6,508 matches
-
fi intenție auctorială și cu contextul în care se află ființa. în viziunea lui Gabriel Chifu, realul e frămîntat, mobil, de-o negativitate prolifică în care citim neapărat și propriul d-sale dinamism productiv în registrul damnării. Urbea ce-l adăpostește apare derutant fantastă, creatoare de confuzii, contaminată de-o metafizică bolnavă: "acesta e orașul meu, numai al meu./ casele, transparente, nu au uși/ iar în fiecare dintre ele mă zăresc pe mine însumi./ merg pe străzi și străzile sînt vii
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
legat cu lanțuri./ bunii mei fii și ei/ mă țin legat cu lanțuri. altfel/ m-aș risipi precum cenușa sub adierea serii,/ precum mirosul teiului de alături" (Fotografie de grup). Bardul știe să tacă, să plutească, să se facă invizibil, adăpostind "cuvintele care așteaptă în creierul meu să le rostesc" (în fiecare zi mă încăpățînez). Gestația lirică a unui afectiv cerebral. Antologia O sută de poeme, ilustrată cu o impresionantă vervă a grotescului plastic de Marin Voinea, reprezintă cea mai bună
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
un meteorit coboară la prima stație, adică exact în Central Park, lîngă pînza-hamac pe care cu ochii la stele se leagănă cei doi îndrăgostiți. Apoi negreala care are propria sa autonomie i se lipește de motocicletă, ajunge acasă și se adăpostește cînd sub pat, cînd printre cărțile înșirate pe jos și într-o noapte zbuciumată se lipește de Peter, iar acesta se înnegrește la suflet și la costum - am văzut asta în Războiul stelelor partea a VI-a -, devenind din păianjenul
Spiderman revine! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9665_a_10990]
-
noastre nu au nici un corespondent în realitate. O metaforă sugerează o imagine din minte, dar în nici un caz nu descrie un obiect din realitate. De pildă, cuvîntul "inteligență". Ideea că în noi s-ar afla o facultate concretă și perceptibilă, adăpostită într-un nerv sau într-un centru nervos, al cărei efect asupra comportamentului omenesc ar fi ceea că putem avea o atitudine inteligentă este un poncif găunos. Noi nu avem în cap inteligență, cum nu avem nici suflet. În schimb
Oceanul de emoții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9709_a_11034]
-
de om". Tonul e grav, intuiția pare să-i funcționeze, ca de-atîtea ori, impecabil. Citite "după starea cerului și a sinelui", pe sărite, răsar fragmente de prier pe care fie le dramatizează în stilul lui Emil Botta : "Întunecatule April, de ce adăpostești, gazdă de hoți, în lumina rece a nopților tale negre năluci hăituite de poterele vîntului?", fie le induce mult rîvnita "stare de Univers" prin chiar capriciul filigranat al Erosului : "Un univers aprins și-un univers cernit se joacă și se
Calendar Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9716_a_11041]
-
ce domnea în acei ani, Ierunca a putut să scrie despre Pitești liber și detașat, chiar dacă oarecum "la mînă a doua", precum un autor ce repovestește mărturiile scrise sau vorbite de cei ce putuseră scăpa din țară. Chiar incompletă și adăpostind pe alocuri inexactități (Costache Oprișan nu a murit la Spitalul închisorii Văcărești în 1957, așa cum stă scris la p. 61, ci în Casimca Jilavei), cartea lui Ierunca a avut, la momentul publicării primei ediții (1990), un efect providențial. Un om
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
vorbă, ce accesorii să poarte. În urmă cu șaizeci de ani nu era, de pildă, cuviincios ca domnii să poarte umbrelă: "Bărbatul elegant nu poartă umbrelă ci un trench impermeabil. Se presupune dealtfel că dacă îl apucă ploaia, el se adăpostește undeva, ori ia un taxi." Vremuri...
