558 matches
-
feroce și disperată, fără noblețe și stil, cu josnicia și furia cîinilor vagabonzi care abia așteaptă să se facă bucăți. Portughezul era fără Îndoială, mai Înalt și avea o constituție incomparabil mai puternică, deși era slăbit, dar Oberlus era mai agil și mai viclean și avea, mai ales, infinit mai multă experiență În acel gen de bătăi, la care fusese nevoit să ia parte, vrînd-nevrînd, de cînd fusese suficient de mare pentru a se apăra de insultele altor băieți. Profită prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vîslit, În timp ce Niña Carmen se agăța din toate puterile de echea timonei și astfel, marea și omul, uniți, conduseră ambarcațiunea pînă unde Începea plaja. În clipa În care păru că prora avea să se Înfigă În el, Iguana Oberlus sări agil În apă, Înșfăcă lunga funie din dreptul ei și alergă spre pămînt cu apa pînă la mijlocul piciorului, pufnind și mormăind, pentru că frînghia udă Îi zdrelea umărul. Trase apoi cu putere, o putere care părea să-i țîșnească din măruntaie, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care știe cum stă treaba. Un soi de perversitate din partea mea; o provocare, să-i demonstrez lui Judy că se înșală. Poate ar trebui să punem pariu? Poate că fata uriașă se dovedește a fi cea mai iute și mai agilă fată de la casă dintre toate. Fără să fie pusă la încercare atâta vreme; fără să i se fi dat o șansă; devenind din ce în ce mai plictisită, pierzându-și din ce în ce mai mult deprinderea, în lipsa unor clienți așa de volubili și interesanți ca mine. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Al junior și Al senior, ni se prezintă și contribuie la transferul bagajelor din mașina mea în spatele autoturismulului lui Volvo, combi. Observ că se mișcă sprinten, aproape grăbit, în timp ce merge de la un vehicul la altul. Gesturile lui au o eficiență agilă, aproape nervoasă. Stanley nu pierde timpul. Statul degeaba dă naștere la gânduri, iar gândurile pot fi primejdioase, un lucru pe care îl va înțelege ușor oricine trăiește singur. După ce am ascultat relatarea făcută de Al senior morții lui Peg, văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
o familie de animale frumoase cu coarne lungi și piele roșcată, părea că îl invită să tragă. Scoase pușca, încărcând-o cu un singur cartuș, căci în felul acesta evita tentația, dacă greșea primul foc, să încerce încă o dată, când agilele animale ar fi luat-o la fugă cu salturi mari. Gacel știa din experiență că cel de-al doilea foc, aproape la întâmplare, nimerea rar ținta și însemna o risipă, când munițiile în deșert sunt la fel de rare și necesare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ureche, izbindu-se în cele din urmă de trunchiul de pandanús de care stătuse rezemat, frângându-l în două de parcă ar fi fost o simplătulpină de bambus. Tapú Tetuanúi nu era încă nici prea înalt, nici prea puternic, însă era agil că un pește în apă, ceea ce ii permise să se ridice dintr-un salt, înainte ca necunoscutul agresor să aibă timp să-și revină după lovitura ratată și să încerce din nou. Se priviră la lumina stelelor. Era, desigur, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dus la doamna Bellairs... — Treaba dumitale! Mie să-mi spui unde-i Jones, am nevoie de el! — Cineva a fost asasinat... — Cum?! — Iar poliția crede că eu sînt criminalul... Rowe auzi un oftat la celălalt capăt al firului. Omulețul acela agil, care plutise toată viața pe ape tulburi, dar liniștite, ale unor banale adulteruri și scrisori compromițătoare simțea că e tîrÎt spre adîncurile bîntuite de peștii cei mari. Știam eu de ce nu vreau să mă ocup de cazul dumitale! gemu. — Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a IV-a, sunt mult mai înaltă decât alte fete de vârsta mea. Atunci când mă întâlnesc cu cineva care nu știe câți ani am, spune că sunt in clasa a VIII-a. Sunt o fată cu o alură sportivă, zveltă, agilă și puternică, cu părul șaten spre blond și ochii căprui ca frunzele toamnei. De la mama moștenesc simțul umorului și inteligența, dar de la tata nu prea știu ce. Adesea mulți îmi spun că sunt simpatică și amuzantă, dar eu cred că
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
strămoșilor care, fiind veche, e perfectă. Cu milioane de ani în urmă bătrînul nostru pășea elastic și destins. Era un tînăr falnic, cu creștetul prea ascuțit ca să încapă acolo multă minte. Pe cît de bun observator, cu membre și mișcări agile, pe atât de încet era în cugetare. Și-a elaborat însă în sute de milenii o gîndire. Încetineala a fost de folos moralei căci, în principii, omul era pe atunci de neclintit. Ce crezi că a făcut din acest vrednic
