7,862 matches
-
din soare se aprinde,/ Și-ți avea în revărsare/ Un potop nou de cuvinte.// Nu veți plânge-atunci amarnic,/ Că vi-i limba prea săracă,/ Și-ți vedea, cât îi de darnic/ Graiul țării noastre dragă.// Răsări-va o comoară/ În adâncuri înfundată,/ Un șirag de piatră rară/ Pe moșie revărsată.” Ardealul frământărilor istoriei, prin glasul lui Coșbuc, în vremuri triste își apăra „Graiul neamului”: „Dar, nestrămutați, strămoșii/ Tot cu arma-n mâini au stat:/ Au văzut și munți de oase,/ Și
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
nu vă unguriți nici voi, rămâneți credincioși neamului și limbii noastre!”. Sub veghea sfântă a Domnului Luminii și al Îndurărilor, să-i spunem Limbii noastre Românești: „Bună dimineața, veșnicie!”. E limba noastră! S-o prețuim ca pe „o comoară în adâncuri înfundată”! Ea e „graiul pâinii”, „un șirag de piatră rară / Pe moșie revărsată”. LAZĂR LĂDARIU
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
dat Dumnezeu fii destoinici și vizionari, așa cum au fost cei de după un secol de robie rusească, care beneficiind de limbă, credință și tradiții au adus la Patria-mamă, Bucovina. Doar „prin Harul lor dat de Bunul Dumnezeu, scriitorii pot plonja în adâncurile nevăzute ale istoriei și vor restaura în lumină, ceea ce atât Puterea cât și Opoziția de ieri și de azi, încearcă să mușamalizeze”. Am citat pe prof. univ. dr. Gheorghe Gavrilă Copil, un adevărat român care dând dovadă de curaj și
COMEMORARE 97 de ani de la revenirea Bucovinei la Patria mamă- România la Palatul Mogoşoaia, 27.XI.2015, ora 11:00 [Corola-blog/BlogPost/93234_a_94526]
-
data asta, deși vorbesc despre un El și nu din punctul de vedere al Eului liric, cu puține metafore și alte figuri de stil, armonia fiind asigurată de firescul rostirii. Aici apare, pentru prima oară, o temă existențială suită din adâncul ființei, și care, totuși, în Ťstare de vegheť nu se prezentase niciodată minții mele: Atunci fugi în alt popor. Nu bănuiam că, peste numai șase ani, voi avea să mă resemnez cu desțărarea și un exil de aproape trei decenii
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
mintal!) încât să nu știe că informațiile pe care urma să le dea vor fi folosite împotriva, și nu în favoarea, unor oameni. Cum și în ce fel e aproape imposibil de aflat. Bănuim însă la ce le foloseau securiștilor informațiile. Adâncul complex de inferioritate și de ilegitimitate al partidului comunist dicta un comportament defensiv-agresiv: pentru a reprima orice mișcare, orice curent de opinii sau ideologic care le-ar fi pus în primejdie controlul absolut asupra societății. Prin urmare, nici nu era
Și totuși, ce facem cu turnătorii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8226_a_9551]
-
speciilor literare. Gravității i s-a substituit adesea o dispoziție ludică, farsa dinamitînd, în cazul prozei, cutumele narative, într-o aventură ce tinde a trece de la iluzia "reprezentării" realității la o viziune echivalînd cu "literatura pură". O erupție venind din adîncuri obscure a tulburat sărbătoarea discursurilor consacrate, a dat peste cap protocolul său, ca și cum în sala unei festivități ar fi năvălit o ceată de inși zgomotoși, dornici a lua cuvîntul, a-și rosti pe nerăsuflate păsul. Reacție la clișeu, stereotipie, automatism
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]
-
Ștefan Aug. Doinaș, Nicolae Balotă, Cornel Regman au scris eseuri "răsunătoare" despre creația mea poetică, readucându-mă la linia mea de zbor. Cu alte decenii mai târziu, (între timp, multe se întâmplaseră - însăși poezia mea schimbându-se la față, din adâncuri!), într-un interviu, întrebat ce imagine aveam despre situația mea literară, am răspuns: "Mă consider egalul celor mai mai buni treizeci de poeți români contemporani". A cere mai puțină considerație, printre atâția autori care se îmbulzesc spre primul loc în
Lucrează timpul pentru noi? by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8270_a_9595]
-
vreo 40 de stihuri sâcâitor de vorbărețe... ŤÎn zoriť (devenită, prin antologii : ŤApune Lunať), e o poezie Ťde notațieť, ușor pretențioasă și exclamativă. Am fost tentat să elimin ultimul distih, stimabil: ŤSoarele suie roșu peste lume/ și trage orizontul din adâncuri.ť, din cauza acelui atribut, Ťroșuť, care putea fi luat drept o glorificare a comunismului, al cărui Ťsoare roșuť ar fi suit peste lume. Neîndoielnic prozaice și realist-socialiste sunt ŤZilnicile autobuzeť și "Constructorul", cu o declarație de care ar fi fost
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
Iarna asta are nevoie de sânge, simt că se face primăvară ca o golire medulară și dezghețarea presupune intrarea abruptă în păcat. Ca o șampanie iubirea va arde pielea patruj'doi facilitând îmbătrânirea cu toate punctele ei moi. Ieșind din adâncurile congelate carnea se va frăgezi pe spate și ferindu-mă de tine, dând mereu înapoi o să-mi sap cu picioarele o groapă în noroi. Urmează nopțile de groază când, la adăpostul cucuvelelor, tații își strigă, prin guri adolescente care absorb
