1,325 matches
-
înlănțuită timpului dar capabilă să se desprindă de continuitatea ireversibilă a succesiunii clipelor. Desigur, el nu poate trăi fără o inserare în timp numai survenirea morții fiind capabilă de întreruperea definitivă în raport cu temporalul. Dar această inserare se dovedește, pentru cazul adâncirii în revelația și înnoirea apocaliptică personală secătuită de conținut, fără substanța ce i-ar conferi greutate metafizică proprie. În esență, cel care a pășit pe calea experienței mistice trăiește cu deplinătatea spiritului său raportat numai la transcendență păstrând în imanent
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ontică la amara incompletitudine adusă de un trup sfâșiat în echilibrul funcționalității sale. Fiecare din amănuntele astfel surprinse pot fi exploatate în demersul istovitor al apropierii de normalitate și al imitării atitudinilor sale. Acest demers este, în esență, unul de adâncire al conștiinței în mereu noi potențe și variante ale ființării precum și ale multiplelor conexiuni ce pulsează teluric legând fragmente de existență aparent îndepărtate. Zăbovirea în preajma detaliului aduce ca efect, de multe ori neintenționat, nevizat dintru început, creșterea sensibilității conștiinței pentru
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
vorba despre o replică polemică dată de autoare tipului caragialian de mahalagioaică, așa cum susținea Valeriu Cristea ? Nu cred. Prin miza pusă de roman cieră pe Vica Delcă s-a dorit (și s-a reușit) răsturnarea unei prejudecăți persistente referitoare la adâncirea unor personaje modeste social. În proza noastră standard, acestea sunt conturate fie schematic, complet neconvingător, premodern sau realist-socialist, într-o compoziție calibrată și etajată pe intelectualul complex și superior. A face deci proză psihologică, analiză, nu doar creație cu o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
muncă, sau o retribuție (salarizare) mică. Altă cauză a șomajului cronic este schimbarea structurii economiei prin apariția unor tehnologii noi, prin care se reduce necesarul de forță de muncă sau cea existentă nu este calificată corespunzător. Șomajul structural este consecința adâncirii diviziunii muncii, a specializării activității economice și respectiv a structurării pieței muncii. Modificările structurale pot apare la nivelul economiei naționale, dar și la nivel regional. Drept urmare, apar discordante între calificările cerute și cele de care dispun ofertanții de muncă. Amploarea
Repere în asistență sociala. Ghid de practică by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
au apărut pentru a clarifica mecanismele ce stau la baza acestui sindrom. Mielu Zlate (2006) împarte aceste modele în două categorii: • nespecifice, care își au originea în diferitele paradigme ale stresului și concepute ca un fel de prelungire, continuare și adâncire a lor; • specifice, elaborate propriu-zis pe baza burnout-ului cu concepte, dimensiuni și instrumente de măsurare proprii acestuia. Modele nespecifice ale burnout-ului Deși acestea sunt foarte numeroase, cele mai importante sunt cele care au ca punct de pornire paradigma tranzacțională a
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
totuși, cu obstinație, un alt drum: SĂ FII TU ÎNSUȚI PÂNĂ LA DEGRADARE. Nevrând, așadar, să fie momit cu fericiri amânate, dar neavând nici posibilitatea de a le găsi în lumea imediată, singura șansă de împlinire îi rămâne, totuși, visul, chiar dacă adâncirea în el sporește izolarea și, poate, lașitate se cheamă întârzierea în utopii... Calistrat Costin: La un pahar de neant... Cu un titlu ademenitor, promițând delicii meditative, volumul lui Calistrat Costin, La un pahar de neant... (apărut în Colecția OPERA OMNIA
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
lexic pe măsură, accentuând statutul, deloc forțat, al unei poezii cerebrale, de înaltă ținută intelectuală, care îi propune cititorului, indirect, imaginea unei poete care, deși pare că privește în jur cu detașare, cu un calm aproape olimpian, trăiește intens fiecare adâncire în interiorul lucrurilor, acolo unde, după tensiunea normală, se petrece atracția contrariilor, cu aportul decisiv al focului pe care-l ascunde în sine, de la originea pe care și o dezvăluie: Din fluviul de flăcări / născut atunci mă trag, din lava ce-
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
vor pensiona în următorii douăzeci de ani. În acel moment vor lua cu ei înțelepciunea colectivă a unei generații. Va putea supraviețui viitorul lipsit de talentul, de inteligența și profunzimea acestora? Acesta este unul din factorii care vor contribui la adâncirea crizei care pândește cele mai multe organizații - pierderea inteligenței. Totodată, la fel de riscantă este pierderea acestora pentru uimitoarea rezistență pe care au deținut-o, modelat-o și apoi au adus-o culturii noastre această generație. Acestea sunt provocări ale viitorului, care sunt foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
