955 matches
- 
  
  care impresiona prin vocea ei „cu inflexiuni de violoncel”, Maria Botta, care „juca în transă, ca hipnotizată, care cânta, dansa, în unele piese, dar grav, frenetic-tragic, și cântecul și dansul erau parcă începutul unui sfârșit”, Emil Botta, al cărui demers actoricesc ținea „discret ascunsă poezia”, Mircea Constantinescu, actor cu roluri de mici dimensiuni, din fiecare făcând o „compoziție desăvârșită”, Marcel Anghelescu ș.a. A publicat traduceri din Amédée Achard, Jacques Chabannes, Giovanni Grazzini, Gaston Leroux, Edgar Reichmann, Petru Dumitriu și Romano Franco
FIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286986_a_288315]
 - 
  
  autorul a două ample monografii despre teatrele de limbă germană din Timișoara (1993) și Oravița (1996), în care, după informate excursuri istorice, sunt prezentate repertoriile (cu frecvente trimiteri la dramaturgia românească) și sunt analizate mijloacele de reprezentare, scenografia, regia, interpretarea actoricească. F. a publicat, din 1967, numeroase studii despre legăturile dintre literatura română și cea germană în „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza», „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Dacoromania” (Freiburg), „Synthesis”, „Volk und Kultur”, „Literatur und Kritik”, „Revue des
FASSEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286966_a_288295]
 - 
  
  Courteline, Massimo Bontempelli, Jerome K. Jerome, Arcadii Avercenko, Alphonse Daudet, Maurice Montegut, Adalbert Alexander Zimm, Fritz Gunten, Alphonse Allais, Ralph Urban, Sacha Guitry, Will Scott, Knut Herrikson, P.G. Wodehouse ș.a. În ultimul an de apariție, la rubrica „Hazuri și necazuri actoricești”, poetul Șefan Baciu istorisește amintiri și anecdote din lumea scenei. I.M.
GLUMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287301_a_288630]
 - 
  
  1896 până în august 1898, iar într-o a doua serie, la București din octombrie 1902 până în iunie 1903. Revista, condusă de Ioan I. Livescu, țintește să exprime o atitudine critică față de starea teatrului românesc - repertoriu precar, dominat de traduceri, joc actoricesc empiric sau caracterizat de rutină, lipsă de interes pentru formarea gustului public - și, în același timp, să susțină interesele și prestigiul profesiunii atât în fața publicului, cât și a autorităților. R.t. este cea dintâi publicație românească specializată în probleme de
REVISTA THEATRELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289266_a_290595]
 - 
  
  volum precum Talia ...Thaliei (1975), de pildă, grupează texte aparent aflate la frontiera dintre publicistica de observație (și „reportaj”) și schița satirică, având un dialog bogat, unele prezentate, prin tehnoredactare, ca mici texte dramatice. Ascuțișul criticii țintește racile ale breslei actoricești, ale activității directorilor de teatre, regizorilor etc. În secțiunea Convorbiri imaginare cu... sunt incluse un fel de ingenioase „interviuri”, alcătuite din montaje de citate, alternate cu „întrebări” adresate unor personalități sau personaje din trecut (Aristotel, Hamlet, Goldoni, Ion Sava, Schiller
SACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289419_a_290748]
 - 
  
  avut doi fii, pe Dumitru, mort prematur, și pe Constantin (Costache). După lecțiile luate acasă cu profesori particulari, R. urmează un an de zile cursurile de la „Sf. Sava”, unul dintre profesori fiind C. Aristia, cu care se inițiază în meșteșugul actoricesc. I se prevedea o bună carieră de actor. Va intra însă în armata națională, cu gradul de praporgic, fiind promovat după un timp aghiotant al domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica. Fire capricioasă, oarecum ciudată, trăiește o tinerețe agitată, cu un gust
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
 - 
  
  cruciale pentru discurs; această metodă presupune scrierea discursului și memorarea acestuia cuvânt cu cuvânt. Metoda memorizării exercită o presiune majoră asupra vorbitorului, deoarece acestuia îi este teamă că ar putea uita ceva, iar vorbitorul are nevoie, de asemenea, de talent actoricesc ca discursul memorizat să pară natural și spontan; 4) Metoda prezentării orale implică pregătire, memorizare a ideilor centrale și a ordinii în care apar acestea și, câteodată, memorizarea introducerii și a concluziei discursului (în acest din urmă caz, se obține
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
 - 
  
