1,486 matches
-
mai important lucru, femeile sunt capabile să facă aceste diferențe genetice doar folosindu-și nasul! Nu e rău deloc... Atenție, chiar dacă bărbații nu sunt la fel de buni ca femeile, ei sunt totuși capabili să detecteze o femeie în perioada fertilă doar adulmecând-o... În acest studiu, li s-a cerut unor femei cu ciclul menstrual regulat și care nu utilizau contraceptive hormonale să poarte un tricou trei nopți consecutive, la sfârșitul perioadei de ovulație și în altă fază a ciclului lor. Bărbații
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
Voluptatea frenetică potolită temporal, permite trupului splendid al femeii o atitudine de intimitate nesupravegheată. Faunul aplecat peste bustul de o carnație impecabilă, așa cum numai nimfele o au, caută parcă să liniștească prin sunetul dublului său flaut vibrația sensuală a nervilor, adulmecând apropiatul nou delir" 213. Istoricii consideră că sursa de inspirație ar constitui-o pictorii flamanzi ai secolului XVII-lea, în special Iordaens. Avem, într-adevăr, un tablou al senzualității, pictat după toate convențiile academice. La picioarele Bacantei se mai află
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
înțepăturile dorinței, nici dorurile de-a trăi, Căci viața dragă-i e lui Los nenorocitul; înaripatele lui chinuri 205 Primit-au glas ce strígă rîvnitor, să poată ca să sada noaptea pe stîncile puștii Și pliscurile să-și ascută și să adulmece văzduhul, si revărsarea zorilor să o privească Și să țipe pîn' ce, simțind mirosurile sîngelui, isi întind áripile ciolănoase Și străpung vînturile aidoma unor săgeți trase de cete ale Sorții". Astfel în noapte Los se vaită, neauzit de Enitharmon. 210
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
salvat de un vechi prieten care îl duce înapoi la Elisabeth. Finalul păstrează forța simbolică a întregului text. Aflînd că Margot a revenit în apartamentul comun pentru a-și lua niște lucruri, Albinus se duce să o împuște, mai mult adulmecînd obiectele decît văzîndu-le. Într-o scurtă luptă cu Margot, este deposedat de revolver și, ulterior, ucis. Moartea violentă a lui Albinus este o necesitate absolută a destinului său. Subjugat impulsurilor vulcanice irepresibile, protagonistul nu poate ieși din scenă decît abrupt
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
înainte de a încredința văzduhului speranțele roș-albastre pentru Cupa UEFA: „Hai, băi, băiatule, că nu ești tu de nivelul meu să purtăm un dialog!“. Cine e de nivelul lui? în curînd, Pleșu și Patapievici vor face anticameră să intre pentru a adulmeca un strop din profunzimea Marelui Gînditor roș-albastru. Platon se va scula din morți și va rescrie Dialogurile, incluzîndu-l pe Ilustru printre sursele sale de înțelepciune. Apele vor sta, soarele se va ridica pe cer și va zîmbi, văzînd așa charismă
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
posibilă unor gazde care, la peste o jumătate de mileniu distanță de aventurile marilor navigatori, încă dau senzația că se suie pe corăbii fără să știe exact unde vor să ajungă. Dacă tot papă diurna continentală la malul Atlanticului și adulmecă miasme de Vinho Verde, eurospectatorul Mircea Sandu ar trebui să ia notițe din tabăra greacă. Ei n-au avut nici o generație de aur, nici de platină, nici de argint, n-au avut nici un Hagi, însă, la un moment dat, au
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
bineînțeles, castelul care e castelul Căpcăunului, al omului cu capul plecat iar ajutoarele și funcționarii de tot felul atestă pofta sa de carne: Există funcționari care iubesc fără să vrea mirosul unui astfel de vânat, în timpul examenelor de acceptare, ei adulmecă aerul, își strâmbă gura, își rotesc ochii, un astfel de om pare să fie pentru ei într-un anume fel extrem de apetisant și ei trebuie să se țină foarte aproape de cărțile de legi pentru a le rezista." Suntem în castelul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
care Îl face alergând și sărind (fericită de noua Întâlnire, așa cum e ea Întotdeauna) pe podea; mârâitul, poate chiar lătratul ei, dacă trece cineva pe stradă, prea aproape de geamul casei pe care se simte obligată s-o păzească. Și mai adulmeci: izul de mentol al zgardei contra purecilor, poate o vagă aromă de vanilie de la biscuiți. În ultimă instanță, dacă nu te temi de câini, ai putea pipăi blana catifelată, ca un pluș foarte fin și mereu cald, a acestui cap
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ei palidă frumusețile pământului și se miră În tăcere de priveliștea de basm. Ursul hibernează În vizuina sa și visează la zilele frumoase pe care le va petrece peste câteva săptămâni. Din când În când iese pentru câteva clipe afară, adulmecând imprejurimile și Încrețește nasul: "E tot zăpadă, mai bine mai dorm puțin! Vulpea doarme și ea În vizuina sa, căci și-a terminat toate proviziile și satul este departe. Iepurașul stă și tremură de frig după un bolovan și se