Onoarea unor oameni cuminți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9781_a_11106]
-
Pe urmă pricepusem. Era ca o nobilă parolă; un nume hărăzit visătorilor și bântuiților lumii. Comandantul salută și plecă solemn. Și iar mă gândii la pianul prințesei Trubețkoi... * Nu cu mult înainte, văzusem muzeul din Tobolsk, căsuța de lemn care adăpostea pianina prințesei Trubețkoi, din cea mai nobilă familie a Rusiei, exilată la Tobolsk. Pianul, subțire, plăpând, fusese cărat prin nămeți, tocmai până-n centrul Siberiei. L-am văzut cu ochii mei, singuratic, în odăiță de lemn, șubred, mâncat de vreme, având
Prințesa Trubețkoi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9774_a_11099]
-
de când lumea, care își purta cu mândrie acoperișul din tablă boită în roșu de cu primăvară... Nu știu cum, dar tare semăna cu pălăria unui mehenghi așezată pe-o ureche. Soproanele din fundul curții, rânduite de-a lungul zaplazului de nuiele, puteau adăposti o șatră întreagă cu căruțe cu tot. Sub nucul dintr-o latură a ogrăzii ședea pitit cuptorul pentru pâine și plăcintele despre care vorbea moș Dumitru Carpen. Crâșma era așezată la loc bun. Două drumuri însemnate se încrucișau taman în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
oameni - este imposibil să murim cu toții, În aceeași clipă!”. Corect! Pentru mine, Birlic, Emil Botta, George Constantin, Ștefan Iordache, Gina Patrichi, Ileana Berlogea, Ion Zamfirescu, Caragiu ș. a. sunt vii. Ca Beligan, Rebengiuc, Iureș. Măcar unii din cei mulți, care se adăpostesc În for(t)ul interior al unui artist, rămîn nemuritori... Citesc, periodic, despre deținuții care sunt actori, scriitori, pictori. E un subiect care place gazetarilorgăozari (cum i-a numit Președintele țării). Văd că Alina Herescu, celebra criminală, joacă Într-o
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
sănătate. Deosebit de aceste condicuțe individuale, fiecare casă de prostituție va primi de la Primărie o condicuță colectivă, În care se vor nota cele desființate după cererea lor sau dispărute. Art. 19. Femeia care dirijează o casă de prostituție nu va putea adăposti la casa sa nici o femeie neînregistrată ca prostituată. Ea este datoare a face la primărie declarațiune În timp de 24 de ore despre orice femeie primită În casa ei, conform art. 17. Ea nu poate primi În casa ei femei
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
peticit, petece de lemn peste pereții de lemn. Se mai află un acvariu care nu a avut niciodată geamuri. Cuibarul găinilor îl găsim tot acolo. Singurul lucru viu din toată această încăpere ciudată. Polata comunică cu cotețul în care se adăpostesc pentru a dormi găinile. Mai sunt unele poteci, trasee ale șobolanilor. Găuri, curse de șobolani, curse în funcțiune sau opărite. Purificate. Singurul obiect periculos. Igiena e periculoasă. Găina, o pasăre considerată a avea o inteligență deficientă. Animal aproximativ. Și găina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Până nu se luminează de ziuă, mergeți să beți apă și umpleți bidoanele. Aveți la dispoziție jumătate de ceas. Executarea!” Orice deplasare pe timp de zi era aproape imposibilă. Terenul îi ca o farfurie. Nici un pai după care să te adăpostești. Doar șanțul șoselei și gârlele paralele ce duc spre pădurea unde era linia frontului... Ei, de aici înainte treburile se schimbă. Acum este momentul când drumurile noastre - al meu și al lui Costăchel - s-au despărțit... Nu ne am mai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mesei, doar el înțelegea pe deplin povestea lui Costăchel. Au băut în tăcere. La o vreme, s-a auzit din nou glasul lui Costăchel: Într-o noapte o plouat și o suflat vântul. Nu prea am avut unde să ne adăpostim. La vreo două zile, Filip parcă nu mai putea merge ca înainte... O început să ardă ca o sobă. „Costăchele, nu te speria. O să-mi treacă. Înainte, băiete! Înainte!” Atâta spunea și se târa după mine, cu suflarea grea. Nu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în mijlocul drumului sub rafalele zloatei. Începând din față, numărați! - a ordonat cerberul. Unu... doi... trei... se auzeau glasurile deținuților, pierdute în vălmășagul vântului nemilos... De o săptămână atmosfera devenise violentă. Vântul pătrundea până la os. Deținuții nu aveau unde să se adăpostească. Târnăcopul și lopata au devenit obiecte de tortură. Roaba... calvar. Din adăposturile lor, gardienii urlau ca scoși din minți: „Mișcați-vă, trântorilor! Dacă nu faceți norma, nu mâncați! Ce credeți voi? Aici îi pension? Aici îi lagăr de reeducare prin
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Transilvaniei, colecționar pasionat. Catalogul acestei strălucite biblioteci (publicat la Viena între anii 1796-1819, în patru volume), alcătuit de cancelar, cuprinde 40.000 de înregistrări, între care incunabule și cărți în latină, greacă, germană, franceză, engleză, arabă, ebraică, italiană. El a adăpostit această bogată colecție într-o clădire construită special între anii 1799-1802, în care se află și acum, aproape neschimbată. Deschisă pentru public în 1802, ea a fost frecventată de intelectuali români pasionați de istorie. Târziu, Biblioteca Telekiana și-a unit
