221,754 matches
-
sus, pesedeii le-au cam lăsat pe cucoanele cu pricina să se descurce singure. Care cu umbrelele de pe plaja Mării Negre, care cu furturile și corupția de la bac. Și totuși, frecvența articolelor iritate despre sănătate și învățământ arată că s-a ajuns la un climax. Spitalele sunt simple anticamere ale morții, sărăcia dotărilor e atât de mare, încât nu știi dacă intrând într-o sală de operație o să dai peste un medic echipat cu cele trebuincioase, ori peste un șaman obligat la
Cloșca în sevraj by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14891_a_16216]
-
că, an de an, studenții sunt mai inculți, speriați de moarte la gândul că au de citit o carte și gata să intre în sevraj la ideea că au de scris un rând. Boala nu e nouă, dar ea a ajuns la metastază. Cine nu-și aduce aminte de formularea paralizantă a melcului Ciorbea, care afirma, cât de explicit era el în stare, că prioritățile guvernării sale vor fi sănătatea, învățământul și cultura, dar că, în viitorul previzibil, nu poate face
Cloșca în sevraj by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14891_a_16216]
-
incapabili. E o mare rușine, o dezonoare să te prezinți la concursul pentru obținerea unui post și - având deja o diplomă universitară în buzunar - să nu iei măcar nota de trecere. Dar mai important e să vedem cum s-a ajuns aici. începând cu 1990, s-au tras mii de semnale de alarmă, s-au adus argumente, s-a protestat, s-au făcut greve. Degeaba. Parcă vorbeau niște chiori în țara surzilor. Guvernanții își urmau, orbește, interesele, ignorând cu cinism problemele
Cloșca în sevraj by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14891_a_16216]
-
și practica înșelăciunii, furtului și escrocheriei sunt boli ale sistemului. Acum, mini-stresa provocatoare de mare stres s-a năpustit pe decerebrații ce-au produs foi de examen goale. Dar ce ne facem cu directorii de școli, cu metodiștii, cu inspectorii ajunși în funcții nu pe bază de valoare, ci pe pile, și încă forma cea mai grețoasă de pilă - aceea politică? De aici provine dezastrul învățământului românesc, așa cum din motive similare s-a născut întreaga tragedie a țării. Știindu-se vulnerabili
Cloșca în sevraj by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14891_a_16216]
-
vine să spun, parodiind străvechiul paradox, nu că pădurea nu se mai vede de copaci, ci însăși glorioasa Cale victorioasă de la Napoleon încoace. Împăratul, care a cerut să fie construit Arcul, dar care nu avea să-l vadă terminat niciodată... Ajuns lângă Arc, privesc de jos în sus tricolorul francez gigantic fâlfâind distins, perfect croit, cu liniile, cu eleganța unei case de mode de primă mână în spațiul rezervat retoricii franceze a bătăliilor istorice câștigate. Ciudat, după Napoleon întâiul, Franța mai
Reflexe pariziene (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14903_a_16228]
-
acestui timp al iluziilor și speranțelor sau din dezamăgirea și sentimentul de alienare care au urmat momentelor de destrămare a viselor. Scriind despre visele și amăgirile scriitorilor pe care îi analizează, Cornel Ungureanu intră pentru o clipă în pielea lor. Ajunge să se identifice cu modul lor de a gîndi, să înțeleagă organic opțiunile lor, iar atunci cînd devin imperioase, despărțirile lasă în urmă o undă de duioșie. Cel puțin în această carte, Cornel Ungureanu este un critic sentimental și tonul
Europa iluziilor pierdute by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14892_a_16217]
-
expresie, acela de a echivala o anumită investiție cu o deturnare de fonduri din zonele defavorizate ale inepuizabilei noastre tranziții, adică de a socoti aceste sume în cantități de zahăr, de ulei, de pîine și de medicamente care nu mai ajung niciodată la nevoiașii cronici ai societății românești, atunci se naște încă o întrebare: aceea dacă nu cumva statuia lui Lenin a lăsat în zonă o moștenire mult mai grea decît ar da de înțeles doar soclul stingher și tricolorul lui
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
Gheorghe Todor. El a dat și un nume sugestiv întreprinderii, Carte la nisip, parafrazând aromata sintagmă cafea la nisip, atât de bine cunoscută nouă, levantinilor. Târgul Estival de Carte de la Mangalia este primul târg de carte particular din România. A ajuns anul acesta la ediția a 7-a și va fi organizat încă 77 de ani de acum încolo, judecând după entuziasmul și competența puse în joc de proprietarul lui. Exista riscul ca un asemenea târg, cu sediul direct pe plajă
