1,730 matches
-
metri) actuale 2. indicele de masă corporală (IMC) sau indicele Quetelet este definit ca fiind greutatea/înălțimea 2 și se exprimă în kg/m2. Este un indicator util în definirea statusului ponderal, fără a aduce informații suplimentare cu privire la dispoziția țesutului adipos în exces. Nu este un parametru util în evaluarea antropometrică a indivizilor cu musculatura extrem de bine dezvoltată. 3. circumferința abdominală (CA) sau perimetrul taliei este un indicator antropometric important ce se corelează cu masa de țesut adipos de la nivel abdominal
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
cu privire la dispoziția țesutului adipos în exces. Nu este un parametru util în evaluarea antropometrică a indivizilor cu musculatura extrem de bine dezvoltată. 3. circumferința abdominală (CA) sau perimetrul taliei este un indicator antropometric important ce se corelează cu masa de țesut adipos de la nivel abdominal, perivisceral. Valorile normale sunt de < 80 cm la femei și < 94 cm la bărbați. Circumferința abdominală se măsoară în plan orizontal, la jumătatea distanței dintre creasta iliacă și marginea inferioară a arcului costal. La populația europeană, obezitatea
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
80 cm la femei. 4. indicele abdomino-fesier (IAF) reprezintă raportul dintre circumferința abdominală și circumferința măsurată la nivelul feselor, a cărui valoare normală este de 0.85. 5. grosimea pliului cutanat apreciază grosimea epidermului, a fasciei subiacente și al țesutului adipos subcutanat, într-o anumită zonă a corpului, standardizat la nivel bicipital, tricipital, subscapular și suprailiac. Clasificarea obezității 1. Clasificarea antropometrică realizată în funcție de valorile indicelui de masă corporală - IMC, este redată în Tabelul 21 și, în funcție de acest parametru, statusul ponderal al
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
astfel: Clasificare IMC (kg/m2) Subponderal < 18.5 Normoponderal 18.5-24.9 Supraponderal 25-29.9 Obezitate grad I 30-34.9 Obezitate grad II 35-39.9 Obezitate grad III ≥ 40 2. Clasificarea descriptiv anatomică distinge formele de obezitate în funcție de dispoziția țesutului adipos. Această distribuție a țesutului adipos în exces este de o importanță deosebită în stabilirea riscului cardiovascular și metabolic al unei persoane, independent de valoarea IMC: - obezitate androidă (abdominală): se caracterizează prin acumularea țesutului adipos în ½ superioară a corpului, predominant abdominal
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
Subponderal < 18.5 Normoponderal 18.5-24.9 Supraponderal 25-29.9 Obezitate grad I 30-34.9 Obezitate grad II 35-39.9 Obezitate grad III ≥ 40 2. Clasificarea descriptiv anatomică distinge formele de obezitate în funcție de dispoziția țesutului adipos. Această distribuție a țesutului adipos în exces este de o importanță deosebită în stabilirea riscului cardiovascular și metabolic al unei persoane, independent de valoarea IMC: - obezitate androidă (abdominală): se caracterizează prin acumularea țesutului adipos în ½ superioară a corpului, predominant abdominal. Este tipul de obezitate asociat
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
formele de obezitate în funcție de dispoziția țesutului adipos. Această distribuție a țesutului adipos în exces este de o importanță deosebită în stabilirea riscului cardiovascular și metabolic al unei persoane, independent de valoarea IMC: - obezitate androidă (abdominală): se caracterizează prin acumularea țesutului adipos în ½ superioară a corpului, predominant abdominal. Este tipul de obezitate asociat cu risc cardiometabolic crescut. - obezitate ginoidă (gluteo-femurală): se caracterizează prin acumularea predominantă a țesutului adipos în ½ inferioară a corpului, predominant la nivelul feselor și coapselor, asociat frecvent cu insuficiență
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