  în râul propriei conștiințe tragice”. Lucrurile nu stau altfel nici în ceea ce privește teatrul lui S. Enunțurile teoretice din capitolul Histrioneea - Despre teatrul literar, Metafora în arta regiei, Interiorizare și exteriorizare în arta actorului - sunt puse în operă atât în propriile realizări actoricești, în numeroasele puneri în scenă, dar mai ales în teatrul scris. Regia spectacolelor se va fi păstrat în amintirea publicului și cel mult a fost consemnată în cronicile momentului, în schimb piesele scrise, unele interpretate pe diverse scene, sunt pretexte
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
 - 
  
  Ceea ce nu se poate spune și despre partenerii săi, mai puțin actori decât cântăreți. Dorina Cheșei (Rosalinda) preocupată de rezolvarea partiturii foarte solicitante a avut momente vocale frumoase (Csadrașul de exemplu) dar a lăsat pe alocuri goluri în fluența jocului actoricesc, iar Mihaela Stanciu (Adela) aproape că a uitat că este o picantă subretă de operetă (totuși!) nu numai o soprană care aliniază fraze îngrijit arcuite. Alexandru Agarici (chemat de la Teatrul de Operetă) - o apariție degajată. À propos de oaspeți: conform
Un "Liliac", doi "Lilieci" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17148_a_18473]
 - 
  
  dramatic. Autorul se caracterizează cu exactitate: „menirea mea pe lume e să fiu gazetar”. Partea tare a comentatorului de teatru nu e vocația teoretică și nici cea sistemică, ci o bună aplicare la textul dramatic și la tehnicile regizorale și actoricești, provenită dintr-un îndelungat și consecvent exercițiu de urmărire a fenomenului teatral curent din țară și, pe cât a fost posibil, din lume. De altfel, din călătoriile sale de documentare sau însoțind diverse trupe a ieșit o memorialistică nu lipsită de
SILVESTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
 - 
  
  și la punerea în scenă. Prima lucrare reprezentativă, Personajul în teatru (1966), propune și câțiva termeni insoliți, chiar dacă nu îndeajuns de tehnic definiți: „talentul personajului” (potențialul marilor personaje de a permite interpretări noi, în funcție de epocă, mediu sociocultural, talent regizoral și actoricesc) și „cultura rolului” (pregătirea culturală a actorului, cunoașterea epocii în care evoluează personajul interpretat etc.). Lucrările secvente, deși dominate de același fragmentarism, pun premisele unor panorame care țin seama îndeobște de criteriul valorii - există și excepții: de exemplu, supralicitarea lui
SILVESTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
 - 
  
  S. are, de pildă, ideea unui Teatru de Vedenii, care să transfere cotidianul în fantastic, precum și - într-o montare de răsunet cu Macbeth de Shakespeare, în 1946 - fantezia, pentru mulți contrariantă, a folosirii unor măști (care ar exprima „esența artei actoricești”); închipuie Teatrul Rotund (în mijloc publicul, de jur-împrejur actorii, pe o scenă circulară); recurge la tehnica cinematografică ș.a.m.d. Spectacolul teatral, așadar, dispune de un limbaj al lui - fiind altceva decât literatura dramatică - și numai cultivând, fie și în
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
 - 
  
