1,128 matches
-
Ialomițeanu, omul cu cele mai multe relații din câți am cunoscut ! Nu există om pe care să-l fi întâlnit în viață și să nu-l intereseze ce-a făcut în continuare ! Așa este felul lui, un om curios și o fire afectuoasă... Tandră... Cu cei care nu mai sunt în țară a păstrat legătura. Are corespondență cu fiecare, mi-a arătat scrisori, teancuri de foto grafii colorate ! Știa despre fiecare ce face, unde e. Cu mașinuța cumpărată din economii, a colindat cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de la denumirea inițială de "sentiment de dominare" (dominance-feeling), apoi "nivelul ego" (ego-level) și în cele din urmă a ajuns la "respect față de sine" (self-esteem) (Cullen, 1997, p. 363). În organizații, dominația managerilor este similară dominației cimpanzeilor de tip fratern, responsabil, afectuos, încurajându-și subordonații să crească și să se dezvolte. În același timp nivelul de creștere al subordonaților este dependent, în ultimă instanță, de limitele potențialului cu care aceștia s-au născut, nu de comportamentul managerilor. În acest fel, concluzionează Cullen
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
Tatăl Stellei, un diplomat, îl detestase pe George, ceea ce a provocat o răceală între Stella și părinții ei. După moartea soției sale, David Henriques s-a retras din diplomație și a plecat în Japonia, de unde-i trimitea cadouri și scrisori afectuoase, în care numele lui George nici nu era măcar pomenit. Henriques a devenit un specialist în netsuke. Numeroși bărbați sunt violenți (ușile zăvorite ale caselor ascund multe taine). George, însă, se conforma unui tip mai puțin obișnuit, pentru că-și făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
întâi în California, după aceea la New York. După un timp s-a reîntors să predea la Londra, pe urmă s-a stabilit din nou în America, de unde făcea în mod regulat vizite prelungite pe scena filozofică londoneză. Cum menținuse relații afectuoase cu părinții săi, putea fi văzut adeseori la Ennistone, atâta timp cât trăia mama lui, iar noi îi păstram faima vie. Avea foarte puțini prieteni în oraș, în general se spunea că nu era un om prea sociabil. Menținuse legături cu William
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe Tom să-l „achiziționeze“? Tom ținea, în chip indiscret, să facă mare caz de prietenia lui cu cineva pe care și-l considera superior și, totodată, un tip dificil. Certitudinea lui că între ei se va lega o prietenie afectuoasă îl alarma pe Emma, iar capacitatea lui Tom de a se simți fericit îl uluia. De Crăciun, Tom l-a surprins pe Eumma dăruindu-i o carte (Poemele lui Marvell.) Emma s-a grăbit să răspundă, dăruindu-i lui Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a dreptul la Hattie, care-l luase în brațe și își îngropase nasul în blănița lui, în timp ce cățelul îi lingea fruntea. Îmbinarea dintre blana uscată, moale, răcoroasă, trupușorul rotund și cald, fremătând în mâinile ei, dar abandonându-i-se cu afectuoasă încredere, și limba netedă, umedă, care-i dezmierda fruntea, aproape că o copleșise pe Hattie. Simțea inima cățelului care bătea cu forță și inima ei care bătea la fel de repede. Ar fi vrut să legene cățelul în brațe și să plângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui, arătându-l cu degetul, Și de dimineață, când Tom i se aruncase de gât țipând că îl iubește, Emma simțise minunata „boare a eternității“, care însoțește fiecare iubire adevărată. Dar n-ar fi mers. Știa cât de impulsiv și afectuos era Tom, cât de puțin însemnase pentru el. Tom iubea lumea întreagă, întinzându-și întruna mâinile calde pentru a atinge lucrurile și oamenii. Tom era făcut să fericească și să fie fericit de femei. „Iar eu, poate că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
drum până în miezul sufletului și se statornicește acolo, iscând o durere care se infiltrează în toate celelalte experiențe de viață. Câteodată, remușcarea îi devia gândurile de la filozofie. Dacă, în trecut, ar fi stabilit între el și Hattie o relație directă, afectuoasă, un modus vivendi obișnuit! Din câte observa la colegii lui, alți bunici erau prieteni cu nepoatele, le țineau de mână, le alintau, le luau pe genunchi, le sărutau. Cu excepția prilejurilor când se aflase alături de ea în mașină sau într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