unei persoane, independent de valoarea IMC: - obezitate androidă (abdominală): se caracterizează prin acumularea țesutului adipos în ½ superioară a corpului, predominant abdominal. Este tipul de obezitate asociat cu risc cardiometabolic crescut. - obezitate ginoidă (gluteo-femurală): se caracterizează prin acumularea predominantă a țesutului adipos în ½ inferioară a corpului, predominant la nivelul feselor și coapselor, asociat frecvent cu insuficiență venoasă cronică și complicații mecanice ale obezității. În funcție de valoarea circumferinței abdominale și a sexului se poate estima riscul cardiovascular (Tabelul 22), independent de valoarea IMC. Risc
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
complex și multifactorial, fenomenul care stă la baza apariției obezității fiind reprezentat de dezechilibrul energetic cronic dintre aportul caloric crescut și/sau consum energetic scăzut. Acest lucru va duce, în timp, la o balanță energetică pozitivă, cu acumularea de țesut adipos în exces și alterarea structurii și funcției secretorii a țesutului adipos (inflamația și secreția de adipocitokine). Principalii factori implicați în etiopatogenia obezității sunt factorii genetici, pe de o parte, și factorii de mediu, pe de altă parte (stilul de viață
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
reprezentat de dezechilibrul energetic cronic dintre aportul caloric crescut și/sau consum energetic scăzut. Acest lucru va duce, în timp, la o balanță energetică pozitivă, cu acumularea de țesut adipos în exces și alterarea structurii și funcției secretorii a țesutului adipos (inflamația și secreția de adipocitokine). Principalii factori implicați în etiopatogenia obezității sunt factorii genetici, pe de o parte, și factorii de mediu, pe de altă parte (stilul de viață nesănătos cu favorizarea alimentației hipercalorice, a sedentarismului, consumul excesiv de alcool, stresul
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
comorbidități. Tabloul clinic va fi dominat de fapt de aceste complicații ce au consacrat obezitatea ca pe o boală cronică, cu consecințe serioase asupra stării de sănătate și nu ca pe un simplu defect cosmetic secundar acumulării excesului de țesut adipos. Riscurile asociate obezității pot fi clasificate didactic în două categorii: - riscuri ce decurg din modificările metabolice secundare disfuncției adipocitului și secreției în exces de adipocitokine proinflamatorii și reducerea secreției de adiponectină. Aici sunt incluse principalele afecțiuni cardiometabolice: boala cardiovasculară aterosclerotică
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
secreției în exces de adipocitokine proinflamatorii și reducerea secreției de adiponectină. Aici sunt incluse principalele afecțiuni cardiometabolice: boala cardiovasculară aterosclerotică, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, dislipidemia, hiperuricemia, ficatul gras non-alcoolic, precum și unele forme de cancer. - riscuri secundare efectelor mecanice datorate excesului adipos, ca de exemplu bolile osteoarticulare, sau chiar consecințe psihologice și sociale (reducerea respectului de sine, stigmatizare, depresie și anxietate, discriminare în diverse situații). Riscul major al obezității este cel metabolic, datorat insulinorezistenței care se află în centrul etiopatogenezei sindromului metabolic
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
parte prin hipertensiunea portală (disconfort abdominal, balonări, ascită, edeme, hemoragie digestivă superioară). Examenul fizic poate evidenția un spectru variat de anomalii: - Starea de nutriție a pacientului este deficitară; 20% din pacienții cu ciroză prezintă malnutriție proteică. Se observă scăderea țesutului adipos și atrofii musculare. Cauza este în principal un deficit de aport (mai ales la alcoolici), dar și un status hipercatabolic specific ciroticului. - Examenul ochilor evidențiază frecvent retracția pleoapelor, dând impresia unei exoftalmii. Prezența icterului scleral, a inelului KayserFleischer (în boala
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
