678 matches
-
încovoie în vântul care-i bătea din față, în jacheta lui de baseball și căciula albastră, tricotată, pe care începuse s-o poarte ca să-și ascundă cicatricele până când părul avea să-i crească la loc. Mergea de parcă ar fi făcut acrobații. Nu știu cum stai tu, dar eu n-am nici un unchi. —Haide, Mark. Ții minte drumul ăla. O treime din Statele Unite, ca să vizităm un tip de a cărui existență nici măcar nu se obosiseră să ne spună. Îl prinse prea strâns de braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
calul galopa deasupra unei mări plumburii, plimbând În chinuită zbatere mașina infernală, calul galopa Înspumându-se și forța lui ținea mașina zburătoare cu un deget deasupra mării plumburii, pe care pluteau scânduri și lăzi și portocale. Și un fel de acrobat cu pelerină roșie umbla de colo-colo, plutind și el peste ape, și aduna portocalele și parcă semăna puțin cu calul, și parcă era chiar calul... Încercarea de a limita zborul, cu umbrela mătușii, de pe marchiza de lemn, Înălțime un metru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
bine te omoram cu mâna mea când erai de țâță!... Lasă, tanti, că-ți repar eu umbrela! Nu l-am văzut eu pe tâlhar când a luat-o, că nu se Întâmpla una ca asta!” Cu pelerina roșie pe spate, acrobatul a trecut din visul mării plumburii direct În arena circului de la Obor. Banii puși, banii ascunși Între cearșafurile spălate cu sodă și săpun, apretate cu scrobeală de făină și așezate Între flori uscate de levănțică, cinci lei cu țăranca, zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
el un clasor nenorocit, cu timbre vechi, de la un țigan, timbrele cu Aviația Română, dar bani, niciodată. Cu minerul și-a cumpărat bilet la circ, s-a ținut În fața unui domn ca să pară copilul lui, și sub cupolă a apărut acrobatul zburător. Sus, cu mantia roșie, așteptând fără teamă saltul spre trapez, fără plasă. Vata de zahăr, broasca de tablă cu smoală, mingiuța cu rumeguș atârnată de elastic, femeia șarpe, nevasta faraonului, bărci, lanțuri, zidul morții și Încercarea puterii la ciocan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pentru eternitate, cuvântul SFÂRȘIT. Prima dată În viața lui, singur, la circ. Un urlet Îngrozitor. Zgomotul Înfundat de sac plin cu tărâțe căzut din pod și firișoarele de sânge supte de rumegușul călcat sub copitele cailor din arenă. Iar peste acrobat se așterne pelerina roșie. O, ce superb acest trup acoperit cu mantia roșie. Rumoarea sălii. Țipetele copiilor, ca și cum dintr-o dată și-ar fi pierdut părinții. Caii speriați. Orchestra care cântă un marș vesel În timp ce trupul este scos pe targă. Acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
O, ce superb acest trup acoperit cu mantia roșie. Rumoarea sălii. Țipetele copiilor, ca și cum dintr-o dată și-ar fi pierdut părinții. Caii speriați. Orchestra care cântă un marș vesel În timp ce trupul este scos pe targă. Acest zeu cu manta roșie, acrobatul aerului, bucuria și primejdia zburând deasupra lumii, sub cupolă. Pentru el a furat bani, hârtia roză foșnitoare, cu chipul minerului, pentru el a furat banii ascunși Între rufele scrobite. Adu-l Înapoi, dacă poți! Degeaba plânge el. După Gerilă, câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
hoț” și-i trage nevesti-si o palmă, Îi sar plăcintele calde din farfurie pe dușumeaua ascunsă de preșuri Împletite din cârpe. „Te tunzi la zero, Vasile, și de doi lei cumperi două kile de gaz, nenorocitule. Poate iar fugi la acrobații ăia cu banii”, atâta Îi spune În timp ce Își scoate cu greutate cartușele din Încărcător, numărându-le pe masă, mormăind printre dinți: „Mama lor de bandiți!” „Da, toa’lent, să trăiți, bandiți, criminali, dușmanii poporului!” „Iar tu”, Îi spune nevestii, „să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
așa, cu gândul. Lui nu-i place politica. Când era mic, avea o vecină, o doamnă colonel. Doamna colonel Îl ducea să vadă circul. Și eu am cântat la circ. În cor. Atunci. Sora ta dirija corul. Circul avea doi acrobați la trapez. Lumea pe acrobați Îi aștepta, nu pe noi. Unul avea o mantie roșie, celălalt, o mantie neagră. Avea un Chevrolet negru și mă invita să mă ducă acasă. Dar eu eram prea mică. Îmi vorbea de istorie, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