îl privește, Koranul nu permitea asemenea estimări legate de viitor. I-am respectat punctul de vedere. RISCURI LEGATE DE VIITORUL MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR Pescuitul excesiv în oceane limitează asigurarea hranei. Lipsa terenurilor agricole pentru creșterea culturilor conduce la penuria de alimente. Adâncirea lipsei de hrană la nivel global pe măsură ce populația crește, iar producția alimentară își încetinește ritmul. Emisiile tot mai mari de dioxid de carbon, generate de încălzirea globală conduc la apariția bolilor. Creșterea poluării atmosferei cu efecte nocive asupra sănătății și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
și pentru poziția Chinei față de corporații multinaționale dependente de branduri. China se confruntă cu numeroase riscuri care îi amenință viitoarea stabilitate. Rata accelerată de creștere a populației, care urcă vertiginos și cerințele sociale explozive trebuie soluționate. Sistemul bancar este instabil. Adâncirea tot mai mult a prăpastiei dintre bogați și săraci anunță multe turbulențe în viitor. Inovațiile vor fi motorul-cheie al viitorului economic al Chinei și al transformărilor sociale. Investițiile îndreptate spre știință și tehnologie vor fi esențiale pentru comerț, joburi, educație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
cristal ș.a.) - vor fi editate, selectiv, abia în volumul Ora fîntînilor, ieșit de sub tipar cu cîteva ore înaintea morții poetului (iulie 1964). Aproape toate textele au fost, atunci, rescrise în vederea editării, uneori - serios „cumințite” estetic, adesea însă - cizelate în sensul adîncirii lirismului. Spre deosebire de cele vădit mai „stridente”, mai radical-demitizante, cu tentă avangardistă mai pronunțată - tipărite în Punct, 75 HP sau, accidental, în unu (lettristul „Eleonora“) - poemele din Contimporanul nu au, cu puține excepții, nimic agresiv: cele mai multe sînt în nota obișnuită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sortit să pregătim cu o sută de ani mai înainte cărțile și legile, pentru ca atunci, la vremea potrivită, nevoile și gusturile să fie altele!” (nr. 62). Appendix: Ion Vinea, arta abstractă și legitimarea ei folclorică Refuzul „logicii” și al „anecdotei”, adîncirea în interioritate și subconștient, respingerea „imitării naturii” în favoarea „creației autonome” (nonreferențiale) sînt elemente care îl apropie pe Ion Vinea de abstracționismul cubist și constructivist, fapt evident cu precădere în comentariile sale despre plastică. „Note de pictură“ - primul său text despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și explicativ. Vinea semnalează mai întîi o problemă de receptare: „arta nouă” nu se cere a fi interpretată (în sensul explicării sau al descifrării): ea își este suficientă sieși, avînd caracterul unei construcții intelectuale subiective, ideale și autonome, marcată de adîncirea în interioritate și de refuzul programatic al oricărei referențialități „exterioare”: „Dificultatea stă în deprinderea publicului de a considera lucrările pictorilor noi ca pe un rebus de descifrat, în loc de a le lua drept ceea ce sînt: creațiuni strict subiective, construcțiuni intelectuale în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
el, dar în alt sens, al arheologiei tradiției „balcanice” locale în căutarea unei himerice Grecii orfico-platonice, esențializate, Ion Barbu e mai aproape de teza lui Jung privind fondul arhetipal al inconștientului colectiv: „nu sincronic și în extensiune, ci pe linia de adîncire a misterului individual vom descoperi fondul nostru de identitate generală”. Tradiția „balcanismului” orășenesc este recuperată pe filiera folclorului sapiențial, esențializat paremiologic al lui Nastratin Hogea și Anton Pann, căruia Barbu îi apreciază impersonalitatea („geniul impersonal și fermecător al înțelepciunii tîrgovețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lacrimi. Era al doilea ”An Nou” pe care îl sărbătorea singur, fără ea... și, ce cumplit e să fii singur!... ”- A te confrunta cu singurătatea, cu bătrânețea... cu persoana cea mai apropiată părăsind această lume, este o condiție esențială pentru adâncirea în lumea spiritului...” auzi o voce din lăuntrul lui. Veni și crucea nopții... când, la toate casele se stingeau luminile, așteptând cu ferestrele deschise și cu lumânarea aprinsă, odată cu ultima bătaie de orologiu, de miezul nopții, să intre Anul Nou
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cale, de cunoaștere, e cea a rugăciunii. Prin actul rugăciunii se poate realiza ridicarea în trepte a sufletului către Dumnezeu. Rugăciunea minții și a inimii, altfel spus, e puntea mistică, întrepătrunderea până la unitate a energiilor individuale și transcendente... Rugăciunea înlesnește adâncirea în lumea spiritului... Până în fundul bulboanelor tăcerii. Și, aceasta Iorgu o simți în toată ființa lui. Un mare fior îl străbătu, din creier până la măduvă, până în vârful tuturor mădularelor. Tremura prins ca de un ger năpraznic. Dinții îi clănțăneau ca
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
