552 matches
-
canibal suprainteligent (un soi de Newton cu alte gusturi culinare), maestru În diferite științe cabalistice cum ar fi psihiatria. Filmul sugerează să-l simpatizăm. Și-l simpatizează toți, de la copii pînă la bunicuțe mare amatoare de Mozart, de Recviem, muzică admirată și de distinsul antropofag. Însă spre deosebire de Mozart, Picasso pictează. Meserie lipsită de importanță În filmul adaptat după un ostropel al unei scriitoare sentimentale al cărei nume l-am uitat. Te poți Întreba ce rost au avut cartea și filmul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a plecat în lumea largă... - Dar de ce? stărui Maria. - I-o fi fost teamă că, în urma acelei descoperiri, în fond, o descoperire tragică, el, logodnicul, nu va mai fi, cum se spune, la înălțime? Nu va mai fi artistul neîntrecut, admirat și adulat de până atunci?... Nu știu. Nu-mi dau seama. Tăcu câtva timp, visător. - Mi-ar fi plăcut să mai urmeze ceva, ceva mai dramatic, chiar melodramatic; bunăoară, el s-o fi surprins când se pregătea să fugă și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
strălucitul succes al „discipolului” ieșean, când acesta și-a susținut, în fața unui amfiteatru arhiplin, teza de doctorat Austria și Principatele Române în vremea războiului Crimeii (1853-1856), publicată ulterior de autor (1972) în Editura Academiei. Performanțele științifice realizate într-o cadență admirată sau invidiată, după caz, de colegii de breaslă din țară l-au impus de timpuriu pe Leonid Boicu drept un reper valoric al istoriografiei românești și, în consecință, ca pe un îndreptățit, chiar râvnit, partener de dialog pentru istoricii străini
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de orice obligație față de semeni. Departe de mine gîndul de a nega acest foarte nobil sentiment, dar cred că este mai curînd exprimat, decît răspîndit în realitate. Adevărul e că pentru majoritatea oamenilor supunerea, credulitatea, complezența cvasi-ndrăgostită față de un stăpîn admirat au o irezistibilă dulceață. Ceea ce erau odinioară apărătorii cetăților galo-romane de după căderea Imperiului sînt astăzi mîntuitorii societăților noastre democratice și revoluționare, adică obiectul unei idolatrii entuziaste, al unei înjosiri pasionate"36. De ce această adeziune dăruită conducătorului? Pentru că el propune mulțimilor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
puncte de vedere"489. La fel ca și adulții care, după ce au călătorit în mai multe țări, ajung să o privească pe a lor cu un ochi critic, descoperindu-i defectele și limitele. Unii ajung chiar să facă din țara admirată unitate de măsură. Ei nu admiră, de exemplu, decît ceea ce este american, englezesc sau german și devin cetățeni fictivi ai Marii Britanii, ai Statelor Unite sau ai Germaniei. Rezumînd, vom spune că fiecare copil își petrece o parte a vieții între două
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
politice, 2/1998, pp. 7-23.</ref> Formele fără fond sunt, în consecință, efectul pervers al unei modernizări din care este eliminată luciditatea privirii istorice. Ceea ce elitele în căutarea unui panaceu nu pot întrevedea este temelia pe care se sprijină arhitectura admirată. De aici, utilitatea spiritului critic ca aliaj de luciditate și energie vizionară. Critica junimistă vizează, în cele din urmă, ieșirea de sub imperiul iluziilor și intrarea pe teritoriul realităților care se cer confruntate. Formele fără fond se nasc pe acest sol
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
program, marcîndu-și pregnant textele ca fictive, ambiguizînd un material diegetic altminteri inocent dîndu-i alura - după exemplul lui Beckett - materialului didactic, in vitro. Perseverența cu care nu abdică niciodată de la o pretinsă scriitură albă și de la o preciptare fals apocaliptică merită admirată, poate nu la fel de mult ca rara voință autonomizantă față de tot ceea ce Înseamnă prezența sexului autorului În text (dacă romancierele franceze vor admite vreodată că așa ceva are o existență, la limită ireductibilă la vreo euristică). Paralel cu Marie Redonnet, poeta, nuvelista
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
spună ceva în dezacord cu aprecierile oficializate sau emise de critici în vogă, Maria Pavnotescu elogiază răspicat ceea ce consideră valoros la orice poet indiferent de cota lui de reputație și denunță tranșant, fără trac, ceea ce găsește neizbutit în versurile poeților admirați chiar de ea însăși: Nichita Stănescu, Nina Cassian, Marin Sorescu, Ion Gheorghe, Adrian Păunescu. Strădania de-a stabili notele individualizante ale producției fiecărui poet e însoțită de cea de încadrare a poetului într-o serie configurativă, de semnalare a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
