538 matches
-
editorial, în 1976, cu volumul Destinul unei artiste. A colaborat cu articole de critică literară și de artă la „Transilvania”, „Astra”, „Tribuna”, „Steaua”, „Luceafărul”, „România literară”, „Revista de filosofie”, precum și la numeroase volume colective. I. practică o critică entuziastă și admirativă, aspirând spre sfera hermeneuticii filosofice. Aceasta nu se dovedește însă adecvată unei perspective valorice de ansamblu, recurgând la aproximativ aceleași instrumente ale analizei suprainterpretative, ca, bunăoară, atunci când se oprește asupra orfismului eminescian sau a creațiilor autorilor minori aflați în perimetrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287640_a_288969]
-
pe care circulația ei le suscită. Să fii atent la aceste schimburi Înseamnă așadar să ai acces la ea, dacă nu să o și citești. Baskerville a reușit să cunoască conținutul cărții tocmai datorită schimburilor de acest fel. În fața uimirii admirative a lui Jorge („Cam așa”), care Îl Întreabă cum a putut să reconstituie un text care nu a avut cum să-i treacă vreodată prin mâini, Baskerville Îi explică că s-a inspirat din cercetările Întreprinse de Venanzio, călugărul ucis
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
biblioteca municipală ca să se informeze, Phil este În stare, În momentul În care Rita Îi mărturisește din nou pasiunea ei pentru poezia italiană a secolului 19, să-i recite, cu un aer pătruns, fragmente din libretul lui Rigoletto, sub privirea admirativă a tinerei femei. Constrâns să vorbească despre cărțile pe care nu le-a citit, lui Îi ajunge să desprindă dintr-o zi cele câteva secunde ale replicii lui pentru a ajunge să coincidă exact cu dorința Celuilalt. Tentativa de seducere
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
șocuri estetice, Însă, etalarea de care vorbesc se poate traduce prin "afirmarea inutilă a inutilului", asemănătoare cu actele eroilor emisiunii de pe MTV, Jackass: nihilism la pătrat, un "nu" amuzant spus "nu"-ului răspicat și serios sau "da"-ului prescriptiv ori admirativ. Paradoxal, astfel de teribilisme dezabuzate au ca substrat Întocmai ideea "artei pentru artă", Întoarsă pe dos: Beigbeder scrie de amorul artei așa cum jackașii urinează În zăpadă sau vomită pe stradă Într-o neîntreruptă și tîmpă stare de beatitudine, de chichi
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Poemele debutează direct cu formulări deschise înțelegerii, pentru ca apoi să se oprească la un "cuvânt" care să-i dea posibilitatea asociațiilor și a divagațiilor; de exemplu, versul "Ce tânăr ești" evocă amintiri legate de femeia iubită, care i-a mărturisit admirativ și afectuos iubirea, și de atunci a început declinul: "am început să mor, și tot ce mi se întâmplă vine să-mi șuiere în auz și mi-a venit vremea zilelor numărate". Versurile continuă într-o lungă meditație asupra actelor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
trist amor,/ Și-n goana albelor ferestre/ Zbura fantastic umbra lor.// Pluteau cu mintea rătăcită/ Ca-n alte lumi, răpiți de joc.../ Și atît părea de fericită/ Părechea fără de noroc!” 10) Atracția balurilor asupra lui Bacovia se vede în felul admirativ în care el vorbește despre muzica de dans, îndeosebi despre vals, slăbiciunea sa: „O, mîndrul vals... poate superb...” 11). Valsul îl impulsionează, îi dă avînt. „Valsul era răpitor”12). Plecat de la o petrecere, pe drum,”în cap [îi cîntă] valsurile
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cosmic care atârnă ca un sân/ prin cotloanele destinului are o plăcere nebună să/ înghită străzile aglomerate cu hormoni îmbrățișați/ ca maidanezii" etc. etc. În timp ce un admirator al liricii optzeciste nu va putea trece cu vederea aluziile pline de fervoare admirativă la poezia lui Mircea Cărtărescu (elegiile unui fluture cosmic) sau cea a lui Nichita Danilov (centura de castitate a unui cosmos nimfoman), dar nici, dimpotrivă, tușeurile ironice determinate de obiceiurile altor poeți ieșeni, care se dedau unor plăceri defel livrești
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
prin propria viață, Profesorul Ion Gh. Stanciu ne-a ajutat pe toți, căci, după cum ne dezvăluie Pestalozzi, "arătarea iubirii e ispășirea păcatelor lumii". În "Rime", Dante spunea că asemănarea naște desfătare. În "Arca lui Noe" construită de Profesor adeziunea ta admirativă va fi sigur solicitată la maximum, căci în panopticul de modele vei găsi cu certitudine pe cele care corespund măsurii tale. Iar la sfîrșitul "călătoriei" vei putea citi altfel lumea, o vei "crea" din nou și vei fi primul ei