  profesionalism de același nivel cu al confraților consacrați în exclusivitate criticii și, totodată, cu o exemplară probitate. În cronicile dramatice a practicat o critică militantă, deplângând decăderea teatrului și refluxul creației dramatice, pledând pentru stimularea acestora și pentru o artă actoricească neaservită gustului public mediocru și pervers, condusă, dimpotrivă, de ideea educării spectatorilor. Fragmente dintr-un carnet găsit, prima sa scriere de imaginație, e un fel de jurnal. Autorul ar fi găsit, într-o seară, la Paris, pe Pont Mirabeau, un
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
 - 
  
  cu o „convincție” potrivnică revoluției de la 1848. Amator de teatru, V. a tradus, pentru repertoriul teatral, Doctorul fără voie de Molière (1835) și a făcut, cu totul sporadic, comentarii de spectacole în „Albina românească” (1846), preocupat mai îndeaproape de jocul actoricesc. A compus chiar și o mică dramă, Recrutul răscumpărat (1842), a cărei însușire de căpetenie, dacă nu și singura, este ambianța autohtonă; totuși, piesa ar putea fi și o prelucrare. Intriga e ușoară, copleșită de tezism. Părinții Sorei, stăpâniți de
VOINESCU I. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290627_a_291956]
 - 
  
  de valoare (indiferent dacă sunt indigene sau traduceri), chiar peste putința de apreciere a publicului, la un moment dat. Respinge farsa, feeria, opereta și acceptă cu multe rezerve (îi displace, de pildă, Victorien Sardou) melodrama. Zăbovind mai puțin asupra creațiilor actoricești, criticul nu-și ascunde admirația pentru marii interpreți, dintre care lui Ștefan Iulian, Grigore Manolescu, C. I. Nottara le consacră pătrunzătoare portrete (Profile din teatru). În publicistica vremii, o voce de luat în seamă, din păcate stinsă prematur, a fost
RACOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289083_a_290412]
 - 
  
  teatrologia secolului a XX-lea - de a aduce pe scenă actori neprofesioniști: „Am avut totdeauna convingerea [...] că «meseria», «meșteșugul», sunt potrivnice artei. În cronicele mele de teatru, de pildă, am cerut adesea, gândind că numai astfel se va regenera arta actoricească la noi, ca directorii de teatru să încerce să-și recruteze interpreții principali nu dintre ucenicii care au făcut conservatoarele, cât mai ales atrăgând în lumina rampei dintre personalitățile care și în alte regiuni și-au dovedit capacitatea de creație
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
 - 
  
  la „Ciocoiul”, pe acela de Tiflă. În romanul Dinu Milian al lui C. Mille, apare ca personaj literar sub numele Colțun. M. făcuse la Paris și studii de artă dramatică și se pare că ar fi avut un remarcabil talent actoricesc. În „Contemporanul” a publicat dramele Ștefan Hudici (reluată în volum în 1891) și Zulnia Hâncu (1891). În prima dintre ele, recenzată favorabil la puțină vreme după apariție de C. Dobrogeanu-Gherea, încearcă, folosind procedee ale teatrului naturalist, o critică a modului
MORŢUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288256_a_289585]
 - 
  
  ipostazierilor, nebunul satului (Valter), rigă Crypto închis în bibliotecă ori „prinț victorios al milei”, prințul Jumătate („nu vă temeți, mi se-întâmplă/ atât de rar să mă ridic în picioare/ în vremea veselă a vieții mele”) monologhează interogativ în numele însumării actoricești care îi compune existența: „Ce suntem? ce suntem? Un fel de fantomă a fugii/ un fel de formă a popasului/ cu sufletul continuând să fugă/ un fel de suspin al febrilității”. Cum spune Lucian Raicu, „poezie torturată de neliniști lucide
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
 - 
  
  constantă comprehensiune (cu incidentale înțepeniri în rigiditate), asupra procesului de „translare”, de „eșafodare” a textului dramatic pe scenă, acest „spațiu al semnificațiilor esențiale”. El își exprimă cumpătat și bucuria de a fi asistat la un „festin” de performanțe (regizorale, scenografice, actoricești) care par menite să reziste „dintelui vremii” (titlul unui volum care urma să îi apară), cum și insatisfacția de a fi fost martor la o cădere. „Sub semnul celor două măști îngemănate”, consacră, în articole nu lipsite de o vibrație
PAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
 - 
  