-i place politica. Când era mic, avea o vecină, o doamnă colonel. Doamna colonel Îl ducea să vadă circul. Și eu am cântat la circ. În cor. Atunci. Sora ta dirija corul. Circul avea doi acrobați la trapez. Lumea pe acrobați Îi aștepta, nu pe noi. Unul avea o mantie roșie, celălalt, o mantie neagră. Avea un Chevrolet negru și mă invita să mă ducă acasă. Dar eu eram prea mică. Îmi vorbea de istorie, sau despre o istorie, și spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
adică vreau să spun că Îmi permiteam să am timp liber, de aceea eram libeer, cu toate că nu cred să fi fost vreodată copil cu adevărat. Cel cu mantia roșie a murit. Semăna mult cu lăptarul Pasere. La figură. Ziceau că acrobatul cu mantia neagră nu l-a prins bine, sau nu a vrut să-l prindă, cam așa ziceau. Se certau pentru o femeie pe care o iubeau amândoi. Nu se puteau suferi. Se urau chiar și atunci când aveau de zburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cel care se străduie să fie natură?[...]El nu ignoră că e un produs al artei teatrale. Acest nou stăpîn (s.n.) al scenei afirmă vioiciunea sufletului său prin vorbirea muzicală, prin suple țea trupească. Mișcările Îi impun o virtuozitate de acrobat. Cuvîntul Îl obligă pe actor să fie muzicant. Pauza Îi amin tește că trebuie să știe a calcula timpul, ca un poet. Atitu dinea față de muzică nu e identică la Isadora Duncan, la circ, la varietăți sau la teatrul japonez
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
împreună. Cu mama? Da. Cât mai repede. Chiar dacă cunosc riscurile unei întrevederi pe această temă cu ea. Asemeni unui echilibrist care evoluează la înălțime, fără plasa de siguranță. Perfect adevărat. Nici eu nu puteam să o spun mai bine. Pentru acrobat, aplauzele mulțimii sunt răsplata efortului său. Smaranda oftează cu mâhnire. Dar tu? De ce să te simți obligat la un demers care în cel mai bun caz va fi întâmpinat cu răceală? O regulă a bunului simț spune să nu aprindem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
astă dată, amintire), Botta își gândește mijloacele poetice urmărind (iată un alt paradox) ca prin defulare să ajungă la o gesticulație interioară, la o trăire în sine. Luciditatea, deliberarea, calculul se lasă ghicite în perorațiile poetului: Și jucătorul e un acrobat... (Meridian) Oh! Lovitura a fost destul de spontană și dureroasă... (Un timp mai prielnic) Am căzut încet, lin, mimând până la perfecțiune liniștea... (Aplauze) Cea de a doua etapă pune în lumină eșecul primei încercări. Calculul cade în derizoriu, geometria în anarhie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
chiar noaptea croind și cusând o bluză bleumarin pentru Nina. Dar avusese nenorocul să dea peste tatăl ei, despre care nu putea să știe dacă era iritat sau amuzat de vederea lui. Ar fi vrut să-l distreze puțin cu acrobații de circ, pentru că își amintea că la filmări avea momente de veselie când se lăsa ușor înduplecat de inventivitatea artiștilor cu darul improvizației. Până la urmă, domnul Fischer îi mulțumi pentru țigară. Îi era parcă teamă să nu devină prea intim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în felul ăsta. — Păi, cred că e momentul ca cineva să vadă lucrurile așa cum sunt în realitate. Adesea se fac glume, spunându-se că raliul e un circ, dar, la drept vorbind, nu este un circ nevinovatul cu clovni și acrobați, ci un adevărat „circ roman“, unde împărații au fost înlocuiți de camerele de televiziune, leii care rag cu mașinile care gonesc, gladiatorii cu piloții ce-și riscă viața luându-se la întrecere pentru a vedea cine-i mai inconștient, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
sărea mereu de la trambulină, ieșind din apă chiar lîngă marginea bazinului, În partea unde stătea canadianca, fata ambasadorului. Bineînțeles că nu se folosea de scară pentru a ieși din apă, punea mîinile pe marginea bazinului și sărea afară ca un acrobat, Își potrivea costumul de baie, lăsînd buricul descoperit și alerga pînă la scara trambulinei, urca, se uita cu coada ochiului să vadă dacă ea Îl privește, Își lua avînt, mătușa Susana nu l-ar fi lăsat niciodată și cînd ajungea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Timpul se vede greu/ Îndur depărtări/ Cu păduri nezidite/ Cu vorbe pierdute pe vânt/ În spirală căderii/ Și germinație/ Povestea mă apasă/ În reverie (...)” (,,Somn”). Drumului abrupt către neant (inclusiv al sensurilor) i se opune dificilul ,,salt al infinitului”, al ,,acrobatului eleuzin”, si poate că nimic nu capătă mai multă pregnanta În volumul Alinei Tăcu decât acest mod de a călători al eului În căutarea poeziei. Ieșirea din spațio-temporalitatea măsurabila - cale, de altfel, bătătorita de Închinătorii Euterpei - are Însemnătate nu atât
