591 matches
-
a ciripit soției că s-a săturat de soia și nechezol procurate pe sub mână... și de cozi, și de frig, și de rugămințile băieților pentru patine. Că doar de unde au aflat bășcălioșii și prăpăstioșii, și curioșii aiștia trăgători de limbă, acuzatori cinici și ispititori alarmiști că el se închină în baie și că are rugăciunea lui preferată? Cum de a venit șefu'-Leul exact în dimineața când el ajunsese o epavă de om, dărâmat fizic și psihic... Chemat, invitat, anunțat... firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în declarații și mărturii; așa că unele depoziții, ca piese ale acuzării, s-au dovedit favorabile apărării. În consecință, Müler și avocații așteptau achitarea în pronunțare. Cam așa părea să gândească și președintele completului. Numai că fața cea mai palidă dintre acuzatori s-a aplecat către președinte și i-a spus două cuvinte: Trebuie condamnat! Pe care Müler i le-a citit pe buze și atunci și-a zis că nu mai are ce pierde. Că, nemaifiind achitat, nu-și va mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
din el. Până la urmă Ellie a avut de ales între noi doi.“ — Futu-i... îi scăpa lui Adrian. „În român...“ Adrian închise combină. — Chestia asta rămâne între noi, spuse el. — Chestia asta apare pe-o porcărie de-nregistrare! arată Eleanor acuzator spre combină. — Vreau să spun că ea și-a închis reportofonul cât i-am povestit toată istorioara. Am uitat că al meu e deschis. — Nu mă interesează ce era închis și ce era deschis! i-o reteza Eleanor. I-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
e de mirare că în septembrie 1907 este respins de la premiul Academiei Române, pe motiv că n-ar iubi România. Este atacat violent în presa vremii, La Roumanie din București afirma răspicat - acuzator că autorul „e un demolator, un nihilist, un acuzator al fraților săi, un cenzor al întregii societăți românești”, ceea ce îl face pe Caragiale să devină tot mai bătăios și mai sigur că și-a atins ținta finală - demascarea oligarhiei române. Caragiale afirmă: „Sunt destul de sigur că le-am aruncat
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ale Arsenalelor îți dau cîștig de cauză. Întrebarea este, cînd devine profitul legitim escrocherie? E o întrebare pur filosofică și poate fi discutată la nesfîrșit. Dar aceste tribunale ale Arsenalelor dovedesc prea multă ușurință în acordarea unor despăgubiri triple, dau acuzatorului jumătate din bani și-și păstrează cealaltă jumătate. Ascul-tați-mă pe mine, domnilor, trebuie să dezlănțuim o campanie. Trebuie să-i convingem pe oamenii de afaceri că Arsenalele îi storc mai mult decît guvernul. De fapt, bineînțeles, dacă oamenii de afaceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Dacă nu făceam, nu mă băgau. Nimeni nu m-a acuzat, nici fratele victimelor. M-au prins prin ăia, ce stăteau la treizeci de kilometri de comuna mea. Le-a dat un an și patru luni, după care au devenit acuzatori, ca martori ai acuzării în omor. Dosarul se judecă la Strasbourg. Dumnezeu m-a pus o dată în libertate, ăia care mă fac la dosar, ăia mă nenorocesc. Am fost cu dosarul ăsta la judecată din ’90 în ’98. În ’96
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cu o hotărâre judecătorească, din ’84. „Ia vino, mamă, vino-ncoace. Pe ăia doi, de la televizor, tu i-ai omorât.“ Șerloc Holms! „Cum, ești nebună?“ „Drăgilă Lucia, procuror acuzator“ - pe chestiile alea care vin de la tribunal. Spune: judecător, asesor, procuror acuzator Drăgilă Lucia. „Tu i-ai omorât! Pe mine nu mă prostești...“ - „Da, domnule, uite-așa, uite-așa, uite-așa. Am făcut-o. Normal, am vrut să fac altceva și uite ce-a ieșit.“ Mai dădeam un pumn, mai tăiam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sau cerneală, cu degetul gol, și-n timp ce-l întrebau, El iarăși s-a plecat și-a scris pe pământ după ce le-a spus că cine se simte fără păcat să arunce cel dintâi piatra asupra păcătoasei, iar ei, acuzatorii, s-au dus în tăcere. Ce au citit în praful în care a scris Învățătorul? Au citit oare ceva? S-au oprit asupra acelei lecturi? Eu, în ce mă privește, mă duc pe drumurile câmpului și-ale orașului, ale naturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Într-un punct unde avem multe motive să bănuim că Socrate și-a condus procesul de pe banca acuzării. După procedura ateniană, verdictele erau două. În primul se afirma sau se nega vina. În al doilea se stabilea pedeapsa pentru care acuzatorul făcea o propunere, acuzatul alta, iar tribunalul alegea Între cele două fără să poată decide o a treia. De aceea acuzații aveau În general grijă să ofere judecătorilor o alternativă plauzibilă. Socrate, Însă, la propunerea de condamnare la moarte formulată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Tot ce-a reușit povestea a fost să ne inspire o repulsie ce se oprește la negație. Or, ceea ce trebuie e nu să detestăm criteriile În sine, ci să distingem care dintre ele sînt vitale și care aruncă În captivitate. Acuzatorii lui Socrate au avut și ei criterii. De asemenea, Inchiziția cînd l-a ars pe rug pe Giordano Bruno. La rîndul lor, Socrate și Bruno au avut și ei criteriile lor pe care n-au vrut să le renege. