1,554 matches
-
lui Hyman (1964), capitolul de față tratează factorii proximi, contingenți și imediați ce influențează creativitatea. Lucrarea lui Hyman despre manipulare prin instructaj ne servește drept punct de plecare valoros, pentru a trata ulterior cercetarea experimentală a percepției și imagisticii, a afectivității și în cele din urmă a stimulării și atenției. Ultimele două secțiuni ale capitolului abordează cercetările operaționale semnificative și studiile experimentale de motivație intrinsecă. În concluzia capitolului revenim asupra problemei relevanței, analizăm dezavantajele cercetării experimentale, recomandăm unele direcții și teme
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
tipuri de instructaje pot inhiba gândirea creativă fie prin direcționarea eronată a individului către piste sau idei neproductive, fie prin activarea rigidității sau a unor blocaje emoționale și atitudinale. Blocajele de atenție vor fi discutate mai amplu în secțiunea destinată afectivității și motivației. În primul rând, este necesar să analizăm tehnica experimentală dezvoltată de Smith (1990; Smith și Van der Meer, 1994, în articole din presă) care abordează, de asemenea, percepția și imagistica creativă sau ceea ce Smith numește geneză perceptuală. Procesul
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
rol important deoarece presupune existența unui aspect general al creativității cu aplicabilitate în condiții naturale, unde activitățile creative sunt, de obicei, inițiate de indivizi. Alte procese lipsite de intenționalitate foarte semnificative au fost studiate în cercetările relației dintre creativitate și afectivitate. Afectivitate și creativitate Unele studii experimentale au fost concepute în scopul comparării sau evidențierii deosebirilor dintre anumite stări afective în raport cu fenomenul creativității (Isen, Daubman și Nowicki, 1987; Isen, Johnson, Mertz și Robinson, 1985; Vosburg, în publicațiile de specialitate). Alte cercetări
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
important deoarece presupune existența unui aspect general al creativității cu aplicabilitate în condiții naturale, unde activitățile creative sunt, de obicei, inițiate de indivizi. Alte procese lipsite de intenționalitate foarte semnificative au fost studiate în cercetările relației dintre creativitate și afectivitate. Afectivitate și creativitate Unele studii experimentale au fost concepute în scopul comparării sau evidențierii deosebirilor dintre anumite stări afective în raport cu fenomenul creativității (Isen, Daubman și Nowicki, 1987; Isen, Johnson, Mertz și Robinson, 1985; Vosburg, în publicațiile de specialitate). Alte cercetări experimentale
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
să își exprime fanteziile, să inventeze sau să interpreteze simbolurile”, ci erau preocupați de situație, ignorându-și, astfel, sentimentele. Hoppe și Kyle au concluzionat că lipsa de imaginație a pacienților care au suferit comisurotomii era cauzată de alexitimie, adică lipsa afectivității. Pe baza studiilor efectuate cu diverse grupuri de subiecți, Hoppe și Kyle au formulat ipoteza conform căreia mulți indivizi relativ noncreativi întâmpină dificultăți similare, deși nu sunt provocate de intervenții chirurgicale, pe care le-au încadrat sub denumirea de comisurotomie
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
au relevat impactul tensiunii conflictuale și al provocărilor (Heinzen, 1989; James, 1995; Sheldon, 1995) și au sugerat prezența indicatorilor fiziologici ai stărilor afective în unele rezolvări creative de probleme (Jausovec și Bakracevic, 1995). Ar fi, evident, avantajos să determinăm rolul afectivității prin metode experimentale. Probabil că anumite stări afective inhibă în mod selectiv sau facilitează etapele esențiale ale procesului creativ (de pildă, stările depresive încurajează atitudinea critică) și că impactul afectivității rezultă din nivelul de stimulare senzorială sau din variația focalizării
