, cantitatea de energie consumată efectiv sau risipită în procesul de producție. În această accepție, eficiența apare ca un element component al conceptului mai general de eficacitate. Ocondiție a eficacității este ca activitatea respectivă să realizeze nu numai funcția sa cât mai bine, dar să asigure, totodată, și un randament energetic cât mai bun. În
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pot fi prezise, pe când Tales nu va mai retrăi niciodată În personalitatea lui particulară. Existența Însă a lui Thales este tot atât de sigură ca și aceea a eclipsei. Această realitate trecută și dispărută pentru totdeauna este istoria În cea mai largă accepție a cuvântului și ea se silește să reconstituie totdeauna acea realitate, fie În regnul materiei, prin geologie și transformism, fie În acea al minții, prin istoria propriu-zisă. Se vede deci și din acest punct de vedere cât de Însemnat ar
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]