1,915 matches
-
cu hrană și cu adăpostul oferit de pâlcurile de stuf. Aici, ele se puteau adăposti împotriva vitregiei vremii și aveau ca hrană peștișorii amorțiți de apa înghețată. Întregul cârd ateriză pe luciul lacului, grupându-se spre mal. Apoi, începu pescuitul, afundându-și ciocurile în mâl și căutând moluște sau peștișori. Gerul strângea tare și vântul sufla cu putere șuierând printre stufuri. Sesizând pericolul înghețării apei, gânsacul dominant ieși pe un plaur din turbă și stuf, cu întregul cârd de lebede după
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367112_a_368441]
-
un articol în encliză, deci cu un rudiment de cuvânt care va fi fost cândva întreg și accentuat. Poetul operează, cum se vede, și o reabilitare. Eliberarea de constrângerile modernismului centrează interesul lectorului pe valorile strămoșești, în care filozofia se afundă în mit și mitul se extrage din bunele raporturi ale omului cu divinitatea. Captarea atenției și dirijarea ei spre un verb prea banal altfel se realizează prin încă câteva mijloace de accentuare lexical-morfologică: afereză (Miresmează-n nori grădine; [...] plinind cea
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
se coace Pâinea credinței dă-mi-o și-un dram de fericire! Femeia-ndrăgostită În dimineața lină, pe mal de lac cu nuferi E sufletul o barcă ce-n liniște plutește Visând cu ochi deschiși, femeia ce iubește Privirile-și afundă în minunații lujeri Ce năzuiesc speranța unei iubiri sublime Și risipesc neliniști ivite dintre umbre O sete de lumină și dragoste pătrunde În universu-i pur și-atât de plin de tine... Se-apleacă peste ape și-și oglindește fața Petalele
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
ge mac. Pa l-amniaz”cu sapa-n space vine și nanuța-n grabă Cu prânzu” cald în tășcuța* ș-adălmașu” în uiaga*! Sparge bruși pa arătura cu mucea sapii șu” hat Ge săpoi să pringe leciu”*, p-inge-o rămas negrăpat. O ieruga* nu afunda* împărce-n postata-n două, Apa să nu îmbălțască, ge-n vară mult o să plouă. Implantă s-o ciuhă-n cale cu o mână ge păiușă Și să vadă ge geparte, pa-ci nu-i mai cărărușa! Cucu” cântă la fețâie pa crenguța ge
CÂNTĂ CUCU” LA FEȚÂIE de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368787_a_370116]
-
viața pa la sace, n-am cuvince să vă spun! Fețâie - în fața soarelui; doșcină - loc la miazănoapte; greșuri - brazda neîntoarsa; tășcuța - coș mic împletit din pănușe de porumb; adălmașu” în uiaga - recompensă, răchie în sticlă; leci - pământ lutos; ieruga nu afunda - sântuleț. Referință Bibliografica: Cântă cucu” la fețâie / Cornelia Neagă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2280, Anul VII, 29 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cornelia Neagă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
CÂNTĂ CUCU” LA FEȚÂIE de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368787_a_370116]
-
fin...ca și o fată. Totu-i gheață împrejur, Sufletul îl simt pustiu. Mai vreau doar o zi, vă jur... Lângă ea ca să mai fiu. Gânduri reci, idei mai sumbre Încolțesc din vis în vis... Dar asemeni unor umbre, Se afundă în abis. Clipele de altădată, Ca și soarele-au apus. Azi, când ceasul stă să bată, Mă gândesc la ce ne-am spus. Aș întoarce timpu-n loc, Aș da tot ce-aș putea da. Căci de-al inimii jar, foc
CLIPE DE ZĂPADĂ DE FLAVIUS SIMIONESCU de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363595_a_364924]
-