  în funcție de registrul psihologic al fiecărui personaj și analizează diferite roluri pentru a sugera cum ar trebui jucate, oferind interpretări interesante ale unor piese. Plecând de la ideea că verosimilitatea unui personaj începe cu aspectul vizual (costumație, machiaj), subliniază importanța corelării jocului actoricesc cu elementele de scenografie, pentru ca imaginea de ansamblu a spectacolului să fie coerentă, armonioasă. Viziunea de plasticiană, gustul, rafinamentul și intuiția o ajută să facă observații incitante. Între 1924 și 1927 își însoțește fiica la Paris, unde contribuie la înființarea
MILLIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
 - 
  
  din Dorohoi, prețuit de angrosiștii de vin și de ulei pentru ca le scria petițiile adresate oficialităților, si descendentul, în linie urmuziană, avangardist M. pare că nu se poate stabili nici o legătură. Dotat cu un accentuat simt al umorului, cu talent actoricesc și cu un bagaj de cunoștințe apreciabil, cu toate că era autodidact, M. iese din anonimat datorită prieteniei cu Șasa Până. În popasurile sale în orășelul de provincie, Șasa Până organizează o șezătoare de artă și literatura nonconformista, cu scopul de a
MOLDOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288211_a_289540]
 - 
  
  Considerându-l pe tânărul Blaga „un revoluționar”, studiul răstoarnă perspectiva încetățenită în exegeza blagiană și modifică poziția ocupată de Blaga în contextul cultural al epocii, apropiindu-l de novatorii avangardei, ca promotor al modernizării teatrului românesc în regie, repertoriu, artă actoricească, estetică a stilizării, genuri dramatice etc. Autoarea evidențiază, pe un plan mai larg, însemnătatea eseisticii blagiene în mutația valorilor estetice înregistrată în deceniul al treilea și al patrulea din secolul trecut și ecoul ei de durată. Concepția fundamental antimimetică promovată
MODOLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
 - 
  
  să denatureze personajele, el le împrumută întotdeauna o intensitate a trăirii la limita calcinării. Hieratic în gest și vorbă, fără teamă de a trece drept manierist, creează în juru-i un spațiu singular de aristocrație intelectuală, de poezie dureroasă. Apogeul carierei actoricești coincide cu redescoperirea scrierilor sale literare, care sunt reeditate - Poezii (1966), Trântorul (1967) -, nu însă fără remanieri uneori substanțiale. Chiar în aceste condiții, cele două volume sunt o revelație pentru tânăra generație, aflată în plin efort de a se rupe
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
 - 
  
  și franceză (1831) la „Sf. Sava”. De asemenea, i se încredințează și catedra de declamație de la școala Societății Filarmonice, societate la întemeierea căreia a luat parte. Primul nostru mare actor, cu studii în străinătate, el a creat o adevărată școală actoricească, având printre ucenici pe C. A. Rosetti, C. Caragiali, care îl va depăși, pe Eufrosina Popescu și C. Mihăileanu. La catedră pleda pentru o artă cu o ținută clasică și o funcție militantă și patriotică. În anul 1835, intră în
ARISTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285453_a_286782]
 - 
  
  memorialistica. B. își adună, în 1941, amintirile în Treizeci de ani în teatru. Rescrisă și amplificată, sub titlul O viață de actor (1965), cartea relevă un remarcabil povestitor. Paginile în care se evocă anii copilăriei și tinereții, ca și itinerariile actoricești, sunt antrenante datorită naturaleței și umorului, episoadelor pitorești și anecdotelor din lumea rampei. Chiar opiniile asupra meșteșugului scenic nu distonează, ci au aspectul lucrului trăit. Modest și bonom, autorul a realizat o frescă documentară, dar și povestea vieții unui om
BREZEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285880_a_287209]