alese, desigur, cu mare grijă de vizitatorii ei. Față de Ruby a revenit la vechile lor relații mute, cu excepția faptului că Alex e mai puțin peremptorie, iar Ruby (cel puțin așa i se pare lui Gabriel) e mai blândă și mai afectuoasă. Singurele momente când Alex manifestă oarecare emoție sunt acelea în care o vizitează George, așa cum se întâmplă uneori, și întotdeauna escortat de Stella care nu-l slăbește o clipă. Pe parcursul acestor întâlniri - la una din ele am fost și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai înțelegători, zilele cumplite petrecute pe front, în primele linii sau în spatele liniilor inamicului constituie pentru Toader Toaibă o experiență care a contribuit din plin la fortificarea unui caracter cu date native esențiale. Țăranul cinstit și harnic a devenit camaradul afectuos și ostașul iscusit, dar, mai ales, marele iubitor al țării sale. Această idee și acest sentiment l-au făcut să treacă cu ușurință peste greutățile vieții de ostaș combatant. Dar, a căzut peste el nenorocul. Toader a fost rănit și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
altă durată sclipind de surprize, ci mai trebuie să Lăcuiți inima, lăcuiți-o / cu translucide demnități / (...) / dați cu vopsea curajul (...), dar cărora, de totdeauna, de când le-a dăruit-o Pandora, le rămâne speranța: Desigur trebuie să fie undeva / o minuțiozitate afectuoasă / asemenea firelor de păr, / asemenea focului. // Materie rebelă, / dar structur-a nopții care Între tufe de cucută abia reuși / să fie altceva decât înțelepciunea. Din poezia lui Gh. Grigurcu, realizată prin enjambament, care permite reliefarea unor detalii, cărora poetul le asociază
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
lung, poate chiar cu admirație, la tânărul nepot. S-a uitat și la cumnat, dar cu o ură ceva mai potolită. Și-a aruncat privirile, cu o abia schițată iubire frățească, și către Bertha. Melodrama a continuat, se zice, cu afectuoase îmbrățișări și chiar cu lacrimi de bucurie. De crocodil sau nu, oricum lacrimile sunt ude... Cert este că, de atunci, tânărul Roland a rămas în anturajul împăratului îmbunat, iar tatăl său și-a redobândit titlul de cavaler. Bineînțeles, cei doi
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
Căci reprezint categoria cea mai expusă și mai stupidă: omul cu sentimente. Mă domină ceea ce simt, nu ceea ce gândesc. N-am avut parte de un spirit practic și uneori mă port, pur și simplu, ridicol. În clipa aceasta, cerul primăvăratic, afectuos, mă deprimă cu frumusețea lui, în loc să mă bucure. Dar, oare, lucrul de care ne temem cel mai tare trebuie să se întîmple întotdeauna? 2. Așezat pe un scaun, lângă patul pe care stam întins, profesorul, un om blajin, subtil specialist
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
s-o public, m-a condus până la lift. Acolo ne-am mai îmbrățișat o dată. Am bănuit că n-o să-l mai revăd și am regretat în acel moment că fusesem, poate, nedrept cu el. Din Adria mi-a trimis scrisori afectuoase în care marea obsesie a vieții lui, cariera, nu-l mai interesa. Devenea, în schimb, din ce în ce mai sentimental pe tema Lisei și a copilăriei. A învățat italiana doar pentru a-și satisface nevoia de a avea public întrucît, la fel ca
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
-și aducă aminte că În Statele Unite era un băiat blond care semăna leit cu ea, Santiago, care cerea tot timpul dolari În scrisori care Începeau cu declarații de dragoste pentru ea și se Încheiau cu chestiuni de afaceri și salutări afectuoase adresate lui Juan Lucas. Mai degrabă și-a adus aminte Juan Lucas că e ziua lui Julius, printr-una din ciudățeniile vieții (ieri, În timp ce se bărbierea la frizeria hotelului, se strîmbă brusc și frizerul se scuză crezînd că l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o trimiteam întotdeauna acasă. Mă foloseam de ea pur și simplu pentru a ține fetele la distanță, asta era misiunea ei .Eu, la rândul meu, dezvoltasem o oarecare fidelitate și dependență față de ea. Era întocmai ca un câine credincios și afectuos și nu se supăra niciodată. Dar într-o noapte am sărutat-o, deși nu aveam nici cea mai infimă dorință pentru ea. Îmi mărturisise însă că nu a făcut dragoste cu vreun bărbat și că este încă fecioară.Se considera
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
fum? — Nu, sunt sigur că au... Doar că n-am... —Gerald. De ce vorbești în șoaptă? — Păi, sunt într-un local. Privi în jur. Nimeni din restaurant nu se uita la el. Nici n-aveau de ce. —Gerald Weber! îl interpelă celălalt, afectuos, dar nemilos. Nu mă suni la ora asta doar ca să mă întrebi cum merg treburile? — Păi, nu chiar, nu. Voiam doar... —E o pantă periculoasă, Gerald. Încă trei cărți și ai să-mi ceri cifrele de vânzare. Eu unul sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