pală, / pasul tău de domnișoară. Dintr-o înserare-n seară / pasul tău de domnișoară. Dintr-o pasăre amară / pasul tău de domnișoară. O secundă, o secundă / eu l-am fost zărit în undă. / El avea roșcată fundă. / Inima încet mi-afundă. // Mai rămâi cu mersul tău / parcă pe timpanul meu / blestemat și semizeu / căci îmi este foarte rău. // Stau întins și lung și zic, / Domnișoară, mai nimic / pe sub soarele pitic, / aurit și mozaic. // Pasul trece, eu rămân. (SOrd, II, 33 sq
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
al șarpelui, «cel mai șiret dintre toate fiarele de pe pământul-rai» («Iară șarpele era mai înțelept decât toate hiarăle ceale de asupra pământului...» - ibid.). Amăgitorul șarpe cu fundă roșcată, zărit o secundă numai, în „undă“, în „oglindă-undă“, „dialogând“ cu domnișoara-Evă, îi afundă (scufundă) și eroului liric (în autoproiectarea-i adamică) inima, aidoma „celuilalt șarpe“ ce, cu aproape două milenii înaintea celui biblic, a furat planta ne- muririi lui Ghilgameș (cf. GAB, 176), la scăldătoare, între „unde“ pierzându-și urma. În viziunea stănesciană, pedeapsa
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
șarpe“ ce, cu aproape două milenii înaintea celui biblic, a furat planta ne- muririi lui Ghilgameș (cf. GAB, 176), la scăldătoare, între „unde“ pierzându-și urma. În viziunea stănesciană, pedeapsa țintește și autocunoașterea cuplului împlinit sub pecetea inimii ce se afundă încet în moarte, lăsând a se petrece îndepărtarea între emisfera-Ea și emisfera-El (conectată Androginului - cf. PB, 37 sqq). Din această perspectivă se evidențiază invocarea „dulcelui-dureros“ mers întru cunoașterea binelui și răului, mersul Domnișoarei; este invocarea zeiței cunoașterii absolute în al
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
apoi eu am fugit sărind ca o căprioară și strigând de răsuna pădurea. -Prinde-mă Felix, prinde-mă dacă mai vrei un sărut! El alerga spre mine dar eu îl fentam, ascunzându-mă după copacii. Nici nu am realizat că ne afundasem în pădure și că trecuse destul de mult timp de când plecasem de acasă. Obosită m-am lăsat prinsă, iar Felix m-a luat în brațe și ne-am așezat la umbra unui copac. Ne-am sărutat mult, iar eu eram atât
DOAR IUBIREA RAMÂNE(FRAGMENT) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364773_a_366102]
-
molcome ce se loveau de barcă. Un guvid trăgea furios de nailonul voltei. Cu mișcări repezi l-am scos din apă și l-am aruncat în minciogul larg, fixat de strapazanul bărcii. Încet, încet, creștea greutatea capturată și minciogul se afunda tot mai adânc în apă. Ziua punea stăpânire peste întuneric. La orizont începu să apară soarele, ca o dungă de foc. Treptat, din adâncimea mării se ridica maiestuos un cerc imens de jar. Înainte de a se despărți de linia infinitului
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
a răsărit nici luna - crește navlul marfa de preț m-a copleșit de greu... ...ce ai făcut cu viața - cu smaraldul tu - orb căzut cu trăsnetul - din frunți? căci Dumnezeu doar își desface faldul iar tu-n amurg - orgolios - te-afunzi ...ești veșnic - între chin și chiot - veșnic dar hohotu-ți agonizează-n sfeșnic... *** ACOLO soției mele, Elena aerisind luminile din păsări ne sprijinim de cer spre-a trece-n liniști: acolo nu-s recolte și nici miriști doar cântec de incendii
CONTRADICŢII DE PRIMĂVARĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349630_a_350959]
-
care i-a așezat adânc în inima sa pe români, ca de altfel și pe alți credincioși străini din Belgia, voi reține doar două aspecte: - Spre deosebire de alți gânditori, pastorul nostru trăiește cu teama că, sub ochii lui, Belgia se va afunda tot mai mult în păcatul neascultării de Dumnezeu, în necredință și îmbuibare, stări care induc fără îndoială vrajba, dezmembrarea, lipsa unității și a înțelegerii. Își leagă speranțele mai mult de străinii din Belgia care prin rugăciunea lor și prin fapta
