1,910 matches
-
culori? Cerul, l-aș privi, de-ar fi plin de nori? Fug după răspunsuri, în gând adâncită Și mă cutremur, toată, de-o ciudă răzvrătită... Nu pot schimba durerea în fericirea sacră Nu pot preface-n dulce, a Vieții poamă acră! De-o adia, pe seară, la fereastr-un vânt Și-ți va aduce-n dar, plin de dor, un gând Să știi că-i de la mine; eu ți-am trimis cu zor Pe-a vântului aripă, Iubirea mea în zbor! Atât
ATÂT NE MAI RĂMÂNE... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372042_a_373371]
-
2014 Toate Articolele Autorului Miroase-a fân cosit și-a vară În ziua-aceasta fără pată, Prin care timpul se strecoară Sfios și blând precum o fată. Se-aud tălăngi în muzici sacre Plutind eteric în ecouri, Livezile pustii și acre Se-ntind cu fețe de tablouri. Fântânile-și sclipesc magia Sub cumpene întortocheate, Înțelegând vrăjitoria, Vântul prin ele prinde-a bate. Din frunze nasul o să-și scoată Pădurea, cu uimire rară Că-n ziua-aceasta fără pată Miroase-a fân
ZI DE VARĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372052_a_373381]
-
Ce vrei să scriu? Că am cunoscut un om fără somn, un om care putea să facă singur 25-30 de camere de hotel pe zi, care citește 7-10 ore și nu-l doare capul? Un om care poate mânca lapte acru cu castraveți și care când își pune ceva în cap nu se lasă până n-o scoate la capăt sau - cum spune domnul Petra - câteodată le înțelege pe toate pe dos? Să scriu că am dormit separat, ca prinții, fiecare
VASILE ŢÂRA: DA, EU SEMĂN CU MAMA, ÎMI PLAC CĂRŢILE! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371180_a_372509]
-
la fiert. - Mă duc acu’!... răspunse bărbatul, cam fără chef, întrucât sarcina pe care tocmai o primise îl îndepărta nepermis de mult de gardul din fundul grădinii, unde ar fi putut s-apară totuși „măgaru’” de Păsărilă, cu țuica lui acră și puturoasă. Pare-se că de la Esop[i] încoace - ori poate, dinaintea lui, cine știe? - tot ce nu putem ajunge ni se pare acru, iar, mai nou, și puturos. Petre Clăpăugea nu a auzit de vulpea lui Esop și, cu
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
sacra clădită-n văgăuni. Mă otrăvesc cu silogismele dospite otravă din gândirea unui zvon. Genune, iar peste simplul adevăr părerile ivite sunt îmbrăcate în nectar și alte spume. Mă otrăvesc, iar timpul se dilată tot gust din seva lui, gust acru, se adâncesc în visul prins de piatră iluzia că trăiesc, gust sacru. O altă lume, otravă ce ne-mbie să adormim peste poteci întortocheate cărări ce se desprind, praguri o mie, tot căutând poecile damnate Iluzii sparte! Referință Bibliografica: Iluzii
ILUZII SPARTE de PETRU JIPA în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345815_a_347144]
-
până atunci nu-i dăduse nici o șansă, fiind fiica unui consilier de la primărie... *** Zeița Fortuna își oferi o cupă de nectar... Ospățul se arăta la fel de plictisitor ca totdeauna... Zeus, în capul mesei cam pilit și extrem de dornic de laude, Hera, acră, afurisită și plină de oftică, Afrodita toată numai fițe, Vulcan, urât cu spume și cu ochii numai după vreo bulăneală cu nimfe sau nereide, în fine, aceeași poveste mereu... Oftă... Prinse totuși o clipă când toți tăceau... - Mărite, al nostru
UN OM INCREDIBIL DE NOROCOS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347752_a_349081]
-
inger s-ar opri asupra mea. Vă asigur că persoanele de vârsta mea știu mai bine să folosească eficient timpul, să evite situațiile de stres, să iasă din situații grele iertand mult si iubind mult. Pot fi înțelepți, dar nu acri, săritori, dar nu dominanți, demni, dar nu aroganți. Am fost plăcut surprinsă când am citit că specialiștii, consideră bătrânețea cea mai fericită perioadă a vieții. Asta simt și eu! Nu e rău de loc când îmbătrânești, dar să nu uiți
