79,130 matches
-
Faptul că aceste opțiuni fuseseră certitudini istorice era de ajuns. În cazul Americii, a continuat el, a fost vorba, în plus, de un atașament sentimental față de tronul Franței. - Cînd coloniile americane erau singure în Războiul de Independență, cine le-a ajutat cu oameni, bani și materiale? O republică? Nu, regatul Franței. Cine a străbătut oceanul ca să se înroleze în armata americană? Oamenii de rînd? Nu, aristocrații. Domnul Flosse a sugerat că primul act oficial al regelui s-ar cuveni să fie
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
să închirieze decât un amărât de apartament cu două camere, la marginea orașului. Mi-am spus imediat că va trebui, ca un simplu gest de onestitate din partea mea, să bag la ghiozdan de două ori mai mult, ca să-l pot ajuta. (Fragment din romanul în curs de apariție la Editura Pandora)
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
se publica ceva din ceea ce traduceam. Cînd am fost pregătit să scriu Rădăcinile..., am tradus tot ce a publicat Eliade pînă în 1945, și nu numai. În felul acesta am învățat româna. Profesorul Eliade m-a întrebat dacă-l pot ajuta cu traducerea Autobiografiei, I (lucru pe care altcineva a încercat să-l facă) și, în sfîrșit, am devenit traducător. Apoi mi-a cerut să traduc și al doilea volum. După moartea sa, editorul și doamna Eliade m-au ales să
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
Nuvelele și alte fragmente le-am publicat în alte împrejurări, cînd mi s-a oferit ocazia. N-am publicat ceva ce deja apăruse în engleză. Uneori volumul materialului a constituit un impediment, editorii avînd puțin „spațiu” de oferit. - V-a ajutat Eliade în alegerea textelor sale, vi le-a propus spre traducere, sau Dvs. ați fost cel care, simțind, poate, mai bine pulsul publicului cititor american, nivelul lui de așteptare, mentalitatea, psihologia, i-ați venit în întîmpinare? Noaptea de Sînziene, cel
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
el să învețe italiana. Cum mi-a schimbat călătoria mea în România imaginea pe care mi-o formasem despre Eliade? În primul rînd prin faptul că mi-a oferit informații pe care nu le aveam înainte și care m-au ajutat să înțeleg lumea în care s-a născut și a trăit. Încă mai învăț, recitind ceea ce a scris în anii î20-î30, cît și despre condițiile politice și sociale ale acelei perioade. - Ce v-a determinat să porniți în această aventură
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
ar prinde corect specificul național al prozelor sale? - Da, cititorul unei bune traduceri a lui Eliade va ajunge, inevitabil la „specificul românesc”, la esență. Totuși, uneori, comentariile ar veni în ajutorul cititorilor americani. - Iar buna ecranizare a acestor texte ar ajuta, dincolo de granițele României, la perceperea corectă a prozatorului Eliade. - Desigur. Dar întrebarea este: care e „perceperea corectă” a prozei lui Eliade? Personal, de exemplu, nu m-am convins că „guénonienii” l-au înțeles corect. De altfel, nu sînt de acord
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
haotic și dramatic al înființării literaturii cu program. Toți împărtășesc experiența persecuției, exilului și alienării din perioada stalinistă. Adesea adversari în plan teoretic, în sânul unor ideologii literare diferite, scriitorii se coalizau în fața arestării abuzive a unuia dintre ei, se ajutau cu bani, mergeau cu intervenția până la Stalin. Intervenția lui Pasternak, la Stalin, pe tema arestării lui Mandelștam e relatată amănunțit. Nadejda Mandelștam este martorul timorat și hiperlucid al unei perioade de mutații istorice și de mentalitate uriașe. Comportamentul colectiv are
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]
-
ori, învârtiți-le feciori! - Ce faci, frate? îl întreb. Te bagi în Etno? Precis că iar ai tras o ambrozie de Bistrița... Nu mă aude. Continuă: - ... Ia uite la piele-ososul ăla cum se plânge reporterului Tv că statul nu-l ajută, că nu-i dă, că nu-i face... Adică ar vrea ca Domnul Năstase cu Dom’ Iliescu să-i facă arăturile de toamnă? sau îl vrea pe Domnul Ilie Sârbu în funcția de semănător vesel cu sacul subsuoară? Auzi: despăgubiri
„Anathema, sit!” by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13390_a_14715]
-
mă-sii". Enormitatea enormităților o reprezintă, însă, soluția pe care o propune Preda în Convorbiri cu Florin Mugur problemei migrării țăranilor către orașe: "Nu-i putem trimite înapoi la vilele lor de la țară, pentru ca, împreună cu nevestele și copiii lor, să ajute la strângerea porumbului? N-ar fi mai normal?" Sursele - cărțile lui Preda - sunt la îndemâna curioșilor neîncrezători. Întrebarea care face din eseul lui George Geacăr unul "cu probleme" este cum a ajuns scriitorul cu imagine curată, de nonconformist ideologic și chiar
