1,484 matches
-
copiii cu dizabilități mentale, principalele caracteristici ale gândirii sunt: vâscozitatea genetică 1 (manifestare a tulburărilor complexe În dinamica dezvoltării intelectuale, caracterizată prin numeroase inegalități și oscilații concretizate Într-o evoluție Încetinită, greoaie, inconsistentă și neterminată), rigiditatea reacțiilor și a comportamentului adaptativ, consecință a dereglării mobilității proceselor corticale de excitație și inhibiție (efectele constau În dificultăți accentuate de abstractizare și generalizare, concretism excesiv al gândirii, perseverare În același tip de activitate). În contextul activităților educative, una dintre sarcinile prioritare ale Învățământului pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
plin la imprimarea originalității acestuia. Ca și gândirea, imaginația este și ea afectată, mai mult sau mai puțin, la copiii cu dizabilități, din cauza sărăciei și caracterului lacunar al bagajului de reprezentări, insuficientei dezvoltări a limbajului și a gândirii, rigidității reacțiilor adaptative. La copiii cu dizabilități senzoriale, insuficiențele imaginației se pot datora absenței sau diminuării accentuate a unor modalități senzorial-perceptive și dificultăților În dobândirea informațiilor; la cei cu dizabilități locomotoare, imaginația poate fi afectată de unele limitări ale câmpului de acțiune care
[Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
artistic, literar, muzical sau tehnic. Imaginația este puternic afectată mai ales la copiii cu dizabilități mentale din cauza sărăciei și structurii lacunare a bagajului de reprezentări, caracterului rudimentar al funcției semiotice, nedezvoltării limbajului din pricina capacității mnezice limitate, inerției și rigidității reacțiilor adaptative. În consecință, fantezia, creativitatea, inițiativa, previziunea etc. sunt aproape inexistente. O problemă aparte o reprezintă necesitatea prevenirii formelor pseudocompensatorii ale imaginației la persoanele cu dizabilități, manifestate adesea prin tendința unora de a ocoli realitatea, prin refugiul Într-o reverie pasivă
[Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
etnoculturale, ci și pe cele legate de clasele sociale, de mediu, religioase, pe cele individuale sau de grup, cu motivațiile lor). Acest fapt solicită toleranță și respect față de varietate și diversitate, perspectivă opusă modelelor care uniformizează și omogenizează, oferind modele adaptative și polivalente. Viziunea evaluării incluzive și diferențiate favorizează diversitatea alternativelor metodologice de realizare a evoluării, elevul putând opta pentru una sau alta dintre ele pentru propria evaluare și Învățare, alegând-o pe cea care i se potrivește mai bine. Evaluarea
[Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
fizic. Toate aceste lucruri determină schimbarea mai mult sau mai puțin a modului de viață a individului. Această limitare a câmpului de activitate a bolnavului este determinată de „pierderea rolurilor obișnuite, a unor gratificații și ale unor moduri de comportament adaptativ”(I. Iamandescu, 1997, p. 21); Schimbări de ordin ambiental și relațional, cu impact major în sfera afectivă. Schimbările de ordin ambiental se referă la schimbările suferite de bolnavii internați sau reținuți la domiciliu cuprinzând următoarele elemente: restructurare sau o diminuarea
ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Camelia Soponaru () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_632]
-
igieno dietetic sever, dependenței de tratament sau de o alta persoană, efectelor secundare determinate de tratamentul medicamentos, alterării capacităților fizice și psiho-sociale, frustrărilor generate de neputința funcționării depline. Toate aceste aspecte generatoare de stres psihic construiesc premisele unui comportament particular, adaptativ. Frecvent apare regresia în stare de boală, considerată utilă din două puncte de vedere: pentru că bolnavul își concentrează forțele asupra lui însuși, nemaifiind preocupat de altceva, și pentru că acceptă ajutorul și susținerea fără a se opune vindecării/tolerării situației (Jeanemet
ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Camelia Soponaru () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_632]