îmi dezvăluie în primul rând multiplele perspective asupra umanului. Nu cauzalitatea istorică în argumentarea uneia sau alteia dintre teorii este esențială, ci continua devenire a omului ce trebuie privită dincolo de orice șabloane axiologice. Poate că Istoria nu trebuie judecată, ci admirată. Și dacă ceea ce tindem să considerăm drept rău în Istorie ne blochează admirația, atunci să rămânem barem cu mirarea în fața noului pe care omul l-a adus continuu, indiferent de raportările morale la el. * Coloniștii tind să reproducă locurile din
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
dans ses voeux L'homme est un Dieu tombé qui se souvient des cieux. Preferința interpersonală este, În plan ideal, nostalgia originilor, În plan interior, nevoia plenitudinii, iar În plan exterior, nevoia de a-fi-conform-cu o anumită imagine exemplară, respectată și admirată. În felul acesta pusă problema, situația prometeică se dovedește a fi cu totul altceva decât situația oedipiană. Persoana umană este atrasă de celălalt, nu numai În virtutea unor pulsiuni primare, de natură sexuală, ale Inconștientului, ci și În virtutea pulsiunilor secundare, de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
rădăcini adînci în conștiința sa. Fără ea nu s-ar explica decepțiile, care-l încearcă ori de cîte ori nu e tratat în conformitate cu meritul. Ideea că-i „un fenomen” trebuie să-i vină, cred, din copilărie, cînd e protejat și admirat, în mod excesiv, de mama sa, care îl ogoia și-l alinta cu vorba de „Procurorul mamii! Procurorul mamii!”, carieră supremă în ochii ei. E posibil ca această dragoste copleșitoare să-i fi provocat viitorului poet, pentru a mă exprima
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o serie emoționantă de exerciții de admirație pentru prieteni Mick (Astner), Costică (Acosmei), Caecub (Decuble), Radu Andriescu, gheo ori, surprinzător, pentru figuri underground, egal înfricoșătoare și ispititoare, precum Mihai Avasilcăi, zis și Fanfan sau "Rechinul Pușcăriilor", ale cărui veleități literare, admirate și de Emil Brumaru, sunt reactivate în pitorescul argotic din Homeless. Dar aceste finețuri capricioase subsumate, finalmente, tot literarului una dintre maladiile de care, orice ar face, Ovidiu Nimigean nu poate scăpa slăbesc în intensitate atunci când sunt alăturate textelor în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o altă imagine: aceea a conducătorului, a șefului unei bande, a persoanei în vîrstă prestigioase, de la care, bineînțeles, se așteaptă nu atît certitudinea unei securități tutelare, cît impunerea unei subordonări, cîteodată ambiguă și dureroasă, în același timp înrobitoare și activă, admirată și complice. "Adolescentul, scrie Erikson, dorește să devină un ucenic, un discipol, un servitor sexual, un pacient..." Fenomenul este ușor de comparat cu cel, adesea studiat, al grupurilor de tineri" aflate la limita comunităților delincvente, pe care le formează autoritatea
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
decît dubla perspectivă, pozitivă și negativă, prin care manualul lui Albert Malet și cel al lui Ernest Lavisse văd ceea ce a înfăptuit monarhia. De la primii capețieni la tînărul Ludovic al XlV-lea s-au păstrat în memorie fapte ce trebuie admirate: Organizarea administrativă [descrie Albert Malet] era inimaginabil de confuză și Franța nu era unificată [...]. Organizarea provinciilor era foarte complicata. În vreme ce azi nu există decît o singură împărțire administrativă, cea în departamente, în 1789 era o dublă împărțire, în guvernâ-mînte și
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
al Asociației Internaționale a Criticilor Literari începând cu 1971 și membru în comitetul executiv al acesteia. Formația lui I. a fost marcată de critica deterministă, pozitivistă și marxistă, dar și de modelul determinismului mai suplu al lui G. Ibrăileanu - profesor admirat de tânărul comentator literar -, ca și de înclinația acestuia către ideologia literară. Un alt model este G. Călinescu, teoreticianul criticii creatoare, dar și autorul Istoriei literaturii române de la origini până în prezent din 1941, care încă din paginile „Jurnalului literar” și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287654_a_288983]
-
poată obține o delectare și mai mare de la superioritatea sa, este suficient ca imaginația să treacă pragul de unde aceasta devine obsedantă, existînd astfel riscul transformării nervozității în nevroză: AR TREBUI să fac totul ca să devin la fel de perfect ca și el, admirat, adorat ca acela pe care îl iubesc, pe care îl ador mai mult decît pe oricine și decît orice. Este limpede că sarcina devenită tot mai vanitos exaltată, tot mai irealizabilă, începe să dea naștere unor culpabilități exaltate, unor vanități