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]
-
Simona Dăncilă Arde, doamne, din adâncuri/ Pleava oaselor rămase/ Adunată-n patru scânduri/ Putrede, și toate roase.// Și o pune laolaltă/ Cu tăcutul din durere,/ Ca să vezi de se mai ceartă/ Cu minciuna din tăcere.// Și te rog, înseamnă locul/ Unde treptele sunt puse/ Până nu
Actualitatea by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/8321_a_9646]
-
de ideologia familiei e totuna cu a-i desconsidera memoria. Că așadar, dacă pe undeva în sufletul lui Tismăneanu, s-a iscat o ruptură în materie de convingeri ideologice, ruptura aceasta este aparentă, în tot cazul superficială, și că în adîncul lui politologul rămîne un Marsyas după calapod antic: și-a lepădat pielea, dar nu și convingerile. Că așadar, după cum există bolile ereditare, al căror mecanism patogenic este în întregime condiționat genetic, tot așa există maladii politice a căror cale de
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
Splitting ends. Conform prezentării datorate regizorului, semnificația spectacolului e legată de filosofica, eterna, dramatica problemă a individului - niciodată rezolvată cu adevărat -, de a-și căuta propria identitate prin proiectarea în celălalt: „sufletul neliniștit orbitează în jurul sentimentului pierderii de sine în adâncul întunecat al celuilalt, atunci când drumul înapoi nu mai poate fi întrezărit.” Așa se explică probabil perpetua, „sisifica” reluare, de la început, a secvențelor, perpetua revenire la personajul central, plasat în interiorul unui automobil - ființă ambiguă, umană și artificială în același timp, un
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
și mai ales/ cum se sărută fierbinte și des/ din cap până unde ți se face rușine/ (să spui - altfel e-atât de bine)// știa mai cu seamă/ să se topească și să geamă/ străbătută de seve și serafimi/ numai adâncuri și înălțimi// știa dintr-o dată/ să fie în parte și toată/ subțiindu-se ca o mireasmă/ de feromoni și agheasmă// dar în primul rând cumintea și apucata/ știa să mă iubească - și gata!" ("Ingenium nobis ipsa puella facit"). Iată-l
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
și portretul caracterial: "un om celebru foarte anonim", "uneori ironic și acid, dar mai degrabă sfios..." (523) Nu e îngăduită ironia la adresa inconștientei conștiințe naționaliste (510-511). Tot aici, actualitatea unei lumi, cum se deduce, scufundate, este asemănată cu presiunea din adâncul apelor. (M. Nedelciu, într-un roman neterminat, Zodia Scafandrului, va dezvolta tema în felul său, într-un alt regim politic și literar.) Politica stăpânește, cu toate armele, arta, în general. Mai tot făcutul e dezis fără cuvinte: moartea suspectă a
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
cel rău și lucrul cel bun / prind să se roage unul de altul". Un caz particular al acestui peisaj convulsionat e oferit de punerea în chestiune a limbajului. O dată cu ființa scindată, fragmentată, "elocvența de altădată" suferă și ea, căci "în adîncuri totul a fost mîncat, / toate sensurile, în clarități orbitoare", iar regenerarea expresiei apare exclusiv în reveria fabuloasă a mumelor goethean-blagiene, a "marilor femele", care, "în lenevii", "în alcooluri", visează limbajul. Pînă la restabilirea acestuia, bardului nu-i rămîne decît nonverbalitatea
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
ale unei lumi care solicită alte măsurători. În perimetrul ei extravaganța are o justificare psihologică și artistică. Ce ne spune cu lux de detalii Nicolae Breban? Că în constituția psihică umană persistă canale tainice, că în continua plutire agitată din adâncuri își pretinde drepturile un fond biologic primar dictatorial. Adaptându-ne ca ființe cugetătoare la regulile coabitării în societate zăgăzuim neîncetat puseele rudimentare. Faptul se răzbună, nu putem subestima la infinit un impuls al obscurului care nu cunoaște decât imperativa afirmare
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
printre țapinarii de la exploatările forestiere din jurul așezării Comandău, unde se născuse mama, iar el era inginer-șef (bunicul meu patern - director general). Tu ești poet. Prin chiar natura înzestrării, te afli într-o relație "privilegiată" cu moartea. Artistul plonjează în adâncul propriului suflet, acesta îi este principal șantier de lucru - spre deosebire de savantul care prelucrează o materie din afara lui, putând să-și păstreze autonomă interioritatea: deseori, la treabă e unul, în viața privată - relativ altul. Pentru un artist, intimitatea e hotărâtoare pentru
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