-
consiliere sau de expectanțele clientului se pot identifica anumite categorii comune de scopuri generale ale procesului consilierii: Schimbarea comportamentală considerată o condiție a optimizării personale, a posibilității de a trăi mai bine în mediul familial, profesional și social; Dezvoltarea capacităților adaptative la noile situații, sarcini și expectații personale și ale mediului familial și sociocultural, la situațiile de viață actuale; presupune reactivarea capacităților adaptative și remanierea unor comportamente dobândite în trecut; Dezvoltarea capacităților decizionale prin identificarea factorilor afectivi, raționali și de personalitate
ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Camelia Soponaru () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_632]
-
a optimizării personale, a posibilității de a trăi mai bine în mediul familial, profesional și social; Dezvoltarea capacităților adaptative la noile situații, sarcini și expectații personale și ale mediului familial și sociocultural, la situațiile de viață actuale; presupune reactivarea capacităților adaptative și remanierea unor comportamente dobândite în trecut; Dezvoltarea capacităților decizionale prin identificarea factorilor afectivi, raționali și de personalitate ce interferează cu procesul decizional și maniera în care o fac. Consilierul își propune să ajute clientul să înțeleagă cum și de ce
ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Camelia Soponaru () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_632]
-
ușor de identificat. 7. Particularități fenotipice la femeile cu diabet gestațional (DG) Heterogenitatea DG reiese chiar din definiția sa: “orice tip de intoleranță la glucide cu debut sau primă recunoaștere în timpul sarcinii”. Sarcina normală este caracterizată prin insulinorezistență și hiperinsulinemie adaptativă, secundare secreției de hormoni placentari diabetogeni. Diabetul gestațional apare în momentul în care activitatea β-secretorie pancreatică este insuficientă pentru a acoperi creșterea necesarului de insulină datorat insulinorezistenței și consumului energetic crescut necesar dezvoltării normale a unității feto-placentare. Una din caracteristicile
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
la T2DM este statura mică (5). La baza acestei ipoteze stă constatarea că statura mică se datorează subnutriției din perioada fetală sau/și prima perioadă a copilăriei („fenotip economicos”). Pe baza ipotezei fenotipului economicos se poate specula că aceleași modificări adaptative ce protejează aceste femei de malnutriție în primii ani de viață, conduc și la o scădere a creșterii în înălțime și la intoleranță la glucoză. Totodată este posibil și ca un defect genetic în acțiunea insulinei să conducă la o
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
activează valorile umane, privilegiind sistemul social; 4. strategiile decizionale vizează ameliorarea simultană a valorilor umane și a randamentului, combinând sistemul economic cu cel uman. Ele fac loc practicilor novatoare și ofensive și se aplică mai ales În firmele cu cultură adaptativă și vizionară. Cultura vizionară caută nu numai să anticipeze schimbarea, ca În cazul culturii adaptative, ci și controlul incertitudinii. Ea este specifică firmelor descentralizate, de Înaltă tehnologie sau micilor firme prestatoare de servicii. Fig. 64 - Strategiile schimbării Sursa: Gilbert (1988
[Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
și a randamentului, combinând sistemul economic cu cel uman. Ele fac loc practicilor novatoare și ofensive și se aplică mai ales În firmele cu cultură adaptativă și vizionară. Cultura vizionară caută nu numai să anticipeze schimbarea, ca În cazul culturii adaptative, ci și controlul incertitudinii. Ea este specifică firmelor descentralizate, de Înaltă tehnologie sau micilor firme prestatoare de servicii. Fig. 64 - Strategiile schimbării Sursa: Gilbert (1988, p. 23). În România se constată numeroase manifestări În rândul firmelor și angajaților, cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