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
devalorizat. Nu, nu era destul de curios, nici destul de ludic»...“ Așadar, ideea trecuse până la urmă și prin scăfârlia lui Mateiaș... Se ambala repede conul Mateiaș, abia aștepta să se ambaleze, să nu mai poată fi oprit: „Ți-amintești de sir Shawcros, acuzatorul britanic la proces, care spunea că este un proces fără precedent? De ce, de ce? Judecarea unui război și a unei ideologii trebuia să arate nu numai că vinovații își primesc pedeapsa sau că binele învinge răul. Trebuia să-l exprime pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mare taină e acolo, la chestia aia, Replace all? N-a înțeles, dar se bagă toți la fantezie și frecare de talente, cu muci și clăbuci, adică vezi bine, noi facem dreptate și căutăm adevărul până-n pânzele albe!“ Dădu iar acuzator din mână spre Burtăncureanu. Acesta ridică încurcat, vinovat din umeri. Dădu să bâiguie ceva. „Da’ tu știi cum e pânzele albe ale adevărului?! Le-ai văzut vreodată, Burtăncurene? Eu le-am văzut, le-am trăit, le-am pipăit, le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
întreaga gamă a tipurilor care se pot întâlni pe piața cuvântului scris în România. Doar câteva dintre aceste intervenții au o relevanță pentru dezbaterea problemei plagiatului la Nae Ionescu, dar și acestea s-au pierdut în zgura zarvei produsă de acuzatori și de autodesemnați „apărători“. După ce efectul de scandal al textului Martei Petreu s-a mai estompat, au apărut și voci care, acceptând posibilitatea unei inspirații sau a unui împrumut, au deplâns exagerările procuratoriale ale procesului de plagiat. Unii au remarcat
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
și facilă. Dacă, însă, judecăm construcția metafizică naeionesciană prin prisma propriei lui viziuni asupra creației filozofice, chestiunea originalității și a plagiatului nu se mai pune. Sau se pune, dar în cu totul alt fel de cum au făcut-o până acum acuzatorii săi. Ca oricare alt gânditor, și Nae Ionescu și-a avut izvoarele sale. Influențe, idei ale altor autori sau exemple luate din cărți se vor mai fi aflând, fără îndoială, în opera sa. Ele se situează însă la acest nivel
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
că, prin anii ’20-’30, cumpăra cărți de 20.000 de lei lunar, acestea sosindu-i acasă „cu lăzile“. Însă ceea ce este tratat în mod obișnuit ca influențe și izvoare în formarea și în opera unui gânditor a devenit la acuzatorii lui Nae Ionescu plagiat sau, în cel mai bun caz, împrumut. Și nu numai în virtutea unei „teorii“ extremiste a plagiatului, ci, așa cum am arătat, prin „demonstrații“ abuzive sau de-a dreptul măsluite. Chiar și atunci când se discută despre influențe și
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
s-a bucurat și „demonstrata“ lipsă de originalitate implică faptul că Nae Ionescu nu a fost decât un farseur sau un escroc. În orice caz, un ins cu deficiențe morale majore, care nu poate fi urmat ca model. Nici unul dintre acuzatori nu pare să-și fi dat însă seama că simpla existență a plagiatului nu implică nici lipsa de valoare a celui învinuit (finalitatea epistemologică) și nici carența de moralitate (finalitatea etică). Lucrul acesta e foarte ușor demonstrabil prin recursul la
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