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fiecare piatră. Ars de pofte, m-am oprit la un izvor. Cu gust de sînge și avînd legea spaimei, apa făcea hotarul dintre prigonit și prigonitor. De groază, m-am scuturat și-am revenit la mușchii mei inerți și la agila mișcare a creierului din care ieșeau atîtea reflecții insipide. Pe loc spaimele mi-au dispărut. Am recunoscut, în lumea omenească, o ordine. Doar ca sămînță, la fund rămăsese groaza. Mi-am data seama că noi răspîndim lumina lucidității. În om
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Vicepreședinte” un ins așezat pe scaun. Cu aer absorbit, își deșirase în față fluierele de la picioare, cu pantalonii suflecați peste genunchi și labele băgate în colțuni. Părea că le supraveghează. Icnind cu satisfacție, deodată repezi arătătorul în ceva ce părea agil. Pe piciorul gol, degetul începu să danseze de andăratelea pînă ce, blagoslovind îndesat, insul captură prada, frecîndu-și degetul gros pe buric. Abia cînd am început să simt în pantaloni foiala am înțeles ce se întîmpla acolo. Răspicat, am dat omului
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
unor pensionari ai dadaismului. Mare gălăgie produce un cvartet de tineri pletoși și transcendenți. Este identificată sora autorului, o pianistă spălăcită. Un obraz feciorelnic lunecă încetinit, cu o privire mioapă. Amfitrionul delicat și afabil trece îndatoritor de la unii la alții. Agil și scund, elegant, în costumul scump și simplu, gri. Obrazul ras proaspăt, cu umbre fumurii. Palmele pe care le tot ridică, în întâmpinarea unui alt oaspete, sunt însă mari și lungi, nepotrivite cu trupul. Se povestește despre pregătirile spectacolului, despre
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
spuseseră reprezentanții ministerului de resort, cine furase materialul, cine nu fusese atent, care nevinovat fusese pedepsit, oferea soluții și propunea măsuri radicale. Directorul aproape că Începea să moțăie În acest timp, și Subalternul se oprea brusc, căuta cu privirea lui agilă Încă ceva de care să-și lege povestirea pentru a o face mai atractivă, aproape că nici nu sesiza prezența lui Popescu În compartiment, Își arunca privirea pe fereastră și striga: — Ia uite, domnule, ce-au făcut ăștia aici! Directorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
deschid! Umbrela trebuie reparată urgent! În sfârșit, după câteva opinteli furioase, umbrela păcăni cu zgomot, desfășurându-se. Cuprinzând la întâmplare infinitul spațiilor necuprinse s-a stârnit un curent groaznic. Aruncă repede umbreluța, renunță la ochelari și arme și se cățără agil pe motociclul spațial Honda. Trebuia să atragă după el vifornița și furia găurii negre pe trasee secrete și se grăbea viclean să-i ofere o falsă momeală, pentru a deruta inamicul. I se întipări pe mutrișoară un zâmbet cinic și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
plăcute, frunte înaltă și puțin teșită, fața prelungă, sprâncenele bogate vag unite cu câțiva perișori aurii ascund ochii albaștri tulburători, adânci și visători; nasul lung, ușor acvilin și buzele subțiri, demonstrează încăpățânare; bărbia e despicată de o linie, ușor perceptibilă, agil și sigur pe el; nu este un vorbăreț dar fizionomia îl ajută în tăcerile lungi care nu pot fi interpretate în nici un caz ca obstinație față de eventualul interlocutor. Umorul lui înțelept, tăios și exploziv pornea din făptura sa și adesea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
-i lipsea de fapt? Cuvântul pe care-l căutam era legat de stil, de tonul lui. Nu-i lipsea înțelegerea față de oameni, inteligența, tehnica sau ambiția: ceea ce-i lipsea era... poate instinctul de a îmbina toate astea într-o formă agilă, sprințară. Avea un fel de îndrăzneală, dar trebuia să existe și puțină sfială, pentru că această calitate - care o fi ea - nu poate să pară cu adevărat firească și spontană decât dacă îi lipsește total respectul de sine. Cuvântul se apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
