1,572 matches
-
mai sigur, pentru statutul nostru de fugari din Uniunea Sovietică, am încercat la Călărași, la Râmnicu Sărat, unde am făcut un an la Liceul Regele Ferdinand, la Beiuș și în final la Oradea. Pe tot parcursul am fost urmăriți și ademeniți de comisii mixte de ,,repatriere”, formate din ,,civili” sovietici și ,,civilii” români. Ideea naivă de a ajunge cât mai departe de granița cu Basarabia, ne-a salvat într-un fel nesperat. Episcopul ortodox Nicolae l-a încadrat pe tatăl meu
INTERVIU DE EMILIA ŢUŢUIANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353191_a_354520]
-
flux năvalnic al ideilor și metaforelor. Cred că avem de a face cu o capacitate creativă care iese din tipare, în registre ale spontaneității și strunirii verbelor, oricât de larg ar fi fost orizontul rostirii. Dacă versurile sale se lasă ademenite de tentații criptice, narațiunile sale au desfășurări bine structurate, în scenarii riguroase, de destule ori în derulare cinematografică. Melania Cuc știe să împace articolul de presă cu poezia, proza, eseurile și pictura sa, fie că e vorba de volute postmoderniste
PORTRET AL ARTISTULUI LA TINEREŢE FĂRĂ BĂTRÂNEŢE de NICOLAE BĂCIUŢ în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353449_a_354778]
-
Versuri > Iubire > TRĂIM O ZI CU FLUTURI Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 522 din 05 iunie 2012 Toate Articolele Autorului ți înflorește gândul când te culci Și simt cum lângă mine arzi, Sărutul înrourat pe buze dulci Ademenind în mreje pe bastarzi. Se varsă ceru-n ochii tăi străini Cu împliniri pe clipe suprapuse, Ca o mirare prinsă între crini Să muște uitarea iubirilor apuse. Îmi fulgeri neastâmpărul în trup Cu lacrimi reci aproape strig, Aș vrea din
TRĂIM O ZI CU FLUTURI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 522 din 05 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353478_a_354807]
-
nici binele din răi nu zădărnicește! El nu-și caută hrana trupului curând, Doar nevoia hrănii de inspirație având, În nevoi, aspirații și tot ce-i omenesc, Cam și peste nevoiile de bani, ei plutesc.. Valorile lumii acesteia nu-l ademenesc, Izvoarele iubirii e tot ce-n el vorbesc, Se-nalță peste patimi, albatrosul blând, Și-n al lui cer anii îl găsesc cu păr cărunt! (o poezie de Valerian Mihoc) Albatrosul - de Charles Baudelaire "Adesea, marinarii, spre-a-și alunga
ODĂ POEZIEI!! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353442_a_354771]
-
LASĂ DRUMURILE SĂ FUGĂ Autor: Petre Ioan Crețu Publicat în: Ediția nr. 1160 din 05 martie 2014 Toate Articolele Autorului pitit între coperți poemul aruncă cu toate cuvintele lui după tine așa l-am dresat în nopțile lungi ale iernii ademenindu-l cu vise nebune lângă abator câinii luminii sfârtecă grumazuri subțiri și albe din când în când vin fluturi în picaj singurătatea e rea și zgârie sub tâmplă când se lasă întunericul mă întrebi dacă aș putea să îmblânzesc moartea
LASĂ DRUMURILE SĂ FUGĂ de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353489_a_354818]
-
Acasă > Poeme > Devotament > RĂTĂCESC ÎN TINE Autor: Eleonora Stoicescu Publicat în: Ediția nr. 1631 din 19 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Zările mele se luminează Și simt cum sclipiri mă ademenesc în păduri neumblate. Ochii tăi verzi sunt frunze de măr abia înmugurite, Ce tresar la atingerile degetelor mele sfioase. Cand rătăcesc în privirile tale calde Simt că brațe suave mă cheamă gingaș În încăperi nedeschise de nimeni vreodată. Aș vrea
RATACESC IN TINE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352933_a_354262]
-