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și critica metafizicii speculative Paul Diel, psiholog francez de origine austriacă, a fost un discipol recunoscut al lui S. Freud și A. Adler. A avut șansa de a fi remarcat și apreciat de timpuriu, Einstein însuși scriind în 1935 cuvinte admirative despre gîndirea sa. Gaston Bachelard îl citează în prefața la Symbolisme dans la mythologie grecque pentru arta de a interpreta miturile și a înțelege simbolurile. Deși a fost freudian convins, cu timpul Paul Diel s-a distanțat semnificativ de doctrina
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
-se și chiar ignorându-se intelectul. CUNOAȘTE-TE PRE TINE ÎNSUȚI p. 171, r. 2 5 : „Când mă ia lume-nainte, Ori de prost, ori de cuminte, Ori de bine, ori de rău, De asta habar n-am eu.” atitudinea admirativă sau dezaprobatoare a celorlalți, fundamentată pe argumente concrete sau pe aparențe, nu este luată în considerare de persoana în cauză. POEZII POPULARE p. 172, r. 10 13 : „Sărmana inima mea, Mai bine s-ar fi topit, Decât m-aș fi
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
La Curée, p.79]. Parisul de la sfârșitul secolului al XIX-lea este mai ales spectacolul Expozițiilor naționale și internaționale, care bântuie acest secol, atestând dinamismul și strălucirea Franței 177. Parisul se afirma drept capitală luxului și a modei, atrăgând privirile admirative și vizitele personalităților din lumea întreagă: "On causait des princes qui viendraient à Paris pour l'Exposition" [Zola, Nana, p.70]. Această importantă a exhibiției, acest primat al vizualului sunt consecință unei mutații profunde a cadrului urban, care și-a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Eliade a murit fără a-și fi exprimat vreodată în mod clar regretul pentru simpatia sa față de Garda de Fier, pe când Cioran a formulat de câteva ori scuze vagi și a inserat într-una din cărțile sale un portret colectiv admirativ al evreilor. Noica a crezut că poate suprima pur și simplu orice referință biografică, el având a se distanța de două tabere politice opuse, ba încă din interiorul uneia dintre ele. Oare ce ar fi spus Noica în libertate? și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
E tocmai ceea ce repudiau orientările de idei antidemocratice" (p. 72). În locul democrației și raționalității, extremiștii de dreapta își doreau ardent, in corpore, statul totalitar ca matrice politică pentru crearea "omului nou". Citatele catagrafiate în volumul lui Z. Ornea relevă intensitatea admirativă a extremiștilor interbelici români pentru totalitarismul naționalist, de factură fascistă și/sau nazistă, sau chiar și bolșevică. Din pletora de citate în care este evidentă venerația politică nestăvilită manifestată față de totalitarism, unul singur îl vom reproduce cu titlu de ilustrativ
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
profesor de filozofie morală, a renunțat să mai frecventeze reuniunile Clubului și s-a explicat spunând că nu mai este dispus să aștepte de fiecare dată, în fumul gros din încăpere, ca Wittgenstein să-și înceapă numărul sub privirile „idiot admirative ale studenților“. (Vezi R. Monk, op. cit., p. 283.) 68 D. Lee, „Wittgenstein 1929-1931“, în Portraits of Wittgenstein, ed. cit., vol. 2, p. 191. 69 Citat după R. Monk, op. cit., p. 299. 69a Vezi D. Lee, op. cit., p. 193 și N.
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
rudele/profesorii se arată nemulțumiți, mereu copleșiți de presiunea termenelor și de amploarea problemelor, nemulțumiți de sine și aflați mereu în alergare/în contratimp, încât foarte rar mai știu au mai pot să adreseze/lanseze semne de recunoaștere laudative, încurajatoare, admirative. Climatul relațional se degradează, se încinge, stroke-urile negative se înmulțesc și se diversifică 2. Nevoia de aprobare socială În strânsă legătură cu nevoia de afiliere și cu cea de recunoaștere este și trebuința de aprobare socială. "Niciunul dintre noi nu
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
fi de folos în controlul democratic și se poate transforma chiar în admirație față de personalitățile remarcabile (Savater, 2008). Altfel spus, pare că invidia malignă se poate transforma în și manifesta în anumite situații ca invidie benignă 62. În forma sa admirativă (și emulativă), invidia nu se manifestă neapărat ca un rău. Ea poate, dimpotrivă, "să ne oblige la autodepășire, iar acest stimulent poate fi o binefacere, nu numai pentru noi, dar și pentru societate ca întreg", precizeză Fr. Lelord și Ch.