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
temeam că mi-am orientat povestea prea mult spre western, dar dacă mă gândesc bine, auziți ce zice Bernard despre preaiubiții lui cavaleri, fiindcă merită, am la mine citatul: «Îi evită și Îi repudiază pe comedianți, pe scamatori și pe acrobați, cântecele necuviincioase și glumele, Își taie părul scurt, deoarece au Învățat de la apostol că e nedemn pentru un bărbat să dea atenție părului său. Nu-i vezi niciodată pieptănați, rar spălați, cu bărbile Încâlcite, cu miros greu de praf, murdari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
progresist al vremurilor. Nimic nu reprezintă mai bine modernitatea prințului decât cinematograful privat, pe care l-a instalat în sala mică de bal. De câteva ori pe săptămână, păstorește un întreg auditoriu - jucătorul brazilian de noroc, actrițele americance, jochei, femei acrobat, nenumărați tineri - ducându-i într-o încăpere mai întunecată, unde, pipăindu-se printre pahare de Martini, îl urmăresc pe Mack Sennett și comediile sale. În timp ce grasul Fatty Arbuckle este lovit în față de o plăcintă și Carol sau Clara pretinde că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
că v-ar putea fi util. - Deci de acolo se auzea muzica aia infectă de aseară, spuse nemulțumit Rhyme. - Nu îți place circul? întrebă Sellitto. - Bineînțeles că nu îmi place circul, răspunse el. Dar cui îi place? Mâncare proastă, clovni, acrobați gata să moară în fața ochilor stupefiați ai copilului tău. Dar e o idee bună, continuă el întorcându-se către Kara. Mulțumim. Deși ar fi trebuit ca măcar unul din noi să se gândească și la asta mai devreme. Rhyme o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
învălmășeala care strivește, sfâșie, zdrobește și sufocă. Oase rupte, plămâni distruși, asfixiere... Să salvezi oamenii dintr-un astfel de dezastru presupune să îi evacuezi din incinta cortului fără să se panicheze. În mod tradițional, primii anunțați trebuiau să fie clovnii, acrobații și ceilalți artiști. Prezentatorul ar transmite apoi un semnal subtil către liderul formației muzicale, care ar da tonul pentru marșul energic al lui Joh Philip Sousa, „Stars and Stripes Forever”. Lucrătorii ar înțelege despre ce este vorba și, înarmați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
jucam în 1966. Pe vremea aceea, sălile erau încă turbulente. Jucam ca niște trapeziști, fără plasă de salvare. Ne așteptam la fluierături, la roșii trântite, oamenii credeau că ne batem joc de ei. Ni s-a întâmplat să fim niște acrobați fără plasă. Acum piesa e atât de apreciată, că spectatorii sunt cuminți. Astăzi suntem niște acrobați a căror plasă de salvare e notorietatea piesei. Jucăm mult mai destinși, mai echilibrat. Asta s-a schimbat în timp. Piesa asta e atât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
de salvare. Ne așteptam la fluierături, la roșii trântite, oamenii credeau că ne batem joc de ei. Ni s-a întâmplat să fim niște acrobați fără plasă. Acum piesa e atât de apreciată, că spectatorii sunt cuminți. Astăzi suntem niște acrobați a căror plasă de salvare e notorietatea piesei. Jucăm mult mai destinși, mai echilibrat. Asta s-a schimbat în timp. Piesa asta e atât de solidă, încât îmi spun în fiecare seară: „Ce piesă extraordinară! Ce piesă formidabilă!“, fără să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
de stradă au fost mult mai mult decât parade de personaje menite să stârnească râsul copiilor. Companiile cele mai mari din lume au animat orașul: Il Corso, show suprarealist al Aktion Theater Pan Optikum, din Germania, cu zeci de actori, acrobați și muzicieni ce brăzdau cu instalațiile lor uriașe marea miilor de spectatori, apoi conturul de foc realizat de francezii de la compania Carabosse cu numeroase ghivece cu flăcări înconjurând centrul istoric, chiar și simpaticul The Green Man, marțianul ce a deschis
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
fi potrivit foarte bine o rochie scurtă, de un roșu Închis. Se suprapusese, inevitabil - exact ca reproducerea după Picasso din camera ei - peste impresia pe care mi-a lăsat-o tînăra excentrică ce lucra la atelierul soției mele. Eram un acrobat neobosit ce-și repeta mișcările periculoase, amenințat mereu cu căderea, deși umblam pe o sîrmă intimata nivelul pămîntului. Ce-ar fi s-o duc cu mine la nevastă-mea și să-i comand o rochie ? Parcă a zis că vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]