3,016 matches
-
sine ca și cum ar fi un bibelou. Pășește ușor și cu grijă, ca nu cumva să se spargă, are o privire care exprimă suferință și se ferește cu agilitate din fața oricărei crăpături prin care ar fi posibil să poată pătrunde o adiere de curent. Cel mai în siguranță se simte atunci când stă în pat, sub plapumă, iar iubita îi cară, la pat, ceiuțuri și pâinică prăjită cu untuleț. Bărbați când e vorba de pericole serioase, copii când e vorba să le curgă
Când o bubiţă e mai grea decât un război by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18584_a_19909]
-
maniera lui Asachi. O imitație pentru care am numărat silabe de mi-a venit rău și am citit de zeci de ori sonetele celui pe care-l încercam să-l pastișez. Ține-ți-vă bine, e cu “șoapte blânde”, “calde adieri” și alte siropoșenii specifice epocii. Cînd născîndu-se se-ntoarnă aurora peste lume, Și-nfocată strălucește, palidă și grațioasă, Eu cu fruntea adîncită tot visez la al tău nume La ochirea-ți amorată de fecioară preafrumoasă. Împregiur se-nseninează cînd a tale șoapte
CONCURS: Cine o imită mai bine pe Simona Tache? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18974_a_20299]
-
nume La ochirea-ți amorată de fecioară preafrumoasă. Împregiur se-nseninează cînd a tale șoapte blînde În urechea mea suspină picurîndu-mi dulce miere Și cînd strigi, făptură albă, te urmez duios oriunde Și-al meu dor te-mbrățișează ca o caldă adiere. Din a ceriului tărie, îngeri par că se coboară Cu-a amorului văpaie, cu-a simțirilor făclie Să aprindă dintr-o dată biata-mi slabă inimioară. De-al tău foc sufletu-mi arde, preaplecat pentru vecie Cînd adorm tresar de gînduri
CONCURS: Cine o imită mai bine pe Simona Tache? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18974_a_20299]
-
șapte dintre ei, atâția câți i-a dat Dumnezeu, fără să înfăptuiască păcatul obișnuit al femeilor din acele timpuri. Crescută și ea într-o familie la fel de numeroasă, de oameni destul de avuți, deținători de povarna vestită, la care, de cum se lasă adierea de toamnă, începeau să curgă căruțele de prin satele învecinate, descărcând butoaie de borhot și primind în schimb damigene burduhănoase de țuică. Legenda familiei spune că înaintașii bunicii erau dezrobiți tătari, stabiliți demult prin aceste locuri, ăsta nu pot ști
Maica și Gheorghe al lui Roiu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18927_a_20252]
-
ceață roșiatică prin care bâjbâiam căutând o ieșire. Afară totul era un amalgam de impulsuri, de culori fără sens și sunete fără finalitate. Parcă urcam o spirală unde culorile începeau să intre în forme, apoi în imagini, zgomotul devenea semn, adierea atingere. Străbăteam alunecarea aceea călduță și la capătul ei se contura ceva cunoscut, în altă formă auzit si văzut, mai bun și mai blând decât tot și de toate, ceva ce îmi oprea și lua teama de plângeri. Era Mama
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
cu tine Amintiri flamande se prind în părul meu, Clipe de dor, vise se cuibăresc în mine În nopțile stinghere cu glasul tău. Cuvinte nerostite, răvășite pe pagini de gand Mustesc în șoapte clipe de așteptare, În toamna brumărie cu adieri de vânt În valsul frunzelor plânse pe petece de soare. Se plămădesc vise, se rumenesc pe buze Cuvinte silabisite cu lacrimi în palmă, Pe margine de gand în dânsul unei muze Clipe se-ngână într-o lacrima de toamnă. Ești
INTR-O LACRIMĂ DE TOAMNĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384724_a_386053]
-
Acasa > Poeme > Emotie > UN CÂNTEC PRINTRE PLOI Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2235 din 12 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Cad stropi de purpură Și-albastru cristalin, În zorii dimineților de vară. O adiere blândă și-un alint, O aripă de fluture, pe geană. Alerg prin iarba umedă de ploi, Cu talpa goală, să ii simt sărutul. Sunt ruptă din iubirea florilor de rai, Din ochii blănzi de ciută Și din luturi. Vreau să
UN CÂNTEC PRINTRE PLOI de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384783_a_386112]
-
umedă de ploi, Cu talpa goală, să ii simt sărutul. Sunt ruptă din iubirea florilor de rai, Din ochii blănzi de ciută Și din luturi. Vreau să rămân un cântec printre ploi, Un zâmbet cald, din norii de funingini. O adiere caldă-n nopțile de mai, Un susur ce răzbate din adâncuri. Sunt o fărâmă din nimicul pieritor, Dar vreau să fiu un fir de iarbă verde; Un strop de ploaie, cer nemuritor, Lumină blândă, curcubeu și zâmbet. Referință Bibliografică: Un
UN CÂNTEC PRINTRE PLOI de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384783_a_386112]
