666 matches
-
20. footnote>. Maniera enunțării temelor ne trimite cu gândul la compozitorul Dănceanu, care-i sugerează scriitorului cu același nume, ca toate secvențele cognitive expuse să fie anunțate utilizând tehnica leit-motivului. Ceea ce - după cum vom vedea - Liviu Dănceanu și face, cu multă acribie. Înclinația autorului către introspecție îl determină să procedeze la o tratare originală, într-o manieră expozitivă bivalentă. Pe de o parte, avem de-a face cu abordări monotematice, fiecare expozeu - cu titlul precedat de leit-motivul „despre” - reprezentând un univers aparte
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
a fi absolutizată, ci doar aproximată. Ea se află undeva, cam pe acolo unde extrema rație pare a-și delimita teritoriul în baza șirului fibonaccian. În creația muzicală secțiunea de aur e fie urmărită cu atenție și, uneori, chiar cu acribie, fie intuită și tatonată din instinct și cu „stofă” artistică. Pe de o parte, alegerea secțiunii de aur ca argument pentru o întreprindere de organizare temporală ori spațială, explicabilă în contextul în care istoria muzicii savante a parcurs un drum
El Dorado: varianta nesentimental? by Liviu D?NCEANU [Corola-journal/Journalistic/83815_a_85140]
-
sau articole de demult. Nu uită însă niciodată să indice, în cazul lor, pagina de carte sau data exactă a apariției. Când, de câteva ori, se vede nevoit să repete episoade biografice deja explicate cu alte prilejuri, el trimite, cu acribie, la respectivele interviuri (mai cu seamă la cel din 2009, pe care deja l-am menționat). Când, alteori, are de elucidat chestiuni ce țin de presupuse raporturi umane controversate (e.g. cu Mircea Zaciu), Ion Brad extrage chiar, dintr-un corpus
Tradiție și inovație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2962_a_4287]
-
utilitate a acestor demersuri onorabile, dar ele nu pot suplini rolul catalizator al necesarei Istorii." (p. 36). Ulterior, însă, tonul se îndulcește semnificativ, Bogdan Crețu ajungând să susțină exact contrariul: "nu sintezele, oricât de bine articulate ar fi și oricâtă acribie ar presupune, educă gustul public, nu ele impun ierarhii valorice, nu ele discern, cu toate că necesitatea lor este indiscutabilă. Mai mult decât atât, am convingerea că și stilul acesta fragmentar, sincopat, poate conduce la alcătuirea unei sinteze: efortul cronicarului literar înseamnă
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
însuși Noica spune despre sine, pus în fața reprezentanților unei instituții de opresiune. Cine a trecut printr-o astfel de experiență are dreptul să judece, cine nu a trecut trebuie să se abțină. Să încheiem punînd în lumină meritul Dorei Mezdrea, acribia sisifică cu care a cules, cuvînt cu cuvînt, paginile dosarelor informative. De fapt, dintre editorii care și-au făcut un merit din a smulge intelectuali interbelici din uitare, numele Dorei Mezdrea trebuie pomenit cu precădere. Condiția ca un intelectual să
„Obiectivul“ Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7121_a_8446]
-
măști publice și publicitare. În consecință, dimensiunea de poetică a ficțiunii va fi, și la Hergyan, una mai mult implicită, ceea ce nu înseamnă că textele programatice, teoretice ale scriitorilor avuți în vedere n-ar fi investigate cu egală competență și acribie, dovedind atît priză la text și context, cît și la structurile de adîncime ale gîndirii din interiorul textelor și contextelor. În al doilea rînd - Hergyan dixit - e de subliniat că romancierii noștri interbelici tind să-și perceapă literatura subiectivă ca
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
