576 matches
-
două lucruri. Mai Întâi, că Adam Adam mă aștepta, Într-adevăr, pe mine și nu pe altcineva. El știa, iar mie mi-a cerut să caut și să aflu. Apoi, am Înțeles că treaba cu pseudonimul George Blacke era o aiureală: Codul lui Alexandru trebuie și va fi semnat cu numele meu adevărat. Am Încredere În Vali. În fine, dar nu În ultimul rând (mă calcă pe nervi această formulă, Însă acum o fac pe interesantul: scriitor, deh...), pour la bonne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ales după ce am întrebat-o de câteva ori cine-i și ce-i cu ea. N-am vrut să-i spun Veturiei de surpriza de a revedea acea femeie acolo, după amar de ani. Mai ales că eram conștient de aiureala întâmplării și mă înfuriase constatarea că, doar văzând-o, am putut să tresar de parcă m-ar fi străbătut dintr-odată bucurii nemaiîncercate. Nu mai voiam să mă bucure astfel de întâlniri cu umbre dintr-o lume pe care doream să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
textele pe care trebuia să le citesc la „Tinerimea“. Când Roha m-a invitat să citesc, am scos din servietă alte foi. Rătăcisem textele, luasem altceva în locul lor. Am zorit și le-am adus pe cele pentru lectură. Îmi blestemam aiureala, speriat că, la întoarcere, va ieși rău. Voi fi sfâșiat, credeam. Atunci, traversând zorit parcul, m-am încrucișat cu Ester. N-o văzusem de ani buni. M-am oprit năuc în fața ei. Și ea a rămas să caște gura. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și m-am uitat și eu la ea. Pofticios, furios, spășit, implorând-o, uimit de frumusețea ei, scârbit că se îndoise de mine, bălos, cu jalea că n-o pot răsturna pe catedră, cu duioșia că-și ofilea frumusețea cu aiurelile acelea de ablative și perifraze, cu ista veritas, etiam si iucunda non est, mihi tamen grata est (Cicero: „Acest adevăr, deși nu e îmbucurător, mie totuși mi-e plăcut“). Și câte altele... Îmi suporta privirea. Îi spuneam, ca în furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
an. Și încă un an. La prânz e o adunare de pomenire a lui Liviu Rebreanu. Abia acum văd că a murit la 59 de ani. Eu am pornit spre ei. Ce-am dat eu, într-o viață mistuită de aiureli? Întorcându-mă la gândul de început, am trăit un an al minciunii. Al minciunii relevate. Voi ști s-o îndur? Voi ști s-o ocolesc? Voi ști măcar acum, în acești ultimi ani pe care îi mai am, să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
adevărul ieșit la iveală. Credeam că va exploda, dar, spre lauda ei, trebuie să recunosc, s-a controlat și a închis o clipă ochii înainte să respire adânc și să continue, ignorându-mi intervenția inutilă. — Ce ne facem? Vorbea niște aiureli despre cum să se ducă într-un univers paralel sau așa ceva. Mă tem foarte tare pentru el, Charlie - e chiar la vârsta la care poate începe ceva gen schizofrenie și nu-mi place deloc starea în care e. Ce ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
încetișor pe canapeaua cu perne multe." Hm, începuse să devină monoton..." Auziră un chicotit și se răsuciră brusc. Un bărbat cârn, în vindiac îmblănit, cu o trusă de medic sub braț, le făcu un semn amical. ― Mai e nevoie de aiureala cu țigara? Râdea bine dispus, trecîndu-și degetele prin părul ud. Scarlat îl privi iute: "Ce-i cu ăsta, domnule? Ai zice că pleacă într-o petrecere la iarbă verde cu ouă tari, tranzistoare, și o fată blondă care culege floricele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
unui castel. O, un castel minunat cu donjoane și chiar un pont-levis. Am văzut poza. Prințesa scăpătase și căuta de zor sipetul. Într-o noapte, a avut un vis. Se făcea că... Florence se răsuci. ― Ia ascultă, unde ai auzit aiureala asta? ― Am citit-o în Frații Grimm. Niște scriitori remarcabili. Doamna Miga izbucni într-un râs nervos. ― Ce idioată! Basme! Ne povestește basme! Melania Lupu își strânse buzele ofensată. ― Detest violențele de limbaj, Florence. Ce-o să-și închipuie dumnealui... ― Faceți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ce caut aici?! Ce se întîmplă cu mine!? Am discutat într-adevăr cu femeia?" înțelegi, toate astea nu-și găseau loc în viața mea, nu se asortau cu nimic. Un coșmar de schizofrenic! Habar n-am dacă pricepi, e multă aiureală acum în capul meu... Cârnul remarcă placid: ― Asta-i din cauză că n-ai fantezie. Mie mi s-a părut totul foarte firesc. Eu nu visez decât atunci când dorm... ― E bine, e bine băieți, șopti mecanic Scarlat. S-a făcut 2, 30