din tehnică din cauza băuturii și a irosirii, și despre celălat că e atât de Încăpățânat și certăreț Încât nu putea sta cu un matador mai mult de un sezon. Cât despre banderillero, acesta era un om Între două vârste, cărunt, agil ca o pisică, În ciuda vârstei sale, și care arăta, cum stătea la masă, ca un om de afaceri cu oarecare succes. Picioarele-l mai țineau Încă sezonul acesta și era destul de inteligent și experimentat ca să-și găsească de lucru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În apa rece; mai găseam căpușe de copac sub bușteni, și uneori râme care lunecau În pământ de Îndată ce ridicam bușteanul. O dată am folosit o salamandră pe care o găsisem sub un buștean bătrân. Salamandra era foarte mică și drăguță, era agilă și avea o culoare superbă. Avea niște piciorușe mici, cu care tot Încerca să se agațe de cârlig, și de atunci nu am mai folosit niciodată salamadre, deși le găseam foarte des. Nici greieri nu foloseam, tot din cauza felului În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Din fericire, n-a trebuit să-l înfrunt, pentru că am fost secutor. N-aș mai fi acum aici... De mâna lui Skorpius nu scapi. Se rezemă iar de perete. — Skorpius e feroce. E un munte de om, dar e foarte agil. Nu poate fi învins. Este cel mai faimos rețiar din întregul Imperiu, iar acum îi aparține lui Vitellius. Skorpius. Numele avea o rezonanță sinistră. Skorpius, se gândi Valerius înfiorându-se. Ce anume îi spunea numele acela? Încercă zadarnic să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
bronz ale cărui apărători erau ridicate asemenea unor mici aripi. Panoplia albastră din piele era strânsă pe trup, punându-i în evidență mușchii. I se păru mai frumos ca niciodată, impunător. Gesturile lui trădau siguranță și forță interioară. Ușor și agil, Antonius se mișca de parcă ar fi fost una cu calul. Un asemenea om nu putea fi prins într-o ambuscadă. Vântul aduse până la ei glasul lui hotărât: „Errius... acum!“ De sus, cei doi bărbați ascunși în spatele stâncii văzură cum manipulul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
trebuie să fie înalt și longilin - explică pe un ton afabil. Trebuie să alerge cu pași mari și să execute salturi lungi. Un secutor, dimpotrivă, nu contează dacă e înalt sau scund - trebuie să reziste pe distanțe lungi, să fie agil și să alerge cu pași mici. Nu uita că el aleargă la adăpostul scutului. O singură privire e de ajuns ca să-ți dai seama că tu te încadrezi în acest ultim tip de războinic. Ești înalt, dar puternic și agil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
agil și să alerge cu pași mici. Nu uita că el aleargă la adăpostul scutului. O singură privire e de ajuns ca să-ți dai seama că tu te încadrezi în acest ultim tip de războinic. Ești înalt, dar puternic și agil. Ai picioare musculoase, brațe puternice... Scutul e greu. Arătă spre a treia statuie. — Secutor... vezi? Acestea au fost armele lui Titus. A luptat de treizeci și două de ori și de fiecare dată a ieșit învingător. Valerius se întoarse brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
uite că urmau să lupte, își făceau testamentul sau încredințau altora mesaje pentru familiile lor. Se știa că aproape toți gladiatorii se îmbuibau, fiindcă aceea putea fi ultima lor masă; doar puțini, siguri de victorie, nu mâncau, ca să fie mai agili și mai rapizi în atac și în apărare. Mulțimea se aduna în jurul gladiatorilor care, după ce goleau mesele, începeau să graveze pe plăcuțe de metal invocații către zeii lor sau injurii la adresa adversarului pe care urmau să-l întâlnească. Înainte de luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
adormite în scaunele lor de epocă, figuri excentric costumate. Adrian privi fascinat în jurul lui. - Admirabil! exclamă el, îndreptîndu-se agale spre estradă. Admirabil! Așa cum a fost și așa cum o să mai fie...Un bărbat scund și brun, tânăr încă și neașteptat de agil pentru proporțiile lui, venise aproape alergând din fundul sălii. - Ce-i asta? îl întrebă Orlando. Ce v-a apucat? - Surpriza. Veneția, Casanova, Il ballo in maschera. - Nu-mi place, făcu Orlando, schimbîndu-și dosarul în cealaltă mână. Sânt enervat. N-a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
știu de la tata, cam de multă vreme... Mult după aceea, unul din renumiții și vrednicii fii ai lui Gritas, gospodar și el cu bună stare (moștenire cu blestem) urmărea îmbogățirea tot la întunericul nopții... Se numea Nitas, om chipeș, atletic, agil, harnic mai ales pe timp de noapte - pășea și el pe urmele vrednicului său tată?, dar nu la fel ca părintele său. Avea o casă frumoasă în sat - și mai avea încă una la lotul său situat pe hotarul ce
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]