3,791 matches
-
care stau în cadrul ușii, și zice: — Fato, pentru Dumnezeu, ești atât de urâtă. Ai lăsat un elefant să ți se așeze pe față sau ce? Vocea lui Brandy - abia dacă aud ce spune. În clipa aia, pur și simplu o ador pe Brandy. Totul la ea te face să te simți bine, ca și când ai fi frumoasă și te-ai uita într-o oglindă. Brandy e familia mea regală ad-hoc. Singurul motiv pentru care să trăiesc. Fac: — Cfoieb svns ois, și pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
putut scrie o scrisoare, că plec la Cancún, Mexic, pentru o ședință foto la un catalog Espre. Șase luni de distracție, nisip și eu încercând să sug feliile de lămâie verde din gâtul lung al sticlelor de bere mexicană. Bărbații adoră să le vadă pe femei făcând asta. Ce să-ți povestesc! Bărbații. Îi plac mult hainele de la Espre, îmi răspunde mama în scris. Îmi scrie cum, dat fiind c-o să apar în catalogul Espre, poate reușesc să-i fac rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cele unsprezece ierburi și mirodenii ale mele de șifon pârlit. Senzația e că tocmai am câștigat un premiu pentru opera vieții mele. Cum ar fi, iat-o pe Miss America. Vino jos. Și genul ăsta de atenție eu încă-l ador. Dincolo de ușa dulapului, Manus se văicărește cum că simte miros de fum, și te rog, te rog, te rog să nu-l lași să moară. De parcă acum ar putea măcar să-mi pese. Nu, chiar așa e, Manus a vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
captivitate. Mai întâi cea mai bună prietenă și acum fratele meu încearcă să-mi fure logodnicul. — Anul trecut m-am dus să le fac o vizită, zice Manus. Mămica mea, apartamentul lor e exact pe a opta gaură, și-l adoră. E ca și când tot standardul de vârstă în Bowling River e futut. Mămica și tăticu’ vitreg tocmai au făcut șaizeci de ani, așa că-s doar niște tinerei. Pe mine, toți boșorogii ăia mă măsoară din priviri de parc-aș fi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
decis să‑mi susțin examenul de bacalaureat. Doi ani am frecventat și cursuri de vioară la Școala de Muzică, unde l‑am avut profesor pe Simon Nutti, căruia Îi spuneam Paganini, nu numai datorită Înfățișării sale, dar mai ales pentru că adora tremolul. Când am ajuns la cursul doi, școala noastră de muzică s‑a mutat la Kotor. Atunci am continuat să cânt, fără partituri, muzică țigănească și romanțe ungurești, iar la serbările școlare cântam tangouri și valsuri englezești. În liceu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
stârnească Maianei cele mai ascunse dorințe, însă până acum nu obținuse decât câteva mâzgăleli, ce semănau cu mizeriile lăsate tocmai de muștele care îl făcuseră să aștepte atâta. Și, ca și cum asta n-ar fi fost destul, femeia pe care o adoră se distra cu altul. Se simțea teribil de nefericit, de aceea își caută consolarea printre stele, singurele capabile să i-o ofere. Dată fiind oră, calcula că în curând Tupá, Racul, avea să-și facă apariția la orizont, exact la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fiii noștri! Călăuzește, o, mărite zeu Tané, pe șotii noștri! Adu victoria, o, mărite zeu Oró, taților noștri! Aduceți-i înapoi, o, zeilor, pe eroii noștri! Iar noi, cei bătrâni și obosiți, soțiile și mamele, fiii și fiicele, o să vă adoram, o, mărite zeu Taaroa! o, mărite zeu Tané! o, mărite zeu Oró! până când neagră moarte va amuți, pentru veșnicie, buzele noastre... Așa să fie! Așa să fie! Așa să fie! Nu priviți înapoi! strigă Miti Matái, pe când traversau îngustă strâmtoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o legătură între o țestoasă-de-mare și o delicată a’á, pasărea aceea mică și timidă, cu pene roșii, care era considerată reprezentarea vie a zeului Oró. Tapú Tetuanúi își amintea de pasionatele întâlniri de pe plajă cu Maiana, pe care o adoră la fel de mult sau mai mult decât ar fi putut orice bărbat să-și adore iubita, însă, oricât se străduia, nu reușea să înțeleagă cum s-ar fi putut transforma acea relație minunată, plină de tandrețe, într-o legătură devastatoare, capabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