EU NU CRED ÎN BATRÂNEŢE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347327_a_348656]
-
O ploaie scurtă,dar tăcută,foșnet de scoici,în larg vapoare, Forfotă multă prin localuri,pași pe faleză la plimbare. Gusturi diverse,după fire,sau pur și simplu la-ntâmplare, Gusturi mondene,pentru suflet,sau numai gusturi culinare, Că-s acre,dulci,sau sunt sărate,sau amărui sunt ca atare, Inconfundabil gust de fructe,sau gusturi de “răcoritoare”. Nisipul ud,nisip fierbinte,sub pași făcuți la întâmplare, Sau apa rece și sărată,cu mângâierea-i trecătoare, Percepție catifelată de trupuri în
PERCEPŢII MARINE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347403_a_348732]
-
-n beznă grea, să te consum ca un păgân. Mușchiul coapsei tale alb și moale Să îl încing, cu flăcări din obrazul meu. Focul lăcomiei curge-n bale, Etern, în ademenirea mea de-ateu. O, chip cu suflet mototol și acru, Ți-aș săruta o țâță dilatată-n ochii mei; Virtual m-apropii cu un gând sacru Să te sărut, pe abdomen și chiloței. 04.01.14 Referință Bibliografică: Hai să ne iubim / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
HAI SĂ NE IUBIM de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347515_a_348844]
-
HAIKU Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 746 din 15 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului muguri timizi și zeci de cratere-n șosea - deci primăvară! ochii broaștei mari - câte înțelesuri în foșnetul papurii vișinele-n pârg în curtea vecinului - acre desigur tot mai mulți țânțari - vapoarele spre Deltă pline-s de turiști de dimineață-s harnici măturătorii - praf și-ntre dinți iar gol cârligul - un bâzâit subțire și-o pișcătură apreciere de la confrații poeți - frumoasă cruce! astăzi ca și ieri
HAIKU de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348803_a_350132]
-
formă de distilare. Din meniul Dipei nu au lipsit nici deserturile, salatele de fructe au fost primite foarte binede noi, dar ne-am bucurat în aceeași măsură și de ceea ce nemții mei spun Wasswerjougurt cu miere. Este de fapt laptele acru, acela pe care îl făceau bunicii noștrii la țară, el se și găsește în mici vase de lut ars. Mierea este de culoare brun roșcat închis, lichidă, de fapt nu este miere de albine ci unextras din scoarța unui copac
LACRIMA DIN OCEAN, CAP 3 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348766_a_350095]
-
ars. Mierea este de culoare brun roșcat închis, lichidă, de fapt nu este miere de albine ci unextras din scoarța unui copac, cu regret, nu am reușit să îl identific. Este însă foarte gustoasă, aromată iar în combinație cu laptele acru rece devine un desert regesc. Ca să ne arate că nu sunt rupți de lume, că poate concura cu restaurantele înșirate pe plajă fără să se teamă că va pierde, din când în când,Dipa ne așteaptă cu mâncare occidentală și
LACRIMA DIN OCEAN, CAP 3 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348766_a_350095]
-
George Safir Publicat în: Ediția nr. 421 din 25 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Fiecare are-o boală : Unul e într-o ureche, Altul e bolnav de oală, Celălalt n-are... pereche. Multe-n casă el adună, Afișând o mutră acră, Însă soața, pe sub mână, Le transferă-n draci, la... soacră ! Mai sunt și de viță bună, Fac de toate cu măsură: Beau, mănâncă și cunună, Mai postesc și rar înjură. Unii-s buni de nicio brânză, Munca e pentru tractoare
