576 matches
-
și-a dat capul pe spate că sè-l vadè, acesta dând semne cè s-ar fi cocoțat, undeva sus, pe tavan, râzându-și de bietul om, Stai! Nemernicule! Unde fugi? Stai! articuleazè cu greu bețivul, smucindu-se din mâinile tènèrului aghiotant, Dupè toate aparențele disputa lui cu interlocutorul nevèzut a ajuns la un moment critic deoarece cetèțeanul, cuprins subit de furie, se avântè vijelios înainte ca si cum ar vrea sè sarè la gâtul cuiva că sè-l omoare, Viclean, dușmanul nevèzut al bețivului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
masă din spatele cèreia, așezat pe scaun, urmèream curios întreaga scenè, Te omor! strigè el, Matei, luat prin surprindere, abia reușește sè se fereascè de atacul lui și, sèrind în picioare, se lipește cu spatele de perete, așteptând ca plutonierul și aghiotantul sè-l imobilizeze, Știai! bombène bețivul privindu-mè cu ochi tulburi, Știai! mai rostește, cuprins subit de-o imensè obosealè, vlèguit, Tonul cu care, la început, a rostit știai, imperios și ferm, apoi, a doua oarè, încèrcat de o tristețe melancolicè, stârnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
-l exaspera, mè pregèteam sè-l rog pe plutonierul major sè mè ajute sè scriu declarația, cerându-i sè mi-o dicteze, la urma urmei, a fost acolo și cunoaște mai bine decât mine împrejurèrile respective, cei doi subordonați, plutonierul și aghiotantul sèu, revin în încèpere, L-am bègat în celulè, domn’ șef! E mangè! Adoarme într-o clipè! Mâine când s-o trezi nici n-o sè-și mai aminteascè nimic! plutonierul, măi tânèr decât superiorul lui direct, se așazè ostenit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
L-am bègat în celulè, domn’ șef! E mangè! Adoarme într-o clipè! Mâine când s-o trezi nici n-o sè-și mai aminteascè nimic! plutonierul, măi tânèr decât superiorul lui direct, se așazè ostenit pe scaunul din fața biroului acestuia, aghiotantul, aproape un copil, rèmâne prostit în picioare cu automatul pe umèr, Și dansul?! aratè spre mine plutonierul, Îl rezolv eu, mormèie șeful peste birou, Bine! acceptè plutonierul, apoi, se descheie la haină de iarnè a uniformei, Stèm și noi nițel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
țèrii, dar cum nu sunt suficient de bine informat în privința situației politice românești, faptul de a-mi da cu pèrerea, în acest caz, îmi pare extrem de necuviincios, mai ales în fața unor experți și analiști politici cum sunt cei de fațè, Aghiotantul, cu automatul pe umèr, absent, sprijinind caloriferul, scrie un sms, probabil unei fete, oare și noaptea doarme tot cu automatul?! Îmi vine sè-l întreb asta, dar n-aș vrea sè-l jignesc chiar în punctul nevralgic al bèrbèției sale, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
trebuie să aibă măcar un umăr gol. Țin la ea foarte mult, e o prietenă de nădejde. Uneori mă întreb cât e de bine pentru mine să ies cu ea. Pentru că orice tipă care o însoțește devine un soi de aghiotant cu care bărbații vorbesc doar pentru a ajunge la Daisy, deși ea nu pare să-și dea seama. E atât de drăguță încât, probabil, se gândește că toate prietenele ei arată la fel de bine și nici nu-și dă seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
veci!, hotărăște Lear, uitându-se lung la Loredana. Nu e Cordelia. Harta, împărțirea împărăției celor două fete... Replici. În sfârșit, bufonul: Primește boneta mea de nebun. (Și-i dă lui Kent boneta.) Lear îl întreabă cu drag: Ei, dragul meu aghiotant, ce mai faci? De-abia când bufonul ajunge la: Anul ăsta nebunia/ E la mare trecere, publicul freamătă, Maestrul simte că lipsește ceva din spectacol, ceva la care el se gândise demult: actualizarea textului, a spectacolului. Vorbește cu zeii. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de la învingători. Nivelul 7.Imogen,Lucius și Ioachimo căzură prinși și fură aduși în fața lui Cymbeline.Dan aștepta să-și primească osândirea la moarte. In același timp sosiră Polydore,Cadwal și Bellarius pentru a fi răsplătiți. De față era și aghiotantul regelui Pisano.Hera îl recunoscu pe Dan și-i trimise o bezea.Il recunoscu și pe Ioachimo și văzu inelul cu diamante.Pisano o recunoscu pe prințesă. «Este stăpâna mea - își zise - și de vreme ce se află în viață,voi lăsa
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