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
succint biblioteca domnitorului Constantin Brâncoveanu. R: O altă mare și vestită bibliotecă princiară a fost aceea a domnitorului Constantin Brâncoveanu, editorul versiunii integrale a Bibliei în limba română. În 1693, domnitorul Constantin Brâncoveanu a construit mănăstirea Hurezu (Oltenia), unde a adăpostit renumita sa bibliotecă al cărei fond valoros (între care două exemplare ale Bibliei de la București) a putut fi reconstituit grație ex-librisului cu însemnele puterii domnești. Concepută a susține interesele politice și diplomatice ale țării, cu un profil orientat spre istoriografie
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
O greutate ca de plumb părea că atârnă de fruntea mea. Am ajuns la gară destul de devreme. Mai aveam de așteptat cel puțin o oră. A Început să ningă și să bată vântul. Nu găseam un loc unde să mă adăpostesc. În sala de așteptare erau destui boschetari și cerșetori( nu lipseau nici țiganii). Am preferat să rămân pe peron, undeva În spatele unui chioșc. Eram destul de Îmbrăcată, dar nu suficient. Vântul se făcea simțit până la piele și am Început să dârdâi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mă usture tălpile. Degeaba mă mutam de pe un picior pe altul, durerea devenea tot mai acută. „Acum plec!” și când să fac pasul spre ușă, a Început să plouă abundent, astfel că, și alte persoane aflate prin apropiere s-au adăpostit În biserică. Vrând, nevrând, mă uitam cu coada ochiului la cei care intrau. La un moment dat, văd o femeie trecută de prima tinerețe, slăbuță, Îmbrăcată În negru de sus până jos, cu broboadă pe cap, așa cum cer bunele reguli
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
curgeau una după alta, de parcă erau puse pe ață ca un șirag de mărgele. - Au vândut-o! Au vândut-o! Casa părintescă nu mai este a noastră! zicea ea plângând. Au vândut pereții care văzuseră cum crescuse ea, care îi adăpostiseră pe ei toți de frig și de căldură, de ploi și de vânt, pereții care cunoșteau toate bucuriile ei; au vândut curtea, care cunoștea toate jocurile ei de copilă; au vândut pomii și via sădită de mâna tatălui ei... Tot
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fost ultima din existența lor. Se întețiră focurile pornite din timpul zilei. Pentru a spori lumina, se plantară făclii în jurul meselor ce ridicau fuioare de fum alb-cenușiu, ca o ofrandă adusă de etnie Cerului care, în marea sa bunătate, îi adăpostea sub acoperișul său și pe ei, acești trăitori obijduiți ai pământului. Nunta se desfășură pe toată durata nopții, cu băutură și fripturi de batal și de porc. Fiecare nuntaș își tăia câte o porție, după pofta inimii, însoțind bucatele de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
s-a zbătut întrun efort ultim, aruncându-și cât colo asasinii, apoi s-a ridicat in picioare și a luat-o la goană prin grădină, provocând o adevărată cursă de urmărire. Muți de spaimă și uimire, cei prezenți s-au adăpostit pe unde a putut fiecare, în timp ce unul mai responsabil ne-a strigat tuturor celor ce căscam gura, ca toată lumea să se urce pe gard! Printre sudălmi, panică și groază s-a scos la iveală caracterul așa-zișilor asasini porcini, întrun
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
lui Gaiț, de sub dealul Barbușca. Duminica schiam pe dealul Buzăului cu platoul natural numit „Tarnă”, pe pârtia versantului de nord al Barbuștii, botezată „Bulatău”, ori pe dealul Morarului, un imens imaș în pantă unde vara pasc oile, iar mai recent adăpostește stâna viceprimarului Vasilică Lucan, zis „Prunaru”. Când iarna era geroasă și râurile Moldova și Moldovița înghețau bocnă, cei care aveam patine jucam hochei pe terenuri improvizate, cu mantinela și porțile construite din pietre de râu. Anual concuram cu succes la
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
În palmă. Apoi, pereții camerei se adună iarăși În jurul meu. Și scaunele Înalte.. Și masa de lângă pat, pe care se află cuțitul cu lama tăioasă, de care m-am agățat ca să-mi sprijin verticalitatea gândirii. O rană adâncă mi se adăpostește acum În palmă. Îmi vine să râd. Râd. Râd cu toată ființa. Un râs copilăresc la Început, care capătă tot mai pronunțat accente stridente. Un râs care-mi transformă Întreg trupul În lungi convulsii spasmodice. Aerul devine purpuriu. Îmi străbate
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
chiar tupeu. După ce am ridicat fâstâcit din umeri și am privit-o câteva clipe (cuvintele mi se aglomerară pe buze și Înghețaseră acolo), i-am spus că se află În garsoniera mea, că poate pleca oricând voiește și că am adăpostit-o pentru că m-a Îngrijorat postura În care am găsit-o (oare de ce am spus asta!), că... Mi-a cerut să-i arăt unde este baia și a dispărut repede Întracolo, lăsându-mă cu vorbele prinse de gură. După un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]