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Astfel, două cupluri, unul al iubirii, altul al prieteniei se transformă, completându-se în arta creatoare. Creația a fost liantul și declanșatorul prieteniei, nefiind, în nici un caz, sursa unor sentimente omenești, prea omenești pentru a se naște între ei. Sau admirat și s-au respectat reciproc, și-au intuit talentul deosebit și au devenit unul pentru altul profeții unui vis al ascensiunii spre luceferi. Nu întâmplătoare este zicerea ce a făcut istorie în literatura română și cea universală: EMINESCU „CEL MAI
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
vulcanic, diplomat sau agresiv, blând sau feroce, inegalabil ca îndemânare și emoție, care și-a trecut sub tăcere victoriile, lăsând să se creadă că a învățat mai mult din înfrângeri. Profesorul Burghele, a fost - la vremea lui - iubit sau detestat, admirat sau criticat, căutat sau temut, dar niciodată ignorat”. Progresele științelor biologice și medicale în ultimele decenii ale secolului XX, fac necesară apariția unei variante moderne a tratatului de chirurgie. Își asumă această răspundere profesorul dr. Nicolae Angelescu - șeful clinicii de
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
o puternică educație matematică, a ajuns puțin câte puțin să dorească o definiție pur logică. Dar imaginați-vă zăpăceala începătorului căruia ați vrea să i-o serviți! Tot așa sunt și definițiile pe care le găsiți într-o carte foarte admirată și premiată de foarte multe ori, Fundamentele geometriei 7 a lui Hilbert. Într-adevăr, ia să vedem cum începe: Să ne gândim la trei sisteme de LUCRURI pe care le vom numi puncte, drepte și plane. Ce sunt aceste "lucruri
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
rezidențială în care trăiești, de mașina pe care o conduci sau clubul din care faci parte. Dar în ultimă instanță prestigiul este o problemă ce ține de ce anume gândesc oamenii despre persoana respectivă. Cercetările prestigiului ocupațional sau despre cea mai admirată persoană, cel mai cunoscut nume și altele de acest fel sunt moduri importante de măsurare a prestigiului social. Potrivit lui Weber, oamenii care ocupă niveluri similare de prestigiu și împărtășesc un stil de viață comun formează grupuri de status. Puterea așa cum
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
un public cât mai larg, opta pentru limba latină. Latina era considerată grammatica, limba care nu se schimbă, care nu poate fi distrusă. Cicero scrisese în latină cu aproape un mileniu și jumătate în urmă și era încă citit și admirat, de aceea nu trebuie să ni se pară surprinzător că în jurul anilor 1307-1314, când Dante a început să redacteze celebra sa Commedia, a optat, firește, pentru latină. Din fericire, a început cu Infernul, nu cu Paradisul, și văzând că nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
îl acuză pe nedrept pe soț de infidelitate, dezvăluind o strategie perfectă de apărare, acuzatul devine acuzator, nu suportă nici o formă de îngrădire a propriei libertăți, dorește să evadeze din spațiul căminului, nu acceptă să fie cicălită. Se vrea lăudată, admirată, cinstită chiar și prin banchete, își vrea slugile remunerate și familia din care provine respectată. Proclamă sus și tare o egalitate în drepturi, căci nu se lasă dominată sau exploatată. Pentru această donna demonicata lucrurile sunt foarte clare: își poate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și lucrările citate din secolul al XIV-lea se opun ca o mască și antimască.573 „Divina Comedie a ieșit din rândul cărților vii și a fost interpretată ca o carte clasică, puțin citită, puțin înțeleasă, foarte puțin gustată, întotdeauna admirată. A fost divină, dar n-a mai fost vie. Comedie este pentru Dante beatitudinea cerească. Comedie este pentru Boccaccio beatitudinea pământească.”574 Lumea Decameronului sau a Povestirilor din Canterbury nu este una inversată, ca cea a lui Aristofan. Nu răstoarnă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ce se dovedesc insensibile la afecțiunea afișată sincer a unor adoratori (Elena din VIII. 7 este arogantă, îi place să fie curtată și 1018 Ibidem, p. 166. 1019 Ibidem, p. 405. 1020 Giovanni Boccaccio, Decameronul, vol. II, p. 138. 273 admirată, îl păcălește pe un student, lăsându-l să o aștepte o noapte într-un frig cumplit, dar acesta îi va da o lecție vindicativă usturătoare, numind-o totodată „șarpe otrăvit”1021, „ființă mârșavă și rea”1022). Prefăcătoria poate fi dublată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cele ale copiilor normali. În acest sens, Irinäus Eibl-Eibesfeldt a prezentat cazul unei fetițe oarbe din naștere care, lăudată pentru calitatea interpretării sale la pian, a roșit și și-a plecat privirea exact cum procedează orice fată sfioasă atunci când este admirată 31. Unele studii dezvăluie faptul că ,,nevăzătorii din naștere folosesc gesturi ale mâinii pentru a comunica, asta chiar și atunci când vorbesc cu alți nevăzători. Și fac acest lucru toată viața lor, din copilărie până la bătrânețe". Prin această precizare, este ilustrat
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]