străpungeau ochii. — Îmi pare rău că te deranjez, îi spuse Kanbei omului care strigase. Sunt invalid, așa că am venit cu lectica. Te rog, scuză-mi lipsa de politețe. Cu această scuză, se întoarse și-i vorbi fiului său, Shojumaru, singurul aghiotant care-l însoțise, ordonându-i: — Pornește în fața mea. — Am înțeles. Ocolind lectica tatălui său, Shojumaru intră drept printre lăncile inamicilor. Cei patru soldați care duceau lectica pe umeri îl urmară pe Shojumaru prin poarta palisadei. Când văzură cât de calmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mie de ori valoarea ustensilelor rare, a vinurilor fine, a delicateselor sau a altor daruri pe care le adusese. — Să așteptăm un moment aici. Se pare că pe poartă intră un curtean. — Trebuie să fie guvernatorul. Aceia par a fi aghiotanții lui. Guvernatorul, Murai Nagato, împreună cu însoțitorii săi, se opriseră la poarta principală și păreau să aștepte discret ieșirea palanchinului unui aristocrat. Nu peste mult, câțiva samurai aduseră doi-trei cai murgi și rotați, în urma unei mici procesiuni de palanchinuri și lectici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
drumul dintre poarta templului și poalele muntelui. Hideyoshi nu-și făcea niciodată rondul zilnic al taberei la oră fixă, dar rareori pornea atât de devreme dimineața. În ziua aceea, părea mai bine dispus și, din când în când, glumea cu aghiotanții ca și cum totul ar fi fost absolut normal. Nimic nu sugera că știrea despre incidentul din Kyoto s-ar fi aflat, chiar și printre propriii lui oameni. După ce-și confirmă personal acest lucru, Hideyoshi se întoarse, agale, la cartierul general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tovarășilor lor, unii dintre soldații lui Matsuda strigau furiși. Dar și acei oameni o luară, curând, la goană, spre poalele muntelui, purtați parcă de o avalanșă. Comandantul lor, generalul Matsuda Tarozaemon, fusese lovit de un glonț și luat pe umerii aghiotanților, în văzul tuturor soldaților. — La atac! Tăiați-i! Cea mai mare parte a unității Hori pornise deja în urmărire, dar Kyutaro țipa din răsputeri, încercând să-și oprească oamenii: — Nu-i fugăriți! În elanul momentului, însă, comanda de reținere avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
așezat comod și calm sub altar, cu micul Samboshi pe genunchi. Cu toții se întrebară ce făcea. Când, însă, stătură să se gândească, își amintiră că, după-amiază, la conferință, se hotărâse, cu majoritate de voturi, ca Hideyoshi să fie recunoscut ca aghiotant al tânărului senior, alături de cei doi tutori ai acestuia. Pe temeiul acestui fapt, nu putea fi acuzat de înfumurare. Și, numai pentru că nu putea găsi nici un motiv de a-l admonesta pe Hideyoshi, Katsuie arăta extrem de nemulțumit. — Vă rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de zece mii. Atât scurtăturile, cât și porțile baricadate de la poalele muntelui erau inadecvate. Se vedea ușor că nu mai era decât o chestiune de timp până aveau să fie anihilați. — Înfruntați inamicul pe scurtătură! Sebei își trimise, mai întâi, primul aghiotant cu trei sute de soldați, apoi, îi încurajă pe propriii săi oameni: — Restul, veniți cu mine. Forțele lui Nakagawa n-au fost învinse niciodată, de când au ieșit din Ibaraki, în Settsu. Nu faceți nici un pas înapoi din calea inamicului aflat acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la o parte pânza cortului și ieși. Privind peste verdeața proaspătă a munților, văzu Shizugatake la o distanță de vreo două leghe spre miazăzi. Mai aproape, sub locul unde stătea el, un general urca de la poala muntelui, însoțit de câțiva aghiotanți. Comandantul apărării de la poarta barierei din lemn se grăbea înainte, arătându-i drumul. Genba țistui din limbă, bombănind: — Ăsta trebuie să fie Dosei. De cum îl recunoscu pe generalul aflat întotdeauna lângă unchiul său, îi ghici misiunea încă înainte de a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Dădu pinteni calului pentru a-și grăbi înapoierea, la fel cum făcuse și la venire. La fel plecă și al treilea mesager, iar, la vremea când sosi al patrulea, soarele pălea la apus. Bătrânul războinic, Ota Kuranosuke, vasal veteran și aghiotant personal al lui Katsuie, vorbi îndelung. Totuși, se referi mai mult la relația dintre unchi și nepot, decât la ordinul propriu-zis și-și dădu toată străduința să înmoaie poziția rigidă a lui Genba. — Ei, ei. Îți înțeleg îndârjirea, dar, dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Senior Mosuke! Am primit permisiunea să mergem! Veniți să vă arătați recunoștința! Cei doi oameni se prosternară la pământ, dar nu mai rămăsese decât vâjâitul cravașei în vânt. Calul lui Hideyoshi se pierdea deja în depărtare, la galop. Până și aghiotanții săi erau luați pe nepregătite și fură nevoiți să se repeadă să-l ajungă din urmă. Pedestrașii, ca și cei care-și încălecară în grabă caii, o luară toți odată la fugă după stăpânul lor, în completă dezordine. Era Ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