timidă, cu pene roșii, care era considerată reprezentarea vie a zeului Oró. Tapú Tetuanúi își amintea de pasionatele întâlniri de pe plajă cu Maiana, pe care o adoră la fel de mult sau mai mult decât ar fi putut orice bărbat să-și adore iubita, însă, oricât se străduia, nu reușea să înțeleagă cum s-ar fi putut transforma acea relație minunată, plină de tandrețe, într-o legătură devastatoare, capabilă să-i răpească demnitatea unei regine. Avem nevoie de vânt. Ridică ochii către Miti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nou și din nou. Papagalul nostru. Și în lumina roșie-gălbuie a focului de sticlă din șemineu, domnul Whittier spune: — Așadar a început deja... — Domnule Whittier? spune doamna Clark. Personajul nostru negativ, stăpânul și demonul nostru, pe care-l iubim și adorăm pentru că ne torturează, domnul Whittier oftează. Privind leșul, își duce o mână tremurătoare la gură și cască. Privind leșul, Directoarea Tăgadă își mângâie pisica din brațe, al cărei păr arămiu-portocaliu se așterne peste tot. Baroneasa Degerătură și Contesa Clarviziune îngenunchează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pe așa-zișii fani din oraș în oraș. De la un film SF la o fantezie cu super-eroi. În fiecare săptămână un nou oraș, un nou motel, o nouă producție nerecomandată minorilor sub 12 ani, pe care se prefac c-o adoră. Toate costumele alea din carton și folie de aluminiu, de care-ai zice că-s făcute acasă le face de fapt departamentul costume și le expediază în avans. Toate eforturile astea pentru a prosti media locală să dea reportaje la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lucioase din reviste cu oameni ca noi sfârtecați de atentatori sinucigași. Buletinele de la radio despre accidente în lanț pe autostradă. Avalanșele de noroi. Vapoarele care se scufundă. Cu mâinile tremurătoare agitându-se în aer, domnul Whittier spunea: — Iubim catastrofele aeriene. Adorăm poluarea. Ploaia acidă. Încălzirea globală. Foametea. Nu, domnul Whittier habar n-avea... Ducele Vandalilor a găsit fiecare pungă de alimente care conținea sfeclă. Fiecare pernuță argintie de plastic Mylar înlăuntrul căreia zornăiau bucățile de sfeclă uscate ca niște jetoane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nicicând "calamității" blonde... Nu pot fi altfel decât sunt. Obrăznicătura aia nu mi-e dragă dar, Dumnezeu mă ierte, aș da orice ca fiica noastră să-i fie deopotrivă. Ema împărtășea dorința mamei. Iubea ușurința Luanei de a face orice, adora părul de culoarea lanului de grâu, gătit ca de sărbătoare cu zulufi aurii, îi venea să-și apropie buzele de gura sănătoasă, cu dinți puternici iar cele mai fericite vise închipuiau o Emanuela zveltă, atârnată de creanga mărului de la poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
plină de mândrie: În podul magaziei cu lemne. Dan scăpă farfuria. Se uită la ea uluit, în timp ce fata continua să mănânce, pândindu-l cu coada ochiului, savurându-și victoria. Iată, pentru un astfel de moment nu se întorsese din drum. Adora să-i lase pe ceilalți cu gura căscată. Inima i se înmuie, toată groaza trăită cu câteva minute mai înainte se topi, se relaxă și plină de satisfacție continuă să dea iama în plăcintele calde. După ce-și reveni din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Ofereau fetiței o educație serioasă și Luana o îndrăgi pentru frumusețea sufletului ei generos. Mai erau și alții, favoriți ai sorții, vreo cinci la număr, printre ei aflându-se și un băiețel cu o privire năucitoare, pe care doamna îl adora pentru frumusețea și inteligența deosebite. Crin Soveja avea gene lungi, irisul albastru și un păr negru, de tăciune. Era înalt, subțire, tăcut și pașnic iar zâmbetul timid și gropițele din obraji topeau sufletul Luanei când se uita la el. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și câteva urmări bune. S-a dat drumul la curentul electric, li s-au oferit excursii de revelion, în diferite stațiuni montane. Luana și Ștefan s-au bucurat de una din acestea. Muntele era plin de zăpadă, camerele încălzite. Ștefan adora să schieze. S-a chinuit două zile s-o învețe să se țină pe tălpile de lemn. Luana prefera sania. Au făcut atâtea pârtii, pe tot felul de sănii improvizate, de-au crezut că nu vor mai ajunge acasă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