Cititorii n-au vacanță by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14880_a_16205]
-
este o hartă a minții lui sau chiar mai mult decât atât, o clonă a sa, astfel încât cei care vor cu adevărat să-l cunoască nu trebuie decât să citească romanul. La rândul lui, Petru Popescu a explicat că a ajuns nu numai să vorbească, dar și să gândească în limba engleză. în schimb, numără și visează în limba română. O seară impresionantă a fost aceea a zilei de 10 august, când s-au lansat primele trei volume din Dicționarul victimelor
Cititorii n-au vacanță by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14880_a_16205]
-
vise comune. Am visat o liniște desăvârșită și totul era în ea asemeni ornamentelor din vitrinele magazinelor, și în liniștea asta eram fericiți, deoarece eram peste tot absenți. Dimineața n-a fost nevoie să ne povestim visul, a fost de ajuns un singur cuvânt. De atunci nu ne-am mai povestit visele. Într-o zi am constatat că în casa noastră nu mai era nimic de făcut. Toate se aflau la locul lor, curățate și dichisite. Îmi încălzeam spinarea la soba
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
sau colțuros, îndepărtat sau apropiat, străin sau familiar. Venea de acolo un iz al altor locuri și vremuri care mi-erau străine. Doamne, și totuși îmi amintea de ceva atât de cunoscut, atât de apropiat, încât nu mi-ar fi ajuns cuvintele să-l denumesc (cuvintele doar au nevoie de timp pentru a denumi). Silueta mea se ivi în cuprinsul oglinzii de pe partea exterioară a ușii. M-am reflectat în ea ca o siluetă întunecată, prea puțin diferită de rochia de pe
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
Smaranda Bratu Elian Sigla familiară, mitizată de adolescenții generației mele, LP desemna discul de lungă turație, long play-ul pe care ascultam, în anii '70, muzica �străină", cenzurată de educatorii noștri, grijulii să nu ajungem cosmopoliți. Erau formații și interpreți fabuloși, intrați în legendă, a căror alchimie sonoră nu mai poate fi acum nici măcar plagiată. Din acel sound, alcătuit de creatori care descifrau bine partitura și legile armoniei, se construia o stare privilegiată, o zonă
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
am oferit și eu să-i conduc până la tren, În ciuda oboselii, dar cu un scop secret. Aflasem că venise la Drăgășani circul și În sinea mea m-am gândit că este cea mai bună ocazie să scap de acasă să ajung la circ. Drumul la Zăvideni Îl cunoșteam, că mergeam deseori cu Săndel al Venuței lui Gheorghe Costeanu la scăldat și pescuit la Olt. Deci, am plecat peste dealuri, uitând de oboseală. Ce drum greu!, dar până În dealul Oltului ne-a
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
atâta drum! A venit trenul și m-am urcat și eu În el spunându-i lui Florel că merg și eu la Drăgășani, că mai bine vin pe jos pe șosea decât peste dealuri, că se poate Înnopta până a ajunge acasă și mă pot rătăci prin păduri. Atunci Florel a plătit și biletul meu, care costa 7 lei până la Drăgășani și mi-a zis să-mi păstrez banii mei să-mi cumpăr dulciuri. În tren, le-am mărturisit scopul meu
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
pot rătăci prin păduri. Atunci Florel a plătit și biletul meu, care costa 7 lei până la Drăgășani și mi-a zis să-mi păstrez banii mei să-mi cumpăr dulciuri. În tren, le-am mărturisit scopul meu ascuns de a ajunge la Drăgășani și mi-a mai dat Florel 10 lei, să plătesc biletul la spectacolul de circ. Am ajuns la Drăgășani, ne-am luat la revedere și au plecat mai departe, iar eu m-am orientat unde este amplasat circul
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
a zis să-mi păstrez banii mei să-mi cumpăr dulciuri. În tren, le-am mărturisit scopul meu ascuns de a ajunge la Drăgășani și mi-a mai dat Florel 10 lei, să plătesc biletul la spectacolul de circ. Am ajuns la Drăgășani, ne-am luat la revedere și au plecat mai departe, iar eu m-am orientat unde este amplasat circul. După ce am Întrebat o doamnă, care mi-a explicat drumul, am ajuns la piață, locul unde se instalase renumitul
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