era copilăroasă. Și când îl privea alături de Rupp și Cain, Mark nu era întotdeauna dezavantajat de comparație. Cea mai vagă provocare îi declanșa furia. Dar și furia era poveste veche. În clasa întâi, când învățătoarea îl făcuse pe un ton afectuos „trăsnit“ în fața clasei, pentru că-și aducea gustarea de prânz într-o pungă de hârtie și nu într-o cutie metalică specială, o înjurase printre lacrimi de furie. După câțiva ani, când tatăl lui îl luase peste picior, într-o discuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pentru ceainic. Bărbatul care se trezise dintr-o comă de patruzeci de ani cu impulsul de a-i crede pe reprezentanții săi aleși. Bărbatul care își făcuse personalități multiple ca să poată folosi banda HOV1. Sylvie râse când citi povestirea. —E afectuoasă. Și oricum, nu e despre tine, Bărbate. —Despre cine e? Ea își umflă nările. —E despre oameni. Pachete îngrozitor de bizare de simptome ambulante. Despre noi toți. Râde de oamenii cu deficiențe cognitive? Chiar și lui i se părea că sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bine sau prost, am produs butoaie întregi de lacrimi, am avut mai multe crize de gastrită, am dezvoltat o afecțiune autoimună și am bătut-o la cap pe draga de Sanda cu aceleași refrene, pe care ea le-a demontat afectuos, fără să obosească. Nu maternitatea m-a împiedicat să scriu : cu sau fără ea, cred că mi-aș fi luat pauze de dezintoxicare discursivă. Sunt sănătoase și le recomand călduros tuturor producătorilor de text. Îi respect pe cei care susțin
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
Mănăstirea Secu, ctitoria marelui Vornic Nestor Ureche, mi-am adus aminte de gloriosul trecut al neamului nostru și de paginile istorice ale vrednicului Mitropolit Varlaam. În muzeu se constată o colecție de obiecte de mare însemnătate artistică și documentară. Primirea afectuoasă a P.C. Gherontie Ștefan și a vrednicilor călugări din obște, ne-a copleșit sufletul de felul cum știu să primească pe oaspeții din țară și din străinătate, ducând cu mare succes tradiția acestei Sfinte Mănăstiri. Remarcăm grija și interesul pe
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
din partea comandantului lor infailibil va rezolva totul: unul Îi spune că și-a pierdut centironul, altul că și-a uitat gamela, altul că și-a pierdut boneta, că și-a răsturnat și și-a descompletat ranița - toți i se adresează, afectuos și incorijibil, cu „Șefule!“ În ciuda Înjurăturilor, amenințărilor și rugăminților lui, a răcnetelor lui disperate cum că trebuie să i se adreseze În termeni militari, iar locotenentul umblă nebun Încolo și-ncoace, gîtuit de o disperare de nedescris, Înjurînd vulgar: — Gorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-l pe el și... (ezită și-l privi o clipă pe Gosseyn-Ashargin) pe alte persoane să comploteze împotriva mea sub protecția ei, ea și-a interzis orice drept pe care l-ar fi avut pentru a face apel la partea afectuoasă a caracterului meu. Urlă definitiv: - Puteți fi siguri că eu nu desemnez comisii de anchetă ca să nu le iau apoi în seamă sugestiile. Și ca să fiu precaut, pentru a fi sigur că Gorgzina nu mă va pune în fața unei dileme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și, în liniște, parcurseră coridorul. Ea era îngândurată; când își trecu mâna sub brațul lui, păru să fie un gest automat. Dar inconștiența acestui gest preciză, pentru Gosseyn ceea ce realizase deja după amintirile lui Ashargin: căsătoria dăduse naștere unor relații afectuoase. - Nu sunt prea sigură, zise Nirena, că privilegiul de a mă afla la masa regală mă încântă în mod deosebit. Mă întreb dacă este o avansare sau o corvoadă. Gosseyn - Ashargin nu răspunse. Se gândea la corpul lui Gilbert Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Da, dar trebuie să învețe să bea ca un om normal. Probabil că mă voi întoarce înainte de a se trezi. Cum arăt? Rima luă o poză în fața lui, cu mîinile pe șolduri. — Tînără și foarte frumoasă, spuse Lanark. îl sărută afectuos și plecă. El se întinse pe pat, simțindu-i lipsa, și adormi. Fu trezit de Alexander care plîngea, așa că-i schimbă scutecul și-l duse la bucătărie. Jack și Frankie mîncau la masă. — Salut, pasionalule, ce face Rima? Lanark o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]