667 matches
-
arată și pe dinăuntru. Am trecut prin fața dughenei cu țesături de tot felul, dar n-am intrat. Călugărul s-a făcut că nu vede nimic. Ochii lui cătau doar la crâșma de alături...Intrăm fără prea multă codeală...O încăpere afumată peste poate, duhnind a rachiu...Tejghetarul ne iese în întâmpinare și întreabă cu mare plecăciune: Care-i pofta sfinției tale, părinte? Ne-o pălit oleacă de sete și ne-am gândit la o ulcică cu mied. Facă-se voia sfinției
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
roșie toată de câtă boia de ardei iute avea presărată pe ea și fragedă ca roua, de cât fusese ținută la fum de lemn de prun Ținând-o el strâns în pumnul lui de apucător, îi ieșea osânza roșie și afumată printre degetele încordate, precum aluatul cel de grâu, ce crește în albia gospodinei Dar izbânda aceasta a lui nu a mers mai departe de atât, măcar că Enea Căpută n-a căutat să dobândească înapoi, ce i se luase din ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aceasta, atunci s-a propus Enea Căpută, el singur, să-și scadă din porția lui de pâine, ca să-și însușească cinstit slănina lui Străilaș Deci: Enea Căpută știa el ce știa, fiindcă de la porcul lui era slănina și el o afumase și o meremetisise, la fum de lemn de prun, care-i dă o așa de bună aromă Atunci am luat de seamă cum răsare interes în ochii celorlalți și cum pironesc cu privirile bucățica de slănină, care tocmai trecea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
strânse relații și al unor interese și intenții embrionare, venise, serviabil și gentil, la unitatea de informatică, să-l transporte pe Vladimir la gară. Cum se întâmpla de multe ori și tot mai adesea, în timpurile din urmă, Nae era afumat binișor, încă de dimineață, acesta fiind și motivul pentru care nu sosise el însuși la volanul autovehiculului cu dublă tracțiune. O conducea fecioru-său, om de afaceri care, încă din perioada comunismului, scăpase ori (cum cultivau sârguincios clevetelile tradiționale românești) fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bar. După ce s-a terminat totul, Tomoe tremura ca varga și inima începu să-i bată puternic. — Takamori! Takamori își ștergea sudoarea de pe frunte. — Trebuie să o întindem de-aici, Tomoe. Au plecat repede, împingându-l pe Gaston. Trecătorii, ușor afumați de băutură, îl priveau ciudat pe Gaston. Tomoe tot mai tremura când au ajuns la intersecția din fața cinematografului Musashino. — Chiar că ne-ai scos din mare dandana, Takamori. Ce scenariu! Takamori, simțind că a crescut în ochii surorii lui, începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
treaptă. Au strâns, văd, linoleumul gri. - Nu știți nici măcar Shakespeare? îmi ies din pepeni. Nici Furtuna? Cum e posibil? încep să tușesc. Asta înseamnă, asta înseamnă... N-am treabă și-arunc o ochire în jur, găuri în pereții coșcoviți și afumați de aparatul de sudură, un morman de țevi ruginite, abandonate de muncitori într-un colț, un ciot de mătură și-un teu în altul, pete de la ploaie pe tavan. Parchetul vechi și uns de smoală are câteva boalfe, catedra e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cuib de viespi, un ciorchine ca de hârtie, cenușiu, cu multe căsuțe, mai mare decât bostanul pe care-l scobisem, îi tăiasem dinți, să fac felinar și să pun lumânarea înăuntru. - Hai să luăm cârpe, le dăm foc și-l afumăm... - O să ne muște, i-am zis gâtuit de frică. Nu... - O să ne muște, o să ne muște... m-a maimuțărit. Faci pe tine? Am căutat prin cutii, am dat foc la niște Flacăra vechi și la una dintre piei, am învârtit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
semnificațiile amintite mai sus. Când e vorba de cuvinte, oricâtă grijă am avea, niciodată nu e suficientă, se răzgândesc și ele, mai rău ca oamenii. Bineînțeles că vicleșugul n-a constat În a umple, a lega și a pune la afumat chestiunea, aceasta și-a avut ocolișurile ei necesare, care implică emisari cu mustață falsă și pălărie cu borurile lăsate, telegrame cifrate, dialoguri prin intermediul unor linii telefonice secrete, prin firul roșu, Întâlniri la răscruci În miez de noapte, bilețele ascunse pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pe ușa din spate și stați după casă până v-oi chema eu aici. (Zarva din casă se potolește) SMARANDA: Ptiu, bătu-l-ar pustia, că era să mă dărâme! Cată să fac rost de niște păr de lup, să afum plozii, să le treacă de spaimă. DĂNILĂ: Care spaimă? Nu i-ai auzit? SMARANDA: Apoi bine, Dănilă, numai cu dracii n-ai avut în cârcă până acuma. De unde l-ai mai scos și pe-aista? DĂNILĂ: Las', nevastă, că ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