unul altuia versurile create în acea înlănțuire reciprocă de vervă a dragostei lor? Da, mai mult ca sigur că este aceiași muzica.. E Muzica ce cuprinde pe Marile Genii în Dansul Marilor Îndrăgostiri și nu le da pace, îi tot ademenește, îi tot forțează să creeze, chiar de și crizeze în forțarea impunătoare a destinului Marii Iubiri... Astfel în ajunul zilei lui Mihai Eminescu (de tristă amintire), Maestro Eugen Doga a pregătit din timp un concert pe măsura Dansului și a
EVENIMENT DE MARCĂ, SEMNAT DE MAESTRO EUGEN DOGA! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352893_a_354222]
-
o excursie gratuită, după cum știți și voi că se putea în anii ’70. Era o zi de luni a unui Cuptor mușcător . O alesesem eu, parcă cineva mă îndemnase, parcă mă trăgea ața, din noianul de ținte spre care te ademenea avizierul de la intrarea în curtea Casei. Celorlalți din grup nu le prea surâdea plecarea asta de douăsprezece zile, își făcuseră și ei planuri cu familiile lor, știi, era vacanța mare... Și tocmai până la Suceava?! Toți văzuseră Moldova, doar eu, nu
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
m-am lăsat antrenat de tentația unei insolite croaziere, după masa de prânz, spre Insula Mare a Brăilei. Paul, Magy și Calul au preferat siesta, căci tocmai fuseserăm încartiruiți în căminul Liceului Economic și localul, renovat de un an, îi ademenise cu oferta lui, mai mult decât civilizată și răcoroasă, spre somn. Eu, mare iubitor de căldură și la propriu, și la figurat, am ales plimbarea. -Dar ea, misterioasa, ce-alesese?! Retirarea în sine?! se interesă visătoare Miramoț. -Nicidecum... Când am
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > DULCE FANTASMA Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 293 din 20 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Limpede mare ochii tăi, Iar trupul tău iubirilor cărare, În fața mea deschisă că și-o floare M-ademenești pe-a dragostelor căi. Îmi ești binecuvântare sau blestem ? Frumoaso ce iubirea îmi dezvălui, În patul tău ce mult aș vrea să stărui Să-mi fii mereu aproape când te chem. Dar tu zâmbești, șăgalnic râde clipă, Ești doar o
DULCE FANTASMĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354362_a_355691]
-
sus, în cercul nostru de „șamani” îmbujorați, cu ochii sclipicioși și trupurile bântuite de dulcea oboseală de după ascensiunea pe cărări ințiatice, eram cu toții incredibil de excitați. Mi s-a întipărit pe veșnicie amintirea incantației miraculoase cu care omul acela straniu ademenea spiritele, invitându-le să adăsteze printre noi: „ba/ baba-ba ba-ba...” Mai târziu, în sala de mese a cabanei Podragu, ne-a convins că le va chema, somându-le să ne dea un semn. Abia perceptibil, colțurile feței de masă s-
MUNŢII FĂGĂRAŞ, PENTRU CĂ EXISTĂ !* de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354439_a_355768]
-
stadionul părăsit). La limită, se ajunge la dezarticularea logică a limbajului însuși (nu doar a referentului), la ipostazierea și etalarea discursivă a demenței, potrivit unei poetici pseudo-parodice, postmoderne, susținute de aserțiuni precum: “Oamenii sunt bolovani ruinați dar în singură sprânceană ademenesc, ostașii cerți ai furtunilor și idioților. Te foarte mulțumesc cu o remușcare” (Singurătatea vede acoperiș jos). Se pot decela, totuși, trei modalități (cel puțin) de a evada din acest infern, din această mlaștină sinistră. Trei modalități ne-echivoce. Una este
EUGEN DORCESCU, PROZA LUI MARIAN DRUMUR SAU DESPRE INFRAREALITATE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353786_a_355115]
-