-
de pomi cu voaluri ce miros a floare, Dor de tril gingaș, suav de păsărele Dor de catifeaua nopților cu stele. Dor de dimineți cu gene-nrourate, Dor de aburi calzi din frunzele plouate, Dor de nori din scame și adieri de vânt, Dor de freamăt vesel-ntregului pământ. Dor de aur dulce, parfumat din miere, Dor de verde crud al ramurilor grele Dor de liliac zâmbind la fereastră, Dor de iubirea din inima noastră. Dor de brațe largi deschise spre
DOR de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384792_a_386121]
-
alte nuanțe, în diferite aranjamente sufocante. Debordează de atâta tensiune încât s-ar zice că e un jurnal de război: miza e somnul (care nu vine niciodată): "nu pot să dorm, nimeni nu mă obligă să dorm/ nici un bici/ nici o adiere de vânt/ fantasme sunt gândurile, ele atârnă/ în spânzurători ofilite și caută odihna/ din nimic"(V ). Lupta e - clasic - cu eul (amintind de versurile Sylviei Plath, Între mine și mine/ zgârii ca o pisică), dar și cu copilăria, cu "vocile
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13654_a_14979]
-
e iPhone-ul meu? :))))))) 5 iunie 2014 Din ciclul “ce comunicate mai primesc pe mail”. Comentariile cu majuscule sunt ale mele. Uoof! Deși vară se dovedeste mai sfioasa că oricând, eu nu pot să nu visez la soarele zâmbitor și adierea ușoară a vântului. Iar atmosferă de vară nu ar fi completă fără o înghețată delicioasă. Și tu te gândeai la același lucru, nu-i așa? (NU, MĂ GÂNDEAM, DE FAPT, LA CÂT DE PROST SCRII!) În zilele de vară, înghețată
Siliconu-i silicon și e băgat în țâță by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19085_a_20410]
-
Prezența concurenților e anostă. Sunt lipsiți de entuziasm, sunt lipsiți de emoție, sunt exact ca juriul. Zici că au primit cu toții, la intrarea în concurs, avertismentul “ Dacă vă pune dracu’ și transmiteți către boii ăia de-acasă cea mai vagă adiere de emoție, veți fi împușcați în cap imediat ce ieșiți din scenă!”. Din cauza asta, și vocile le par mai slabe decât sunt... 7. Per ansamblu, show-ul arată foarte românește, în sensul prost al cuvântului. E anost, ponosit, trist, gri. 8
De ce îmi place Vocea României, iar la X Factor am adormit by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19275_a_20600]
-
Și m-au apucat nostalgiile. Mi-am amintit de parfumul tinereții mele, care era unul de la Avon. Far Away se chema (și încă se mai cheamă) și-mi plăcea mie mult, pentru că era delicat și lăsa în urmă o ușoară adiere pudrată. Mi-l cumpăram mereu, fiindcă era maximum ce-mi puteam permite, și eram foarte fericită cu el. L-aș recunoaște și acum, dintr-o mie, ba chiar, dacă nu cumva m-am ramolit, mi se pare că mai am
Parfumurile tinereţii by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19357_a_20682]
-
Ediția nr. 2355 din 12 iunie 2017. S-a rostogolit Luna în lacul cu nuferi, iar florile par lumânări aprinse-n altar, când diva se golește înfloresc luceferi și luciul apei se preschimbă-n cleștar. Vântu-și toarce fuioarele în fine adieri, iar miresmele se-mpânzesc involuntar, dar lacul tresare sub eolienele atingeri, apoi nămolul se dislocă ca și-un ghețar. Iar un sticlete trist orchestrat de greieri își cântă oful precum un vechi flașnetar, nuferii luminează ca și-o aură de
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
iarăși, star. 24 Aprilie 2017 ... Citește mai mult S-a rostogolit Luna în lacul cu nuferi,iar florile par lumânări aprinse-n altar,când diva se golește înfloresc luceferiși luciul apei se preschimbă-n cleștar.Vântu-și toarce fuioarele în fine adieri,iar miresmele se-mpânzesc involuntar,dar lacul tresare sub eolienele atingeri,apoi nămolul se dislocă ca și-un ghețar.Iar un sticlete trist orchestrat de greieriîși cântă oful precum un vechi flașnetar,nuferii luminează ca și-o aură de îngeriși
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
2017. Am deszăpezit gândurile prinse-ntre troiene, în suflet pâlpâie lumânarea ce picură amintiri, altă iarnă își cerne fulgii peste umeri și gene, dar parcă a fost ieri când mă topeai în priviri. Ți-am simțit zvâcnirea aripilor în preajma-mi, adierea ce mi-a răvășit păru-n prag de iarnă, mult mai târziu, am înțeles rostu-ți din lacrimi, dar mi le-ai dăruit ca perle,-n ultima toamnă. Încă, te doare zbuciumul și frământare mea, destinul ne-a ales părți ale
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