melancolie. Dar când te afli înlăuntrul ei, mai ai nevoie de vreo mijlocire? Atunci melancolia e mai repede sentimentul ce ni-l inspiră moartea pentru a ne lega de viață prin regrete... Prestigiul de mister delicat al Orientului derivă din adâncirea în două lucruri la care noi participăm doar literar: florile și renunțarea. Europenii n-au importat numai semințe pentru această lume, ci și pentru cealaltă. Nimic nu este mai puțin francez ca feeria. Un popor inteligent, ironic și lucid și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dacă într-adevăr nu mai aparții lumii, de dată ce un exercițiu atât de străvechi te subjugă și te cucerește. Se prea poate însă ca rostul gândirii pornite pe cărări proprii să nu fie altul decât încordarea în contradicții și adâncirea în irezolvabile. Nicăieri mai mult ca-n lepădarea de lume nu le putem atinge mai ușor. Infinit reversibilul extaz, străpungând înălțimile detașării, creează o dezorientare care este sursă de probleme, de neliniști și de întrebări. Într-un spirit urgisit de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un cântec al sângelui, al cărnii și al nervilor. Suferința adevărată izvorăște din boală. Din acest motiv, aproape toate bolile au virtuți lirice. Numai aceia care vegetează într-o insensibilitate scandaloasă rămân impersonali în cazul bolii, care întotdeauna realizează o adâncire personală. Nu devii liric decât în urma unei afectări organice și totale. Lirismul accidental își are sursa în determinante exterioare care, dispărând, implicit dispare și corespondentul interior. Nu există lirism autentic fără un grăunte de nebunie interioară. Este caracteristic faptul că
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și în genere creștinismul, a-ți da ultima suflare și a păși într-o regiune de altă structură și pozitivitate decât a vieții, ci a descoperi în progresiunea vieții un drum înspre moarte și a găsi în pulsațiile vitalului o adâncire imanentă în ea. În creștinism și în metafizicile care recunosc nemurirea, intrarea în moarte este un triumf, este un acces al altor regiuni, metafizic diferite de viață. Prin moarte, care devine o regiune aparte a firii, omul se eliberează, iar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
specifică sau de o structură temperamentală, și care nu trebuie neapărat să ducă la transcendență. De ce n-ar exista un extaz al existenței pure, al rădăcinilor imanente ale existenței? Și nu se realizează o astfel de formă extatică în acea adâncire care destramă vălurile superficiale pentru a înlesni accesul sâmburelui interior al lumii? A ajunge la rădăcinile acestei lumi, a realiza beția supremă, încîntarea extatică, experiența originarului și a primordialului este a trăi un sentiment metafizic plecat din extazul elementelor esențiale
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai mult decât bărbații și suferă mai mult decât ei. Dar pe când bărbatul, din experiența iubirii sau dintr-o mare suferință, dezvoltă un gând sau un sens de universalitate, pentru femeie ele rămân strict individuale, fără o proiecție sau o adâncire în esențial și etern. Femeia trăiește voluptățile sau îndură durerile ca și cum acestea ar fi exclusiv individuale. Nu există femei care în suferința lor personală să descopere esența suferinței, fiindcă femeile sânt opace pentru universal. Ființe eminamente patice, ele nu transformă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de participare naivă la viață, legată de sentimentul unei pierderi definitive a valorilor vitale, pe când la ceilalți această imposibilitate de participare nu se reflectează dureros în conștiință, fiindcă sentimentul unei pierderi ireparabile nu există. Ironia indică o crispare internă, o adâncire de riduri, o lipsă de spontaneitate și iubire, de comuniune și înțelegere umană! Ea este un dispreț voalat, o transfigurare a unei realități și a unor deficiențe. Ironia disprețuiește gestul naiv și spontan, fiindcă starea ironică este dincolo de irațional și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
procesul existenței, de a nu rata nici un element din potențialul spiritului. Instinctul istoric se deosebește însă esențial de simțul istoric. De la Nietzsche și de la Spengler, am învățat că interesul pentru istorie e caracteristic decadenței, când spiritul, în locul elanului creator, a adâncirii în intensitate, tinde la o cuprindere extensivă, la înțelegerea ca atare, la pierderea retrospectivă în lume. Simțul istoric temporalizează toate formele și toate valorile, încît categorialul și valabilul prind rădăcini în lume ca orice relativitate concretă. Când și atunci sânt
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cerea ca fiecare să acționeze, în sfera sa de viață, în direcția reformării morale și raționale. Încep tot mai des să apară forme de disidență, gesturi curajoase de protest, reprimate însă rapid și brutal. Spre sfârșitul anilor ’80, datorită atât adâncirii crizei regimului comunist, cât și presiunii politice și ideologice puternice a Occidentului pentru drepturile omului, care limita intervenția internă brutală, numărul disidenților este în creștere. Toate țările din sistemul socialist, cu excepția Poloniei, erau însă departe de constituirea unei mișcări organizate
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]