e liniște, totul pare părăsit, Doar prin gară huruie, un mărfar hodorogit. Luminițe pâlpâie și se sting în depărtare, În crâng ies și mișună sute de viețuitoare. Somnu-și pune-ncet pecetea peste trupuri ostenite, În tărâmul viselor, minți-le-s ademenite. Doar un paznic mai veghează, într-al nopții întuneric Contemplând cu detașare, tot acest fundal feeric. Latră-un câine către lună, ceilalți 'l-ntovărășesc, Pentru cine îi aude, poate fi chiar pitoresc! Cu un ”cucurig” marchează, miezul nopții negreșit, Un
NOAPTE DE APRILIE de NELU PREDA în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353913_a_355242]
-
care, dacă este lipsit de rațiune, știm bine că ”naște monștri”, după celebra zicere a lui Goya. Ruffilli o transpune subtil în versuri și îi dă sensuri în gestul capcanei așa-zisei libertății a bărbatului ”împresurat / de capcana / propriei libertăți...” ademenit la un dor ”de lume și de femei”. Existența închisă este un eu fără viitor, un cerc strâmt care sufocă egoul, survenind dispariția umbrei nocturne. Odată pierdută, apare stafiizarea egoului, pentru că el, ca entitate, nu poate părăsi teluricul, fiind reținut
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
multe fete avortând de groază când îl văzuseră și o mulțime de flăcăi dispăreau cu zilele iar când se întorceau erau atât de răvășiți că nu-și mai aduceau aminte de nimic. Ca să nu mai vorbim de copiii și copilele ademenite prin tot felul de coclauri și ce se întâmpla cu ei nimeni nu voia să spună... Cu alte cuvinte, groaza intrase în sat și perspectivele erau sumbre. Parșivul de moș Cotârlă dădu peste cap rachiul, făcu semn să i se
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
multe fete avortând de groază când îl văzuseră și o mulțime de flăcăi dispăreau cu zilele iar când se întorceau erau atât de răvășiți că nu-și mai aduceau aminte de nimic. Ca să nu mai vorbim de copiii și copilele ademenite prin tot felul de coclauri și ce se întâmpla cu ei nimeni nu voia să spună... Cu alte cuvinte, groaza intrase în sat și perspectivele erau sumbre.Parșivul de moș Cotârlă dădu peste cap rachiul, făcu semn să i se
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
o văd și trece norul dorul liniști liniștind. *** mai rabd un dor pe coapsa ta voi ninge mângâiere de ghiocei cernuți pe iarba udă stârni-voi dans nebun de paparudă torcând în negrul nopții mlădiere adie voaluri dezvelindu-ți nurii ademenind poftiri de trup măiastru înveșmântată-n astre și albastru vârtej pierdut în freamătul pădurii mai rabd un dor si mă strivesc sub tine nuntire aspră ispitește zorii perdele dăruirii stau doar norii și-adormi sfârșită-n pat de nelumine *** de-
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353200_a_354529]
-
M-am îndrăgostit de o himera, Care venea dintr-o lume austera, Din alte vieți, de demult uitate, Si cu care,...de ea am avut parte. Am recunoscut-o de la mare distanță, Era foarte frumoasă și avea prestanta, M-a ademenit cu admirabila ei privire, De pe chipul ei, ce emană fericire. Totul...n-a durat decât o singură zi, Éphémérizându-se, de a nu mai fi, Cunoscută și-n această nouă viață, Blocându-se într-un castel de gheață. Mie nu-mi
ÉPHÉMÉRIDE de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352662_a_353991]
-
Întins pe fotoliu, lejer, cu ochii închiși, a încercat să ațipească, dar somnul nu se prindea de el. Stresul unei zile încărcate de evenimente își pusese amprenta asupra lui, așa încât se lăsă pradă acelei stări în care geana somnului îl ademenea molatic. Aflat la cumpăna dintre somn și veghe, doctorul Eugen Tomescu revedea, așa cum obișnuia la finalul zilelor încărcate, filmul acelei zile, lăsând să se deruleze toate imaginile legate de locuri, persoane și conversații, încercând cu maxim de efort să sistematizeze
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352584_a_353913]