târziu, am înțeles rostu-ți din lacrimi, dar mi le-ai dăruit ca perle,-n ultima toamnă. Încă, te doare zbuciumul și frământare mea, destinul ne-a ales părți ale aceleași scântei, dar te voi cauta prin cărți, să-ți simt adierea și parfumul de sub teiul cu flori, ca ochii mei. Cărțile din bibliotecă le voi pune-n mulți saci, sunt prea mari, grele să le șterg praful gros, voi păstra și citi doar, Odă de Eminescu, căci ... Citește mai mult Am
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
mult Am deszăpezit gândurile prinse-ntre troiene,în suflet pâlpâie lumânarea ce picură amintiri,altă iarnă își cerne fulgii peste umeri și gene,dar parcă a fost ieri când mă topeai în priviri.Ți-am simțit zvâcnirea aripilor în preajma-mi,adierea ce mi-a răvășit păru-n prag de iarnă,mult mai târziu, am înțeles rostu-ți din lacrimi,dar mi le-ai dăruit ca perle,-n ultima toamnă.Încă, te doare zbuciumul și frământare mea,destinul ne-a ales părți ale
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
ferestre răsunăColindul... cântec după datină străbună,,,O ce veste minunată'' voi simți mereu,de Crăciun, la fereastra sufletului meu.21 Decembrie 2016 - MIT... XXVIII. ROLUL VIEȚII, de Maria Ileana Tănase , publicat în Ediția nr. 2181 din 20 decembrie 2016. Simt adieri prin faldurii de perdea, apoi am văzut fereastra deschisă, am tresărit, căci vântul se trudea să-mi prindă în păr o stea prezisă. Închid pleoapele sub palida-adiere, gândurile-mi rătăcesc, fără adresă și dincolo de-a vântului mângâiere, sub pleoape
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
reflexe, iar pe scena vieții mereu, te-ntorci. Aștept timpul să-mi ofere rolul vieții, totdeauna trebuie să crezi în șansă și chiar dacă sunt necesare repetiții, timpu-i va dărui vieții o recompensă. 10 Decembrie 2016 - MIT Citește mai mult Simt adieri prin faldurii de perdea,apoi am văzut fereastra deschisă,am tresărit, căci vântul se trudeasă-mi prindă în păr o stea prezisă.Închid pleoapele sub palida-adiere,gândurile-mi rătăcesc, fără adresăși dincolo de-a vântului mângâiere,sub pleoape se joacă ultima
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
MAI ASCULT..., de Gabriela Docuță, publicat în Ediția nr. 2271 din 20 martie 2017. Nu mai ascult glasul ce păcălește, I-am crezut iluzia orbește, Voi asculta doar glasul ud al ploii Ce curge-n gândurile primăverii... E-o voce adierea pădurii Ce ne-a ascuns sub frunze glasul urii, Cânt de izvor nestins ascult acum, Nu mai vreau vorbe ce mă abat din drum... Voi învăța s-ascult și răsăritul, Lumină aud foșnindu-mi sufletul... -Oare, Iubire, voi ști să
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
-O fi conștiința? Cine ar vrea Glasul împăcării, iertarea să-mi dea!.. Citește mai mult Nu mai ascult glasul ce păcălește,I-am crezut iluzia orbește,Voi asculta doar glasul ud al ploiiCe curge-n gândurile primăverii...E-o voce adierea păduriiCe ne-a ascuns sub frunze glasul urii,Cânt de izvor nestins ascult acum,Nu mai vreau vorbe ce mă abat din drum...Voi învăța s-ascult și răsăritul,Lumină aud foșnindu-mi sufletul...-Oare, Iubire, voi ști să te
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
Ghiocei albi ieșit-au din dureri,Nimic nu va mai fi cum a fost ieri!...... XXVII. METAMORFOZĂ, de Gabriela Docuță, publicat în Ediția nr. 2253 din 02 martie 2017. Deschis-au îngerii pe ram bobocii, Cântându-le sfios lumină Cu adierea vieții lină, Trezit-au din al iernii vis cireșii... Coșmar de iarnă au uitat, și frigul, Își amintesc doar flori să fie, În primăvară să invie Și focul verii să le coacă rodul... Vor fi cireșe-n roșu îmbietor, Ne
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
simți savoare, Slăvesc dulce taină unui Creator... Vom întelege oare, viu miracol, O simbioză a iubirii, Ce au primit în fruct cireșii? Jertfă dăruiesc fiind luminii sol!... Citește mai mult Deschis-au îngerii pe ram bobocii,Cântându-le sfios luminăCu adierea vieții lină,Trezit-au din al iernii vis cireșii...Coșmar de iarnă au uitat, și frigul,Își amintesc doar flori să fie,În primăvară să invieși focul verii să le coacă rodul...Vor fi cireșe-n roșu îmbietor, Ne bucură
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
Mai este-n noi o urmă de copil De câte ori rostim cuvântul mamă, Demultul vine-n astăzi și ne cheamă Să mai întoarcem timpul din exil. Mai este-n noi fărâm-aceea mică, Când teama de-ntunerec și tăcere Ne tresărea la orice adiere Iar inima ni se făcea... furnică. Ma este-n noi dorința de poveste Așa cum numai mama știe-a spune, Cu Prâslea cel Voinic și mere bune Și zâne, colindând, pe la ferestre. Mai este-n noi un dor de mângâiere Și
ATÂTEA GÂNDURI, MAMĂ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385297_a_386626]