nu au fost identificate modificările genice posibil implicate in afectarea răspunsului de compensare a rezistenței la insulină. 5.5.2. Factori de mediu Între aceștia, mai frecvent implicați sunt: -Acizii grasi liberi (AGL) care, prin acumulare excesivă în țesuturile ne-adipoase, pot exercita un efect „toxic” local definit ca „efect lipotoxic”. -Nivele crescute ale glicemiei care pot exercita efecte «toxice» la nivelul celulelor beta pancreatice pe de o parte și la nivelul țesuturilor-țintă pentru acțiunea insulinei pe de altă parte. a
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
de AGL reprezintă căi separate, independente spre apoptoză. În momentul în care rata apoptozei celulelor beta pancreatice depășește rata lor de înlocuire, masa beta celulara scade și nu mai este capabilă să compenseze rezistența la insulină impusă de obezitate. Țesutul adipos protejează țesuturile neadipocitare (care, neavând funcția de rezervor energetic, au o capacitate redusă de a stoca trigliceridele) atât prin funcția de captare a AGL și stocarea lor sub forma de trigliceride cât, mai ales, prin secreția leptinei care reduce lipogeneza
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
transcripției genice). Cu toate că rezistența la insulină implică toate aceste efecte, în general termenul de rezistență la insulină este aplicat doar la efectul insulinei de a promova metabolismul glucozei și de a stimula captarea glucozei în țesuturile -țintă: ficat, mușchi, țesut adipos. Metodele utilizate pentru a determină gradul de rezistență la acțiunea insulinei se bazează pe măsurarea directă sau indirectă a efectului de creștere a captării tisulare a glucozei, indus de insulină. În clinică, la subiecții tratați cu insulină se poate lua
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
de investigație, cu asocierea simultană a calorimetriei indirecte și a investigației metabolismului glucozei cu trasori radioactivi, a demonstrat că majoritatea glucozei administrată în cursul stării de hiperinsulinemie este captată la nivelul mușchiului scheletic (foarte puțină glucoză este captată în țesutul adipos și în ficat). Rezultă că rezistența la insulină se manifestă în special la nivelul captării glucozei în țesutul muscular. Prin utilizarea spectroscopiei în RMN (22) a carbonului 13 (1,1% din nucleii de carbon sunt reprezentați de acest izotop natural
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
subiecților cu diabet zaharat tip 2 probabil că insulinorezistența se datorează unui defect localizat pe căile care reglează translocarea GLUT-4. La nivelul ficatului, rezistența la insulină determină creșterea (relativă sau absolută) a producției hepatice de glucoză, iar la nivelul țesutului adipos o insuficientă supresie a lipolizei cu creșterea nivelului circulant al acizilor grași liberi. Dintre factorii de mediu, obezitatea joacă rolul cel mai important în patogeneza diabetului zaharat tip 2. Obezitatea este asociată cu rezistența la insulină. Studii epidemiologice au arătat
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
safene interne. Aceasta este însă grevată de posibilitatea apariției unor complicații severe precum necroza cutanată sau infecții, cu o morbiditate de circa 1% și prelungirea duratei de spitalizare. Complicații minore ca de exemplu lezarea nervului safen, hematoame, limforagie, necroza țesutului adipos cu celulită și edemul cronic pot apărea într-o proporție variabilă (uneori până la 20%), fiind supărătoare atât pentru pacient, cât și pentru chirurg. Din aceste motive, pentru prevenirea complicațiilor legate de recoltarea venei safene este bine să fie respectate câteva
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
folosit doar pentru hemostaza punctiformă. În acest mod se menține viabilitatea tisulară și scade incidența complicațiilor infecțioase; 5. La pacienții obezi, închiderea meticuloasă a plăgii folosind fire resorbabile este foarte importantă. Îndepărtarea țesuturilor devitalizate previne apariția celulitei produsă prin necroza adipoasă. 6. La nivelul gambei, nervul safen și ramurile acestuia încrucișează frecvent vena safenă pe fața ei anterioară. Pentru prevenirea lezării acestor structuri nervoase este necesară o disecție meticuloasă în stricta vecinătate a venei, având grijă să nu se secționeze ramurile