departe, lepădate și uitate în cine știe ce zi, a cine știe cărui an din viața lor împreună. Probabil că nu-l iubise îndeajuns. Îl înșelase nu numai trupește ci și sufletește, lăsându-se îmbătată de frumusețea și sexualitatea lui, de succesul la femei. Adorase să se știe aleasa, invidiata, soția unui bărbat superb, de dragul căruia femeile ar fi fost capabile de orice. Se aruncase în brațele lui ca să-și vindece rănile, uitând să bage de seamă că ceea ce oferea nu era, nici pe departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vadă părul foarte blond de pe piept, Întins până la gât și cu mânecile suflecate până la coate, nu arăta deloc În ținută de birou. Prietenii mei localnici nu refuză Încă să mă mai vadă, a adăugat, mai avem o mulțime de treburi. — Ador felul În care Îți socotești tu prietenii „treburi“, i-a Întors-o Margaret cu un hohot de râs. Există oare vreun moment În care să nu mai fii În poziție de atac? Vreau să zic, ți se ntâmplă vreodată să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Încercau să repare radioul care se stricase și asta le luase o mul țime de vreme. Pak, mai vorbește-mi despre război, Îi ceruse Adam, iar Karl i-a povestit cum plecase pe furiș la miezul nopții din Bali. Adam adora povestea asta plină de primejdii și de aventuri. Îi plăcea să-l audă pe Karl povestind cum călătorise cu vaporul timp de câteva săptămâni până să ajungă În cele din urmă În Olanda, Închipuindu-și că avea să fie mai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să nu treacă nici o zi fără să fi făcut acest control al conștiinței tale. Ei, bine, pentru Sidonia această stare de reflectare asupra zilei era obligatorie, o obișnuință fără de care ea nu putea închide ochii, așa cum unii, din reflex, nu adorm până nu se închină în fața icoanelor, numai că la doamna Sidonia Trofin, raportul între bine și rău ce trebuia stabilit după starea de meditație era atât de răsturnat uneori, de fapt ea nici nu-și categorisea faptele zilei după principii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-mi place simfonia, îi spusese printre înghițituri. Prefer să dorm sau să citesc un roman de amor. Era frumoasă, apetisantă, genul de femeie care-ți frapează privirea, te ispitește, vrei nu vrei. O păpușă mare făcută anume pentru a fi adorată, asta părea să fie menirea ei și îi plăcea rolul. Curtată, capricioasă, Emilia ducea o viață plină de complicații și neprevăzut. Trăia cu un procuror în vârstă, un om gelos care-i întocmise un testament foarte generos. Distracția ei cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ea. Mai stai! Păi, nu știu... — Adrian! spuse Eleanor. — Poftim? — Spune-i lui Șam să mai stea. — Mai stai, zise Adrian, fără să-și dezlipească privirea de pe ecranul televizorului. — Sunt rupt de oboseală, cu schimbarea asta de fus orar... O să adorm. — Avem un pat în camera de oaspeți. — Credeam că-l... îngaimă Șam, părând să regrete acest început de frază ...Folosește Adrian, bâigui el. Adrian întoarse capul spre el. — Stai jos, Șam, zise el. Vreau să mai stai. — Bine, fie. Șam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
te voi părăsi și vei rămâne singură cu bătrânețea ta. Dar nu este așa! Doar știi că iubirea și mila mea este mare și că voi reveni în scurt timp și voi sta cu tine nopțile și tu mă vei adora. Târziu, adormi cu mine-n gând ca să visezi tot de mine. Poate că visurile tale sunt clipe fericite, când noi trăim împreună și când eu mă întorc acasă. Dar, ca să te alin, îți spun că visele tale frumoase vor fi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
picioare Îi erau Întregi. Prevăzător Însă, omul le-a cumpărat și le-a pus bine. Le lustruiește din când În când. Nu se știe niciodată și, apoi, e lucru nemțesc. De sărbători nu o uită pe binefăcătoarea sa. Și-a adorat tatăl. Era iubit și de vecinii din bloc. Le repara aparatele de radio, ceasurile, brichetele. La Înmormântare s-a vorbit foarte frumos despre el. Ploua mărunt. Cineva număra coroanele. Toate din hârtie cerată. Lovite de ploaie sunau ca un acoperiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Mâncăm la Pescarul. Merlucius pane. Ce altceva să mănânci? Merge și Violeta cu el. O cunosc puțin. Destul de comună. Mai puțin o strălucire lacomă În ochi În timp ce mănâncă. Ambițioasă. Devorează tot. Chiar și bărbații. Pe Grațian Îl cunosc și eu. Adoră celebritățile. De orice calibru. Are totuși umor și e cultivată. A căutat mereu prietenia Sabinei: degeaba. Sabina nu o Înghițea. O snoabă, zicea ea. Nu știam ce să spun. Klaus nu mă scăpă din priviri. Îi părea rău după Werner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]