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
un statut intelectual contestat savorilor, mirosurilor și percepțiilor tactile: gura, nasul și pielea înu doar buricele degetelor, deja atât de restrictive) presupun mucoase și secreții. Dar, mai ales, aceste trei simțuri dovedesc animalitatea care subzistă în om: a atinge, a adulmeca, a amușina, a mesteca, a înghiți, a ingurgita, operații care evocă digestia și defecația, supunerea față de necesitățile naturale. Nasul este organul fundamental pentru fiarele care vânează, ucid și mănâncă. El amintește, de asemenea, de poziția patrupedă, cu botul aproape de pământ
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cadența pasului său, nu este oare și un simbol împotriva stresului și a nervozității provocate de viața modernă? Probabil că da. Poate este o invitație la a deschide o nouă frontieră a pettherapy. Printre altele, încetineala îi permite măgarului să adulmece pământul pe care calcă și să miroase florile sale. Și aici, exemplul pentru preot nu este de mică valoare: lui, într-adevăr, i se cere să țină picioarele pe pământ ca un semn de echilibru și de concretețe. Și dacă
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Canti anonimi din 1922 care îi vor inspira pe Montale și Ungaretti, sunt un semn clar poetic. Poezia sa oglindea așteptarea arzătoare a Cuiva: era Dumnezeu care, încet, începea să irumpă în sufletul său. „Sunt un câine - scria el - care adulmecă Divinul”. Clemente Rèbora a fost un preot blând, altruist, extrem de sensibil în fața suferințelor altora, încă din tinerețe însuflețit de dorința de a fi de folosi celorlalți, de a fi aproape de cei să-raci și nevoiași. Cu un caracter umil, dar cu
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
la jocuri funerare, să câștige un premiu. Dar premiul de la capătul acestei întreceri este viața sau moartea. Ahile aleargă ca un câine de vânătoare care urmărește un căprior și, când acesta se adăpostește într-un desiș, câinele îl urmărește neabătut, adulmecând, iar până la urmă îl găsește. Și mai aleargă Ahile și Hector într-un fel: ca atunci când visezi că urmărești pe cineva și, oricât de iute ai alerga, parcă ai sta pe loc, nici tu nu poți să-l ajungi, nici
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Carpații și-au ridicat semeț crestele chiar în mijlocul apelor oceanului primordial (Tethys). A zămislit încontinuu pământ peste care s-a așternut un covor de vegetație luxuriantă din care s-au înfruptat dinozaurii. Printre ferigi și palmieri stăteau ascunse reptile ierbivore adulmecate de carnivore rapace. Teropozii căutau ornitopozi și hadrozauri, pitiți prin desișuri. Plutind prin aer, pterozaurii priveau la grozăvia petrecută la sol. Înălțându-se, Carpații au determinat, treptat, restrângerea, în regiune, a oceanului primordial, ajuns în timp la dimensiunile unei mări
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
15. În acești codri, străpunși de luminișuri, sălășluiesc zimbri și cerbi. Vegheați de corbi înțelepți, se adapă în tăcere din izvoare, privind cu grijă în jur. Se furișează pe sub coroana arborilor, fără a trezi foșnetul frunzelor și trosnetul crengilor. Sunt adulmecați de urși și lupi, care pândesc, răbdători. Mârtani sălbatici și râși perfizi dau târcoale cocoșilor de munte cocoțați în arbori. Jderi râvnesc la pârși care țopăie pe crengi. Din scorburi, bufnițe ochesc cu agerimea lor spre hârciogi speriați. Ferocitatea răzbate
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
peșteri, neștiute de nimeni, avuții închipuite. Tânjeau să fure trăsuri cu domnițe frumoase și fandosite chiar..., dar rătăcite în promenade prin poienițe. Străinul era nevoit să înainteze pe la umbra codrilor, în urlete de lupi flămânzi. Înspăimântați de haitele care îi adulmecau, armăsarii tresăreau și nechezau de spaimă. În ascunzișuri, bidivii purtau pe șeaua lor haiduci care așteptau, răbdători, caleștile de boieri, pentru a le jefui. Cântați în balade, doinite din fluier, ortomanii erau jurați să rupă lanțul asupririi... Și să împartă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
slobozite din coarda unui arc pentru a răpune vânatul. Urma imediat geamătul înfundat al căprioarei sau al mistrețului ascuns printr-un tufiș. În apropiere, urși și lupi pășeau cu grijă, ferindu-se de lațul capcanei. Dihăniile se lingeau pe bot, adulmecându-ne laolaltă cu prada. Din depărtare, tălăngi atârnate de gâtul oilor răsunau cu putere. Turmele acopereau pășunile care se revărsau din vârful muntelui. Spre amurg, ciobănașii își mânau mioarele și mieii, la înnoptat. Ajunși la stâne, aprindeau focul și doineau