primul născut al familie Rebreanu. Mizerabilă premisă pentru un roman ce se dorește a fi justițiar. Altfel, Spectre în labirintul uitării se citește cu destul interes, ca un adevărat roman de intrigă și spadă, Ilderim Rebreanu punând în lumină (cu acribie documentară și destul talent naratorial) o fațetă mai puțin cunoscută a biografiei unuia dintre cei mai importanți scriitori români din secolul trecut, fără intenția, câtuși de puțin - de altfel nici nu poate! - de a-i umbri acestuia opera. O face
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
autorul, știind de la bun început la ce să se aștepte dacă calcă prin Chile, prin Islanda sau prin Cambodgea, și asta după ce, firește, a trecut prin toate țările Occidentului. Dincolo de informația etalată în paginile ei, a cărei acuratețe pledează pentru acribia documentară a lui Dan Ungureanu, cartea atrage atenția prin considerațiile teoretice de la începutul cărții (capitolul "Mentalitățile") și prin concluziile de la sfîrșit ei. E vorba așadar de acele cîteva distincții teoretice pe care o disciplină atît de ne-teoretică ca "studiul
Acvariul cu mentalități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7884_a_9209]
-
literare o reprezintă subiectivizarea acesteia. Disciplina aceasta rigidă și - repet termenul - birocratică devine, în mâna unor cercetători dezinhibați de experiența anterioară a poeziei și/ sau ficțiunii, un discurs îmblânzit și creativ. Asta nu înseamnă, firește, o demisie de la exigențele preciziei, acribiei și exactității informației. Ci o renunțare la perspectiva univocă în istoria literară, în favoarea perspectivei plurale, a istoriei deschise, de sorginte liberală. Magna cum laude îmi mai place și dintr-un motiv personal: este unul dintre acele (puține) volume care demonstrează
Poeți și critici, în variantă postmodernă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4005_a_5330]
-
George Volceanov și din care au fost nominalizate primele două titluri, Opere I (Sonete și Furtuna) și Opere II (Hamlet), în traducerea lui Volceanov și a Violetei Popa, Ana Chirițoiu a spus că este o ediție filologică realizată cu o acribie impresionantă, aducînd ca argumente transpunerea operei dramaturgului într-un limbaj contemporan și existența unui paratext solid, și el adus la zi cu cele mai recente studii în domeniu. Așa cum a sintetizat Nicolae Manolescu în cuvîntul de deschidere a evenimentului și
Premiul Cartea Anului - ediția a noua () [Corola-journal/Journalistic/5908_a_7233]
-
doar pe cîțiva). S-ar putea obiecta că Mircea Opriță forțează puțin nota atunci cînd izolează nuclee utopice avant la lettre (adică în scrierile anterioare Utopiei lui Morus), dar întotdeauna el identifică exact punctele de acroș ("acroșajele utopice"), cu o acribie exemplară. În ansamblu, studiul reușește să concretizeze cu succes intențiile autorului de a realiza nu numai o istorie, dar și "o tipologie și chiar o estetică a discursului utopic"(iar prin ricoșeu a celui distopic, deopotrivă), ca părți ale unei
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]
-
Dragoș Mihăilescu, cu un program despre care criticul de artă Gabriel Kelemen scrie: Periplul componistic al recitalului de pian evocă eliberator subtilitățile grației muzicale cu precizia emoției în plin act. Fără emfază, cele două piane dialoghează consonant cu virtuozitatea univocă. Acribia lejeră denotă înalta măiestrie ce, destinsă, marșează triumfal în proximitatea intangibilă a câmpului savuros al policromiilor sonore. Spectacol muzical fulminant, impecabil în substanță, înnobilând la superlativ aspirațiile auditoriului într-un climat ambiental elegant din cadrul fast al Sălii Orpheum, celebră pentru
SIMN LA TIMI?OARA by Veronica Laura DEMENESCU , [Corola-journal/Journalistic/84001_a_85326]
-
fiecare săptămînă însă, economisește un dolar pentru ca în sîmbăta a celei de-a unsprezecea săptămîni să se-mbrace cu unicele lui haine elegante (dar ultraelegante!) și să se ducă la un restaurant scump, cheltuind toți banii pe imaginea (întreținută cu acribie cîteva ore) de bărbat bogat din lumea bună. Într-o sîmbătă dintr-acestea, dă însă peste o tînără cu aspect de servitoare, pe care-o invită la masă jucîndu-i aceeași scenetă de mare clasă - numai că fata nu era deloc