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
avertizez că nu glumesc. Deschise ușa dormitorului, arătîndu-i cadavrul șoferului: Individul a încercat să ne tragă în piept... Doamna Miga izbucni în plâns. Scarlat îl privea printre gene: "Nefericitul are ghinion. Dormea liniștit în patul lui și dintr-o dată... Ce aiureală!" ― Șantaj deci? ― Îhî! O chestie extrem de simplă. Urmează să decideți. ― Nu puteți să-mi cereți asta! ― Am făcut-o, dragul meu, e inutilă orice discuție. Știu ce se petrece acum în sufletul dumitale. Renunțase brusc la pronumele de reverență. Surâdea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la cotitură... În sfârșit, bat cîmpii! Maiorul îl privi iute apoi coborî pleoapele. " Eram convins că a fost ideea ei. A găsit și mijlocul de-a o comunica fără să se deconspire. Dar asta nu-i o probă. Nu, o aiureală ca asta n-o poți susține în fața unei instanțe! Melania... Încep să cred că face parte din specia invincibililor." ― Ascultați-mă pe mine! surâse inginerul. O urgisiți de pomană pe biata bătrână. CAPITOLUL XII PLEDOARIE PENTRU INOCENȚĂ ― Să-ți fie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
clipe până auzi ușa de la intrare închizîndu-se, apoi mototoli cu un gest crispat hârtia. " Nu! Nu așa a expediat biletul. Curentul nu-i destul de puternic. Nici măcar nu s-a clintit. Atunci cum, Dumnezeule? Cum?!" ― Ce-a vrut? se interesă Șerbănică. ― Aiureli! A făcut o budincă teribilă cu rom și stafide... Ne-a oprit și nouă o bucată. Întreba dacă nu vrei să te repezi până la ea. Hm, șef de bandă! Mata-Hari face budinci! Cristescu își luă rămas-bun. Ceru permisiunea să-i
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
jur: Va trebui să confecționăm o mică scrisoare. ― Aha! înțelese Grigore Popa. Zâmbea mereu. Sculptorul, mai puțin perspicace, își încreți fruntea: ― Ce scrisoare? ― De adio, firește, prin care-și ia rămas-bun de la soție. Grigore Popa își adună haina la gât. ― Aiureală! Se strîmbă: Cel mai analfabet grafolog va simți imediat falsul. Caută altceva, cucoană! ― Dar m-ați înțeles greșit, făcu bătrâna ușor vexată. Vom bate scrisoarea la mașină. El însuși obișnuia să-și rezolve astfel toate lucrările. Zâmbi încurcată: Ați uitat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
desigur grijă să-i ascundem paltonul, poșeta și șoșonii ― și a ieșit pe ușă. Ne-am închipuit cu toții că s-a dus la serviciu. ― Iar la serviciu n-a ajuns, se strâmbă sculptorul. Nu ține! Ascultați vorba mea! Din toată aiureala asta o să ne alegem cu capul plin de cucuie. Dacă vom mai avea cap și ochi să le numărăm. Popa continuă încăpățînat: ― Vor reconstitui deci itinerarul domiciliu-serviciu. ― E destul de lung, observă Melania Lupu. Locuim în Kiseleff, iar ea lucra la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
totdeauna curiozitatea. ― Unde vreți să ajungeți? ― Aveți răbdare. După ce au dat colțul, mi-a trecut prin minte, așa ca un exercițiu, să le reconstitui semnalmentele. Ce aș declara, solicitat eventual ca martor. Își încrucișă picioarele, întinzîndu-le în toată lungimea lor. Aiureli, domnule maior! Asta e tot ce aș fi fost în stare să le relatez. Simple aiureli! Unul era negricios cu părul creț, iar celălalt avea haine albe. Rețineți, asta se întîmpla la câteva secunde după consumarea incidentului! Vă întreb atunci
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
minte, așa ca un exercițiu, să le reconstitui semnalmentele. Ce aș declara, solicitat eventual ca martor. Își încrucișă picioarele, întinzîndu-le în toată lungimea lor. Aiureli, domnule maior! Asta e tot ce aș fi fost în stare să le relatez. Simple aiureli! Unul era negricios cu părul creț, iar celălalt avea haine albe. Rețineți, asta se întîmpla la câteva secunde după consumarea incidentului! Vă întreb atunci, ce încredere poți acorda unui amărât care vine în fața instanței după nu știu câte săptămâni, dacă nu luni
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un aparat de ras electric, un ceas sau, cum spuneați dumneavoastră, niscai cosmetice. Avem de-a face deci cu niște începători... Adăugați părul creț și tenul smead. Nici nu mai interesează datele celuilalt. Vin de la sine. Fiind în posesia acestor "aiureli", Miliția i-ar fi depistat pe borfașii dumneavoastră în mai puțin de 24 de ore... Și acum să ne întoarcem la domnișoara Scurtu, când ați văzut-o ultima oară? Matei se ridică nervos. ― Aseară... Cred că aseară. Sânt un om
