1,099 matches
-
anumite limbi au sistem cazual mai puternic; în aceste limbi, în urma operațiilor de aritate, rămâne un reziduu de Caz acuzativ care trebuie verificat; auxiliarul 'a fi' este obligat să verifice acest reziduu de Caz. Adoptând ipoteza că toate Cazurile (nominativ, acuzativ, genitiv, dativ) au două componente, structurală și inerentă (verbul verifică în mod direct Cazurile tematice; componentele structurale și tematice ale Cazului pot fi verificate independent), autoarele formulează parametrul acuzativului structural: nu toate limbile au cele două componente ale Cazului acuzativ
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
verifice acest reziduu de Caz. Adoptând ipoteza că toate Cazurile (nominativ, acuzativ, genitiv, dativ) au două componente, structurală și inerentă (verbul verifică în mod direct Cazurile tematice; componentele structurale și tematice ale Cazului pot fi verificate independent), autoarele formulează parametrul acuzativului structural: nu toate limbile au cele două componente ale Cazului acuzativ; verbul atribuie acuzativ structural numai în anumite limbi. Greaca, spaniola nu au acuzativ structural, de aceea auxiliarul 'a fi' nu apare cu reflexivele și cu inacuzativele. O limbă optează
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
acuzativ, genitiv, dativ) au două componente, structurală și inerentă (verbul verifică în mod direct Cazurile tematice; componentele structurale și tematice ale Cazului pot fi verificate independent), autoarele formulează parametrul acuzativului structural: nu toate limbile au cele două componente ale Cazului acuzativ; verbul atribuie acuzativ structural numai în anumite limbi. Greaca, spaniola nu au acuzativ structural, de aceea auxiliarul 'a fi' nu apare cu reflexivele și cu inacuzativele. O limbă optează pentru auxiliarul 'a fi' numai dacă verbul atribuie acuzativ structural. Trăsătura
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
au două componente, structurală și inerentă (verbul verifică în mod direct Cazurile tematice; componentele structurale și tematice ale Cazului pot fi verificate independent), autoarele formulează parametrul acuzativului structural: nu toate limbile au cele două componente ale Cazului acuzativ; verbul atribuie acuzativ structural numai în anumite limbi. Greaca, spaniola nu au acuzativ structural, de aceea auxiliarul 'a fi' nu apare cu reflexivele și cu inacuzativele. O limbă optează pentru auxiliarul 'a fi' numai dacă verbul atribuie acuzativ structural. Trăsătura de acuzativ este
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
direct Cazurile tematice; componentele structurale și tematice ale Cazului pot fi verificate independent), autoarele formulează parametrul acuzativului structural: nu toate limbile au cele două componente ale Cazului acuzativ; verbul atribuie acuzativ structural numai în anumite limbi. Greaca, spaniola nu au acuzativ structural, de aceea auxiliarul 'a fi' nu apare cu reflexivele și cu inacuzativele. O limbă optează pentru auxiliarul 'a fi' numai dacă verbul atribuie acuzativ structural. Trăsătura de acuzativ este inserată în intrarea verbală din Lexicon; trăsătura de acuzativ a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ale Cazului acuzativ; verbul atribuie acuzativ structural numai în anumite limbi. Greaca, spaniola nu au acuzativ structural, de aceea auxiliarul 'a fi' nu apare cu reflexivele și cu inacuzativele. O limbă optează pentru auxiliarul 'a fi' numai dacă verbul atribuie acuzativ structural. Trăsătura de acuzativ este inserată în intrarea verbală din Lexicon; trăsătura de acuzativ a verbului afectează operațiile de aritate; dacă operațiile se aplică în Lexicon, Cazul acuzativ e redus; dacă se aplică în Sintaxă, Cazul acuzativ este absorbit de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
atribuie acuzativ structural numai în anumite limbi. Greaca, spaniola nu au acuzativ structural, de aceea auxiliarul 'a fi' nu apare cu reflexivele și cu inacuzativele. O limbă optează pentru auxiliarul 'a fi' numai dacă verbul atribuie acuzativ structural. Trăsătura de acuzativ este inserată în intrarea verbală din Lexicon; trăsătura de acuzativ a verbului afectează operațiile de aritate; dacă operațiile se aplică în Lexicon, Cazul acuzativ e redus; dacă se aplică în Sintaxă, Cazul acuzativ este absorbit de se/si. Mecanismul de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
au acuzativ structural, de aceea auxiliarul 'a fi' nu apare cu reflexivele și cu inacuzativele. O limbă optează pentru auxiliarul 'a fi' numai dacă verbul atribuie acuzativ structural. Trăsătura de acuzativ este inserată în intrarea verbală din Lexicon; trăsătura de acuzativ a verbului afectează operațiile de aritate; dacă operațiile se aplică în Lexicon, Cazul acuzativ e redus; dacă se aplică în Sintaxă, Cazul acuzativ este absorbit de se/si. Mecanismul de reducere cazuală echivalează cu eliminarea componentului tematic al Cazului. Alegerea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