Theatrum mundi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13470_a_14795]
-
trăgător la galere pe o corabie a cărei direcție n-o cunoaște. Lectura devine rumegare silnică a unor cuvinte învîrtindu-se în gol. Cazul acesta al cărților de religie citite exclusiv rațional, ca pe niște probe de răbdare hermeneutică și de acribie filologică, nu are cum să nu te pună în încurcătură. Cum să înțelegi mesajul unei religii dacă sufletește nu aderi la ea? Fără credință, orice religie este o ficțiune iremediabilă. Faptul că iei act de niște cunoștințe pe care apoi
Istoria lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7658_a_8983]
-
toate elementele alcătuirii biografiei lui Marin Sorescu, traducând exact din datele pe care le deține "biografia creatorului", cu determinanta antecedentelor și perspectivelor biografiei timpului, ideologie, mentalități, aparențe, refuzuri, compuneri și recompuneri. Nu a fost deloc ușoară implicarea editoarei Mihaela Constantinescu-Podocea. Acribia respectării științifice a imensității cantitative a poeziei lui Marin Sorescu, înaintarea prin notele, comentariile și variantele, ca niște reale combinații de jocuri de ape, în care orice preferință este supusă disciplinei, îi traduce conștiința cercetătorului, aplicat în rotunjirea unei ediții
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
acuzat nu pe probe, ci pe posibile intenții ascunse ale fiecărui gest". Sfârșitul acestuia este cunoscut, l-a prezentat doamna Sanda Golopenția în Ultima carte (2001). Dacă notele informative și rapoartele de urmărire, alcătuite de „cronicarii" Securității, au prins „cu acribie mecanicistă fața exterioară" a vieții familiei Golopenția, în spațiul de timp amintit, autoarea cărții, prin numeroase pagini de amintiri, prin inserarea de scrisori, evocă din interior trăirea „opacă" a acestei familii. Absentă din notele informative, Ștefania Cristescu-Golopenția devine personaj în
Sanda Golopenția - 70 by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/6481_a_7806]
-
piese de prim ordin, dar și de a nu lua act de altele, marginale eventual, dar cu acces la o nouă direcție de cercetare sau, cel puțin, de anumit pitoresc, completînd un portret, întărind o supoziție". Nu ne îndoim de acribia, de lealitatea, de vocația unei atari întreprinderi săvîrșite de către o persoană care nu cultivă, așa cum spune cochet, ,iluzia de-a cunoaște la literă opera mateină", întrucît o cunoaște de-a binelea, ca nimeni altul dintre noi cei ce respirăm aerul
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
de ani, el scrie un număr semnificativ de texte, un fel de microeseuri, așa cum le numește el însuși, parțial experiențe fugare din expoziții, parțial observații de lectură, parțial mici note de călătorie, în care se apleacă riguros și cu o acribie mult mai mare decît ar da de înțeles tonul său paradoxal și jucăuș, asupra unora dintre cele mai importante personalități artistice de la noi și de aiurea și asupra unor probleme extrem de complicate al istoriei artei universale. În pofida dimensiunilor reduse ale
Marin Sorescu și artele plastice by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7530_a_8855]
-
fost admiși la bord și răniți: - Printre ei erau combatanți de pe frontul din Kurland, care mai țineau piept încă năvalei puhoiului roșu... Dar când a început să descrie reechiparea navei-cazarmă pentru a deveni un vrednic transportor-oceanic, chiar dacă a socotit cu acribie câte chintale de făină și lapte praf, câți porci tăiați s-au încărcat la bord, el a trecut sub tăcere voluntarii croați, prost instruiți, cu care a trebuit să fie întregit echipajul navei. Nimic despre insuficientele aparate de radio-emisie. Nimic