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
îl așteptase la gară și care se ducea la Techirghiol, având aerul că bănuia cam despre cine putea fi vorba. Mitică se executase prompt rostind un nume greu de pronunțat. Bucureștenul îl pusese să-l repete... Vidri...Vidri... Cărăuțeanu îl ajută precizând: Vidri-miloiu. Da, așa parcă-l chema, încuviințase gazda. Într-adevăr, curios nume... Dând perdeaua la o parte, el păși în odaie și o anunță pe Sisi că venise la mare, la băi, și Pompi... cum îi ziceau ei lui
Asfințit cu ghioc (VI) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12029_a_13354]
-
că se vor debarasa de "tovarășii de drum" evrei, Miron se decide, în cele din urmă, să emigreze. în scopul obținerii pașaportului e scoasă din mînecă în ultimul capitol o franțuzoaică ce își plătește cu viața generozitatea de a-l ajuta, fiind ucisă de Securitate (pe parcursul cărții mai sînt și alte episoade cu ingrediente picante pe gustul popular occidental, de la o sugestie de homoerotism la practici oculte). Nouă și interesantă e însă perspectiva asupra epocii și oamenilor, din punctul de vedere
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
cumpăr de două ori pe atîtea flori. Trebuia să fac duș de două ori. Nu aveam voie să le confund numele. Atunci am învățat să nu mai folosesc nume pentru femei. La un moment dat tot le confunzi. M-au ajutat cuvintele de alint. Două, trei, ajung. Abia acum îmi dau seama că nici o femeie nu a vrut să-i spun pe numele ei adevărat. Dragostea te face surd. Nu îmi reproșez nimic. încă de pe-atunci eram mulțumit dacă una
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
roman e o șarjare a însăși ideii de "imagine", de individ reprezentativ. Tudose, căsătorit din facultate, divorțat apoi, "țintă" știută a junelor lui studente, face tot ce n-ar trebui să facă un profesor și nimic din ce l-ar ajuta să iasă, pe căi academice, măcar, din carapacea lui de looser. În catedră e, sub privirile îngăduitor-paterne ale lui Bănceu, un fel de enfant terrible, bun de "încărcat" la normă dar, în rest, lăsat în pace. Doctoratul și-l amînă
Pudriera bătrînei doamne by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12028_a_13353]
-
fără să o transforme în teorie indigestă, o analiză în cunoștință de cauză a trecerilor imposibile. Studenta Alina, care nu vrea să fie profesoară (e, de fapt, mult prea plictisită, de parcă deja ar fi trăit totul), ajunge, întîmplător, s-o ajute la lecții pe o elevă la fel de sastisită ca și ea. Se deghizează în "profă". Liviu Tudose, profesorul căminist, retrăiește senzații din studenție dar, cu toate astea, pentru învățăcelele lui, chiar după cîte o aventură, tot "dom' profesor" rămîne. Distanța se
Pudriera bătrînei doamne by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12028_a_13353]
-
a fost student, și pe care l-am inspectat pentru gradul didactic unu, înainte de revoluție. A fost pînă în 1989 profesor de română și director al Școlii Elementare din comuna Muntenii Noi, județul Tulcea. Doar ubicuitatea l-ar fi putut ajuta să fie în același timp în două locuri despărțite prin cîteva sute de kilometri. Să mă întorc la informația lui Laszlo Alexandru, pe care Gabriel Andreescu o reproduce cu unele omisiuni, și care se referă, desigur întîmplător, la România literară
Telefonul fără fir by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12052_a_13377]
-
Barbu Cioculescu Ideea de a-și scrie memoriile prin prisma întâlnirilor avute cu acei dintre semenii scriitori ce i-au trezit sentimente de adeziune spirituală, ajutându-l într-un fel să se cunoască mai bine, dacă nu să se împlinească, marchează egalitatea de scor între modestie și orgoliu, la caracter care se respectă. Când cei în cauză aparțin ca, de altminteri însuși memorialistul, unei caste reputate
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
până de curând...." Pe lângă nenorocirile aduse de regimul distrugător ca naționalizarea farmaciei Berechet și aruncarea în stradă a părinților, arestarea nedreaptă a tatălui fără judecată, strămutarea, la bătrânețe, a părinților într-un sat din Transilvania, fără putința de a-i ajuta, punerea la index vreme de doi ani datorită ticăloaselor anonime, se adaugă și tristețea pe care i-o provoacă decapitarea teatrului românesc, prin eliminarea din teatru a unor mari artiști, precum Marioara Voiculescu, profesoara sa, alungată din teatru, categorisită drept
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