1944 este numit secretar general de redacție la ziarul Scînteia, de la tribuna căruia cere condamnarea la moarte, printre alții, a lui Iuliu Maniu, Gheorghe I. Brătianu, Corneliu Coposu, Radu Gyr și Pamfil Șeicaru. Soția sa, evreica Alexandra Sidorovici, a fost acuzator public al Tribunalului Poporului. Spuneam că nu am avut vreodată nici un sentiment vindicativ față de etnia asta, dar se pare că încetul cu încetul ar trebui să-mi revizuiesc și eu părerile, fiindcă observ cum pic, cu pic, otrava secretată de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cei doi basarabeni. Calistrat stătea proțăpit în fața birourilor, de data aceasta tăcut, fără să scoată nici un cuvânt. Se mulțumea să privească încruntat spre geamurile clădirii. De parcă ar fi știut că cei doi se află dincolo de jaluzele, ținea toiagul ridicat, arătând acuzator cu vârful spre ei. Gata, am terminat! curmă brusc conversația Vlad. Vorbea acum cu voce liniștită însă Godunov știa că în realitate clocotea de furie. Du-te și rezolvă problema! Mă aștept ca mâine să nu-l mai văd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
avea pe nimeni altul să-l slujească. — Când te uiți ce influență a câștigat în ultima vreme, ai zice că Seniorul Hideyoshi e succesorul Seniorului Nobunaga. Criticile adresate lui erau, într-adevăr, zgomotoase. Dar, ca întotdeauna în asemenea cazuri, identitățile acuzatorilor rămâneau necunoscute. Indiferent dacă auzea sau nu zvonurile, Hideyoshi era nepăsător. Nu avea timp să-și plece urechea la bârfe. În Luna a Șasea, Nobunaga murise; la jumătatea lunii următoare, avusese loc lupta de la Yamazaki; în Luna a Șaptea, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vorbe se stingea, Selina a scos un sunet pe care nu l-am mai auzit niciodată la ea, un scâncet ritmic de abandonare sau rugăminte stăruitoare, un sunet pierit Am mai auzit așa ceva, dar niciodată la Selina. — Hei, făcui eu acuzator (cred că în glumă), nu te prefaci! M-a privit uimită, indignată. — Ba da, îmi răspunse ea repede. Oricât de ciudat ar părea, singurul mod în care o pot face pe Selina să vrea să se culce cu mine este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care discutase toată viața plimbându-se pe sub porticurile din Foruri. Nero întrebă ce scrieri criminale i se atribuiau. — A preamărit, spun ei, fapta lui Brutus, care l-a ucis pe Julius Caesar. A scris că Brutus a fost ultimul roman. Acuzatorii lui zic că lauda unui delict echivalează cu a fi complice. Tânărul Gajus se îndepărtă, spunându-și lucid: „N-o să scape nici unul dintre noi“. Își aminti că în apropiere de Antiohia, în timpul unei vânători, o vulpe scăpase de câini prefăcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai frumoase zile pe care le-am trăit au fost cele de acolo, iernile acelea în castrum. A doua zi, Drusus scrise: „Îl acuză pe Silius de a fi spus că, dacă legiunile sale se mișcă, Tiberius își pierde puterea. Acuzatorul a fost consulul Marcus Varro, cel mai laș servitor al lui Tiberius. A fost îngrozitor. Se spune că Silius a intrat în aulă în lanțuri. Întotdeauna a vorbit puțin; în timp ce Varro îl acuza, el îl privea cu dispreț, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
programate care distrusese familia sa și pe cei credincioși ei. Cu o precizie necruțătoare, Tiberius însuși adunase materialele. Vinovații ieșeau la iveală cu zecile, din vremea agoniei Juliei, a asasinării lui Gracchus, din teribilele zile de la Antiohia; numele și declarațiile acuzatorilor; procesele-verbale ale martorilor falși, semnate în josul paginii; listele cu numele senatorilor care semnaseră condamnările. Rapoarte întocmite zilnic, cu o minuțiozitate plină de cruzime, de paznicii care o văzuseră pe mama sa căutându-și moartea, supusă unor chinuri pline de sadism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vechi și, prin urmare, constituiră un tribunal confuz. — Interogați-i, spuse Împăratul, și judecați-i potrivit legilor Romei. Se îndepărtă. Senatorii îi încredințară pe conjurați temuților germani și îi judecară imediat, pe când erau încă tulburați de evenimente; îi confruntară cu acuzatorii - cea mai impresionantă a fost întâlnirea dintre tată și fiu, pe care bătrânul senator îl credea încă în Sicilia. Porunciră să fie torturați și biciuiți; cel mai tare fu schingiuit cel pe care complicii îl indicau ca fiind căpetenia. — Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
I.L. Peretz Noaptea în tîrgul vechi” (Adam, nr. 10, 1 februarie 1930, reprodus în vol. Totuși, n-au fost singuri. Solidaritatea intelectualității române și evreiești în anii 1900-1940, ediție îngrijită de Maria Marian, Editura Universal Dalsi, București, 2005, pp. 131-132). „Acuzatorii” - Camil Petrescu și Barbu Lăzăreanu - au incriminat modernismul strident al acestui tip de teatru („orori osifere, monosilabisme care creează impresia de lugubru și hipertranscendental”), în schimb Sandu Tudor, Ilarie Voronca și M.H. Maxy s-au ridicat în apărarea „considerabilului efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]