Günter Grass - În mers de rac by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14959_a_16284]
-
surclasează trăirea, comentariile diluînd procedura. Dar în secolul al XII-lea, cînd Andreas Capellanus și-a întocmit tratatul Despe iubire, spiritul epocii încuraja meditația, iar actul era precedat de o ceremonie amănunțită a lămuririlor conceptuale. E uimitor să vezi cîtă acribie poate pune un autor în cercetarea analitică a unei teme curtenești, de mondenă semnificație în epocă, pe care clericii o înfierau cu aceeași repeziciune cu care rapsozii o invocau în librete frivole. Sub unghiul informației, de mare ajutor e excelentul
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
volumul Eu însumi, efortul recuperării complete a referințelor - din nimic chiar - e vizibil. Sunt citate laolaltă acolo, contrar unui anume discernământ, dar deplin consonant cu realitatea, mențiuni accidentale, articole de dicționar sau poeme comemorative. Lăudabilă în manifestare, o astfel de acribie rămâne, prin forța lucrurilor, doar o formă de filologie subiectivă. Despre poezia lui Monoran s-a scris, făcând o socoteală rece, realmente puțin. Am moștenit, pentru această îngrijorătoare parcimonie, mai multe explicații, însă nici o scuză. Mai degrabă decât clișeul care
O motocicletă parcată sub piele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7659_a_8984]
-
ortodoxismului românesc „periferic” dintre 1918-1944. (De curînd, interesul pentru resorturile așa-numitului „legionarism bucovinean” care l-a produs inclusiv pe Corneliu Zelea-Codreanu, au fost investigate și cu instrumente ficționale în romanul Cînd ne vom întoarce al lui Radu Mareș). Dincolo de acribia cercetătorului care a defrișat răbdător și atent cărțile de istorie a Bucovinei interbelice și colecțiile presei literare bucovinene (bibliografia finală indică aproape 20 de periodice locale din epocă), atrage atenția armătura ideatică prin care, cu aplicație și simț al nuanței
Trăiriștii bucovineni by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4693_a_6018]
-
bine intenționate de a stăpîni iraționalul vieții prin subtilități meditative. În al doilea rînd, tema e spinoasă fiindcă e un amănunt discutabil dacă viața poate fi trăită sub rigoarea unor reguli macre, pe care să le aplici in vivo cu acribia cu care dai rețete în cazul bolilor. A cădea pe gînduri înnebunit de absurdul lumii e o trăire curentă și universală, și nimeni nu a devenit gînditor rumegîndu-și neputințele în efortul de a scăpa de ele prin soluții raționale. De
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
intuit: o Europă fără națiuni al cărui conglomerat amorf trebuie obligatoriu să fie văduvit de singura religie din al cărei spirit a luat de fapt naștere: creștinismul. Aproape că te apucă tristețea să vezi cum un om poate desfășura atîta acribie erudită doar pentru a sluji unui scop propagandistic: atacarea creștinismului și demonetizarea ideii de națiune. Rețeta, pe cît de facilă este în substanța ei, pe atît de în vogă este astăzi. Să reținem însă ce e bun din cartea lui
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
august, același an, la care Dumitru Scoabă a participat, reprezentând Timișoara. Eveniment de maximă audiență ciclistică mondială, Campionatele Mondiale de la Kaprun Zeil am See din 2003 (finala din Austria) au fost urmărite de Grațian Bolog, care și-a luat cu acribie notițe pentru a face și la noi acasă ce fac europenii în materie de ciclism. Campionatele mondiale de ciclism din Austria au fost un prilej deosebit pentru sportivul timișorean de a face cunoștință cu doi dintre campionii mondial la probele
Agenda2004-18-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282359_a_283688]