6,439 matches
-
omagiul creatorului înseamnă nașterea unei benzi desenate ce adaptează The treasure island. În fine, prin ascendența sa complicată, ce îl așază în categoria excentricilor, Pratt este cel mai aproape dintre prozatorii grafici de ethosul hibridizării rasiale și intelectuale. Pratt este afin cu acel Jack London al căutării sălbăticiei, dar și cu o întreagă linie de explorare antropologică ce exaltă în Bahia, Atena neagră a unei luxuriante civilizații afro-braziliene. De la Rider Haggard, Pratt preia imperialismul imaginației și propensiunea de a merge cât
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pe ușă, acesta intră însă pe fereastră, marinettiștii Mihail Cosma (viitorul Claude Sernet) și Stephan Roll deplasîndu-se, alături de Voronca, spre imagismul suprarealist în momentul în care vor simți nevoia delimitării față de fascismul ideologic al futuriștilor italieni. Constructivismul programatic al Contimporanului - afin cu stilul Art Deco al anilor ’20 - este moderat, eclectic și sintetic, afirmativ și popularizator, vizînd, la modul „pedagogic”, emanciparea unei culturi resimțite drept minoră și provincială. Ecourile dadaisto-futuriste din numărul unic al revistei 75 HP, cu experimentalismul său „pictopoetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și manifestul, iar în 1898 - expoziția internațională a Societății de artă „Ileana”, pe care o fondează împreună cu arhitectul Ștefan Ciocâlteu și I.C. Bacalbașa. În același an, pune la cale - prin intermediul Societății „Ileana” - vizita la București și conferințele de răsunet ale afinului său, „Sâr” Péladan (o prezentare detaliată a vizitei, în Theodor Enescu, op. cit., pp. 48-58), cu un ecou disproporționat în raport cu valoarea destul de modestă a personajului (amestec kitsch de ezoterism și erotism morbid): „Într-adevăr, primirea era excesiv de călduroasă și este uimitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dintre cei mai de seamă reprezentanți ai noului curent”, iar în numărul 2, o „poezioară” a lui Cincinat Pavelescu e ironizată astfel: „magistratul se afirmă dacă nu simbolist, cel puțin futurist à outrance”. Sînt anunțate numeroase volume ale colaboratorilor sau afinilor. Susținător financiar și principal responsabil cu partea grafică a revistei este elevul lui Iser, Marcel Iancu (n. 1895); tînărul grafician publică aici cîteva remarcabile ilustrații stilizate (pentru un examen istoric minuțios al începuturilor sale, v. Geo Șerban, „Vasses communicantes“, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
activitatea Societății Scriitorilor Români, sarcasmele la adresa conformismului revistelor de promovare a literaturii române în străinătate trebuie privite și din această perspectivă. Tînărul Vinea nu face de fapt figură de critic, ci de publicist și „artist” avizat, comprehensiv și exigent cu afinii, drastic cu adversarii. Un comentariu despre volumul Les blés mouvants al lui Emile Verhaeren (Facla, an V, nr. 133, 20 februarie 1914, semnat Crișan) anunță intențiile de popularizare a poeziei noi („Voi publica o serie de dări de seamă asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
27 martie 1916, rubrica „Teatru”). După război, în Adevărul, Luptătorul, Cuvîntul liber și Contimporanul, Vinea „popularizează”, ocazional, Dadaismul - nu fără a aminti rolul fondator al Chemării - și face figură de susținător al unor colegi de generație sau al unor autori afini ideologic. Apar schimbări de atitudine față de poezia unor Victor Eftimiu și Ion Pillat, deloc prizați înainte de război. Pillat (căruia Vinea îi va publica în Contimporanul traduceri din Edgar Lee Masters) este recenzat cu volumul Grădina între ziduri, apărut în ediție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ale futurismului. Influența futuristă a rămas practic nulă în Bulgaria, unde, cu excepția unui vag expresionism social de sorginte maiakovskiană introdus mai tîrziu de poetul Gheo Milev, penetrația curentelor avangardiste a fost ca și inexistentă. În schimb, în Iugoslavia, după episodul afin futurismului italian al efemerei reviste croate Zvrk, apărută în iunie 1914, mișcarea de avangardă din jurul importantei publicații Zenit a lui Lubomir Micic va susține, după 1920, ideea unei „barbarizări balcanice” a Europei, afine pînă la un punct ideilor lui Marinetti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Bébé Vinea, s’il veut accepter cette dedicace) pune în scenă tristeți crepusculare pe fundalul industrial cu afișe, reclame, tramvaie, autobuze și becuri Auer. Modelul pare a fi mai degrabă Zone de Guillaume Apollinaire decît futurismul italian. Un alt reper afin: belgianul Georges Linze, de departe favoritul lui Ion Vinea la Contimporanul. Printre colaboratorii-poeți se numără și moderniști fără legătură cu avangarda: Al. Philippide (prezent, ca și mult mai radicalul B. Fundoianu, cu poeme în franceză - în acord, deci, cu cosmopolitismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