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și Bakracevic, 1995). Ar fi, evident, avantajos să determinăm rolul afectivității prin metode experimentale. Probabil că anumite stări afective inhibă în mod selectiv sau facilitează etapele esențiale ale procesului creativ (de pildă, stările depresive încurajează atitudinea critică) și că impactul afectivității rezultă din nivelul de stimulare senzorială sau din variația focalizării atenției corelate stărilor afective. Vom aborda aceste posibile ipoteze în secțiunea următoare. Stimularea senzorială și atenția Stimularea senzorială se traduce frecvent în termeni fiziologici. Pe de altă parte, atenția este
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Kogan și Pankove, 1972), ceea ce ne îndreaptă spre tehnicile operaționale utilizate în cercetarea experimentală. Experimentele operaționale Dezbaterea experimentelor operaționale în cadrul unui capitol destinat creativității poate părea surprinzătoare, deoarece perspectiva operațională în ansamblu pune accent pe aspectele vizibile ale comportamentului, iar afectivitatea, atitudinile și alte procese subiective, posibile elemente constitutive ale complexului creativ, au fost deja revizuite. Cu toate acestea, cercetarea operațională a dezvoltat o serie de metode utile în studiul creativității, iar din prisma metodologiei experimentale tradiționale cercetările elaborate și desfășurate
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și generalizarea performanțelor diferă în funcție de tipul de problemă. Cele mai relevante studii experimentale au ca subiect geneza perceptivă (Smith, 1990; Smith și Van der Meer, în publicații periodice), formele preinventive (Finke, în publicații periodice), intuiția (Bowers et al., 1990) și afectivitatea (Jausovec, 1989; Jausovec și Bakracevic, 1995; Metcalfe, 1985). Dacă în cercetările experimentale enumerate ar exista un bias cu privire la orice aspect al fenomenului creativ, el ar implica procesele preconștiente, preverbale și afective. Între rezultatele experimentale s-au realizat și s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
în reacții emoționale și investigatorul se poate confrunta cu necesitatea de a evalua verbal reacții nonverbale, unde singura modalitate de a explica rezultatele este stabilirea unor vagi inferențe - care depășesc considerabil arealul faptele obiective. Trebuie să reamintim aici că, atunci când afectivitatea constituie tema cercetării, se apelează deseori la procese fundamentale (percepție, atenție) pentru a explica situația. Ea reprezintă o viziune care corespunde întru totul ipotezelor metodelor experimentale și poate acționa în detrimentul cercetării creativității sau, cel puțin, al încercării de explicare a
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
sau cei care au obligația de părinți, și-o îndeplinesc potrivit cerințelor sociale și umane. Statutul unui copil în familie se traduce astfel practic prin atmosfera generală în care trăiește, climatul familial în care crește și se dezvoltă, coeficientul de afectivitate cu care părinții și în general toată familia, frații, surorile, bunicii, îl înconjoară pe copil. Un tratament lipsit de afecțiune creează un climat nepropice, creșterii și dezvoltării copilului, aflat la o vârstă în care, prin excelență reacționează afectiv și simte
Importanţa colaborării şcoală - familie by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/1215_a_2208]
-
de sănătate. 4. afirmare personală: nivel de educație, competență profesională, deprinderi profesionale, Împlinire profesională, promovare, hobiuri. 5. spiritul de independență: posibilitatea de a face alegeri, autonomie În viață și În luarea deciziilor, autocontrol și autoconducere. 6. relațiile interpersonale: afecțiune și afectivitate, prietenie și prieteni, suport social și contacte sociale. 7. integrare socială: statut și rol social, acceptarea și apartenența la diferite grupuri sociale, activități comunitare, apartenența la comunitatea spiritual religioasă. 8. asigurarea și respectarea drepturilor fundamentale ale omului: dreptul la viață
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