SCRÂNTEALĂ DE PRIMĂVARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346340_a_347669]
-
mea cantă un greier! (p. 49) Poeziei nu-i lipsește nici comicul, și nici epigrama, scop în care scriitorul face chiar eforturi asemănătoare clasicului, spre a-i da forme similare cu cele prozodice și rimă: ,,musafiri nepoftiți: rachiu de mere acre cu biscuiți” (p. 44) Cea de-a treia etapă din taxonomia vieții în viziunea lui Untariu este maturitatea, căreia îi sunt afierosite o multitudine de cugetări care deși simple, surprind adevăruri general valabile. Ea va fi apoi urmată de Senectute
ION UNTARU-POEME CU OCHII ÎNGUŞTI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346388_a_347717]
-
masă, ești invitatul meu la o ciorbă de opincă. - La ce, bre? - N-ai auzit? O ciorbă de opincă. Să vezi ce gustoasă iese. - Ești glumeț, moșule. - Nu glumesc deloc. Privește. Saltă capacul de pe tuci și zăresc înăuntru o varză acră la fiert și ceva ce semăna cu o bucată de piele netăbăcită, pusă la înmuiat. - Ce e asta, moșule? - Șorici. Eu i-am zis opincă fiindcă îi dădusem sare și se întărise ca o scoarță de piele neargăsită. Da'să
ÎN CASA TATĂLUI MEU de ION UNTARU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348383_a_349712]
-
a rămas? Așa, măcar o parte din ea o mai folosesc... când am un musafir mai de soi ca dumneata. - Dacă așa stau lucrurile, accept cu plăcere invitația dumitale. Făcea și el haz de necaz. Un tuci plin cu varză acră și șorici... Meșterul Giudică se pricepe la toate: fierărie, dogărie, electrice, tâmplărie, dulgherie, tinichigerie, instalații. Pune o coadă de topor cu aceeași ușurință cu care se pricepe să-ți ridice o magazie. Zidește, tencuiește, zugrăvește cu aceeași ușurință cu care
ÎN CASA TATĂLUI MEU de ION UNTARU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348383_a_349712]
-
și că au auzit de ulițe doar din poezii. N-aș vrea să-mi amintesc acum toate minunile copilăriei care m-au conectat într-un mod iremediabil la vibrația pământului dar câteva lucruri m-au ajutat să cresc frumos : mirosul acru -înțepător de turba din spatele grădinii , curățenia aburului scurtcircuitat după ploaie ce ieșea din adâncimi și țărâna fumegânda în urmă pașilor lăsați pe ulițele satului. Această înfățișare idilica e prea mult pentru zilele noastre dar atunci înălțimea impresiilor de copil era
“NU EXISTĂ ARTA DE A DEVENI TĂRAN; ARTA E SĂ RĂMAI”. de DALELINA JOHN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348453_a_349782]
-
prea amabilă cu prietenii mei, atunci după ce plecau o luam la bătaie că s-a uitat prea galeș la unul sau la altul. Dacă era prea serioasă atunci îi spuneam că mă face de rușine față de prieteni, că-i prea acră, prea așa. Și nu putea nicidecum să iasă la capăt cu mine. Biata femeie, pentru ea a fost iadul aici jos pe pământ. Atunci am îngenuncheat lângă patul din dormitor, cu ea și cu fiul meu și-am spus rugăciunea
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345089_a_346418]
-
ei ne scot în cale, corola lumii de minuni. și când colbul de pe tobă îl culegem, într-o jale, ei ne pun focul în sobă și sub cap o pernă moale. nu mai acuzați poeții, că-ntr-o lume decadentă, acră fiind sudoarea vieții, ei ne-o lasă repetentă. nu mai ocărâți poeții, că se supără și pleacă și, suind la ceruri, drepții, lasă lumea mai săracă. nu mai acuzați poeții de-i vedeți trecând prin piață, înjurând precum băieții: fir-
NU MAI ALUNGAŢI POEŢII!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345150_a_346479]
-