trebui să ne sugem labele ca ursul în bârlog cu asemenea rânduială. (Iese. Se izbește de cineva, face un pas înapoi. Pârjol, dincolo de ușa întredeschisă.) PÂRJOL: Mă iartă de izbitură, frate Ceaun. Da' ce arăți așa plouat, ți s-a afumat mâncarea sau ți s-au ars plăcintele? (Face un pas în încăpere. E mustăcios și îmbrăcat cu dichis militar zornăitor. Trec amândoi spre rampă. Dialogul dintre cei doi continuă pe un ton scăzut, să nu audă Liana din încăperea alăturată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
s-au ars plăcintele? (Face un pas în încăpere. E mustăcios și îmbrăcat cu dichis militar zornăitor. Trec amândoi spre rampă. Dialogul dintre cei doi continuă pe un ton scăzut, să nu audă Liana din încăperea alăturată) CEAUN: Ba-s afumat și ars eu singur, frate Pârjol. Ia-n te uită ici cam ce mi se dă de-o copilă, pentru șapte zile de masă a Măriei Sale. PÂRJOL (ia înscrisul, citește, dă semne de uimire): Peste poate! Însă despre ce copilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fata mea, toarnă-i vin în ulcică și ajută-l să se-așeze. (Liana toarnă, apoi pare încurcată: cum să-l ajute pe Brăduț?!) BRĂDUȚ: Că n-oi fi babă, să mă urc la clocit între perne și să mă afumați cu păr de lup ca să-mi treacă de sperietură! Mai degrabă mă aflu rușinat de întâmplare decât vătămat. Măria Sa, tatăl meu, încă râdea de mine pe drum, și cu drept cuvânt, că m-am răsturnat de pe cal ca un prunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
podeaua cârciumii. Așa e. N-am băut țuică ca aia niciodată, tac-tu era boier și meseriaș, le știa cu țuica, cu dichisul ei, cu toată - cum să zic? tehnologia. Și cu șunca le avea ca nimeni altul, n-o afuma el? Și, dacă n-o afuma, n-o făcea el cu usturoi și cu boia de-ți ploua În gură? Sandu Șpriț se lovește peste frunte și se uită către tavanul stabilimentului. Ba da, Gore, lasă-mă, că mă podidește
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
băut țuică ca aia niciodată, tac-tu era boier și meseriaș, le știa cu țuica, cu dichisul ei, cu toată - cum să zic? tehnologia. Și cu șunca le avea ca nimeni altul, n-o afuma el? Și, dacă n-o afuma, n-o făcea el cu usturoi și cu boia de-ți ploua În gură? Sandu Șpriț se lovește peste frunte și se uită către tavanul stabilimentului. Ba da, Gore, lasă-mă, că mă podidește plânsul șio cer pe-aia cu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
realitate, nu știu. Nu eram nici Anita, nici Ursula. Într-o bună dimineață, Ursula a plecat înapoi în Englitera ei. Sub stejarul de la Gospodăria de partid am găsit o cutiuță de trabucuri Christinne of Danemark, dintr-alea cu care ne afuma ea în serile noastre în grup. În cutie, un chihlimbar care încălzea o bucată de argint brut, neprelucrat. Uneori cred că l-ai văzut. În clipele în care mi se face dor de starea de comuniune cu o ființă omenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nesaț fonduri, întru expunerea lor pe toate posturile și paginile, exprimându-și părerile asupra politicii, economiei, oferind sfaturi de cultură și educație în toate domeniile, încât celor trecuți spre masterate străine și masteranzilor în științe li se vedea inutilitatea creierelor afumate în flacăra cunoașterii, își conștientizau micimea și concluzionau socratic: Știu că nu știu nimic. Iubiții noștri concitadini, spoiți din țărani în mârlani de oraș, dominau cu prezența lor în maieu și blugi bufanți, trotuarele din fața blocurilor. Vorbeau tare, pentru că auzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu mi-ai răspuns <victor37>: nu am ce răspunde. Întrebarea ta cere confirmare, nu răspuns <lia>: aoleo! Ar trebui să o șterg cît mai am timp! Miroase a tragedie <victor37>: crezi? Să verific oală, mincarea o fi început să se afume ... <lia>: helo! hi! mai ești acolo? <victor37>: scuze. Gata-gata să ai dreptate. Jigodia nu a zis nimic... <lia>: Jigodia? <victor37>: Motanul. Cotoiul. Pisică... <lia>:aha. Trebuia să zică? <victor37>: cînd nu-i place ceva, scuipa. Nici mie nu-mi place