-
Te-am iubit precum iubesc și roșul din petala trandafirilor sau din haina ce o poartă Moșul ori din sfiiciunea mirilor. Te-am iubit precum iubesc și movul, arhitect al gândului zălud, mreje mi-ai întins înspre alcovul ce m-ademenea cu trupu-ți nud. Te-am iubit și încă te iubesc, o scânteie luminează iar, de la focul astrului ceresc se aprinde-al poeziei far. Referință Bibliografică: Te-am iubit... / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1169, Anul IV, 14
TE-AM IUBIT... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353627_a_354956]
-
rășchirate peruca decolorată. Un glas cavernos împunge zarea, făcând uriașul convoi să se oprească și să asculte Inspirata Tripletă: „Încotro te îndrepți, Popor al Protezelor, spre ce țel iluzoriu îți porți pașii? Lumina aceea e înșelătoare, Universul spre care ne ademenește, fals. Oprește-te, Popor al Protezelor! Marșul nostru este suicidar. Să rămânem unde suntem și să redăm vieții câmpia aceasta, să ocrotim sâmburele încă viu, să întemeiem pe tărâmul acesta un nou spațiu vital! Să ne oprim, Popor al Protezelor
MARŞUL SUICIDAR AL PROTEZELOR de ION IANCU VALE în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354722_a_356051]
-
Popor al Protezelor! Marșul nostru este suicidar. Să rămânem unde suntem și să redăm vieții câmpia aceasta, să ocrotim sâmburele încă viu, să întemeiem pe tărâmul acesta un nou spațiu vital! Să ne oprim, Popor al Protezelor, lumina aceea ne ademenește spre autodistrugere! Opriți-vă, cât mai e timp, opriți-vă!” Inspirata Tripletă tace așteptând reacția mulțimii. În rândul protezelor se iscă freamăt și ele se agită un timp, sfătuindu-se. Într-un târziu, un tunet format din mii de glasuri
MARŞUL SUICIDAR AL PROTEZELOR de ION IANCU VALE în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354722_a_356051]
-
nu sunt chiar așa de trist, Căci am un avantaj, cumva: În timp ce despre el se zice că...”era”, Se spune despre mine că...exist. Tinerilor politicieni A zis-o unul înaintea mea: Cum că politica-i o damă cam lichea - Ademenește tinerii creduli, Dar se oferă „la consum” celor...bătrâni. Și ce scofală-ar fi aici?! Și tinerii...ajung bunici! Mezinei mele dragi De profilul ei lăuntric Pare-a fi nemulțumită Și-n zelu-i autocritic, Cică-ar fi...”nedefinită”... Că acolo
EPIGRAME CARE ÎNTREC...MĂSURA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357118_a_358447]
-
creștini, consideră de datoria lui să pedepsească înfruntarea de care avusese parte și se bucură în sinea lui că poate chinui o nouă victimă. O dă pe mâna soldaților și adusă la judecată este cercetată cu blândețe la început, apoi ademenită cu promisiuni, amenințată și, în cele din urmă, supusă la chinurile cele mai groaznice. Sfânta Marina suportă totul pentru iubirea lui Hristos și nu acceptă să jertfească idolilor necurați. Chinurile la care a fost supusă mucenița au fost atât de
SFÂNTA MARE MUCENIŢĂ MARINA de ION UNTARU în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357221_a_358550]
-
cartea și citește câteva versuri: Doar cuvinte mii de cuvinte albastre acoperă trupul alb zvâcnirile din timpurile plecate Nori plutitori în maci roșii abstracte figuri însetate lalele în muzica albinelor brațele cuprind sunetul din noi un fluture pe flori Dimineața ademenește cântecul ciocărliilor se așează munții în reflecție cenușie verdele de brazi dilată clipele măreția inundă pașii spre liniștea culorilor -Ești înțelept străine, se entuziasmează culorile. Ne place muzica din glasul tău. Avem ce învăța de la tine! -Oamenii din casa numerelor
ORAŞUL AMESTECAT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357415_a_358744]