între organism și mediu, în care are loc un consum energetic cu o finalitate adaptivă, proces ce realizează o anumită relație a omului față de lume corespunzător unor trebuințe specifice; totalitatea manifestărilor de conduită exterioară sau mintală care duc la rezultate adaptative. Dar totuși învățarea este și activitatea de asimilare sau însușire a cunoștințelor și operațiilor intelectuale de constituire a unor sisteme cognitive și structuri operaționale. Între procesele psihice și învățare sunt raporturi de interdependență. Pe de o parte, activitatea de învățare
ASPECTE PSIHO PEDAGOGICE ALE CREATIVITĂŢII ELEVILOR. GHID METODOLOGIC PENTRU PROFESORI by MIHAELA BĂSU, MARIANA DUMITRU () [Corola-publishinghouse/Science/312_a_609]
-
evoluționiste însă, aduc perspectiva întrebărilor de tipul „de ce” (întrebări legate de funcționalitate), evidențiind faptul că multe dintre aceste mecanisme sunt adaptări, deci trăsături ce optimizeză fitnessul individual (Hamilton, 1964). După definițiile date de Hamilton (1964), fitnessul individual, adică potențialul biologic adaptativ, reprezintă capacitatea unui individ de a face față cu succes condițiilor de mediu (ecologic și social) și de a-și transmite cu succes genele la generațiile următoare. Fitnessul este exprimat, de obicei, prin numărul total de descendenți în care un
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
fitnessul direct (numărul de descendenți rezultați din reproducerea directă a unui individ) și fitnessul indirect (descendenți înrudiți cu un individ, cum ar fi frați, veri, nepoți, în care individul a investit energetic în ajungerea lor la maturitate reproductivă). Unele trăsături adaptative sunt specifice diferitelor specii sau grupuri de indivizi, iar altele sunt comune aproape tuturor ființelor vii, reflectând ideea de unitate a vieții (Holland, 1992; Futuyuma, 1995). Unitatea, diversitatea și trăsăturile adaptative ale organismelor (trăsături fizice, psihologice, comportamentale) sunt consecințe ale
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
energetic în ajungerea lor la maturitate reproductivă). Unele trăsături adaptative sunt specifice diferitelor specii sau grupuri de indivizi, iar altele sunt comune aproape tuturor ființelor vii, reflectând ideea de unitate a vieții (Holland, 1992; Futuyuma, 1995). Unitatea, diversitatea și trăsăturile adaptative ale organismelor (trăsături fizice, psihologice, comportamentale) sunt consecințe ale istoriei evolutive. Evoluționismul și toate științele ce utilizează abordarea evoluționistă (genetica populațională, psihologia evoluționistă, ecologia comportamentală etc.) investighează istoria vieții și procesele ce duc la diversitatea și unitatea acesteia. Dacă luăm
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
trăsături faciale unice și o amprentă ADN unică. Foarte mulți cercetători au încercat să răspundă la întrebări legate de unicitatea indivizilor fiecărei specii, cum ar fi: Cum se pot explica variațiile genotipice și fenotipice dintre indivizi? De ce unele variații sunt adaptative și altele nu? Acestea sunt câteva dintre întrebările fundamentale ale științelor evoluționiste. Evoluționismul oferă un cadru explicativ unificator al științelor vieții, de la nivel de structură genică până la ecosistem, abordând apariția trăsăturilor adaptative și non-adaptative din perspectiva schimbărilor genetice influențate de
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
și fenotipice dintre indivizi? De ce unele variații sunt adaptative și altele nu? Acestea sunt câteva dintre întrebările fundamentale ale științelor evoluționiste. Evoluționismul oferă un cadru explicativ unificator al științelor vieții, de la nivel de structură genică până la ecosistem, abordând apariția trăsăturilor adaptative și non-adaptative din perspectiva schimbărilor genetice influențate de mediul ecologic (Weiner, 1995). 1.1. Ce este evoluția? Grupuri de organisme, cum ar fi populații sau specii, emerg prin diviziunea unor populații și specii ancestrale, iar aceste grupuri descendente vor evolua
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