trebuie să subliniem totodată ponderea masivă - cel puțin egală cu aceea a literaturii - pe care au avut-o în economia revistei artele vizuale: arhitectura, sculptura, pictura modernă, teatrul și filmul, artele decorative. Acest constructivism hibrid, impur, impregnat de futurism și afin expresionismului, aliat, împotriva realismului și naturalismului, unor curente moderniste mai moderate (unele chiar cu iz tradiționalist), nu era totuși asumat ca program explicit, ci subordonat unei formule sintetice, prea generoase și vagi — „arta nouă” sau „curentul nou”. Numărul 57-58 dedicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sînt de ignorat. Bunăoară, și pentru Vinea, și pentru Fundoianu, și pentru Cioran, și pentru avangardiști, și pentru tînăra generație, Eminescu („condamnat să scrie într-o limbă necunoscută”) reprezintă o excepție care confirmă regula „neantului valah” preexistent. Un spirit relativ afin, pînă la un punct, în problema atitudinii față de specificul național - și care, asemenea lui Cioran și Fondane, va părăsi România pentru Franța - este tînărul Eugen Ionescu. Vorbind din perspectiva „adamică” a tinerei generații, acesta denunță „împrumuturile” culturale: „De o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-ul „noii spiritualități” devin, oricum, tot mai numeroase. Și nu doar la Contimporanul. Este suficient să amintim cunoscutul articol-manifest din unu al ortodoxistului Paul Sterian („Poezie agresivă sau despre poemul-reportaj“) sau sexualismul autenticist, vitalist și „exasperat” al tînărului Geo Bogza, afin freneziei experiențialiste a lui Mircea Eliade. „Taxat” la rubrica de „revista revistelor“ pentru un atac dur la adresa lui Tudor Arghezi, tînărul Constantin Noica va fi și el găzduit la Contimporanul cu un scurt și condescendent comentariu despre mutarea la București a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
altă publicație importantă din „noua Belgie”, 7 Arts - Bruxelles, condusă de frații Victor și Pierre Bourgeois - gravitează pe orbitele Contimporanului. Ultimul semnează în nr. 75 un text despre „Aspecte ale mișcării moderne în Belgia“, în care își exprimă credoul constructivist afin celui al lui Marcel Iancu. Tot în Contimporanul, Linze publică manifestele „Art de temps“ (nr. 74) și „Création de l’homme par la machine“, despre „omul nou” al erei mașiniste (nr. 96-97-98). Alte figuri „contimporane” ale modernismului extrem din Belgia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de liceu și prietenul său George Ciprian, actor de comedie și viitor dramaturg de talent. Dacă e să dăm crezare propriilor afirmații (dar și unei notițe apărute în 1931 în Contimporanul), acesta le popularizase deja, în timpul Primului Război, împreună cu cîțiva afini, sub forma unor improvizații teatrale în cafenele. Ciprian va merge pînă la a-l imortaliza pe Demetru Demetrescu-Buzău, sub numele Ciriviș (porecla lui din liceu), ca erou principal în piesa Capul de rățoi (1940), după ce, cu 12 ani în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
geniu”, „chinuit de probleme metafizice” și „de un umor rece, cerebral, mai greu de sesizat și de gustat”). Apar și „emuli” urmuzieni: de la epigoni fără har precum Moldov și Madda Holda (Magdalena Binder, sora lui Sașa Pană) pînă la autori afini precum Jacques G. Costin, Grigore Cugler sau Jonathan X. Uranus. Acuzat de epigonism, ultimul va simți nevoia să se delimiteze de model („Către Ionathan X. Uranus, autorul lui Totog”) în Bilete de papagal, nr. 435, 11 iulie 1929, p.3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
elaborat al scrisului său e la antipodul modului spontan al dicteului automat” (Semne și repere, Ed. Cartea Românească, București, 1971, p. 306). În opoziție cu cei care văd în Urmuz un precursor al suprarealismului, Nicolae Balotă îl consideră mai degrabă afin imaginarului expresionist: „Ironia și umorul urmuzian îl apropie pe acesta mai curînd de expresionismul formelor contrastante decît de avangarda suprarealistă. Ricanare, grotesc, patos degradat la schime, țipăt înăbușit, recunoști atîtea semne ale sensibilității expresioniste în prozele lui Urmuz. Nu vrem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de la S.T.C.L., umbra avusese bunul simț și-l prevenise. „Tov. Goncea, am sarcina să vă filez. A ajuns la șefu problema cu toar’șa Lelia și n-am ce face. Se știe. Eu stau și vă aștept pe colț la Afinului zece, lângă Direcția Sanitară. Intrați în obiectiv la șaișpe treizeci și aveți o oră la dispoziție. Mai mult nu pot, zău, credeți-mă.“ Pe Afinului zece locuia conu Afinoghiu (Tilică) Băcănel-Obănceanu. Singurul „grande“ din oraș, care mai rămăsese în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și n-am ce face. Se știe. Eu stau și vă aștept pe colț la Afinului zece, lângă Direcția Sanitară. Intrați în obiectiv la șaișpe treizeci și aveți o oră la dispoziție. Mai mult nu pot, zău, credeți-mă.