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
de vară, de pe la finele lui august, mureau în București, deși era puțină populație, căci toți fugiseră, cum spusei, prin sate și prin mănăstiri, mureau, zic, până la suma de 60-70 de inși pe zi; deodată ne pomenirăm cu ordine ca să ne afumăm toți hainele cu pucioasă; totodată, pe linia corturilor noastre se ardeau grămezi de pucioasă; ofițerilor și soldaților li s-au adus din București coșuri pline cu sticluțe bine astupate, conținând un fel de oțet, care se numea oțet de patru
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de oțet vărsat pe cărămizi fierbinți; în plus, se efectuau fumigații cu pucioasă, silitră, iarbă mare, rășină ș.a. Se schimbau la fiecare bolnav pernele și păturile, iar cele utilizate de holerici erau arse. Căruțele în care erau transportați bolnavii se afumau, iar profilactic s-a dăruit o porție dublă de rachiu tuturor soldaților. Pentru serviciile spitalului au mai fost angajate în plus și două spălătorese. Măsurile preventive adoptate de corpul medical pentru oștire au dat unele rezultate, deoarece nu au decedat
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
bucovineni erau de părere că, în 1848, când holera a bântuit foarte tare, "numai cu zeamă din spinul acesta [oamenii] au scăpat de moarte". Folcloristul S. Fl. Marian mai semnalează și opinia că, "în timp de holeră, e bine să afumi casele cu acest spin, căci astfel tot răul se depărtează de dânsele și holera nici nu se poate apropia". De holeră se mai afuma cu iarbă-mare. Altminteri, molima era alungată, informează Artur Gorovei, și înfigînd în parii gardului tidve de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Folcloristul S. Fl. Marian mai semnalează și opinia că, "în timp de holeră, e bine să afumi casele cu acest spin, căci astfel tot răul se depărtează de dânsele și holera nici nu se poate apropia". De holeră se mai afuma cu iarbă-mare. Altminteri, molima era alungată, informează Artur Gorovei, și înfigînd în parii gardului tidve de cai albi. Când izbucnea holera se afuma cu fălci de cal alb. În județul Suceava, la coleră (diareea gravă) se ungea tot trupul cu
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
tot răul se depărtează de dânsele și holera nici nu se poate apropia". De holeră se mai afuma cu iarbă-mare. Altminteri, molima era alungată, informează Artur Gorovei, și înfigînd în parii gardului tidve de cai albi. Când izbucnea holera se afuma cu fălci de cal alb. În județul Suceava, la coleră (diareea gravă) se ungea tot trupul cu usturoi pisat și se înghițeau trei căței de usturoi împreună cu trei fire de piper. În alte locuri, relatează G. Crăinicianu, se recomanda, în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
mai înalt brad din spatele casei. Apoi nu i-a mai rămas decât să aștepte furtuna. Bufetul de la hanul din Norsjö era remarcabil. Mi-a plăcut mai ales toba tare din carne de vițel, puternic piperată și parfumată cu mirodenii, spata afumată de ren, heringul sărat și slănina în aspic. Dar îmi lipsea munca mea. Deși semăna cu un plagiat, ca să nu spun fals, ea dăduse un nou înțeles vieții mele. Așa se întâmplă cu arta adevărată. Nici o artă nu este atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
românești, nici a mia parte din infectele porcării care i-au fost făcute de nulitățile nemernice care au încercat să-l ucidă ca scriitor. Și în zilele noastre povestea încearcă să se repete. Niște „literați” precum Ilarion Pârțac, sau Grigore Afumatu încearcă să-i scoată pe nas lui Arghezi volumele „1907, peisaje” și „Cântare omului” ca un fel de reproș adresat lui Arghezi că nu s-a lăsat ucis ca poet de zerourile literare ale vremii de atunci. Păi se știe
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
au fost scrise în timpul comuniștilor, ca să le numim compromisuri, cum le numiți pe cele ale lui Arghezi. Poate că o să vă întrebați, pe bună drepte de altfel, cine sunt cei doi critici contemporani enumerați mai sus, Ilarion Pârțac și Grigore Afumatu? Cum nu-i cunoașteți? Păcat? Credeam că măcar dumneavoastră îi cunoașteți, fiindcă sincer vă spun că eu nu-i cunosc și nici nu am auzit de ei vreodată prin literatura română. Și să nu credeți că dacă nu-i cunoaștem
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]