a lungul timpului. Pentru ca o mutație să devină obiect al selecției naturale, aceasta trebuie să se manifeste în fenotipul (morfologia, comportamentul și/sau componenta psihică) unui individ într-un anumit context socio-ecologic. Selecția va favoriza acele mutații care oferă avantaje adaptative purtătorilor lor și le va elimina pe cele dezadaptative. 1.3.2. Efectul driftului genetic Un alt fenomen responsabil de modificare băncii genetice a unei populații într-o anumită direcție alelică este driftul genetic. Suzuki et al. (1989) explică în
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
reproduce, deci pentru a transmite mai departe materialul lor genetic. Cei mai adaptați indivizi la un mediu dat, care implicit se vor reproduce, vor determina o schimbare a frecvenței genice din banca genetică a unei populații în direcția celor mai adaptative alele. Prin adaptare se înțelege că un organism a atins un stadiu optim de interacțiune cu mediul actual (Holland, 1992). Totuși, avantajul oferit de anumite alele pentru un anumit context ecologic poate să dispară dacă apar schimbări de mediu. Selecția
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
ecologie comportamentală, genetică evoluționistă ș.a.m.d.) este cea legată de apariția reproducerii sexuate. David Buss, unul dintre pionierii psihologiei evoluționiste, consideră studiul reproducerii sexuate ca fiind cea mai de succes abordare a acestei științe (Buss, 2005). Care sunt avantajele adaptative ale apariției celor două sexe și care este contextul evolutiv al reproducerii sexuate, știind că reproducerea asexuată ar putea să confere mai multe avantaje decât cea sexuată în termeni de fitness direct? Prezentăm pe scurt dilema reproducere sexuată versus reproducere
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
și crossing-over. Moran (1996) consideră că, atâta vreme cât variabilitatea necesară evoluției unei populații sau specii depinde mai degrabă de combinațiile noi ale alelelor preexistente decât de mutațiile noi, o populație sau specie cu reproducere sexuată va fi pregătită să dea reacții adaptative la presiunile selective ale factorilor de mediu. În plus, deși cele mai multe dintre mutațiile noi sunt neutre, există totuși anumite mutații dezadaptative. Într-o populație cu reproducere asexuată, spre deosebire de o populație cu reproducere sexuată în care are loc recombinarea genetică, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
prada, gazdele și competitorii acestora. La fel ca și în cazul Alicei, este nevoie de o fugă continuă (evoluție) pentru menținerea unui optim interacțional cu mediul. Diversitatea genetică a descendenților speciilor cu reproducere sexuată permite unei specii să elaboreze răspunsuri adaptative la schimbările speciilor cu care aceasta interacționează. 1.3.7.2. Determinismul sexual și raportul sexelor (sex ratio) Raportul sexelor într-o populație (proporția între femele și masculi) și modul în care acesta poate să determine modificări ale frecvenței genice
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
într-o populație (proporția între femele și masculi) și modul în care acesta poate să determine modificări ale frecvenței genice la nivel intrapopulațional sunt subiecte foarte dezbătute în științele evoluționiste. Pionierii studiului raportului sexelor din punct de vedere al plasticității adaptative sunt: Fisher (1930), Hamilton (1967) și Trivers și Willard (1973). Murphy (2006) expune câteva dintre conceptele necesare înțelegerii interpretărilor evoluționiste ale raportului sexelor. Astfel, pentru cele mai multe vertebrate, determinismul sexual este unul cromozomial, deci prezența anumitor cromozomi sexuali (heterozomi) va determina
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
uman înțelegem complexul: stimuli - prelucrări informaționale - răspunsuri (David, 2000). Mai precis spus, psihologia evoluționistă studiază structurile cognitive care formează arhitectura minții umane, structuri care sunt rezultat al procesului evolutiv, adică au fost elaborate prin selecție naturală, pentru a rezolva probleme adaptative cu care s-au confruntat strămoșii noștri în mediul adaptării evoluționiste (environment of evolutionary adaptedness; EEA) (Buss et al., 1998; Buss, 2001; Cosmides și Tooby, 2006; Hagen, 2006). La o analiză detaliată a structurii anatomice a organismului uman, se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]