determină un anumit tip de comportament caracteristic vârstei și care contribuie totuși decisiv la conturarea frumosului În atitudinea umană. O altă latură a frumosului uman este latura spirituală care, la rândul ei, se manifestă prin trei coordonate; intelectul, rațiunea și afectivitatea, fiecare dintre ele definind un domeniu specific. Intelectul va realiza integrarea percepției, senzației și reacției Într-un proces mental integrator, care va defini individul ca entitate În raport cu mediul Înconjurător. La rândul ei rațiunea va realiza conexiunile necesare pe baza instrucției
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
realiza integrarea percepției, senzației și reacției Într-un proces mental integrator, care va defini individul ca entitate În raport cu mediul Înconjurător. La rândul ei rațiunea va realiza conexiunile necesare pe baza instrucției și experienței anterioare determinând capacitatea decizională a individului, iar afectivitatea, rezultată din manifestările cotidiene ale instinctelor de bază, va asigura comportamentul elementar privind atitudinea de acceptare sau respingere. Dacă intelectul și rațiunea aparțin creierului reflexiv (neocortexului) afectivitatea aparține creierului impulsiv-instinctiv (arhaic) din care va rezulta plăcerea sau repulsia, satisfacția sau
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
necesare pe baza instrucției și experienței anterioare determinând capacitatea decizională a individului, iar afectivitatea, rezultată din manifestările cotidiene ale instinctelor de bază, va asigura comportamentul elementar privind atitudinea de acceptare sau respingere. Dacă intelectul și rațiunea aparțin creierului reflexiv (neocortexului) afectivitatea aparține creierului impulsiv-instinctiv (arhaic) din care va rezulta plăcerea sau repulsia, satisfacția sau insatisfacția, dragostea sau ura, liniștea sau furia. Cel mai frecvent reacția la senzațiile produse de mediul Înconjurător vor depinde de impactul pe care-l au asupra afectivității
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
afectivitatea aparține creierului impulsiv-instinctiv (arhaic) din care va rezulta plăcerea sau repulsia, satisfacția sau insatisfacția, dragostea sau ura, liniștea sau furia. Cel mai frecvent reacția la senzațiile produse de mediul Înconjurător vor depinde de impactul pe care-l au asupra afectivității. Atunci când acest impact este indiferent, adică nu implică afectivitatea, reacția nu apare. Desigur, armonizarea acestor coordonate va conduce la realizarea profilului omului echilibrat, atent, jovial, Înțelegător, tolerant și cu deschidere pozitivă către lume, ceea ce ar putea fi asimilat frumosului spiritual
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
plăcerea sau repulsia, satisfacția sau insatisfacția, dragostea sau ura, liniștea sau furia. Cel mai frecvent reacția la senzațiile produse de mediul Înconjurător vor depinde de impactul pe care-l au asupra afectivității. Atunci când acest impact este indiferent, adică nu implică afectivitatea, reacția nu apare. Desigur, armonizarea acestor coordonate va conduce la realizarea profilului omului echilibrat, atent, jovial, Înțelegător, tolerant și cu deschidere pozitivă către lume, ceea ce ar putea fi asimilat frumosului spiritual. Contribuții importante privind rolul spiritualității În definirea omului aduce
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
temperate prin creierul reflexiv (intelect și rațiune). Dacă funcțiile de nutriție și de relație, ca fenomenologie vitală, se traduc prin manifestări abrupte cu scopul prezervării individului, perpetuarea ca imperativ al prezervării speciei va fi la originea unor atitudini din sfera afectivității În care domină sentimentul dragostei sub toate aspectele ei; conjugală, frățească, familială și națională din care vor decurge sentimentele de apartenență familială și națională. Fără a nega rolul creierului reflexiv Paulescu are Îndoieli În ceea ce privește capacitatea intelectului și rațiunii În conturarea
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Înaintează În vârstă, capacitatea de concentrare se reduce treptat, atenția devine superficială și neselectivă, asocierea cognitivă, gândirea În ansamblul ei ca și capacitatea de exprimare devin din ce În ce mai lente, mai ales la persoanele de vârstă Înaintată (peste 75 de ani). modificarea afectivității și personalității reprezintă cea de a treia categorie de alterări de ordin psihic, care de fapt decurge din primele două. Ele constau În fapt În apariția unor stări noi, sau accentuarea unor stări preexistente, cum ar fi: emotivitatea exagerată (bătrânii