“ Pe Afinului zece locuia conu Afinoghiu (Tilică) Băcănel-Obănceanu. Singurul „grande“ din oraș, care mai rămăsese în stare de funcționare dintre foștii politicieni de odinioară de la vârf. Era tânăr Băcănel pe-atunci, când se sfârșise cu politicienii de demult, nu ajunsese chiar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de câteva ori. Făcu apoi o adâncă reverență și se retrase în sticla negricioasă a geamului. Sărată telemeaua olandeză... După primele zilele eroice ale Revoluției de la Județeană, Goncea stătu ascuns aproape o lună în garsoniera ce și-o amenajase pe Afinului zece, ușă-n ușă cu Afinoghiu (Tilică) Băcănel-Obănceanu. Nu chiar zi de zi, mai dispărea câte două-trei zile. În mod obișnuit, pleca în zori, deghizat în măturător, purtând în coada târnului o flamură tricoloră, mare cam cât un ștergar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de piață, din care se vedeau câteva crătiți, un lighean roșu de plastic și o pătură albastră, soldățească. Parcurgea atunci, în înserat, Strada Mare (încă Republicii în acele zile epopeice ale Revoluției de la Județeană, ulterior denumită Calea Regală). Ieșea de pe Afinului, traversa Scorțarului, colț cu Caporal Târtănel Laurențiu, o cotea pe Dumbrăveanca. În dreptul Farmaciei nr. 12 (transformată mai târziu de Eminescu, nepotul dinspre verișoara Gondolina, de la Șoptireanca, a lui Cangurașu Brandabrulea, în Casa de amanet și schimb valutar „Gincarla Y Monei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fatal al destinuli meu, de moare Macatist. A murit săracul înecat cu-n dumicat de pâine tocmai când fra-su Cangurașu a dat bairam, era pâine de-asta de vatră, comandă specială, făcută la Brutăria ce-o deschisese popa Ioachim pe Afinului, la unsprezece, pă unde-a fost Direcția Sanitară de pe vremea comuniștilor, o pâine pufoasă, crescută, parcă o văd și acum, cum mușca din ea Macatist, îi plăcea coaja pâinii, după eveniment popa Ioachim a trebuit să vândă brutăria, o ceruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de 2007 intitulée "Vers des principes communs de flexisécurité". En se basant sur ces documents, l'auteur apporte certaines clarifications conceptuelles, absolument nécessaires dans la compréhension du droit social communautaire, pour faire ensuite une synthèse du contenu du débat et afin de tirer des conclusions pertinentes. A son avis, quoique le débat sur la modernisation du droit du travail se soit achevé, nous nous trouvons seulement au début d'une période complexe de son évolution, afin de répondre aux attentes des
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
du contenu du débat et afin de tirer des conclusions pertinentes. A son avis, quoique le débat sur la modernisation du droit du travail se soit achevé, nous nous trouvons seulement au début d'une période complexe de son évolution, afin de répondre aux attentes des citoyens européens. 1. Contextul studiului Rolul dreptului muncii în cadrul politicii sociale a Uniunii Europene s-a conturat și structurat în timp, cu deosebire după anii '70 ai secolului trecut, o dată cu accelerarea procesului de încorporare, în
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
dommages fait que l'impératif de la réparation des préjudices ne concerne plus uniquement la responsabilité civile, mais devient une préoccupation sociale générale. La responsabilité civile est de plus en plus intégrée dans un concept plus vaste, celui de " responsabilité sociale ", afin de trouver d'autres mécanismes qui permettent l'amélioration de la situation injuste des victimes exposées à des risques toujours plus divers. C'est pourquoi on dit souvent que " être responsable signifie réparer le préjudice causé à autrui, et réparer un
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
le droit. La détermination de sa substance et de sa nature, sa qualification, n'est qu'une question subséquente. De telles délimitations apparaissent aussi dans la doctrine française, les deux notions, dommage et préjudice, devant être définies de manière précise afin d'assurer une rigueur en matière de terminologie dans ce domaine. Dans une monographie déjà mentionnée48, l'auteur définit le dommage comme une lésion objective, commune à toutes les victimes de manière abstraite, tandis que le préjudice, sous une forme
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
en se rapportant à différentes approches réalisées par des personnalités, des instituts, des écoles de pensée; accommoder les questions de sécurité et de défense européennes avec les mises à jour dans les théories des relations internationales; traitant des aspects pratiques afin de noter la confirmation ou la réfutation des idées et des thèses circonscrits le domaine. Par le contenu de ce livre, l'auteur espère que certaines des idées auront un impact sur le contexte intellectuel des décideurs et des spécialistes travaillant
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]