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Avea o fantă prin care intra o pală leneșă de aer ce nu reușea niciodată să îndepărteze mirosul de bucătărie. Eram acasă, într-o lume adormită, la fel de inofensivă ca o șapcă. Am deschis ușa apartamentului, am intrat și i-am adulmecat mirosul, stând o vreme nemișcat, lipit de ușă, înainte de a aprinde lumina. Un miros cunoscut, un miros de praf și tutun, mirosul lumii în care trăiesc și continuă să trăiască oamenii. M-am dezbrăcat și m-am dus la culcare
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Se poate broda la nesfârșit pe astfel de teme, dar ele nu ne ajută prea mult, după cum nu l-au ajutat nici pe Marlowe. În aceste condiții, singurul lucru care-i rămâne de făcut este să se lanseze în necunoscut, adulmecând personajul cu propriile simțuri. Urmărirea lui Eleanor King nu are nimic spectaculos. Totul decurge banal și, în afara unei întâlniri cu un bărbat, detectivul nu are nimic de semnalat. Operația pare de rutină, în ton cu dezabuzarea lui Marlowe și cu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
expresie ultimă deasupra timpului legat de materie, i se dedică în Elegii interludiul Omul-fantă; în destinul acestuia, total contradictoriu, se recunosc, încifrate, motive existențialiste surdinizate: "Omul-fantă face înconjurul lumii / și există numai cât să ia cunoștință / de existență". Ori: El adulmecă existența / și ia naștere lăsându-se devorat de ea..." Dintr-o perspectivă ca aceasta, de realități psihofizice incongruente, omul-fantă (despicat, adică) e în egală măsură un homo planetarius cât și individ în sine, un ins-eșantion zbătându-se mereu între "visceral
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de dincolo de discursiv), senzațiile odorifere, tactile și termice (vizând miresmele, "obrazul gutuilor", zăpezile) să sugereze sensuri neașteptate. Un "cer firebinte", estival, "începe din creștetul spicelor"; "Măduva surâsului mi-e caldă"; "E-n aer miros de dragoste viu, / Și toți trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul". Tușe argintii, solare, ademenitoare vorbesc de un senzualism sănătos, de frenezii și inocență, de exuberanță și suavități, de un ceremonial expansionist potrivit vârstei. Personalitatea de bază a poetei aceasta este. Neliniștile, scepticismul, regretele, dilemele, conștiința
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
1982), linie ambiguă, coexistă cu moartea. Natura însăși, precară în spovedaniile poetei, spectacol peren de alternanțe, nu estompează tragicul cum se întâmplă la Eminescu, la Sadoveanu, la alții. Introspectivă, totdeauna gânditoare, retrasă într-o subzonă de penumbre, în preajma Ilenei Mălăncioiu adulmecă moartea, fâlfâie păsări de noapte nevăzute, se închid obloane; anotimpurile repetă spre neuitare ideea de Trecere. "Moartea mă caută de când m-am născut" (În lumina crudă a iernii). Prin somn o vizitează stafii, "ființe reci și înfricoșătoare" suscitând teroare: În
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
un statut intelectual contestat savorilor, mirosurilor și percepțiilor tactile: gura, nasul și pielea (nu doar buricele degetelor, deja atât de restrictive) presupun mucoase și secreții. Dar, mai ales, aceste trei simțuri dovedesc animalitatea care subzistă în om: a atinge, a adulmeca, a amușina, a mesteca, a înghiți, a ingurgita, operații care evocă digestia și defecația, supunerea față de necesitățile naturale. Nasul este organul fundamental pentru fiarele care vânează, ucid și mănâncă. El amintește, de asemenea, de poziția patrupedă, cu botul aproape de pământ
O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ai viitor în față, nu mai ai decât "un trecut glorios în urmă". E o mare curiozitate să vedem ce anume va găsi Pinter de cuviință să spună la Stockholm, dar un lucru e sigur: teoreticienii literari ar trebui să adulmece dâra noii literaturi. Oricât am încerca să glosăm pe tema Postmodernitatea a murit, trăiască postmodernintatea, istoria nu ne va ierta dacă nu recunoaștem, în al doisprezecela ceas, sămânța noii generații încă nebotezate. * * * Harold Pinter s-a născut la 10 octombrie
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dovedește acest pasaj din Scrisoare către actorii atelierului volant (Lettre aux acteurs de l'atelier volant, 1989). "Trebuie actori de intensitate, nu actori de intenție. Să fie pus trupul la treabă. Și mai întâi, din punct de vedere materialist, să adulmeci, să mesteci, să respiri textul. Plecând de la litere, împiedicându-te de consoane, răsuflând la vocale, mestecând, marșând foarte tare la asta, găsești cum respiră acest lucru și cât este de ritmat. Se pare chiar că îți găsești ritmul și respirația
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]