PARTEA A II-A de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349672_a_351001]
-
grămezi din lemn împletit între nuiele de vise prinse-n șorțul de frunze Pe plajă-n arcuri fragile dune mărunte, dune uriașe spulberate la Nord de-o Cetatea-n ruină O altă zi, o altă noapte În maquis arțari se-afundau la mal tulburat Abalone absconse în nisipuri albastre Sfere din lemn chinuit erau reazem și țintă ibisului conturat care-absent ciugulea în șorțul de frunze Bolți sprijineau dune pe plajă la porți de Cetate lunară O altă zi dinaintea turnurilor, o
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
cu vise chema pe Julia May Stăteau în jurul mesei la mijloc Era dimineață - țeseau cu gândul un vis înnodat în speranță și întâmplări viitoare Stăteau în jurul mesei la mijloc Caseta Pandorei cu capacul etanș fierbea pașii ce urmau să se afunde-n lumină Stăteau în jurul mesei la mijloc în casa cu etajere umplute cu temeri zilnic până-n plafon de adulți confuzi Stăteau în jurul mesei la mijloc tăcuți urmărind cum se-ncinge planeta de pălăvrăgeală și zero acțiune Stăteau în jurul mesei la
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
și integratoare, totdeodată, a spiritului clasic autohton, un spirit în genere lipsit de disimulare și contrafacere, dar încărcat până la refuz de emoția pură a registrului specific al transfigurării scenice. O emoție intens acaparatoare, în substanța căreia simți brusc cum te afunzi până în straturile cele mai adânci ale timpului psihologic și îți abandonezi cu bună știință sufletul. Efervescența magiei dificil explicabile a personajului zămislit de actriță adună laolaltă, ca într-o reprezentație dramaturgică singulară a însuși autorului piesei de teatru respective, patima
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
pentru că grele sunt zilele în care trăim. Părinții noștri, pentru lepădarea lor de sine și pentru dăruirea totală Domnului, primeau aripi mari cu care zburau peste talazuri, pe când noi am moștenit niște cioturi cu care mai zburăm puțin, ne mai afundăm în valuri, mai intrăm într-o furtună, apoi prindem puțin curaj și, uite-așa, încet-încet, ajungem ultimii la liman. Să nu se înțeleagă, prin ceea ce am spus până acum, că mă înscriu în rândul celor care aruncă vina pe "zilele
ORTODOXIA ADEVĂRATĂ ESTE CEA ÎN STARE SĂ ÎNVIEZE OMUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349072_a_350401]
-
că nu le dai, îi păcălești,îi ții flămânzi. Autoîncoronat ți-ai depășit măsura și fără scrupule te-ai folosit de șmecherii și atâtea inginerii financiare, fără să-ți dai seama că tot urcând, în mari hățișuri mai rău te afunzi. Ce prieteni putem fi, cum ziceai de-atâtea ori, când eu am bani încât abia-mi pot achita facturile la radio-tv, curent, antenă și telefon plus rețetele de inimă și diabet... compensările fiind promisiuni guvernamentale pentru o frumoasă imagine internă
LĂCOMIA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349204_a_350533]
-
Cărare fac inimii mele. Ea către tine vrea să zboare Printre cărările divine, Să dau a ta înfățișare Iubirii mele Celestine. Si-n melodie cristalină De mijloc tu să mă cuprinzi, Timidă, ca o angelină, În dans feeric să m-afunzi. Pe drumul presărat de stele Mărgăritarele-ți adun, Să le păstrez...să plec cu ele, Rămâi ca falnicul Gorun . Referință Bibliografică: La porțile cerești / Nastasica Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1901, Anul VI, 15 martie 2016. Drepturi de