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
se instalează brusc, are un parcurs de schimbări prealabile și adaptări care acționează compensator așa Încât unele deficite biopsihice să fie echilibrate prin experiență și maturizare. Astfel, scăderea vigorii fizice și vitalității se compensează printr-o mai bună coordonare psihică, scăderea afectivității se compensează printr-un echilibru În atitudine; mai calculat, mai ponderat, mai nuanțat, ceea ce-l face pe vârstnic mai obiectiv, așa Încât antrenarea vârstnicului În activități sociale utile poate compensa În plan personal retragerea din activitatea profesională, iar În plan social
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
că „creativitatea Înseamnă acea predispoziție de a crea existentă În stare potențială la orice individ și la orice vârstă”. Pentru a se exprima Însă câțiva factori sunt absolut necesari. În primul rând factorii psihologici; intelectuali (gândirea) și nonintelectuali (caracter, temperament, afectivitate), În al doilea rând factorii biologici; ereditate, vârstă, sănătate mintală și În al treilea rând factorii sociali; ce presupun condiții socio-economice, culturale și educative care să permită dezvoltarea și afirmarea creativității. Pentru a pune În valoare creativitatea este totuși nevoie
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
certitudine validată biologic și istoric, pentru că dincolo de transmiterea ereditară a caracterelor individuale (ad naturam și ad personam) asigură cadrul necesar dezvoltării aptitudinilor. Nu fără temei se accentuează importanța „sistemului triadic” În procesul formării personalității În familie, În care, autoritatea tatălui, afectivitatea mamei și cadrul concurențial caracteristic fratriilor (uneori chiar rivalitate) se constituie Într-un mediu propice și important din punct de vedere educațional. Mărimea familiei este importantă după cum subliniază autoarea, familiile medii fiind cele mai favorizate În dezvoltarea creativității (83,7
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Pentru că libertinajul excesiv promovat fără rezerve În societatea contemporană, la care massmedia contribuie decisiv, oferind În plus modele de cele mai multe ori fără valoare, nu poate decât să bulverseze adolescentul la această vârstă de căutări. Instabilitatea psihoemoțională caracteristică vârstei, În care afectivitatea domină și sentimentul dragostei Înflorește, sunt elemente ce se dezvoltă la adolescent Într-un mediu nu Întotdeauna prielnic, având În vedere cele enunțate mai sus. Ceea ce altădată contravenea bunelor moravuri, iar societatea taxa ca atare, astăzi este acceptat ca ceva
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
acestor cupluri homosexuale, ceea ce pare nici mai mult nici mai puțin decât o sfidare a moralității elementare, pentru că este știut faptul că educația copilului În prima etapă de viață presupune existența celor doi poli esențiali În formarea sa; mama cu afectivitatea și delicatețea ei și tatăl cu hotărârea și pragmatismul său. Un argument În susținerea acestui aspect este dezvoltarea armonioasă a copiilor dați În plasament familiilor normal constituite a căror evoluție nu diferă cu nimic față de dezvoltarea copiilor În familia biologică
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Versurile ei se remarcă prin siguranța mânuirii abstracțiunii într-o formulă poetică bine definită și care nu-și pierde nici o clipă zvâcnetul carnal, altfel spus, sinceritatea. O imagistică hrănită de lecturi și pusă în mișcare de o gimnastică teatrală a afectivității sunt atuuri în plus. SCRIERI: Scrisori dintr-un câmp cu maci, București, 1977; Duminica absentă, București, 1980; Supa de ceapă, Cluj-Napoca, 1981; Iarnă clinică, București, 1983; Mașinăria cu aburi, București, 1984; Caietul cu adnotări, București, 1988; Creștet și gheare - Du
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286465_a_287794]