le aparțineau oamenilor angajați din afara clanului. Aceștia erau numiți Corpul Bâtlanilor Albaștri. Din acea tabără, ajutorul lui Shonyu chemă un tânăr scund și solid clădit, în vârstă cam de douăzeci și cinci de ani. Era Sanzo, căpitanul Bâtlanilor Albaștri. Primind instrucțiunile de la aghiotant, Sanzo intră pe poarta din spate a castelului, în grădina interioară. Shonyu, care stătea în picioare la umbra unui copac, îl chemă făcându-i semn cu bărbia. Apoi, când Sanzo se prosternă la picioarele stăpânului său, Shonyu îi dădu personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de pe drum, pe vârful unei movile. Din locul unde se opri, putea vedea totul foarte clar. Privi fix în depărtare. — Hm, ce repede a venit, mormăi el. Expresia de pe chipul lui arăta că își regăsise complet seriozitatea. Întorcându-se spre aghiotanți, îi invită să arunce o privire. La apus, într-o regiune mai înălțată, drept în partea opusă soarelui de dimineață, ceva sclipea pe Muntele Fujigane. Nu cumva era emblema lui Ieyasu - stindardul de comandant cu evantaiul auriu? Kyutaro ridică glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Germanicus nu mergeau până într-acolo, dar ea se ridică deodată, veni lângă el, îl îmbrățișă și-i șopti cu o luciditate disperată: — E o cursă... Maștera a pus întotdeauna la cale lucrurile astea departe de Roma... Tribunul Creticus, aghiotantul fidel al lui Germanicus, o privi alarmat. Discuțiile încetară. După câteva luni, mulți romani - și, în viitor, mulți istorici importanți - aveau să gândească la fel ca Agrippina. În acea seară însă, cuvintele ei păreau doar un strigăt de spaimă irațională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Pe chipul lui frumos, bronzat se citea neliniștea. Dintr-odată li se adresă ofițerilor, cu glas schimbat: Avem mijloace să ne apărăm. Patru legiuni la granițele de răsărit și trei în Aegyptus, precum și două flote: Classis Pontica și Augusta Alexandrina. Aghiotantul Creticus îl privi surâzând cu buzele strânse; ceilalți încuviințară. Germanicus îl mângâie iar pe fiul său cel mic: — De ce te temi? Cuvintele lui păreau liniștitoare, dar erau dure și obscure, prevestind, poate, războiul civil. Germanicus se duse să se așeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cum au făcut-o în stradă. Ăla a fost doar preludiul, circul fără bani din deschidere. Milităreii și milițienii, uite-i cum plusează unii împotriva celorlalți, dar gata cu palavrele, Poștașule, mai bine să-i dăm cuvîntul Patriarhului Teoctist și aghiotantului său. Știm foarte bine că am scăpat de un coșmar, zice sfinția sa, care îl compară pe Pitic cu celebrul rege Irod, care cu două mii de ani înainte a orchestrat în Palestina un masacru de felul celui pe care-l trăim
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lîngă Catedrala Veche și a încercat să-i conducă pînă la ușă, ca să-i izbăvească. Ghinionul Preafericitului, pentru că un trăgător bine ascuns țintea asupra bisericii zădărnicindu-i planul, rîzîndu-i în nas de la distanță. Sînt diavolii, s-a auzit atunci vocea aghiotantului care se ținuse tot timpul scai de grupul lor, trecînd peste cuvîntul superiorului său. Din doi, unul trebuia să fie securist, Poștașule, greu de zis însă care era, zîmbește Bătrînul dînd pagina. La Spitalul de Urgențe, doctorii povestesc iar despre
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
din momentul în care a trecut Tovarășul pe acolo și nu i-a plăcut ce a văzut. S-a tot uitat în sus și în jos de-a lungul străzii, apoi a traversat piața, s-a socotit cu unul din aghiotanții săi minute în șir, a făcut cîteva semne ca un dirijor de orchestră, după care s-a făcut nevăzut cu întreg alaiul. La trei zile am primit un plic pe care mi l-a înmînat un individ în costum gri
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a trei mii de soldați și o mulțime de spectatori civili, lipiți de gardul care Înconjura cazarma, pentru a asculta sentința declamată cu voce tare de generalul Darras: — Dreyfus, ești nedemn să porți armă, de aceea te degradăm! Apoi, un aghiotant Îi smulsese epoleții, Însemnele și tresele roșii, și Îi rupsese În două sabia, sub călcâi (după ce fusese În prealabil tăiată). Iată un spectacol care punea În perspectivă propria umilință, suferită pe scena de la St James. „Cu capul sus, Dreyfus și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]