inacuzativele. O limbă optează pentru auxiliarul 'a fi' numai dacă verbul atribuie acuzativ structural. Trăsătura de acuzativ este inserată în intrarea verbală din Lexicon; trăsătura de acuzativ a verbului afectează operațiile de aritate; dacă operațiile se aplică în Lexicon, Cazul acuzativ e redus; dacă se aplică în Sintaxă, Cazul acuzativ este absorbit de se/si. Mecanismul de reducere cazuală echivalează cu eliminarea componentului tematic al Cazului. Alegerea auxiliarului 'a fi' este efectul unei proceduri de verificare; reziduul de acuzativ este manipulat
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
dacă verbul atribuie acuzativ structural. Trăsătura de acuzativ este inserată în intrarea verbală din Lexicon; trăsătura de acuzativ a verbului afectează operațiile de aritate; dacă operațiile se aplică în Lexicon, Cazul acuzativ e redus; dacă se aplică în Sintaxă, Cazul acuzativ este absorbit de se/si. Mecanismul de reducere cazuală echivalează cu eliminarea componentului tematic al Cazului. Alegerea auxiliarului 'a fi' este efectul unei proceduri de verificare; reziduul de acuzativ este manipulat într-o proiecție flexionară. Operațiile de aritate reduc rolul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Lexicon, Cazul acuzativ e redus; dacă se aplică în Sintaxă, Cazul acuzativ este absorbit de se/si. Mecanismul de reducere cazuală echivalează cu eliminarea componentului tematic al Cazului. Alegerea auxiliarului 'a fi' este efectul unei proceduri de verificare; reziduul de acuzativ este manipulat într-o proiecție flexionară. Operațiile de aritate reduc rolul tematic extern și acuzativul tematic, dar limbile care au și acuzativ structural trebuie să-l verifice prin a fi. 3.2. Relevanța selecției auxiliarului ca diagnostic inacuzativ a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
se/si. Mecanismul de reducere cazuală echivalează cu eliminarea componentului tematic al Cazului. Alegerea auxiliarului 'a fi' este efectul unei proceduri de verificare; reziduul de acuzativ este manipulat într-o proiecție flexionară. Operațiile de aritate reduc rolul tematic extern și acuzativul tematic, dar limbile care au și acuzativ structural trebuie să-l verifice prin a fi. 3.2. Relevanța selecției auxiliarului ca diagnostic inacuzativ a fost pusă la îndoială. Grimshaw (1987: 254) consideră că selecția auxiliarului este fenomen neexplicat. Kayne (1993
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cu eliminarea componentului tematic al Cazului. Alegerea auxiliarului 'a fi' este efectul unei proceduri de verificare; reziduul de acuzativ este manipulat într-o proiecție flexionară. Operațiile de aritate reduc rolul tematic extern și acuzativul tematic, dar limbile care au și acuzativ structural trebuie să-l verifice prin a fi. 3.2. Relevanța selecției auxiliarului ca diagnostic inacuzativ a fost pusă la îndoială. Grimshaw (1987: 254) consideră că selecția auxiliarului este fenomen neexplicat. Kayne (1993)14 susține că selecția auxiliarului este un
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
verbele inergative intră în relație cu un complement realizat printr-un nume vid. Asemănarea dintre tranzitive și inergative ar fi posibilitatea (nu și obligativitatea) de a lua un obiect direct. Avram (2003: 187) arată că inacuzativele nu pot atribui Cazul acuzativ nici măcar complementului intern, pe când inergativele pot avea complement intern. Bowers (2002: 213) analizează verbele inergative cu obiect intern ca fiind derivate de la structuri conținând un TrP: dance a jig 'a dansa un dans scoțian' drink an enormous drink 'a bea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
complementului intern în limba română veche. Frâncu (2009: 180) arată că, în perioada 1521−1640, complementul intern este deosebit de des întâlnit în tot felul de texte, în special în cele religioase; este un obiect inanimat, actualizat printr-un nominal în acuzativ: Un om oarecarele înțelept mă întrebă o întrebare înfricoșată și dzise (VL, apud Frâncu 2009: 180) Greșiră oare cărți greșeale mari (VL, apud Frâncu 2009: 180) Lumină lumină (Domnul) derepților (PH, apud Frâncu 2009: 180) Petrecu acoló câțiva ani petreacere
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Alexandria, [1620]: 214) Acie temură-să tĕmere și iuo nu era tĕmere (Psaltirea Hurmuzachi, apud Pană Dindelegan 1968b: 267) − este o dovadă că apariția elementului se nu este corelată, în română, cu incapacitatea verbului de a atribui/verifica trăsătura de Caz acuzativ, nici cu o reducere a valenței, așa cum s-a propus (vezi Capitolul 3, 6.2.), ci este un morfem mai degrabă lexical/inerent, a cărui apariție nu are consecințe sintactice, așa cum am arătat în concluziile Capitolului 3. Testul complementului intern
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