plătesc biletul la spectacolul de circ. Am ajuns la Drăgășani, ne-am luat la revedere și au plecat mai departe, iar eu m-am orientat unde este amplasat circul. După ce am Întrebat o doamnă, care mi-a explicat drumul, am ajuns la piață, locul unde se instalase renumitul circ. În piață, lume multă pentru cumpărături, dar și pentru circ. La Început, prezentau un fel de parc zoologic cu animale printre care și o cămilă numită „Lili”. „Omul bou” avea o falcă
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
Asta era atracția cea mai mare În afara circului, am admirat tot ce era acolo și m-am hotărât ca imediat, la primul spectacol, să intru să-l văd, ca să pot pleca mai devreme acasă. Dar mă frământa o Întrebare - cum ajung acasă atâta drum și ce mănânc, fiindcă Începuse să mi se facă foame. La intrare se ridică o perdea când intrau oamenii la spectacol, m-a furat miracolul circului din interior, numai ce puteam „fura” prin perdea, ajung la ușă
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
Întrebare - cum ajung acasă atâta drum și ce mănânc, fiindcă Începuse să mi se facă foame. La intrare se ridică o perdea când intrau oamenii la spectacol, m-a furat miracolul circului din interior, numai ce puteam „fura” prin perdea, ajung la ușă, scot banii și când să ajung la casă vine o doamnă, mă i-a de gât, mă Împinge Înăuntru și strigă: : - Gata până aici, biletul dvs.? Hai, ultimul. Era un domn În spatele meu, cred că eu am fost
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
mănânc, fiindcă Începuse să mi se facă foame. La intrare se ridică o perdea când intrau oamenii la spectacol, m-a furat miracolul circului din interior, numai ce puteam „fura” prin perdea, ajung la ușă, scot banii și când să ajung la casă vine o doamnă, mă i-a de gât, mă Împinge Înăuntru și strigă: : - Gata până aici, biletul dvs.? Hai, ultimul. Era un domn În spatele meu, cred că eu am fost confundat cu un membru al unui grup de
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
un soi de corn cu miere destul de mare ca să mă satur, dar a avut o clipă de ezitare, de fapt cornul fusese destinat altui copil. Cred ca persoana care mi l-a oferit mie a greșit adresa unde trebuia să ajungă, dar spre deosebire de oamenii de azi, doamna care la oferit (nu cea care mi la Înmânat mie) a văzut că trebuia să mi se ia cornul - eu stam nedumirit cu el În mână - a intervenit și a zis: : - Lasă dragă că
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
eu țineam la cei 10 lei din buzunar și nu-i puteam cheltui oricum. Abia am putut termina cornul de mâncat În grabă, fiindcă nu aveam unde ține restul dacă-mi mai rămânea, că oamenii m-au Împins și am ajuns din nou În fața ușii de la intrare În circ fără să vreau. Acolo era chiar Sandy Bernea. Eu stam uimit de ce vedeam În fața ochilor (se vedeau alte decoruri). Sandy m-a luat de mână și m-a băgat Înăuntru, zicându-mi
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
numărului lor vine un clovn care mă ia de mână și mă duce În arena circului, am ținut o sfoară de un capăt și la celălalt capăt era un clovn iar altul mima că va merge pe ea, dar când ajungea lângă mine avea un fel de pocnitori pe care călca iar dintr-un soi de minge a ieșit apă și m-a stropit pe ochi, venea la urechea mea și-mi zicea: : - Nu te superi da? - Nu, nu, răspundeam eu
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
drumul. Am luat-o la picior 25 km pe care Îi aveam În față până la Glăvi, pe jos, În lătratul câinilor, scârțâitul carelor care mergeau la cules de vie - știam asta fiindcă aveau cărătoare de struguri pe ele și am ajuns la Crețeni. La Crețeni cred că se făcuse deja 5 dimineața și mă Întâlnesc nas În nas cu Emilia Fârtat. Aceasta era o fată cam la 16-18 ani care provenea dintr-o familie de oameni mai Înstăriți ce aveau pământ
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
veniseră unchii de la București În vizită și era casa cam ocupată, dar mama nu putea să refuze pe Emilia În această situație și a Început să facă socoteala care cu care se culcă să avem loc confortabil toți. Când a ajuns la Emilia i-a spus : - Dumneata domnișoară, te culci cu Valeriu. Emilia a sărit În sus, ca arsă: - Vai doamna Anania, cum o să dorm cu un bărbat În pat? Eu sunt fată mare. Eu aveam 8-10 ani. Mama s-a
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]