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
au descoperit pânzele, ați hotărât să-i înlăturați. Trei dintre ei erau în tratamentul dumneavoastră. Vâlcu ridică iute ochii. Examină întunecat chipul maiorului apoi își coborî din nou privirea. " Oamenii-s nebuni, conchise placid Azimioară. Ce-i trebuia individului toată aiureala asta?" ― Doamna Doina Popovici, vrând să-mi demonstreze cât sînteți de amabil, îmi relata că vă serviți uneori vecinii gratuit. Era vorba despre Panaitescu, Grigore Popa și Valerica Scurtu. O mică gafa. Când și-a dat seama ― intuise trucul ― era
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și, îți place sau nu, e cel mai interesant din câte există. Tom a scos un sunet scurt, un jet de aer undeva între o pufnitură de dispreț și un hohot de râs. — Mă prăpădesc să te ascult împroșcând cu aiureli, Nathan. Nici nu mi-am dat seama până acum, dar mi-a lipsit. Mi-a lipsit mult. — Tu crezi că glumesc, am zis, dar să știi că vorbesc serios. Din giuvaierele înțelepciunii mele. Câteva ponturi după o viață de rânit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cu care conversația curgea ușor - foarte deschisă, foarte generoasă, în general prietenoasă și caldă -, dar, vai, nu prea inteligentă, după cum s-a dovedit când am aflat că credea cu pasiune în astrologie, în puterea cristalelor și în tot felul de aiureli New Age. Mă rog. Nimeni nu-i perfect, cum suna o replică dintr-un vechi film, nici măcar Mama Frumoasă Perfectă. Păcat de Tom, am meditat. Avea să fie grozav de dezamăgit dacă va intra vreodată într-o conversație serioasă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
anticariatului. Dryer și iubitul lui îl omorâseră pe Harry, dar n-aveam de gând să-i las să îl și jefuiască. I-am cerut lui Tom cheile de la biroul de jos și, pentru că era, pentru moment, într-o stare de aiureală atât de profundă (îndurerat de moartea neașteptată a șefului său, tremurând de bucurie și de groază la această apropiere de M.F.P., făcând tot ce-i stătea în puteri pentru a-l consola pe aproape neconsolabilul Rufus), a băgat distrat mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
durat până târziu în noapte și, la un moment dat, m-au convins să mă ridic în picioare și să țin un discurs. Șampania mi se urcase de mult la cap și cred că am bătut un pic câmpii cu aiureli și bancuri incoerente, în timp ce publicul pe jumătate turmentat făcea eforturi să mă urmărească. Aproape singurul amănunt pe care mi-l mai amintesc din discursul acela trăsnit este un scurt comentariu pe tema abilităților lingvistice ale lui Casey Stengel. Dacă îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pasă. El e fericit și eu n-o să mă opun niciodată la ce-l face pe om fericit. V-am auzit vorbind mai devreme, acasă, și să știi că ce ți-a spus e adevărat. Nu se ocupă cu toate aiurelile și nebuniile alea fundamentaliste. Crede în Iisus și în viața de apoi, dar, față de unele din lucrurile în care cred alții, nu e nimic de calibru greu. Necazul e că are impresia că poate fi sfânt. Vrea să fie perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nu cred în vise profetice, nu cred deloc în existența îngerului păzitor, nici măcar în spiritele rătăcitoare ale celor morți nu cred, căci îți zic: de la morți, nu există sol care să aducă vreodată vreun cuvânt! Toate acestea-s numai niște aiureli, niște 176 Rareș Tiron născociri neroade și care plictisesc teribil. Oare chiar crezi că mam prostit până într atât, încât să mă uit la ele ca la un lucru adevărat și demn de închinare? Fleacuri! Tu, însă, poți să faci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
numai de Maica Domnului. Deși n-o putem compara pe Hera cu ea, chiar dacă unii istorici ai religiilor găsesc într-un fel, echivalentul, văzând în mama lui Isus o încarnare a Herei sau a Mamei Pământ. Ei, asta-i bună! Aiureli. Nimic mai fals. Ia fă doi pași în doctrina creștină, citește-i pe Sfinții Părinți și atunci vei vedea că nicio zeiță feminină din toate timpurile culturii umane, nu poate sta față-n față cu Maica Domnului, cu atât mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]