LA PORȚILE CEREȘTI de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348541_a_349870]
-
cum să găsim răspunsul. Ne confruntăm cu multe probleme, anexie, depresie, dezamăgiri, robiri, etc. Dumnezeu să vă binecuvânteze pentru ceea ce ați făcut. Tatiana Iordanescu-Motru-Gorj Aceasta conferinta a fost pentru mine ca un colac de salvare într-o mare unde mă afundam tot mai tare. Am avut o disperare adâncă din cauza copiilor și a neascultării și răzvrătirii lor împotriva lui Dumneseu neintelegan de ce trebuie să mă confrunt cu astfel de situații, invinovatindu-ma și neiertandu-ma de multe lucruri. Am hotărât să
CONFERINTA NATIONALA DE FEMEI 23 – 27 IUNIE 2009 de LIGIA ŞI TIBERIU SEMAN în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348654_a_349983]
-
năvalnic prin vene și capătă o revigorare miraculoasă. Bărbatul se apropie și o sărută tandru pe buze. - Mulțumesc, iubito, pentru surpriza pe care mi-ai făcut-o, dăruindu-mi gemeni! Sunt bucuros la culme și sunt foarte fericit! Femeia își afundă chipul între petalele rozelor, inspirând adânc parfumul lor fermecător. - Și eu îți mulțumesc pentru acești superbi trandafiri roșii, simbol al iubirii fără margini! Între timp, două asistente intrară în rezervă fiecare putând în brațe câte un nou născut. Proaspătul tătic
XXIII. GEMENII DIN BUCUREŞTI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348681_a_350010]
-
își desfășura zilnic activitatea. Era o fată îngrijită, elegantă și mai ales frumoasă. Ochii doctorului Ștefan nu se dezlipeau de pe chipul și trupul său subțire. La intrarea în living a pășit peste un covor persan original în care picioarele se afundau adânc ca în iarba pășunilor mănoase de lângă grajdurile fermei. În vitrină se lăfăiau numai obiecte din porțelan, statuete și servicii de ceai sau cafea. La capetele vitrinei din lemn masiv din nuc tronau doua vaze uriașe din porțelan cu desene
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
ruje și legături de nuiele întărite de vreme, părelnici străjeri în fața malului, deschis ca o gură de jivină uriașă. Da, se găsea pe-un mal! Și nici o trecere deasupra prăpăstioasei cave! Încurcat, își trecu mâinile peste față. Răstimpul câștigat îl afundă mai mult în loc să-l dumirească. Își simți chipul cotropit de o barbă deasă lăsată peste rasa devenită surie de lucrătura ploilor, a soarelui și de atâta purtat! Prin ferezitele încălțări din sfoară, simțea în tălpile bătătorite friptoarea tinei, dinspre care
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
stufoasă, așteptând cu înfrigurare ivirea zorilor. Încet-încet ochii li se împăinjeniră și adormiră. Când se treziră, după câteva ore de somn, soarele era deja sus. Înviorați de răcoarea dimineții se dezmeticiră repede, înfulecară în fugă câte un sandvici, apoi se afundară în pădure ca nu cumva vreun trecător să le dea de urmă. Nici unul dintre ei nu dorea să-și amintească de cele petrecute în toiul nopții, deși damele erau curioase să afle adevărul. Cavalerii doar atât le ziseră: - Dacă aflați
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
și tu tot la sex te oprești! - constată cu ironie Muzeografa. - Gata cu pălăvrăgeala! - scurtă Michel conversația fără noimă. Discuția v-a readus avântul pentru îmbogățire și elanul tineresc pentru a trăi din plin viața. Cu rucsacurile în spate se afundară în desișul pădurii pe un drumeag care după înfățișare nu mai fusese umblat de secole. Totul era acoperit de ierburi și mușchi, iar printre trunchiurile seculare crescuseră tufișuri. Pe alocuri înaintarea le este blocată de arborii smulși de urgia vijeliilor
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]