Televiziunile ne aduc știrea declanșării procedurilor parlamentare pentru schimbarea celor doi președinți de Camere. Ar fi o măsură adecvată momentului premergător posibilelor alegeri anticipate, fiindcă electoratul se află în vervă, iar vreo 80 de miliarde de lei, oricum nu ar ajuta cine știe ce la săltarea peste pragul subzistenței al celor 60 de familii din Călărași (plus alte - câteva sute de mii ?), care-și duc viața în deplină armonie insalubră cu șobolani, câini, pisici etc., ceea ce înseamnă că ne-am dat pe brazda
Prefecți, șampanie și priviri chiorâșe by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12122_a_13447]
-
citea cărțile, dar voia să-i și cunoască. Era în stare să meargă în cine știe ce cătun, ca să-l susțină, la fața locului, pe cine știe ce scriitor care tocmai debutase. Dacă scria de bine despre un începător se simțea obligat să-l ajute după aceea. Mai avea și o lungă listă de poeți debutabili pe care îi urmărea dacă le remarcase măcar cîte o poezie pe la cine știe ce șezătoare literară. Pe unde m-am dus cu el prin țară, de multe ori mai mult
Povestirile lui Laurențiu Ulici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12146_a_13471]
-
milițian, ce se construiește aici? - întreabă doi copii cu ghiozdanele în spate"), Moș Gerilă, zăpada care apără semănăturile, compunerea școlară: Afară ninge cu fulgi mari și rari" / "mari și deși" / "mici și deși", bătrîna care alunecă pe gheață și e ajutată să se ridice etc. În anii mai mari intervenea și literatura clasică, cu inevitabilele ei transgresiuni intimiste sau bisericești: Alecsandri (cu zăpada "pe ai țării umeri dalbi"), Coșbuc (cu căciula "lungă cît o zi de post"). În chestiunile de presiune
Fragmente tematice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12159_a_13484]
-
de largă pentru a acoperi, la nevoie, și personajul oficial (adaptat după mitologia rusă în variantă sovietică): "personificare a iernii și a frigului; înzestrat cu facultatea miraculoasă de a răci și a îngheța mediul înconjurător. Împreună cu alte ființe fabuloase, îl ajută pe Făt-Frumos în acțiunile sale". Oricum, cenzura nu era foarte vigilentă: la locul lor apăreau și subversivii Setilă și Flămînzilă. Presa vremii permitea în mod excepțional, mai ales în perioadele de deschidere, culori, imagini sau pagini de umor. Oricum, Crăciunul
Fragmente tematice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12159_a_13484]
-
domina în asemenea măsură, încât era obligat să execute ceea ce acesta îi impunea". Este o performanță rară faptul că tânărul dirijor Kesslyŕk Gergely semnează și regia. Cu atât mai mult cu cât orchestra, altă formație muzicală decât la Tannhäuser, îl ajută în intențiile de acțiuni din scenă. Oglindă a sensurilor ea susține ritmurile, suplețea armonică, comentarii uneori ironice, sugerează contradicția dintre ceea ce se spune și ceea ce ar trebui să rămână ascuns. Orchestra induce, ca semn al destinului, întunecarea tragică a tonalității
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
culorile, o ia ca asistentă în prepararea acestora și apoi ca model. Tabloul îi e comandat de patronul său, Van Ruijven (Tom Wilkinson), un bătrân desfrânat care vrea și pictura, și subiectul ei - Griet scapă cu greu de viol. Deși ajutat să picteze în ascuns de soacra manipulatoare (managerul familiei), Vermeer e "prins" de soția sa, perpetuu însărcinată și bănuitoare, care insistă să vadă tabloul și exclamă "E obscen!" în fața lui. Asocierea dintre artă și pornografie, sugerată de film, s-a
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
lui Vermeer. Nu e o muză constantă care să nască obsesii în mintea pictorului, el fiind apoi incapabil să se rupă de ea; dimpotrivă, când soția lui o alungă din casă pe nedrept, el nu face nimic pentru a o ajuta. Oricum, scenariul acestui film n-are nimic spectaculos, nici ca acțiune, nici ca replici memorabile, actorii se exprimă mai mult prin mimică și prin limbajul corpului (iar muzica empatetică le susține efortul), decât prin cuvinte. Ceea ce nu înseamnă că prestația
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
desfășurată pe parcursul câtorva decenii și încorporată într-un tom impresionant prin seriozitate, precizie, consecvență, arie de cuprindere, dificultăți învinse, meticulozitatea informațiilor, coordonarea investigațiilor de istorie literară și de sociologie. Cum dicționarele se fac din alte dicționare, iar bibliografiile noi se ajută de cele anterioare, multe alte cercetări se vor intersecta profitabil de acum încolo cu această nouă izbândă a clujenilor.
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]