trebuia să lase turma și noaptea pe miriștea respectivă. Cei care aveau oile la stâna lui moș Lixandru erau atenționați încă de cu vara să aducă la stână câte o cofiță pentru a li se prepara un fel de lapte acru, când oile dădeau un lapte mai consistent și brânza nu mai ieșea destul de bună. Când cofița era plină moș Lixandru îl chema pe proprietar să-și ia vasul cu pricina. Avea grijă să amintească respectivului să nu deschidă cofița până la
BELDIE; AMINTIRI DESPRE MOŞ LIXANDRU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377059_a_378388]
-
rupă de civilizație și să își împartă viața cu el. Nu îi lipsește nimic, să știi! Râseră amândouă, după care, Mona mai aruncă o privire pozelor. Statură masivă, păr blond spălăcit tuns soldățește, ochi deschiși la culoare trădând o privire acră imposibil de descifrat, un ansamblu nu foarte reușit și totuși, nu dezagreabil. Poate că era adevărat că femeile nu pot trăi fără bărbați și viceversa, pentru că dădu din cap și acceptă să meargă pe mâna Lianei, cu toate riscurile care
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377061_a_378390]
-
regulă generală a pușcăriilor românești, ne dădeau să mâncăm cane iar noi refuzam, le dădeam gamelele înapoi, neatinse, pline. Ei, acesta era un moment foarte frumos pentru noi. În noaptea Paștelui și în ziua de Sfintele Paști, ne dădeau varză acră cu apă, că așa erau foarte cinici, doreau să-și bată joc de noi și de credința noastră. Când te băga la carceră vreo trei zile pentru că ai cântat vreo colindă, te simțeai fericit. Momentele acestea frumoase noi nu le-
RELUAREA UNUI INTERVIU CU PĂRINTELE ARHIMANDRIT ROMAN BRAGA DIN S.U.A., ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOI ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ… DESPRE ADEVĂRATA RUGĂCIUNE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/377713_a_379042]
-
Cioran ) Reîncarnarea nu este o poveste. ESTE O REALITATE. ****************************** - Tovarășu’ Fabian ! Încăperea era ticsită cu indivizi obosiți și plictisiți, transpirați, cu fețe care emanau suprasaturație și nerăbdare. - Da, eu sunt ! Aici ... Cea care îi strigă numele era genul de secretară acră, aflată undeva între două vârste, grăsuță, accesibilă numai pentru șeful ei, firește. - Tovarășu’ redactor-șef vă așteaptă. Vă rog să intrați ! scârțâi ea cu vocea-i dură, lăsând să i se întrevadă un dinte lipsă, pe lângă ceilalți îngălbeniți de tutunul
A FI COMUNIST E LUCRU MARE, DAR A FI OM O ÎNTÂMPLARE … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375882_a_377211]
-
cu rigla. Erau unii abonați la sportul acesta, aveau pielea palmei groasă ca de urs. Timpuriu, într-o primăvară, întrebă odată moșul dacă are cineva mere acasă de vânzare. Mihai se oferi el, știa că tata ține îngropate niște mere acre în pământ, pentru primăvară. Anghel i-a dat 25 de lei pentru mere. Dar trebuia să aștepte până tata dezgropa primăvara merele. Între timp, ispita banilor fiind mare, l-au făcut pe băiat să cheltuiască acei bani. L-a tot
ÎNVĂŢĂTORUL ANGHEL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375149_a_376478]
-
mele, colindând munții și pădurile Făgărașului, unde, la lumina focului de seară mâncam brânză în bulz sau cocoloș copt pe jar, alături de o bucată bună de pastramă uscată de oaie, astâmpărându-mi apoi setea cu o înghițitură zdravănă de jintiță acră, și ascultând poveștile și legendele ciobanilor, iar, într-un târziu, cu ochii obosiți mă înveleam în cojocul gros și moale, până când Moș Ene, atingându-mi pleoapele, îmi spunea blând: - Dormi copile!...; și totuși rămâneam treaz cu încăpățânarea vârstei mele fragede
NOSTALGII SI AMINTIRI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375178_a_376507]