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
s-a bucurat de un anumit succes; această formă riscă să degenereze într-o permanentă sursă de nemulțumire. Riscăm să ne înveninăm definitiv relația cu cei apropiați, de acasă, cu prietenii sau cu cei de la locul de muncă; c. invidia admirativă: este forma care, deși implică o doză de suferință, ne îndeamnă spre o emulație sănătoasă: suntem motivați să muncim mai mult și capabili să ne felicităm colegul/a pentru reușita lui/ei. Emulația consideră Ph. Braud (2008) constituie "dimensiunea dinamică
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
așa-numitele "modele de interacțiune în identificarea [cititorului] cu eroul literar" prezentate de H. R. Jauss: (1) identificarea asociativă, care se referă la "joc/întrecere (serbare)" și se concretizează, ca dispoziție receptivă, în "transpunerea în rolurile altor participanți"; (2) identificarea admirativă, care se referă la "eroul perfect (sfânt, înțelept)" și se concretizează, ca dispoziție receptivă, în "admirație"; (3) identificarea simpatetică, care se referă la "eroul imperfect (cotidian)" și se concretizează, ca dispoziție receptivă, în compasiune; (4) identificarea cathartică, care se referă
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
un haos amețitor. Spre deosebire de Jupân Dumitrache sau de Chiriac, Leonida nu devine căpitan în garda națională și nu speră la vreo parvenire socială. El este veteranul bătăliilor politice de care își reamintește cu încântare. Leonida pontifică în fața unicului și total admirativului său auditoriu. Postura de atotștiutor pe care și-o asumă obligă: nu poate avea goluri în cunoaștere. Explică tot: politicul, psihologicul, medicalul. Nonsensurile sunt bine compartimentate. Răsturnarea lui Cuza de la 11 februarie 1866 e pentru el revoluție. Republica înseamnă cele
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
profesor de filozofie morală, a renunțat să mai frecventeze reuniunile Clubului și s-a explicat spunând că nu mai este dispus să aștepte de fiecare dată, în fumul gros din încăpere, ca Wittgenstein să-și înceapă numărul sub privirile „idiot admirative ale studenților“. (Vezi R. Monk, op. cit., p. 283.) 68 D. Lee, „Wittgenstein 1929-1931“, în Portraits of Wittgenstein, ed. cit., vol. 2, p. 191. 69 Citat după R. Monk, op. cit., p. 299. 69a Vezi D. Lee, op. cit., p. 193 și N.
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
deci numai pentru export: De dignitate Europae. Nu analizăm acum deloc ideea europeană în concepția lui Constantin Noica. Ea este când eurocentrică, uneori în mod excesiv, când complexată, plină de toate resentimentele unui exponent al unei mici culturi, când paradoxal ! admirativă. Europa însemna pentru Noica foarte multe lucruri, în același timp. Aceasta ținea mai ales de semantica sa cu totul personală. Trebuie arătat în același timp, cu obiectivitate, că, în ciuda etnicismului și specificismului său românesc atât de declarat, Noica a avut
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în 1973. Mulți dintre noi cunoșteam importanța cercetărilor pe care le făcea în calitate de filosof al științelor. În acea seară, Michel Serres a luat cuvîntul după ce-am schimbat informații despre cărțile recente și ideile noi și am rămas uimiți și admirativi. Timp de două ore, și-a dezvoltat ideile despre problema "militantismu-lui"în care se găsește cuvîntul "militar". A făcut o expunere strălucită, împărtășindu-ne din cultura sa imensă: începînd cu organizarea societății ateniene, a abordat problemele de-a lungul secolelor
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
cîțiva ani, rămîne fără podoabă capilară, fiind silită să recurgă la peruci extravagante) și începe să cultive la rîndul ei acea imagine de bimbo prostuță, seducătoare și frivolă, ce prindea (ba chiar încă mai prinde) atît de bine la populația admirativ masculină a cinefililor. Liberati nu face concesii, dimpotrivă, își ia sacrosancta dis tanță ironică față de obiectul interesului său, pe care îl tratează cu toate nuanțele cuvenite, dar fără vreo afecțiune sau atracție specială pentru vulnerabilitatea ființei din spatele mitului, așa cum o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
S. Crohmălniceanu, Exercițiul cotidian al terorii, RL, 1991, 42; Mircea Handoca, Mircea Eliade - fascist, legionar, antisemit?, JL, 1992, 13-14; George, Sfârșitul, IV, 300-304; Alexandru Vlad, Amurgul clovnilor, VTRA, 1993, 4; Ștefan Borbély, Artistul și dictatorul. Trei trepte pentru un dezacord admirativ, APF, 1993, 9; Liviu Petrescu, Univers carceral, ST, 1994, 1-2; Simuț, Incursiuni, 164-167; Negoițescu, Scriitori contemporani, 254-256; Papahagi, Interpretări, 125-128; Marco Cugno, Norman Manea rătăcitorul, APF, 1995, 3-4; Virgil Nemoianu, Profil Norman Manea, ST, 1996, 7-8; Matei Călinescu, „Plicul negru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
paginile de ziar. Conștient însă de imposibilitatea întoarcerii vechilor stări de lucruri, jurnalistul notează în 9 decembrie 1882: "Nu restabilirea trecutului; stabilirea unei stări de lucruri oneste și sobre, iată ținta la care se mărginește oricine din noi"271. Atitudinea admirativă a jurnalistului față de trecut furnizează argumente celor care îl numesc reacționar, dar reacționarismul eminescian traduce în fond admirația jurnalistului față de trecutul istoric, în care găsește modele și soluții pentru prezent, preocuparea acestuia pentru conservarea valorilor naționale, dezamăgirea provocată de oamenii
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]