atelice, verbele de apariție sunt telice. Bowers (2002: 194), subliniind varietatea construcțiilor în care apare there, reia explicația standard: v atribuie rol tematic argumentului extern al inergativelor și al tranzitivelor; Spec,vP este locul acordului obiectului și al atribuirii Cazului acuzativ; expletivele there și it fuzionează cu T pentru a satisface trăsăturile EPP. Analiza propusă de Bowers (2002: 195) este diferită: în engleză, there fuzionează cu Pr, pentru a satisface EPP, nu cu T; argumentul intern al unui verb inacuzativ este
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nominale obiecte directe pot apărea în cazul genitiv în propozițiile negative; structura este deci posibilă pentru verbele tranzitive și pentru cele inacuzative, dar nu și pentru inergative. Un genitiv obiect direct este interpretat ca nonspecific, nedefinit sau nonreferențial, pe când un acuzativ este specific, definit, referențial. O clasă limitată de verbe − de tip bleached 'a albi' (Szabolcsi 1986)38, inclusiv verbul existențial corespunzător pentru 'a fi', impun folosirea genitivului când sunt negate, indiferent de specificitatea argumentelor. Obiectul în genitiv intră în domeniul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
O clasă limitată de verbe − de tip bleached 'a albi' (Szabolcsi 1986)38, inclusiv verbul existențial corespunzător pentru 'a fi', impun folosirea genitivului când sunt negate, indiferent de specificitatea argumentelor. Obiectul în genitiv intră în domeniul negației, iar cel în acuzativ este în afara acestuia. Genitivul negației apare în cazul argumentelor Temă și Pacient ale verbelor inacuzative și pasive. Grupul genitival se comportă ca un subiect în nominativ, nu ca un obiect direct obișnuit. Schoorlemmer (2004: 209) menționează că testul a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a fi nu este întâmplătoare, cele două verbe având trăsături semantice și sintactice comune. 3.1. Din istoria interpretării verbului a avea Afirmația lui Benveniste că a avea este un pseudotranzitiv este interpretată de Bertolussi (1998: 81) astfel: complementul în acuzativ nu primește rol tematic de la verbul a avea, prin urmare a avea este un verb inacuzativ, iar subiectul său nu primește rolul Agent. Cotte (1998) este de acord în privința faptului că 'a avea' este un pseudotranzitiv, pentru că nu exprimă niciun
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de acțiune, în niciuna dintre ipostazele în care apare; a avea nu e polisemantic, ci sensul său e stratificat (Cotte 1998). Cotte (1998: 417) arată, folosind argumentul pasivizării accidentale, că a avea nu este tranzitiv, ci atributiv, complementul direct în acuzativ apărând numai în limbile care au flexiune cazuală. Dacă presupunerea lui Benveniste (avoir este un être à inversat) este adevărată, atunci a avea este o entitate complexă, derivată sintactic. O explicație frecventă pentru natura complexă a lui a avea este
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
este un verb inacuzativ care selectează o propoziție redusă conținând un NP, în cazul utilizării posesive, sau un VP, în cazul utilizării ca auxiliar. Catalogarea verbului a avea drept inacuzativ nu ar fi incompatibilă cu prezența obiectului direct în Cazul acuzativ, pentru că acest Caz ar fi, de fapt, atribuit de prepoziția abstractă încorporată în a avea. Hoekstra (1994)18 argumentează în favoarea ideii că niciuna dintre ipostazele verbului 'a avea' (de auxiliar și de verb plin) nu este derivată de la a fi
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
verbe care nu pot atribui rol tematic, iar diferența dintre ele constă în capacitatea de a atribui Caz: spre deosebire de a avea, a fi nu dispune de o proiecție funcțională AgrOP (grupul acordului obiectului), care să-i permită atribuirea Cazului obiectiv (acuzativ). Pornind de la analizele propuse, Rouveret (1998: 46) ajunge la două întrebări: (a) care este explicația absenței aproape sistematice a verbului a avea în limbile ergative? și (b) cum se legitimează cazual argumentul Temă în construcțiile cu a avea? Autorul (Rouveret
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și a Parametrilor, cele două interpretări legate de încorporare: apariția lui a avea în structura de suprafață presupune o dublă încorporare, în proiecția AgrO, a verbului a fi și a prepoziției abstracte. Această încorporare permite atât activarea trăsăturii de caz [+ Acuzativ], cât și deplasarea argumentului Temă în poziția Spec,AgrOP. Prin urmare, a avea nu poate apărea în structurile în care categoria AgrOP nu este activată, adică (a) în construcțiile pasive; (b) în limbile în care această categorie nu există - fie
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și deplasarea argumentului Temă în poziția Spec,AgrOP. Prin urmare, a avea nu poate apărea în structurile în care categoria AgrOP nu este activată, adică (a) în construcțiile pasive; (b) în limbile în care această categorie nu există - fie că acuzativul e atribuit configurațional, în interiorul VP, fie că nu e atribuit deloc, argumentul Temă primind un Caz inerent sau Cazul absolutiv. Niculescu (2008: 245) arată că unii cercetători propun o analiză unificată pentru toate aparițiile verbului a avea, iar alții diferențiază
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]