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
strâns cu mediastinita după operația de by-pass aortocoronarian (19, 20, 21). Mecanismul prin care obezitatea conduce la acest tip de complicație nu este pe deplin cunoscut, dar foarte probabil că este plurifactorial. Distribuția precară a antibioticelor administrate perioperator în țesutul adipos, prezența pliurilor tegumentare adânci ce reprezintă un loc ideal pentru proliferarea bacteriilor și zonele extinse de țesut adipos predispus la infecție, toate reprezintă tot atâtea probleme care se cer a fi rezolvate înainte de a fi prea târziu. Prezența diabetului zaharat
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
tip de complicație nu este pe deplin cunoscut, dar foarte probabil că este plurifactorial. Distribuția precară a antibioticelor administrate perioperator în țesutul adipos, prezența pliurilor tegumentare adânci ce reprezintă un loc ideal pentru proliferarea bacteriilor și zonele extinse de țesut adipos predispus la infecție, toate reprezintă tot atâtea probleme care se cer a fi rezolvate înainte de a fi prea târziu. Prezența diabetului zaharat și în mod special a celui insulino-dependent (22) a fost asociată cu apariția mediastinitei la un număr important
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
se asociază și cu creșterea nivelului plasmatic al hormonilor de sarcină, s-a presupus că aceștia influențează activitatea celulelor beta. Modificări la nivelul receptorului insulinic sau postreceptor: studiile ce au investigat legarea insulinei de receptorii insulinici din țesuturile țintă (muscular, adipos, hepatic etc.), în cursul sarcinii normale sau complicate cu DG, cu scopul de a identifica mecanismele celulare responsabile de scăderea sensibilității la insulină, nu au evidențiat defecte semnificative la nivelul receptorilor insulinici, legarea insulinei de receptorii din țesuturile țintă fiind
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
pentru disproporție cefalopelvină. Hadden (26) a observat, în urma unei largi analize a studiilor publicate pe această temă, că insulinoterapia în 2 prize, la gravidele care au numai un grad ușor de hiperglicemie, reduce dimensiunile fătului și în special masa țesutului adipos. Insulinoterapia se pare că are un rol în prevenirea apariției T2DM la acești copii, mai târziu în cursul vieții. Se va utiliza doar insulină umană, preparatele insulinice și schema de administrare trebuind să fie alese și modificate în funcție de valorile glicemiei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
fetală. Rolul hiperglicemiei materne în apariția macrosomiei fetale este susținut și de constatarea că intensificarea tratamentului insulinic, cu normalizarea valorilor glicemice, tinde să normalizeze mărimea copilului, ca și aspectul acestuia la naștere. Această ameliorare se datorează, în parte, reducerii țesutului adipos ce se acumulează în ultimele 8-10 săptămâni de sarcină. Pe lângă glucoză, secreția fetală de insulină este stimulată și de aminoacizii ramificați, acizii grași liberi și trigliceride. O funcționare anormală a celulelor b-pancreatice fetale poate să apară din primul trimestru de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
acest sens pledând evidențierea nivelelor crescute de insulină în lichidul amniotic încă din săptămânile 14-20. Hiperinsulinemia fetală este acompaniată de transferul crescut de nutrienți dinspre mamă spre făt, urmat de stimularea lipogenezei și anabolismului fetal, cu creșterea cantității de țesut adipos și splanhnomegalie. Sporirea masei țesutului adipos are loc prin creșterea numărului și volumului celulelor adipoase, ca și a cantității de glicogen din țesutul adipos. Splanhnomegalia, consecință a hipertrofiei și hiperplaziei celulare, afectează toate organele interne ale fătului (inimă, ficat, splină
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]