care printr-un fel de ‚transformare’ glisează la rândul lor spre visător. Toate acestea sunt create cu o putere de imaginație fascinantă. Le Rocher tremblant copleșește prin energia clară, ce erupe din visul imaginilor. Trebuie să privim deja înapoi spre adâncurile misterioase ale romantismului și a compozitorilor romantici de lied, pentru a trăi efecte asemănătoare. ‘Visele’ lui Richard Wagner din liedurile Wesendonck par să se audă. Și dacă privim mai în urmă în istoria muzicii, ne vine în minte opera Atys
Violeta Dinescu si Cheia viselor. Portret aniversar by Bianca Tiplea Temes () [Corola-journal/Journalistic/83595_a_84920]
-
cum ar zice problema. Dar dincolo de problemele seci, de legile imuabile și indiferente, de rigorile regulamentelor, am învățat să ne cunoștem, să ne înțelegem, să ne fixăm ținte și să încercăm să le atingem. Și această cunoaștere, atunci când privim în adâncurile noastre, ne va spune ce am fost și ce vom deveni. Diriginte, Prof. ANA-MARIA NECHIFOR Eu nu vreau să cer un lucru cu neputință Doar să-mi aduc aminte Eu m-am desprins din negura uitării cu gând să uit
B by ANA-MARIA NECHIFOR () [Corola-journal/Journalistic/84099_a_85424]
-
duce la tălmăcirea unor noi viziuni. În arta muzicală, mai presus decât în celelalte, sinceritatea este elementul vital fără de care o compoziție rămâne opera unei voinți și nu mai este înflorirea unei inspirațiuni. Ca o inimă, sinceritatea pulsează viața în adâncurile tainice ale geniului, desleagă vibrația sonoră, o înalță din noaptea tăcerii, și-i dă drumul în zona de lumină a inteligenții, unde se va echilibra prin logica expresiei și se va împlini în forma ei cea mai justă. La nici un
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
pentru ambii. Interesantă e nota specifică de prețuire pe care pianista o poartă violonistului, așa cum o stabilește autorul, trădînd o decepție a solitudinii sale luxoase, o melancolie a unei cantonări în efemer, cu ochii nostalgic ațintiți pe firmamentul veciei: În adîncul sufletului, principesa se bucura mai mult de triumful compozitorului decît de al virtuozului, apreciindu-le, bineînțeles, pe amîndouă. Ea a fost cea dintîi care a exprimat această bucurie, mînată poate și de soarta ingrată a instrumentului căruia i se refuza
O carte somptuoasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8422_a_9747]
-
descoperă, într-un moment impus parcă de o voință dinafară. Povestea nu este propriu-zis a unei iubiri, ci a unei dezvăluiri. Pânzele nonfigurative ale pictorului Ludi ascund peisaje interioare pe care tânăra încearcă să le deslușească, coborând în propriile-i adâncuri și descoperindu-și astfel adevărata identitate. Iubirea este aici momentul privilegiat în care întâlnirea cu celălalt declanșează mecanismele oglindirii de sine. Coborârea în adâncuri, întâi ipostaziată ca descindere în privința Tinei, mai apoi cufundare în misterul culorilor de pe pânzele artistului, ajungând
Povești la prima vedere by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7765_a_9090]
-
pictorului Ludi ascund peisaje interioare pe care tânăra încearcă să le deslușească, coborând în propriile-i adâncuri și descoperindu-și astfel adevărata identitate. Iubirea este aici momentul privilegiat în care întâlnirea cu celălalt declanșează mecanismele oglindirii de sine. Coborârea în adâncuri, întâi ipostaziată ca descindere în privința Tinei, mai apoi cufundare în misterul culorilor de pe pânzele artistului, ajungând în cele din urmă la contemplarea "prăpăstiilor" proprii, este mișcarea privilegiată a transfigurării, dezvăluind realități fictive ce se dovedesc în cel mai înalt grad
Povești la prima vedere by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7765_a_9090]
-
lor era un nu hotărât", povestește mama lui Mihai, scrie citynews.ro. Zilele în care Mihai a dat Bacalaureatul au fost cele mai emoționante pentru mama lui, Maria. "Am trăit foarte intens aceste zile de examen. Dar, așa, parcă în adâncul sufletului, ziceam că va lua bacalaureatul, adică am știut ce muncă am depus cu el 12 ani clipă de clipă. Sunt fericită, dar a fost foarte greu", spune ea. "Ia-ți de aici copilul! Nu vezi că e handicapat?" Medicul
Un elev cu sindromul Down, despre Bac: Nu a fost greu, că am învățat by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/77878_a_79203]
-
să capete identitate și nume: "în Africa trăia pe la sfîrșitul deceniului trei, în zona dintre Songeir și Rukwalake, un pachiderm - Prince Royal - a cărui amprentă avea un diametru de cca 70 cm; înălțimea sa depășea cinci metri. El trăia în adîncul brusei, întovărășit de mai multe femele care făceau adevărată gardă în jurul său; dispersate în împrejurimi, semnalau orice pericol, astfel încît elefantul dispărea întotdeauna din calea vînătorilor."
Epistolă către Odobescu (VI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7999_a_9324]